Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile, Paşii ţi-i voi călăuzi,

Îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 25

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea BIANCA BOZDOGESCU

Şi eu te iubesc, tati.

- Ce ţi-a spus tati despre scrisoare ? - Că a lăsat-o plutind pe mare.

Crezi că mama sau spiritul ei o vor putea citi ?

Desigur, iubitule ! De ce nu ? Nu trebuie să-ţi pierzi speranţa.

Bea-ţi siropul, micuţule !

Vrei desert ? Ce vrei ? Îngheţată, tort...

Cere ce vrei tu, Azul !

- O îngheţată de vanilie, te rog ! - O îngheţată de vanilie pentru tine.

- Tu încă mai bei cafea ? - Da.

Domnişoară !

O îngheţată de vanilie pentru fetiţă, vă rog, şi două cafele pentru noi !

Bine.

- Vi le aduc imediat. - Mulţumesc.

Azul, suntem faţă în faţă.

Ce vrei să ştii despre mine ? Întreabă-mă orice !

Aşa... Strânge puţin din dinţi !

- Te doare rău ? - Nu, nici vorbă !

- Atunci, aici ? - Da, mă doare !

Mă doare rău !

Nu ! Linişteşte-te, Valentin ! A trecut ce era mai rău.

Doctorul a terminat. Nu-i aşa ?

Valentin, o să-ţi prescriu nişte analgezice. Iei unul la opt ore.

Scoţi bandajul doar ca să dormi. Trebuie să eviţi să uzi gipsul.

E important să te odihneşti.

Stai acasă şi, te rog, nu folosi mâna asta !

Cum să stau acasă ? Dle doctor, trebuie să lucrez.

- Dv. ştiţi că marea mă aşteaptă. - Marea n-o să plece nicăieri.

Trebuie să nu-ţi foloseşti mâna câteva zile.

Fir-ar să fie !

Tocmai acum sunt singur acasă, cel mai bun prieten al meu a plecat.

Iar acum, cu o singură mână, cum o să-mi fac treburile ?

Care-i problema ? Iubita ta te poate ajuta. Nu ?

- Ne vedem curând ! - Mulţumesc.

Sunt frântă ! Am străbătut aproape toate străzile capitalei.

Mamă !

Mamă, ce se întâmplă ? Parcă eşti pe altă planetă.

Eşti îngrijorată din cauza Estrellei şi a lui Sergio ?

Da, scumpo.

Nu-mi place că se vede cu tipul ăla după atâta timp.

Îmi fac griji pentru fetiţă !

Da, mamă, dar Azul are dreptul de a-şi cunoaşte tatăl.

Mai devreme sau mai târziu, acest moment ar fi venit.

Dar nu-ţi mai face atâtea griji ! Sora mea ştie ce face.

Sper ! Avem destule probleme

şi nu ne mai trebuie altele.

Scuză-mă ! Alo !

Alo ! Am sunat, căci am văzut că o femeie îşi caută familia.

Da. Aţi sunat unde trebuie. Dv. ştiţi ceva ?

Da. O cunosc. Ştiu cine e femeia din poză.

Ce faci, frumoaso ? Cum se mai simte copilul ?

Mai bine. Siropul l-a liniştit, iar acum doarme în camera lui.

Mulţumesc că ai avut grijă de el. Munca ta ca infirmieră s-a terminat.

- Acum, e rândul meu să-l îngrijesc. - Nu, Gabriel.

Ce se întâmplă ?

Vreau să te întreb ceva şi sper să fii sincer cu mine.

Scuze că mă amestec, dar e ceva ce mă interesează.

Mereu am fost sincer cu tine. De ce eşti aşa de serioasă ?

- De ce l-ai minţit pe Iker ? - Pe Iker ? Despre ce vorbeşti ?

I-ai spus că ai aruncat în mare scrisoarea trimisă mamei lui,

iar asta nu e adevărat. E în biroul din camera ta.

Mereu am ştiut ce vreau.

