Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 26

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Mamă...

De ce a trebuit să se întoarcă Sergio în vieţile noastre ?

Ne mergea bine fără el.

De ce, mamă ?

Vino, micuţa mea.

Destinul...

Destinul...

Mulţumesc.

- Cum au fost acei tacos ? - Foarte gustoşi.

Nici nu mi-a fost greu să-i mănânc, i-am luat aşa, cu o singură mână.

Am putut să muşc cum trebuie.

Ce somn mi s-a făcut !

De la cât ai mâncat.

Mâine o să te simţi mai bine, dar să urmezi indicaţiile medicului.

Da.

Bine, atunci, eu plec.

Vrei să te mai ajut cu ceva ?

Nu. Mă descurc singur, nu-ţi face griji.

- Sigur ? - Da.

O să văd cum mă spăl pe dinţi şi îmi pun pijamaua.

Vrei să te ajut ?

Să mă schimb ?

- Da. - Nu.

- Nu. Cum aşa ? - Nu.

Nu, scuză-mă, ai dreptate. Sigur găseşti tu o metodă.

Pe curând !

Odihneşte-te.

Să ajungi cu bine ! Mulţumesc pentru tot.

Neamule, ai ajuns cu bine ?

Mă bucur. Transmite-i salutări mamei Dolores din partea mea.

Dacă ai vedea cum arată casa...

N-ai plecat nici de o zi, şi deja s-a umplut chiuveta de vase.

Sigur că mi-e dor de tine.

Mi-aş fi dorit să nu fi plecat.

Gabriel, ce faci aici la ora asta ?

Iker e bine ?

E foarte bine. L-am lăsat dormind.

I-am spus Erikăi că vreau să vorbesc cu tine.

Dar, de fapt, aveam nevoie de asta.

Nu ştii cât îmi lipsea şi mie !

Cum te simţi ?

Tristă...

Fiindcă mama nu mai e în viaţă.

Dacă ai şti cât mă bucura gândul

că o voi reîntâlni, că o voi îmbrăţişa.

Credeam că fiul meu e cu ea. Acum mi-e teamă că e singur.

Nu, nu te gândi la asta.

Nu te gândi că e singur, nu te nelinişti.

Nu ştiu... Liliana a spus că nu mă înţelegeam cu sora mea.

Crezi că e cu ea ?

Poate e cu tatăl lui.

Poate că Antonia e căsătorită.

Măcar încep să aflu adevărul despre mine...

Oricât ar fi de dur, e adevărul meu.

Mâine mergem la Starea Civilă

şi întrebăm de tine, de Antonia Martinez.

Sunt sigur că o să găsim ceva.

Nu mai vreau să-mi fac iluzii.

Cine ştie câte Antonia Martinez or fi ?

Iar Liliana a spus că nici nu ştia dacă ăsta e numele meu de familie.

Şi dacă avem noroc şi aflăm mai multe despre trecutul tău ?

Orice-ar fi, vreau să ştii ceva, Marina.

Sau Antonia. Sau cum te-o chema... Vreau să ştii

că nu am simţit asta pentru nimeni.

Şi, dacă mâine afli că ai o viaţă la care trebuie să te întorci...

Dacă mâine se termină totul,

o să înţeleg

şi nu-mi datorezi nimic.

Dimpotrivă.

Tot ce am trăit va rămâne un vis minunat,

din care n-aş vrea să mă trezesc.

Dar asta o să vedem mâine.

Din fericire, mai avem câteva ore.

Azi...

Te sărut şi înţeleg,

Nu e rană pe care buzele tale să n-o vindece.

Te îmbrăţişez şi simt.

Destinul mi te-a scos în cale...

N-a ajutat prea mult că Jasmin şi-a cerut scuze.

Mi-a spus ceva de am rămas încremenit, ca să mă exprim delicat.

- Te-a insultat iar ? - Nu.

De data asta, a fost fără cuvinte urâte, fără ţipete.

Mi-a vorbit foarte calm

şi mi-a spus că nu vrea să aibă de-a face cu mine.

Nu mă vrea ca tată.

Şi mi-a spus-o cu o răceală pe care nu i-o ştiam.

