Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 27

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

- Uite ce e... Ipocrita a fost ea. - Nu, sigur că nu.

Ea n-a vrut niciodată să-ţi facă rău.

Mi l-a luat pe Fabian. Nu uita asta, Teresita !

Iar tu l-ai sunat pe bărbatul ăla, ca să-i spui că Azul e fiica lui.

Pe deasupra, l-ai adus în sat doar ca să bagi zâzanie.

Cum se poate, Erika ?

Nu e bine, iartă-mă...

- E adevărat, Erika ? - Estrella !

Cum ai putut ? Se presupune că suntem prietene.

Cine ţi-a dat dreptul

să-l suni pe tatăl fiicei mele pe la spatele meu ?

Răspunde-mi ! De ce l-ai sunat pe Sergio ?

- Jur că nu ştiu despre ce vorbeşti... - Nu minţi !

Am auzit tot.

Tu l-ai sunat pe Sergio şi ai provocat încurcătura asta.

Am făcut asta gândindu-mă la ce e mai bine pentru tine.

Bine pentru mine era să-l aduci în viaţa mea pe bărbatul

care m-a minţit, care mi-a dat un cec ca să avortez

şi care timp de zece ani nu şi-a asumat nicio răspundere ?

Asta era cel mai bine ?

Am făcut-o pentru Azul. Ea îşi dorea mult să-şi cunoască tatăl.

Nu... Nu, Erika !

Pe fata mea n-o s-o foloseşti ca să justifici fapta ta josnică !

Prietena mea, jur că e adevărat...

Nu ! Nu-mi spune "prietena mea".

N-ai făcut asta nici pentru Azul, nici pentru mine.

Ai făcut-o pentru tine, Erika, numai pentru tine !

Acum înţeleg de ce ştia Sergio de datoria mea la sindicat.

- Tu i-ai spus asta ! - I-am spus ca să te ajute, Estrella.

Cine ţi-a spus ţie că vreau sau că am nevoie de ajutor ?

Ce ai crezut că o să se întâmple ?

Că o să accept banii lui ca să-mi plătesc datoria

şi o să plec din sat ?

Ai făcut asta pentru că mă vrei departe de Fabian.

Bună, frumoaso ! Abia aşteptam să te văd.

- Ai adus ce ţi-am cerut ? - Când te-am dezamăgit eu, păpuşico ?

Îl putem vedea pe Xavi, iubitul-model, împreună cu fata asta

care nu e iubita lui,

mergând cine ştie unde, ca să fie singuri, precis,

şi să-i pună coarne prinţesei mele care are încredere deplină în el.

Mă urmăreşti, imbecilule ?

Recunoaşte, Erika ! Voiai doar să mă dai la o parte din calea ta,

să plătească Sergio datoria familiei mele la sindicat,

ca să plec departe de tine şi să rămâi tu cu Fabian.

Estrella, poţi să crezi ce e mai rău despre mine, dar nu e adevărat, jur !

Chiar dacă Sergio s-a purtat rău cu tine, e tatăl fiicei tale,

iar tu nu trebuie să te lupţi singură cu datoriile tale, serios.

Destul ! Renunţă la discursul tău de prietenă bună, că nu cred o iotă !

Bine, crezi ce vrei, serios !

Sigur că o să cred ce vreau eu,

pentru că asta e problema mea şi a fiicei mele, de asemenea.

Nu ştii ce afectată e Azul de toată povestea asta,

din vina ta, din cauza egoismului tău.

M-ai jignit, m-ai insultat, iar eu am suportat tot

fiindcă nu voiam să se termine rău lucrurile.

Dar de data asta, i-ai făcut rău fiicei mele, şi asta nu-ţi permit.

Azul e o fetiţă ! Ce a fost în capul tău, Erika ?

Nu mai ştiam ce să fac, nu voiam să-l pierd pe Fabian.

- Estrella, înţelege-mă, te rog. - Ţi-am dat cuvântul, Erika !

Ţi-am spus că n-o să se întâmple nimic între mine şi Fabian

pentru că erai tu la mijloc,

pentru că prietenia noastră era pe primul loc.

Eu m-am ţinut de cuvânt.

Jur, am crezut că o să fie un lucru bun pentru amândoi,

că toţi o să ieşim câştigaţi.