Ştiam că mă născusem ca să fiu inginer comercial.

După ce-am terminat facultatea în Mexic,

am decis să plec în Statele Unite, să studiez un MBA.

Nu ştii ce e un MBA ?

Nu ? Nu ştii ? Hai să-ţi explic !

Un MBA e un program de master, care e recunoscut internaţional,

pentru oameni ca mine, care vor să se dedice afacerilor.

Întreprinzători, vizionari, ca mine,

care conduc multe firme din Alpha Pacific.

- Ce tare ! Nu ştiam. - Ce tare ! Acum ştii.

Scuze ! Merg la baie. Mă întorc imediat.

Da, iubito.

Estrella, eşti superbă !

Eşti mult mai frumoasă decât acum zece ani !

Te rog, Sergio, evită comentariile de genul ăsta !

Bine.

E cam rea cafeaua, nu ?

Ce părere ai ?

Mă descurc ? E mulţumită, nu ?

Pe tine te văd puţin stânjenită.

Sergio, conversaţia asta nu-şi are rostul.

Te rog doar să ai grijă ce-i spui fiicei mele !

Nu vreau să-şi facă speranţe false cu tine.

Estrella, doar ce-am descoperit că am o fiică încântătoare !

Te înşeli dacă te gândeşti că o s-o iau la fugă.

Ai face bine să te obişnuieşti,

căci mă vei vedea mai des decât îţi imaginezi.

Să nu crezi că-ţi umblam prin lucruri !

Am găsit scrisoarea întâmplător, când căutam siropul pentru Iker.

Era foarte entuziasmat că vei lăsa scrisoarea pe mare.

- Ce s-a întâmplat ? Ai uitat ? - Am preferat s-o păstrez.

De ce ? Iker voia doar să vorbească cu ea.

Dar asta nu se va întâmpla. Ea nu mai e cu noi.

Ştiu şi crede-mă că şi fiul tău înţelege asta,

dar el vrea doar să-i trimită un mesaj.

Marina, ţi-am spus de multe ori că subiectul ăsta e delicat pentru mine.

E ca o rană care nu s-a închis. Te rog să mă înţelegi !

- Înţelege-mă ! Da ? - Jur că te înţeleg !

Da, dar va trebui să vorbeşti despre asta, iubitule.

- Nu-ţi face bine să ţii în tine. - Înţeleg.

Dacă nu o faci pentru mine, nu-i nimic. Fă-o pentru fiul tău !

Fiul meu e bine. L-ai văzut. E un copil vesel, sănătos.

Asta e tot ce contează. Tot ce fac e pentru el.

Să nu te îndoieşti de asta !

- Nu mă îndoiesc. - Bine.

- Mi s-a părut ciudat că l-ai minţit. - Înţeleg.

Nu-i nimic. Mulţumesc că mă înţelegi.

- Cine e ? - Nu ştiu.

- Ce bine că sunteţi împreună ! - Brisa, ce faci aici ?

Vă aduc veşti bune ! Ştiu cine eşti, naufragiato !

Poftim ?

Ştiu cum te cheamă, ştiu cine eşti.

Te cheamă Raquel, iar iubitul tău vine după tine.

Poftim ?

Estrella, regret felul în care s-a terminat relaţia noastră.

N-o face pe martirul cu mine ! Ştiu foarte bine cine eşti.

Nu, Estrella. Nu ştii cine sunt.

Eşti un laş care mi-a dat un cec ca să avortez

şi care n-a apărut timp de zece ani. Asta eşti.

Estrella, nu ştii ce însemnă să aflu acum că am o fiică.

Ştii că zilele astea trebuia să mă căsătoresc.

Şi ce s-a întâmplat ? Ai părăsit-o şi pe ea ?

Nu. Logodnica mea a murit într-un accident tragic.

Sergio !

Şi partea grea e că doar ce-mi dăduse vestea că era însărcinată.

Toate astea m-au distrus, căci într-o clipă i-am pierdut pe ambii.