Nu ştiu ce să-ţi spun, fiule. Cred că o să-i treacă, e o etapă.

Dă-i timp.

Nepoata mea îşi va da seama ce tată grozav are.

La cum merg lucrurile,

nu ştiu dacă timpul va ajuta să ne vindecăm rănile.

Eu cred că...

Jasmin !

- Dacă mă cerţi că am întârziat... - Nu.

Doar voiam să te întreb cum a fost.

Bine, am fost cu iubitul meu.

Şi de ce nu l-ai invitat să intre, ca să-l cunosc mai bine ?

Scuteşte-mă, Fabian... Mereu vrei să mă controlezi.

- Dar nu e... - Noapte bună, bunicule !

Somn uşor, draga mea !

Răbdare, fiule... Multă răbdare.

Dincolo de relaţia noastră, îmi doresc ca ei să-i fie bine.

Vreau să ştiu mai multe despre Xavier, nu mi l-a prezentat.

Dacă e iubitul ei, măcar să-l cunosc şi eu, nu ?

Jasmin e o fată puternică, temperamentală, ca tine.

Sunt sigur că vei găsi calea şi momentul potrivit

ca să se deschidă mai mult în faţa ta şi să-l cunoşti pe iubitul ei.

- Oricum, o să fiu atent la asta. - Mulţumesc.

Jas ţine să-mi arate că poate orice, că n-o atinge nimic.

Chiar dacă am trăit departe de ea cinci ani,

e fiica mea şi o cunosc ca nimeni altcineva pe lume, tată.

Nu ştii cât de greu e să-i suport comportamentul urât,

ca şi cum ar vrea să mă rănească în adâncul inimii,

doar ca să împărtăşesc durerea pe care o simte ea.

"Ieşi la geam."

"Am trecut doar să-ţi spun 'noapte bună'."

E a doua seară când reuşesc să te fac să zâmbeşti.

Şi asta, fără să mai dansezi.

Mulţumesc că ţi-ai ţinut promisiunea.

Sunt un tip de cuvânt, draga mea prietenă.

Am rămas un pic îngrijorat după ce-am vorbit azi.

Cum te simţi în legătură cu tatăl tău ?

Mai bine. Mi-a prins bine să vorbesc cu tine.

După asta, a venit Xavier şi m-a invitat la masă la han.

Cum e cu rivalul meu ? E totul roz între voi ?

A fost foarte drăguţ cu mine. De ce mă întrebi ?

Nu, doar aşa...

Ca să ştiu mai multe despre tine. Suntem prieteni.

Apropo, îi cunoşti pe prietenii şi pe prietenele iubitului tău ?

Da, normal.

Şi ţi se par de treabă ?

Ce-i asta, Oliver ? E un interogatoriu ?

De ce taci ? S-a întâmplat ceva ?

Nu. Ca prieten bun al tău din sat,

trebuie să mă asigur că eşti pe mâini bune,

că iubitul tău e la înălţimea ta.

Şi bănuiesc că, după părerea ta, nu e la nivelul meu.

Tu eşti o prinţesă.

Aproape nimeni nu e la nivelul tău.

Aproape nimeni ?

Ar fi un pescar simpatic, care e o excepţie notabilă.

Şi probabil îl cheamă Oliver.

Tu ai zis-o, nu eu.

Dar stai liniştită. Îţi păstrez secretul. Nu spun nimănui.

Noapte bună, draga mea ! Să visezi îngeraşi.

Şi pe mine.

Te ajut ?

Nu...

Nu...

Nu... Ea nu.

Ea nu !

Trebuie să ţi-o scoţi din minte.

Nu pot să-i fac asta prietenului meu.

Ce ai, Perlis ?

Zâmbeşti întruna de când ai venit aseară.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Nu mi-ai spus ce ai făcut ieri după-amiază,

dar îmi închipui că ai fost cu Valentin Rios.

Pentru că s-a rănit la mână.

M-am dus să-l ajut. Bietul de el nu putea nici să deschidă uşa.

Te şi văd...

"Te doare rău, Valentin ? Să te mângâi puţin..."

- Gata, Brisa ! - Te-am prins.