Nu, aici nimeni n-a ieşit câştigat.

Sincer, nu înţeleg cum de nu pricepi ce ai făcut.

Estrella, hai să ne calmăm ! Asta se poate rezolva.

Nu ! Nu... Nu m-aş fi aşteptat niciodată la aşa ceva de la tine.

I-ai făcut rău fiicei mele, care e tot ce am mai sfânt !

Pentru asta nu te iert, Erika.

De ce mă filmai, bolnavule ?

Ca să am dovezi că îi pui coarne lui Jaz ! Ce zici de asta ?

Eşti nebun, barcagiule ? Sarea mării ţi-a ars creierul ?

N-o iubeşti mult pe iubita ta ?

Hai, neagă asta aici, în faţa fetei.

Faci un show jalnic ! Nu-ţi dai seama ce prostii spui !

Eşti un gunoi, Xavier ! Jaz o să afle ce porcării îi faci.

Spune-i. Hai, barcagiule !

Fugi, du-te să-i spui că m-ai văzut cu alta.

Mai mult, hai s-o sunăm chiar acum ca să-i spui.

Anatomie... Nu mă mir că vrei să faci Medicina.

Când aveai vreo şase ani, de Crăciun,

ai cerut un joc dintr-acelea, o trusă de doctor,

cu seringi de jucărie, stetoscop, bandaje...

- Îţi aminteşti ? - Da. Tu erai pacientul meu preferat.

Spuneai că ţi-e tare frică de injecţii.

Nu era o minciună. Şi acum mi-e groază de ace.

- Nu te cred... - Ba da.

E iubitul meu. Mă laşi puţin ca să răspund ?

Da, sigur.

Bună, Xavi, scumpule !

Bună, iubito ! Ce faci ?

Te-am sunat ca să-ţi povestesc ceva ce m-a supărat foarte tare.

M-am văzut cu Julieta, de la facultate,

ca să mergem să facem o lucrare acasă la Martin.

Ghiceşti ce prieten al tău... Apropo, pute a sardine moarte.

L-am văzut când mă urmărea.

Oliver te urmărea ?

Cum auzi. Oli cel cumsecade mă supraveghează.

- E o glumă, nu ? - Nu, deloc !

Mai mult, pun telefonul pe speaker ca să-l saluţi.

- Oliver ? - Jaz, pot să-ţi explic.

- E adevărat ce îmi spune Xavi ? - Nu, nu e aşa.

Ca să vezi cum e amicul tău în realitate.

Xavi, nu ştiu de ce a făcut asta.

Eu ştiu. Tipul ăsta e obsedat de tine.

A inventat că te înşel

fiindcă m-am văzut cu o fată să facem o lucrare.

În plus, a început să mă filmeze cu mobilul.

Barcagiul ăsta e un stalker.

Îţi promit că o să discut serios cu el.

Şi eu, iubito, mulţumesc mult.

Te sărut mult. Te iubesc !

Şi eu, pe tine. Pupici !

Gata, ai reuşit ce voiai.

Acum Jaz ştie că eşti un psihopat şi un hărţuitor.

Când te întorci în sat, poţi să-i spui versiunea ta.

Păcat că o să fie chiar ea cea care o să te trimită la naiba.

Eşti un gunoi, Xavier. Ştiu bine ce am văzut.

Nu, tu nu ştii nimic.

Nu mă cunoşti şi n-ai habar cât de mult o iubesc pe prietena mea.

Nu te mai lega de noi !

Sunt în stare să fac orice ca să scap de tine, jegosule.

Mergem ?

Sper că Victor poate să ne ajute să descoperim cine sunt,

unde e familia mea...

E foarte greu să te simţi singură pe lume.

Nu, nu mai spune asta.

Tu nu eşti singură, Marina, mă ai pe mine.

Antonia sau Marina... Nici nu mai ştiu cum să-ţi spun.

Uită-te la mine...

Nu ştiu dacă o să-mi recuperez memoria vreodată,

dar cred că pot să trăiesc cu asta,

să încep o viaţă nouă ca Marina.

- Alături de mine. - Da.

Dar nu pot să mă dau bătută, Gabriel.

Sunt sigură că sunt mamă.

Am un copil şi nu ştiu unde e.

Fiecare indiciu pe care îl descoperim...