Am dus-o pe Azul la şcoală.

Sunteţi gata să ieşim ?

Da, "căpitana" mea.

Şi nepoata mea ?

- Cum a fost cu ea ? - Groaznic.

Nu mi-a vorbit deloc pe drum. E supărată din cauza lui Sergio.

Nu ştiu cât o s-o ţină aşa.

Azul, vino să jucăm raţele şi vânătorii !

Suntem mai mulţi, e distractiv.

N-am chef, mulţumesc.

Eşti încă tristă din cauza tatălui tău ?

Mi-e teamă că n-o să-l mai văd.

S-a supărat pe dl Fabian şi pe mama.

Mai ai numărul tatălui tău ?

Da.

De ce ?

- Bună ziua ! - Îmi pare bine.

Sunteţi tatăl lui Jasmin ?

Da, Fabian Bravo, la dispoziţia dv.

- Luaţi loc, vă rog. - Mulţumesc.

M-a surprins apelul dv. Ce s-a întâmplat ?

Vă mulţumesc că aţi venit.

V-am chemat ca să vă comunic decizia pe care am luat-o

în privinţa situaţiei fiicei dv.

Situaţie ? Îmi puteţi explica despre ce situaţie e vorba ?

De când a intrat la liceu,

Jasmin a venit doar două zile la ore.

Două zile ?

Dar am adus-o aproape zilnic. Cum e posibil ?

V-a minţit, evident.

Nu intră la ore. Nu ştim unde merge.

Iar când a venit, comportamentul ei a lăsat mult de dorit.

A fost neascultătoare, lipsită de respect, a jignit.

A şi adormit la ore.

Aşa că, din clipa asta,

Jasmin e exmatriculată definitiv.

- Da. Se poate şi... - Bună ziua !

Sunt mama lui Azul Contreras.

Ştiţi dacă a rămas să facă vreo temă sau altceva în clasă ?

- Trebuia să fi ieşit. - Nu. Azul a plecat de mult.

- Cum adică a plecat ? - Da, cu tatăl ei.

Poftim ?

Tatăl ei a venit după ea, dl Sergio Falcon.

Nu, asta nu se poate. Nu are voie să vină şi să-mi ia fiica.

Cine v-a dat voie să faceţi asta ?

N-am aprobat niciodată ca acel om s-o ia pe fiica mea.

Aveţi dreptate, dnă Contreras. Vă cer scuze.

Dar dl Falcon mi s-a prezentat în mod oficial,

şi Azul mi-a spus că e tatăl ei.

A plecat atât de bucuroasă cu el, încât am crezut că nu e o problemă.

Dar e o problemă !

Nu mai permiteţi niciodată ca fiica mea să plece cu cineva

care nu are autorizaţia mea. O zi bună !

Iker, cred că e suficient.

- Nu-i aşa ? - Nu, stai liniştită, Azul.

Puneţi-vă ce vreţi.

Totul arată atât de bine !

Se vede că legumele astea sunt ecologice.

Aşa ? După ce îţi dai seama ?

Pentru că nu sunt aşa de frumoase şi de mari ca acelea cu îngrăşăminte.

- Miros atât de bine ! Uite... - Ia să văd...

Da, ai dreptate.

Poate la unele pun ceva radioactiv

şi te transformă într-un monstru sau într-un extraterestru.

Da, cum să nu...

Şi mie o să-mi crească o aripioară şi o să mă fac sirenă.

- Iker are multă imaginaţie. - Observ.

Vă mulţumim că ne-aţi invitat la masă.

Iker, eşti prietenul fiicei mele. Pentru mine, e o onoare.

Asta te face marele invitat.

- Tatăl tău ştie că ai venit cu noi ? - Da, i-am trimis un mesaj.

Foarte bine. Şi tu cred că i-ai spus mamei tale

că mi-ai scris să vin să te iau de la şcoală, nu ?

Azul, nu i-ai spus nimic ?

Voiam să te văd, dar nu ştiam dacă mă lasă.

- Te rog, nu te supăra pe mine. - Nu.

N-o să mă supăr pe tine niciodată.

Dar mama ta o să fie furioasă.

Nu-ţi face griji, îndurăm noi mustrarea.

Important e că suntem împreună.

S-o exmatriculaţi ? Nu.

Nu puteţi lua o astfel de decizie atât de uşor.

Dle Bravo, Jasmin nu arată interes pentru studiu.

Lipseşte, nu predă teme.

Când vine la cursuri, e leneşă.

- Iar comportamentul ei e reprobabil. - Da, mi-aţi spus deja asta.

Dar nu mi se pare corect s-o exmatriculaţi

fără să încercaţi să înţelegeţi ce se întâmplă cu fiica mea.

- Înţelegeţi ? - Da...

O să vă explic puţin.

După moartea mamei ei, Jasmin a locuit cinci ani cu bunica maternă,

care avea tutela legală.

Dar soacra mea tocmai a murit.

Fiica mea a venit în sat, la mine.

A fost o schimbare drastică şi dificilă pentru noi.

Eu şi Jasmin am încercat să mergem mai departe.

Ne-a fost greu, dar suntem împreună.

Multe dintre lucrurile pe care le-a suportat, dacă nu toate,

au fost din cauza mea.

De aceea vă rog să ne acordaţi o nouă şansă.

Vă rog, doamnă directoare.

Răspund pentru fiica mea

şi vă asigur că o voi sprijini în toate.

Ea se va strădui la şcoală.

Bine, dle Bravo.

Îi voi acorda o ultimă şansă fiicei dv.

Mulţumesc.

Dar ai două săptămâni de muncă suplimentară.

Trebuie să recuperezi cursurile la care ai lipsit

şi să promovezi toate examenele.

- Da ? - Da, bineînţeles !

- Vă mulţumim pentru această şansă. - Cu plăcere.

Vă asigur că fiica mea nu va mai lipsi.

- Ştiu că aşa va fi. - Nu-i aşa, fata mea ?

Ridică-te.

- Răspunde-i doamnei directoare. - Da, doamnă directoare. Mulţumesc.

Bine. Am încredere în tine.

Mulţumim.

Iker e bine. Azul l-a invitat la masă.

Mă bucur că sunt aşa de buni prieteni.

I-am spus că aventura asta e plictisitoare.

- Ştii ce mi-a zis ? - Ce ?

- Că îţi urează mult noroc. - Mulţumesc.

Dacă mi-o spune el, atunci, sigur o să ajute.

Sunt agitată.

Linişteşte-te, respiră, gata.

Nu am nicio informaţie.

Nu-mi ştiu numele complet.

Ştiu doar că sunt Antonia,

dar nu ştiu dacă numele meu de familie e Martinez sau Miranda.

Gata. E în regulă, nu pierdem nimic dacă încercăm.

Da ?

Bine, acum du-te. O să fiu aici.

- Noroc ! - Mulţumesc.

Sună Iker...

Nu pot să cred !

Gabriel Arenas !

Ce mai faci ?

Ce e ? Nu mă mai ştii ? De ce nu mă saluţi ?

- Salut, Victor ! - Salut !

Eşti neschimbat de când ne-am văzut ultima oară.

Cum e viaţa ta ? Ce face fiul tău ?

Au trecut zece ani ?

Îmi închipui că e mare deja.

Da, urmează să împlinească zece ani.

Mă bucur !

Ce bine îmi pare !

Şi cum l-am înregistrat ? Iñaki ?

Nu, scuze. Iker Arenas. Mai ştii ?

Iker Arenas... Cum e băiatul ? Neastâmpărat ?

Ce-ai făcut, până la urmă ?

I-ai spus copilului adevărul sau încă nu ştie nimic ?

Nu... Pune mai mult orez în solniţe.

În perioada asta, se umezeşte foarte tare sarea.

Bine, gata. Spune odată...

I-ai spus Estrellei că tu l-ai chemat pe tatăl fiicei ei ca să vină la ele ?

Teresita... Aştept momentul potrivit, atât.

Nu mai spune ! Şi cât o să dureze ?

Nu ştiu.

Uite, acum e momentul. Dă-i drumul !

- Estrella... - Erika !

- Nu ştiu ce să fac, sunt disperată. - Ce s-a întâmplat ? Ai o faţă...