De câte ori cred că o să descopăr ceva din trecutul meu

şi că sunt la un pas să-l găsesc,

se întâmplă ceva.

Cea mai mare dorinţă a mea e să-mi găsesc copilul.

Da, ştiu... Gata.

Eu o să te ajut. O să te ajut mereu.

Chiar dacă mor de frică, orice ar fi, o să te ajut.

De ce ţi-e frică ?

Mi-e frică de... toată viaţa pe care ai lăsat-o în urmă,

mă tem că o să te pierd pentru totdeauna,

că, într-o zi, memoria inimii tale o să se trezească

şi o să-şi dea seama că iubirea ta îi aparţine tatălui copilului tău.

Mă tem că o să te întorci la el

şi că, atunci, o să rămân singur, pe mare... Pe marea uitării.

Gabriel... Nu vorbi aşa.

Nu vreau să te aud spunând că inima mea e a altui bărbat.

Nu ? Atunci, nu sunt egoist

dacă îţi spun că nu vreau ca nimeni şi nimic să ne despartă niciodată.

Eu simt că deja nu mai pot să trăiesc fără tine.

Pentru că te iubesc. Cu adevărat... Te iubesc.

Şi eu te iubesc.

Află ce firme din Alpha Pacifico au legătură cu resursele regenerabile...

... şi cu protecţia mediului înconjurător.

Se pare că Azul e foarte interesată de asta.

Cred că asta mă poate ajuta să stabilesc o legătură cu ea.

OK. Apropo de fetiţă, când primeşti rezultatele testului de paternitate ?

În 24 de ore.

Ce o să faci dacă fetiţa e fiica ta ?

Mai întâi, o să-l fac fericit la culme pe bătrânul nenorocit de tata,

când o să afle că are o nepoată şi o noră de vis.

Chiar dacă va trebui

să mă joc de-a familia fericită cu Estrella şi cu fata.

Sergio, s-o câştigi pe fată o să fie foarte uşor.

Să te vrea Estrella în viaţa ei o să fie partea complicată.

De ce complicată ?

Dacă Estrella vrea să continue rolul ei de femeie demnă şi curajoasă

care nu vrea să audă de mine,

o să folosesc măsuri drastice.

O să-i iau fetiţa.

- Gabriel ! - Marina...

Te iubesc.

Gabriel ! Eşti un nenorocit !

Neagă acum că m-ai părăsit pentru tipa asta !

- Perlita... - Bună !

Uite ce ţi-am adus !

Am adus mai multe feluri de mâncare. Nu te speria, sunt foarte gustoase.

Le-a făcut mama. Cum mereu găteşte ca pentru o armată,

ţi-am adus câte puţin din toate.

Mulţumesc, dar acum sunt cam ocupat şi cum nu ştiam că o să vii...

Dar te-am anunţat prin mesaj. Nu l-ai ascultat ?

Ba da, l-am ascultat, dar...

Acum chiar nu pot să te primesc.

- Eşti cu cineva ? - Nu ! Cum să fiu cu cineva ? Nu.

Dar casa e întoarsă pe dos.

Pascual nu e, eu am mâna făcută praf şi n-am putut să fac curat.

Stai liniştit ! De-asta sunt eu aici. Ţi-am spus că o să te ajut.

Pot să-ţi încălzesc ceva

şi, dacă vrei, apoi te ajut să faci ordine şi ce mai e de făcut.

- Bine ? - Bine.

Alungă-ţi gândurile ispititoare !

Fii serios şi spune-i Perlitei să nu mai vină.

Voi doi trebuie să staţi departe !

Brisa...

Hai, Gabriel, fii bărbat şi spune-mi în faţă

că m-ai lăsat pentru naufragiată !

- Calmează-te, Brisa, calmează-te... - Nu mă calmez !

Te-am întrebat de atâtea ori dacă ai ceva cu tipa asta şi ai negat mereu.

- Nu, n-a fost aşa. - Eşti un neruşinat !

Eşti un mincinos, eşti un trădător... Te-ai încurcat cu ea sub nasul meu !

Nu, Brisa ! Nu te-am înşelat niciodată, Brisa !

Nu ? Şi asta când s-a întâmplat ? Acum două ore ?

Nu. Asta s-a întâmplat după ce noi doi ne-am despărţit.