Sergio mi-a luat fata de la şcoală.

Doamne sfinte !

Cel mai rău e că nu am numărul lui. Nu ştiu cum să dau de el.

Azul are numărul tatălui ei în telefon,

dar n-am avut grijă să-l notez.

Erika ţi-l poate da, ea îl are. Dă-i-l.

Tu ai numărul lui Sergio ?

Da. Mi-a lăsat cartea lui de vizită când aţi stabilit să vă vedeţi aici.

- Stai s-o caut. Imediat. - Da, te rog.

- Poate e el. - Ia să vedem...

Alo !

Voiam doar să-ţi spun că Azul e cu mine.

Şi abia acum îmi spui ?

Ce-i cu tine ? Cum îţi permiţi să iei fata ?

Şi eu sunt tatăl ei.

Dar nu ai niciun drept asupra ei !

Te rog, nu ţipa la mine.

Unde sunteţi ? Spune-mi, şi vin imediat s-o iau.

Azul m-a sunat s-o iau de la şcoală.

Vrea să petrecem după-amiaza împreună. Am crezut că ştii.

Nu, nu ştiam nimic.

- Spune-mi unde sunteţi ! - Mai târziu o aduc acasă.

Nu, în niciun caz ! Spune-mi unde sunteţi, vin acum s-o iau !

Eşti prea dificilă. Nu-ţi dai seama ?

Cu atitudinea asta, pe ea o faci să sufere.

Îmi spui imediat unde sunteţi sau suporţi consecinţele !

Bine, îţi trimit adresa acum.

Dar te rog să te calmezi. Nu veni aici furioasă.

Nu pot să cred ce tupeu are idiotul ăsta !

Important e că fetiţa e bine.

Da. Estrella...

Trebuie să înţelegi că e normal să vrea să stea cu tatăl ei.

Nu fi prea dură cu el şi cu ea.

Poate fi mai rău, crede-mă.

Am primit adresa. Mă duc la ei.

Du-te.

Îţi dai seama ce-ai provocat ?

Pe termen lung, va fi mai bine şi pentru Azul, şi pentru Estrella.

Mai mult, într-o zi, îmi vor mulţumi.

Ţine minte. O să vezi.

Ce noroc am avut, fata mea !

- Înţelegi că e ultima ta şansă ? - Da.

Te ajut ?

Acum spune-mi ce făceai

sau unde mergeai când lipseai de la ore.

Doar mă plimbam,

pierdeam timpul până se făcea ora ca să mă întorc acasă.

Are legătură cu iubitul tău ?

Fugeai de la liceu, ca să te vezi cu Xavier ?

- Nu, n-are nicio legătură. - Sigur ?

Xavier nici nu locuieşte aici.

Da, dar a venit la tine de câteva ori.

Vine după-amiaza.

El e la facultate. Studiază Medicina, nu are timp.

Fata mea, nu poate să se mai întâmple aşa ceva.

- E clar ? - Da.

Bine.

Mulţumesc că ai fost de partea mea la liceu.

Nu mă aşteptam să-mi iei apărarea aşa.

Sunt tatăl tău, Jasmin.

Ţi-am promis că nu vei mai fi singură.

Vei putea conta mereu pe mine.

Dar voi sta cu tine după-amiezile, să facem temele.

Nu putem pica examenele care urmează.

Mâncăm ceva ?

Sunt obosită, mă duc să mă întind puţin.

Hai să mâncăm împreună !

Şi promit că nu-ţi fac ravioli.

- Bine. - Vino, fata mea.

Hai să vedem ce găsim pe-aici !

Nu e nici locul, nici momentul ca să vorbim despre trecut.

Calmează-te, Gabriel. E doar o întrebare.

I-ai spus fiului tău cum a fost ? Da sau nu ?

Serios, Victor... Nu e treaba ta ce i-am spus.

Ba e treaba mea !

Chiar e treaba mea. Ştii ce datorie uriaşă ai la mine.

Suntem implicaţi până în gât amândoi în treaba cu Iker.

- Ce spuneaţi despre Iker ? - Nu contează. Ce ţi-au zis ?

Voi vă cunoaşteţi ?

Da, ne cunoaştem de mult.

Dar ne vedem rar, nu-i aşa ? Cam la zece ani.

Mă prezint. Sunt Victor Ayala.

Eu am emis certificatul de naştere al lui Iker.

De atunci nu ne-am mai văzut, nu-i aşa ?

Încântată. Am noroc, tocmai mi-au spus să vorbesc cu tine.

- Tu m-ai putea ajuta. - Bineînţeles.

Să nu-l deranjăm pe Victor, e ocupat. Să vorbim cu altcineva.

Nu, din contră.

Cu plăcere !

Te rog ! Nu e primul serviciu pe care i-l fac prietenului meu.

Nu-i aşa, Gabriel ?

Dar să ştii că n-a fost prea recunoscător.

Spune-mi... Cu ce te pot ajuta ?

E o poveste lungă, dar am nevoie de informaţii despre mine.

Oliver !

Lasă telefonul !

Ajută-mă să terminăm, ca să plecăm.

Stai, Perlita. Nu-mi distrage atenţia, caut ceva.

Ce tot faci ?

- E iubitul lui Jasmin, nu ? - Da.

Şi ticălosul o înşală.

Serios ? Ţi-a spus ea ?

Nu. Asta e cel mai rău, nici nu are idee.

L-am prins spunându-i vorbe dulci unei fete

cu care urma să se întâlnească azi.

Ştii ce ?

- Mă duc. Poate îl prind în flagrant. - Nu.

Unde te duci ? Nu. Mai vrei şi alte probleme ?

Sunt în stare de orice pentru fata care mi-a furat inima.

- Îţi spun pe urmă cum a fost. Pa ! - Oliver !

Nu se face !

M-ai lăsat cu toată treaba pe cap !

Din câte văd, ştii multe despre natură.

Da, am citit o mulţime de cărţi despre protecţia mediului.

Mama mi le cumpăra de când eram foarte mică.

Nu ştiam că fetele de vârsta ta au atâta conştiinţă ecologică.

Da. Vreau să trăiesc pe o planetă curată când voi fi mare.

Când voi fi mare, vreau să fiu ecologistă.

Foarte bine, Azul.

Auzi...

- Mi-ai face un mare serviciu ? - Sigur că da.

- Îmi aduci un fursec la cafea ? - Da.

- Două. - Bine.

Indiferent de relaţia dintre noi,

eu vreau să-ţi fie bine, să nu pierzi anul.

Ştiu că poate acum nu te preocupă viitorul,

dar tot ce începi să semeni de acum îţi va aduce roade mai târziu.

Eu mereu am urât şcoala.

Mă enervează să mi se spună tot timpul ce să fac.

Mă înţeleg prost cu profesorii, dar încerc să am note bune.

Dacă vezi notele mele din alţi ani,

o să-ţi dai seama că m-am străduit să am medie bună.

- Mă bucur. - Şi ca să pot intra la Medicină.

- Nu ştiam că îţi place medicina. - Da.

De-asta m-am îndrăgostit de Xavier.

Avem foarte multe în comun.

El va fi un mare medic într-o zi.

Toţi din familia lui sunt medici.

Ăsta e şi visul meu, să intru la aceeaşi universitate ca el.

Dar e complicat. E foarte scumpă.

Vrei să îţi spun care e visul meu ?

După ce s-a dus mama ta,

am muncit din greu să ies la liman.

M-am asociat cu Gabriel şi am început afacerea noastră.

Am investit tot ce aveam.

Singurul meu scop era să te recuperez,

să devin un om cu care să nu-ţi fie ruşine,

să fii mândră de mine.

Am lucrat zi şi noapte, ca să obţin tot ce am acum.

Am la bancă nişte economii pe care le păstrez pentru tine,

ca să-ţi plătesc studiile.

Aşa că nu-ţi face griji. Vei merge la ce universitate vrei.

Mulţumesc.

Dar nu vreau să-ţi datorez nimic.

Nu-mi datorezi nimic. Sunt banii tăi, i-am strâns pentru viitorul tău.

Te rog, dă-mi ocazia să te ajut să-ţi împlineşti visurile.