Trebuie să mă crezi.

E adevărat, Brisa. Nu ţi-a fost infidel cu mine !

Taci, naufragiată blestemată ! Totul e din vina ta !

Dacă nu te-ar fi salvat Gabriel, te-ai fi înecat în mare

şi nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea !

- Dă-mi drumul, Gabriel ! - Nu-ţi dau drumul. Calmează-te.

Lasă-mă ! O să-i dau ăsteia ce merită.

Las-o, Gabriel !

Nu, Brisa, înţelege. Ajunge, Brisa, ascultă-mă !

Nu te-am înşelat niciodată. Nu te-am înşelat.

Nu te cred. Ţi-ai făcut mendrele cu uşuratica asta. Acum o s-o...

Brisa, m-am îndrăgostit de Marina.

Ce ai spus, Gabriel ?

M-am îndrăgostit de Marina, Brisa. Iartă-mă.

Nu pot să te mint. M-am îndrăgostit nebuneşte de femeia asta.

Vreau să fiu cu ea, Brisa.

Sergio, dacă Estrella nu mai vrea să se joace de-a familia fericită cu tine

nu înseamnă că o să poţi să-i iei fata.

Juanjo, cu banii şi cu relaţiile pe care le am,

pot să corup orice judecător.

Şi apoi, am cea mai bună avocată din Mexic.

Poate să facă singură toată treaba.

Adriana Montoya ?

Adriana Montoya. M-a salvat din multe belele.

Pentru ceva bani, e în stare să-şi vândă sufletul diavolului.

De fapt, sun-o şi spune-i că vreau să mă văd cu ea aici.

Bine.

- Mai ai nevoie de ceva ? - Da.

E unul... Îl cheamă Fabian Bravo. Îi dă târcoale Estrellei.

Vreau să afli totul despre el,

unde locuieşte, pe unde se mişcă, unde lucrează.

Ştii că îmi place să fiu cu un pas înainte.

Cu doi sau trei paşi, aş zice eu. Stai liniştit, mă ocup eu de toate.

Dacă vreau ca tata să-mi cedeze controlul total peste Alpha Pacifico,

trebuie să-i dau ce îmi cere: o familie fericită.

Estrella nu mai e ţărăncuţa de pe vremuri,

dar a rămas foarte atrăgătoare, pasională.

O să fie o provocare s-o recuceresc.

Dar o să fac tot ce e necesar şi o s-o fac... soţia mea.

Bine, fata ta e supărată pe tine,

dar e cu totul altceva să-şi distrugă viitorul dintr-un moft.

Sper să accepte să-i plăteşti studiile.

Jaz a spus că se gândeşte.

Dar ştii ce mândră e. N-o să accepte ajutorul meu cu una, cu două.

- Cu cine o semăna ? - Cu cine... Scuză-mă.

Estrella... Ce se întâmplă ? Ce se petrece ?

Mă îngrijorezi. Ce ai ?

Am aflat că Erika l-a sunat pe Sergio ca să-i spună că Azul e fiica lui.

Şi asta nu e tot.

I-a povestit şi că familia mea are o datorie la sindicat,

că m-am apucat de pescuit ca să achit împrumutul tatălui meu.

De-asta a venit Sergio să ne caute.

Acum înţeleg. Dar de ce a făcut asta... Erika ?

Nu ştiu. Erika s-a gândit că Sergio o să se simtă vinovat,

o să-mi dea banii pentru datorie

şi, aşa, o să plec din sat, departe de tine.

- Vorbim mai târziu, da ? Am... - Aşteaptă, Estrella !

Dacă vrei, vorbesc eu cu Erika.

Nu... Mulţumesc. Problema asta trebuie s-o rezolv eu.

Bine.

Probleme, băiatul meu ?

Mi-o spui aşa, de parcă ar fi un fleac ?

Crezi că aşa de repede am uitat toată iubirea pe care ţi-o port ?

Te aştepţi să mă bucur pentru noua ta iubire cu naufragiata aia ?

Nu, Brisa, sigur că nu. Dar simţeam nevoia să fiu clar cu tine.

Jur că n-am căutat să ne îndrăgostim, pur şi simplu... S-a întâmplat.

Iartă-mă, ai dreptate.

Nu vreau să suferi din cauza mea, Brisa. Nu...

Ai dreptate, n-are rost să mai ascund ce mi se întâmplă cu Marina.

De ce, Gabriel ?

De ce o preferi pe ea ? De ce nu poţi să mă iubeşti pe mine ?

Răspunde-mi ! Spune ceva, Gabriel ! Spune ceva.

Iartă-mă, încerc să fiu cât mai sincer cu putinţă, Brisa.

Greşeşti... mult.

Tipa asta o să-ţi aducă doar probleme.

Niciodată, nici după o sută de ani, n-o să te iubească cum te iubesc eu.

Niciodată, ai auzit ? Niciodată !

Brisa... Brisa !

Simt că totul e din vina mea, Gabriel.

Nu... Nu-ţi face griji.

Asta trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu.

E păcat că s-a întâmplat aşa, dar...

E bine să se obişnuiască şi Brisa cu gândul că noi doi suntem împreună.

- Dar părea aşa de tristă... - Ştiu. Nu putem să facem nimic.

Ascultă-mă ! N-are rost să ne mai ascundem, Marina.

Tot ce vreau e să fiu cu tine. Asta e tot ce vreau.

Şi eu.

Mamă, jur că nu vreau s-o mai văd pe Erika !

Păi, e fata Rosalbei...

Ştii ceva ? Chiar eu o s-o pun la punct.

Nu... Mamă, nu.

Îţi mulţumesc, dar chiar nu mai vreau alte probleme.

Spune-mi ce face Azul, cum se mai simte.

Ce vrei să facă ? Stă închisă în cameră...

Şi e supărată pe tine. Spune că nu vrea să iasă.

- La ce te uitai ? - Dacă îţi spun, o să mă cerţi.

Nici chiar aşa, nu sunt un căpcăun.

Iker mi-a trimis-o.

O să mă pedepseşti fiindcă l-am rugat pe tata să vină să mă ia ?

Dă-mi ce pedeapsă vrei, mamă. O s-o respect.

Dar voiam să ştiu cum e să vină tata să mă ia de la şcoală.

Draga mea, nu vreau să te pedepsesc.

Ştiu că eşti foarte entuziasmată că l-ai cunoscut pe tatăl tău.

Dar vreau să înţelegi că e rău ce ai făcut.

Problema nu e că te vezi cu Sergio, draga mea.

Ce e greşit e că ai făcut asta pe ascuns de mine.

Noi vorbiserăm deja despre asta, îţi aminteşti ?

M-am supărat că te-ai certat cu tata şi m-am speriat.

Am crezut că n-o să-l mai văd niciodată.

Draga mea, înţelegi că nu voiam să mă cert cu el, nu ?

- Mă ierţi ? - Sigur că te iert.

Tot ce vreau e să te ştiu bine, draga mea.

Dacă tu vrei ca Sergio să facă parte din viaţa ta, o să-l accept.

Dar hai să facem asta împreună, să facem lucrurile bine.

- Da ? Promisiune ? - Promisiune.

Aproape am terminat. Gata.

Era de-ajuns să ungi motorul

ca să nu mai scârţâie atâta când îi dai drumul.

Şi iată... Asta e.

Eşti aşa de frumoasă !

- Ai spus ceva ? - Nu. Nimic.

Mulţumesc că ai făcut asta pentru mine.

Muream de cald fără ventilator.

O fac cu toată plăcerea.

Şi tu ai face asta pentru mine, nu ?

- De ce te uiţi aşa la mine ? - Nu ! Nu se poate asta !

- Ce se întâmplă, Valentin ? - Păi, că nu putem !

Adică tu nu poţi să mă mai ajuţi aşa. Lumea ar putea să creadă că noi...

Bietul Pascual... Prietenul meu n-ar suporta asta.

- Nu, n-o să putem, Perlita. - Valentin... Eşti bine ?

Da. Dar am nişte lucruri de făcut. Singur.

Bine.

Ne vedem mai târziu.

Cum de te-ai îndrăgostit de ea ? Acum ce o să faci ?

L-ai înşelat pe prietenul tău.

Da, o să mai stau vreo două săptămâni pe aici.

Studiez posibilitatea de a deschide o nouă afacere pentru Alpha Pacifico.

E o firmă de pescuit.

Da, ştiu, tată... Dar eu am nevoie să fiu ocupat.