Zâmbetul ăsta îmi spune că o să te mai gândeşti.

Asta e tot ce vreau, să te gândeşti puţin.

- Continuăm ? - Da.

Dă-mi.

Acum o să te prind cu mâţa-n sac, Xaviercito.

Perlita...

Vrei să-ţi mărturisesc ceva ?

Tu eşti iubirea mea secretă...

Trădătorule !

Nu !

Nu poţi cădea în ispită, Valentin Rios.

Perlita e interzisă.

Înţelege asta !

Zâmbiţi !

- Iker, mai fă-ne una. - Bine.

Încă una.

Au ieşit grozave.

Dacă îmi dai numărul tău, ţi le trimit.

Uitaţi...

Ne puteţi face şi nouă una ?

Da. Aşezaţi-vă.

Aşa...

Ia să vedem... Zâmbiţi ! Aşa !

- Încă una. - Să vedem...

Foarte bine, Azul. Ce fetiţă frumoasă !

- Încă una... - Sergio !

De ce aţi plecat de acolo ?

Am fost la restaurant, şi nu mai eraţi.

Tocmai ţi-am scris că venim aici.

L-am primit acum două minute !

M-ai pus să vă caut peste tot !

Unde vă sunt ghiozdanele ?

Ne întoarcem imediat în sat !

Valentin, îţi pregătesc căpşuni cu frişcă.

Stai liniştit. Astea îmi ies foarte bune.

O să le mănânci cât ai clipi.

Vin mai încolo să ţi le aduc.

Îţi aduc şi ceva de mâncare, ca să nu fie nevoie să găteşti.

Şi să nu faci nimic care să-ţi facă rău. Bine ?

Te ajut eu când vin.

Aşadar, îl ajuţi pe Valentin.

Cum îl ajuţi ? Îi faci baie cu buretele ?

Nu începe cu prostiile tale, Brisa...

Perla ! Nu te preface în faţa mea.

Uite ce desert îi faci lui Valentin !

Mie nu mi-ai făcut în viaţa ta nici măcar pâine prăjită.

De ce nu te duci să vezi dacă plouă ?

Nu.

- Nu le mânca, Brisa ! - Nu, sunt căpşunile mele.

- Dă-mi-le ! Sunt pentru Valentin. - Vezi să nu !

- Brisa ! - Nu sunt.

Dă-mi căpşunile ! O să te umfli.

- Nu. - Dă-mi-le !

O să mănânc toate căpşunile.

Brisa, gata.

Ghiozdanele sunt în maşină. Şi nu înţeleg de ce te grăbeşti.

- De ce nu laşi copiii să se joace ? - A fost de-ajuns.

Mai ales că sunt aici fără să li se fi dat voie.

Mie mi-a dat voie tata.

- O clipă, Iker. - Estrella, te rog, nu fi aşa !

Doar 15 minute.

Mergeţi să vă jucaţi. Am de vorbit cu mama ta.

Dar unde să vă văd.

Azul n-a inventat în viaţa ei o asemenea minciună.

Să-ţi ceară să mergi după ea la şcoală, fără să mă anunţe...

Se presupune că tu eşti adultul aici.

Trebuia să mă suni imediat, Sergio.

- Hai, stai jos. - Nu, aşa stau bine.

- Trebuie să plecăm. - Stai jos ! O să vorbim serios.

Nu-mi place cum gestionezi situaţia cu fata.

Cum îţi permiţi, Sergio ?

Nu suport cinismul tău.

Nu-mi spui tu acum cum să fiu mamă pentru fiica mea.

În aceşti zece ani, n-ai fost niciodată tată pentru Azul.

Dar tu ai decis să o naşti şi nu mi-ai spus.

Tu voiai să fac avort, Sergio.

Dar tot ai născut-o, nu ?

Nici nu m-ai căutat să-mi spui că se născuse.

De fapt, tu mi-ai refuzat mie şansa de a fi tată pentru ea.

Dar acum sunt aici, şi lucrurile se vor schimba.

Am tot dreptul să fac parte din viaţa fiicei mele.

- Prietenul tău e foarte amabil, nu ? - Da.