Pierderea lui Beatriz a fost o lovitură grea pentru mine.

Lucrul la proiectul ăsta chiar mă ajută.

Vreau doar să ştiu dacă pot conta pe susţinerea ta.

Ce zici dacă îţi trimit propunerea şi vorbim după aceea ?

Bine, tată. Şi eu te îmbrăţişez.

Moş prost...

Estrella, dacă suni ca să mă insulţi iar, am o groază de lucruri de făcut.

Nu, Sergio, nu vreau să mă cert.

Trebuie să vorbesc cu tine. E vorba despre Azul.

Ce e cu fata ?

E entuziasmată că a petrecut după-amiaza cu tine.

M-am mai gândit şi...

Legătura asta dintre voi e foarte importantă pentru fata mea.

N-o să i-o interzic.

Dacă ai disponibilitatea şi interesul,

mi-ar plăcea să ne vedem ca să vorbim despre toate astea.

Singuri şi civilizat, Sergio, te rog.

Sigur. Dacă vrei, mâine putem să bem o cafea şi să discutăm.

Mâine ?

Mâine e o zi complicată pentru mine.

E un eveniment în sat, e festivalul peştelui

şi trebuie să fiu aici.

Chiar mâine am ziua liberă, dacă îmi acorzi câteva minute...

Ştiu că eşti ocupată, dar, dacă îţi faci puţin timp,

pot să vin acolo şi stăm de vorbă. Ce părere ai ?

Da, e în ordine. Mulţumesc. Aşa rămâne.

O să te vezi cu Sergio ?

Trebuie s-o fac pentru binele fetei mele, mamă.

Vreau să lămuresc lucrurile cu el şi s-o protejez cât mai bine pe Azul.

Dacă ai nevoie să te descarci, să vorbeşti cu cineva, sunt aici.

La cum zâmbeşti, e clar că mesajul ăsta nu e de la Sergio.

Fata mea scumpă, viaţa e prea grea ca să irosim şanse.

- Nu e aşa de uşor, mamă. - E uşor, dacă vrei.

Câte reţineri aveai tu gândindu-te la Erika,

iar, când a sosit momentul,

ea n-a avut pic de consideraţie faţă de tine

când l-a sunat pe tatăl nepoatei mele. Cum se poate ?

E momentul să te gândeşti la tine, la ce vrei tu

şi mai ales la ce te face fericită.

Mamă, să mă gândesc la mine e un lux pe care nu mi-l permit acum.

Nu, fata mea, nu e un lux. E un drept.

Tu nu eşti doar mamă,

nu eşti doar fiică, doar pescăriţă sau doar prietenă.

Eşti şi femeie şi ai obligaţia să fii cât de fericită poţi fi.

Nimeni, Estrella, n-o să fie fericit în locul tău.

Jaz, ce bine că te văd ! Tocmai voiam să...

- Cum ai putut să faci aşa ceva ? - Te rog, lasă-mă să-ţi explic, Jaz.

Când am venit să te văd,

l-am auzit pe Xavier vorbind la telefon cu o fată.

Ce ai auzit ? Ce i-a spus ?

N-am auzit prea bine ce îi spunea...

Dar avea o atitudine de seducător, de parcă flirta cu ea.

Nici măcar nu ştii despre ce vorbeau şi faci un scandal.

Da, dar apoi l-am căutat...

Dacă vedeai, Jaz, ce drăgăstos era cu ea...

L-ai văzut sărutându-se cu ea sau ceva ?

Nu, dar într-acolo se îndreptau, pe cuvânt !

Au plecat împreună, îmbrăţişaţi.

Au plecat împreună fiindcă se duceau să facă o lucrare.

Şi tu îl crezi ?

Evident că îl cred, Oliver. E iubitul meu.

N-ai de ce să-l spionezi.

Chiar am crezut că noi putem să fim doar prieteni, dar acum, nici atât.

Te rog, iartă-mă, Jaz. Da, am greşit...

Până aici am ajuns. Nici ca prieten nu te mai vreau.

Bagă-ţi bine în cap că nu l-aş lăsa niciodată pe Xavier pentru tine.

Băiatul meu, eu şi Marina vrem să vorbim cu tine.

Ştii că, uneori, îţi faci planuri, dar ţi le schimbă viaţa.

Alteori, nu e viaţa, tu te schimbi... Mă înţelegi ?

Tată, dacă vrei să-mi spui că tu şi Marina sunteţi împreună...

Ştiam deja. Vă prinsesem de mult. Un pirat ştie să descopere secrete.

Bine.

Piratule, ştii că e puţin de când m-am despărţit de Brisa,

dar nu crede că tatăl tău se ţine de cuceriri, băiatul meu.

Tată, ştiu că vă iubiţi de când v-aţi cunoscut.

Sirena ne-a cucerit pe amândoi de când a ieşit din apă.

Cât mă bucur că, în sfârşit, eşti cu tata, Marina...

Asta îmi doream cel mai mult.

Dragul meu, vino la mine.

Ia te uită ce inteligent e corsarul meu...

- Ia, fata mea... - Mulţumesc.

- Te-ai mai liniştit ? - Nu, mamă.

Nu pot să-mi scot din minte gândul

că Gabriel şi proasta aia şi-au bătut joc de mine în tot timpul ăsta.

Toate nopţile în care a dormit în casa lui Gabriel,

călătoria pe care au făcut-o până plaja aia îndepărtată...

Nu mi-ai zis că Gabriel ţi-a jurat că lucrurile n-au fost aşa,

că el ţi-a fost mereu fidel ?

Da. Mi-a promis şi că ne căsătorim, dar uită-te la el...

Râde în hohote cu proasta aia.

Mamă, e un mincinos.

Fata mea, mi se rupe inima

când te văd suferind atâta după acel bărbat neisprăvit.

Dar, din păcate, nu mai e cale de întoarcere.

Cum să nu ? Ba da, sigur că da !

N-o să stau cu mâinile-n sân în timp ce ei doi sunt împreună, fericiţi

şi se joacă de-a familia frumoasă, iar eu rămân singură, nu ?

Brisa, te rog, scoate-ţi ideile astea din minte !

Răzbunarea n-o să-ţi aducă nimic, fata mea.

Ce a fost a fost...

Lasă asta în urmă ! Uită-l pe Gabriel şi continuă-ţi viaţa !

Draga mea, ai un drum lung în faţă.

Tu crezi că eu vreau asta, mamă ?

E cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat în viaţa mea.

Mă gândesc întruna la el, zi şi noapte...

Îl am aici,

îl am aici...

Chiar dacă aş vrea, nu pot să-l uit pe Gabriel.

Dar găsim în familiile noastre puterea să dăm tot ce avem.

Asta rămâne.

Ştim că orice început e greu.

- Se poate ? - Sigur că se poate.

Am adus foaia de activitate de azi-dimineaţă.

Foarte bine.

- Stai jos, te rog, Estrella. - Mulţumesc.

- Am făcut cafea. Vrei ? - Da, accept o cafea.

Foarte bine.

Povesteşte-mi, cum mai stau lucrurile cu Erika ? Aţi vorbit ?

Eu nu mă grăbesc, aşa că poţi să spui ce ai pe suflet.

Fabian, nu scap bine de una şi dau de alta.

Mai întâi, am păţit necazul cu dna Rosalba, care a furat banii,

apoi, m-am certat cu Sergio,

fata mea s-a văzut cu el fără să-mi spună,

apoi am aflat de intriga Erikăi...

Cer prea mult dacă vreau un minut de linişte, cât să-mi adun puterile

şi să lupt în continuare ca să ies la liman ?

Tu n-ai de ce să treci prin toate astea singură, Estrella.

Răgazul de care ai nevoie e aici. Se află în faţa ta.

De ce trebuie să fie totul aşa de complicat ?

Te rog, Estrella, închide ochii o clipă...

Respiră adânc şi încearcă să-ţi alungi toate problemele din minte.

Gândeşte-te că aici nu mai e nimeni în afară de noi doi

şi dă-ţi seama că acum nu ne mai desparte nimic, Estrella.

Sunt aici ca să te ajut să duci tot ce te apasă.

Împreună suntem mai puternici

şi nu avem de ce să ne împotrivim iubirii pe care o simţim amândoi.

Nu avem de ce. Vino !

Gata ! Hai, vino-ţi în fire ! Trebuie să mănânci ceva.

Mâine trebuie să fii în formă pentru petrecere. Haide !