Ce noroc că l-am întâlnit !

- Scuze pentru întârziere. - Nu-i nimic.

E totul gata. Încă o dată, Victor sare în ajutor.

- Ai reuşit să afli ceva ? - Nu.

Cu puţinele informaţii pe care mi le-ai dat, nu e uşor.

Dar, dacă numele tău e posibil să fie Antonia Martinez,

iar mama ta se numea Paloma,

căutăm potriviri în baza de date.

- Şi aţi găsit ceva ? - Nu, ţi-am spus. Nu încă.

Dar mai lasă-mă două zile. Asistenta mea lucrează la cazul tău.

Când am informaţii relevante, vă sun.

- Mulţumesc din suflet. - Cu plăcere. Gabriel !

Mă bucur că te-am revăzut. Serios.

O să te sun să ieşim la o bere. Ce zici ?

- Şi să aflăm noutăţile. - Sigur.

- Avem multe de povestit. - Da. Hai să mergem !

Aştept să mă suni. Orice aţi găsi, orice...

Sigur. Vom afla cine eşti, Antonia.

Mulţumesc.

Stai liniştită...

Mulţumesc pentru invitaţie, m-am simţit foarte bine.

Mă bucur că ţi-a plăcut, draga mea.

Am văzut că eşti foarte interesată de ecologie,

aşa că să ştii că o să încep un proiect axat pe asta.

Dacă vrei să-ţi povestesc mai mult, sună-mă şi vorbim.

- Ar fi grozav. - Da.

Ce faci, Sergio ?

Îmi iau rămas-bun de la fiica mea. Care e problema ?

- Pa ! - Pe curând, draga mea !

- Trebuie să vă dau şi ghiozdanele. - Noi mergem înainte.

Bună ziua ! Sunt Sergio Falcon.

De dimineaţă am întrebat despre un test de paternitate.

Da, am deja proba.

Perfect ! Vin imediat.

Una e să fii supărată pe mine,

şi alta, să-l chemi pe Sergio să te ia de la şcoală,

fără să-mi spui nimic.

De ce, când mă simt bine cu tata, trebuie să strici tot ?

Tu nu vrei să-l văd pe tata.

Nu, nu e asta, Azul.

Am vorbit deja despre asta. Dacă vrei să-l vezi, te susţin.

Dar nu aşa, pe ascuns ! Înţelege-mă, te rog.

Data trecută, am fost împreună.

Şi tata s-a supărat pe tine din cauza dlui Fabian.

- N-a fost aşa, Azul. - Ba da !

Şi azi s-a întâmplat la fel.

Te-ai supărat fiindcă voia să-mi vorbească despre mediu.

Tu nu vrei nici să-mi vorbească !

Azul !

Am auzit totul, fata mea.

Mă duc să vorbesc cu ea, mamă. Nu pot lăsa lucrurile aşa.

N-o presa, las-o să-i treacă furia.

Amândouă sunteţi agitate.

Ieşi să iei aer...

Apoi, liniştite, vorbiţi cu calm.

Ai dreptate, mamă.

Ai grijă de ea ?

Nici nu trebuie să-mi ceri asta.

Nu. E foarte urât ce faci.

Cum poţi să-i trimiţi gânduri bune Estrellei,

când tu eşti de vină pentru tot ce i se întâmplă rău ?

- Ştii cum se numeşte asta ? - Putem schimba subiectul, te rog ?

Se numeşte ipocrizie, Erika.

Ea a fost ipocrită.

Nu, bineînţeles că nu. Ea n-a vrut niciodată să-ţi facă rău.

- Mi l-a luat pe Fabian, nu uita. - Să fim serioşi...

Şi tu îl suni pe tip să-i spui că Azul e fiica lui ?

Pe deasupra, îl aduci în sat şi faci numai zarvă.

Cum aşa, Erika ? Nu e bine. Scuză-mă, dar...

E adevărat, Erika ?

Estrella...

Cum ai putut ? Se presupune că suntem prietene.

Cine ţi-a dat dreptul să-l suni pe tatăl fiicei mele fără ştirea mea ?

Doamne, Maica Domnului...

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 26