Nu... Teresita, am un nod în gât de nici nu ştiu cum să-ţi explic

şi nu pot să mănânc nimic, pe cuvânt.

Îţi dai seama că aveam dreptate ?

Ce te costa să-i spui adevărul Estrellei ?

Dacă i-ai fi mărturisit tu ce ai făcut,

altfel ar fi stat lucrurile.

Mai bine n-o pomeni, bine ?

Singura vinovată e ea, fiindcă a pus ochii pe Fabian al meu.

Altfel, nimic din toate astea nu s-ar întâmpla, Teresita. Nimic !

Te rog, lasă-l odată în plata Domnului !

Uită-l pe bărbatul ăla, Erika.

Dar un lucru îţi spun.

Dacă, înainte, Estrella se abţinea de dragul prieteniei voastre...

Ce vrei să-mi spui, Teresita ? Că acum are cale liberă ?

Chiar tu i-ai deschis-o când ai trădat-o.

Te-ai atins de ce are mai scump pe lume, i-ai făcut rău fiicei ei.

Ce a fost în capul tău ?

Şi îmi pare rău, Erika, dar cel mai probabil e ca...

Da, probabil că Estrella şi Fabian o să fie împreună.

Nu mai poţi face nimic ca să eviţi asta.

- Vă bat... - Ce pirat norocos !

Stai, mai avem timp să-l ajungem din urmă, Marina.

Sau Antonia ? Cum preferi să-ţi spunem ?

Trebuie să hotărâm ceva, nu crezi ?

- Tu n-ai faţă de Antonia. - Ştiu, dragul meu.

Ştiu că am ales împreună numele Marina şi îmi place, e tare frumos.

Dar mă cheamă Antonia.

Atunci, de acum înainte... Antonia.

De fapt, ştiţi ceva ? Deja mă simt mai mult Marina decât Antonia,

aşa că spuneţi-mi în continuare Marina.

Mult mai bine.

- Şi o să locuieşti cu noi, nu ? - Nu, Iker.

Eu şi Marina suntem în discuţii.

Eu şi tatăl tău începem o poveste foarte frumoasă

şi trebuie să facem lucrurile pe-ndelete. Nu e nicio grabă.

- Dar sunteţi iubiţi, nu ? - Da.

Iubiţi ? Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic.

Tată, nu fi aşa de lent !

Ştii ceva, piratule ? Tu ai dreptate.

- Marina... - Da.

Înainte să te cunosc, credeam că am viaţa hotărâtă,

că ştiam ce vreau, că eram bine, liniştit,

până te-am găsit în largul mării

şi mi-ai zdruncinat lumea din temelii.

Mi-am dat seama că, deşi nu ştiam, aveam atâta nevoie de tine,

pentru că tu eşti piesa care lipsea din puzzle-ul vieţii noastre.

Tu mă faci să fiu un om mai bun, un bărbat mai bun, un tată mai bun.

Aş fi cel mai fericit bărbat din lume dacă ai accepta să fii iubita mea.

Ce spui ?

Chiar e nevoie să-ţi răspund ?

Da !

Sigur că da.

Bravo ! Da !

Estrella, iubita mea, nu ştii cât am aşteptat momentul ăsta.

Nu ştii...

Fabian, gândurile mele sunt neclare,

acum sunt atâtea complicaţii în viaţa mea...

Dar fiind aici, cu tine,

îmi dau seama că, în ciuda a orice,

în ciuda temerilor, a îndoielilor, a obstacolelor,

îmi doresc să fiu fericită

şi să-mi acord şansa să-mi împart viaţa cu bărbatul

care mă face să visez cu ochii deschişi.

Iubito, nu-mi doresc nimic mai mult decât să merg alături de tine.

Fiecare provocare, fiecare problemă pe care o s-o înfruntăm...

O să facem asta împreună.

Îţi promit că o să fiu mereu cu tine, mereu,

nu doar în vise, ci în viaţa de zi cu zi, pentru că...

Povestea asta, iubita mea, e reală.

Să nu lăsăm nimic să ne oprească.

Sunt aici ca să încep să construiesc fericirea asta cu tine.

Ce spui, iubito ?

Încercăm împreună ?

Da, Fabian, împreună.

Redactor SIMONA VUCICU