Mă înţelegi acum ? Înţelegi de ce vreau să fiu aici ?

De ce vreau să fac parte din viaţa lui Azul ?

Vreau să fiu alături de ea.

Raquel ? Aşa mă cheamă ?

Da. Şi ai un iubit care te adoră, care e îngrijorat pentru tine

şi care te-a căutat în tot acest timp.

- Stai puţin, Brisa ! - Îţi vine să crezi ?

Te rog, explică-mi ! Ce s-a întâmplat ?

Gabriel, ţi-am spus că te voi ajuta.

Important e ca Marina să-şi recupereze viaţa

şi să găsească răspunsurile pe care le caută. Nu ?

De unde a apărut acel bărbat ?

Nu sunt doar frumoasă, Gabriel. Am nişte idei grozave.

Am fost în capitală.

Am început să lipesc afişe cu Marina peste tot,

oferind o recompensă, desigur,

şi aşteptând ca cineva să te recunoască şi să ne sune.

Şi uite că planul a funcţionat ! Iubitul tău vine aici. Ce bucurie !

- I-ai dat adresa mea unui străin ? - Gabriel, nu e un străin.

- Ţi-am spus că e iubitul Marinei. - Nu ştim asta, Brisa !

Oricine ar fi putut răspunde mesajului,

mai ales că oferi o recompensă.

Mai întâi, trebuie să ne asigurăm că o cunoaşte pe Marina.

Apoi, trebuie să-i cerem dovezi.

Ai idee câţi delincvenţi umblă pe străzi ?

Ai putea să aduci un criminal la mine acasă.

De ce ţipi la mine ? Voiam doar să ajut.

Nu se poate ! Ăsta e imbecilul care mi-a lovit maşina.

- E totul bine ? - Da.

- De ce nu te cari de aici ? - Mie să nu-mi vorbeşti aşa !

- Ai nevoie de ceva, Estrella ? - Nu. Stai liniştit ! E în regulă.

Nu te priveşte pe tine ! De ce te bagi în discuţiile altora ?

Sergio, linişteşte-te ! N-ai de ce să-i vorbeşti aşa.

Nu. Dar de ce se bagă ? Sunteţi împreună sau ce ?

Ce-ţi pasă ţie ?

Vorbesc cu ea, nu cu tine, animalule.

Aşa ! Insultă-mă ! Continuă !

După ce mi-ai lovit maşina şi ştiind ce mitocan ai fost cu Estrella,

am chef să-ţi sparg...

- Liniştiţi-vă amândoi ! - Tipul ăsta are ceva cu mine.

De fiecare dată când ne întâlnim, sare la bătaie.

Ce se întâmplă ? De ce vă certaţi ?

Nu s-a întâmplat nimic, scumpo. Iartă-mă !

Jur că am venit cu intenţii bune,

dar tipul ăsta e agresiv, iar mama ta ţine mult la el.

Ar fi mai bine să plec. Ai grijă de tine !

Ce s-a întâmplat ? Ce i-aţi spus tatei ?

Nu, aşteaptă !

Du-te în cameră ! Dacă te cunoaşte, te anunţ.

Da. Nu-ţi face griji ! Du-te !

Sunt sigură că o cunoaşte. Exagerezi, Gabriel !

- Nu. - Eşti prea neîncrezător.

Nu exagerez. Ştii bine că n-ai procedat corect.

Nu, Gabriel ! Eşti gelos că acel bărbat e iubitul ei.

Ştiai ce se va întâmpla când Marina îşi va relua viaţa.

- Ştiai că va trebui să-i dai drumul. - Brisa, ştii ceva ? Taci !

Lasă-mă să gestionez situaţia ! Nu vorbi !

Bine.

Bună ziua ! Mi s-a spus că o pot găsi aici pe Raquel.

Da, dar, mai întâi, trebuie să vorbim. Intră !

Bună ! Eu sunt Brisa. Cu mine ai vorbit la telefon.

Unde e Raquel ? Trebuie s-o văd urgent.

O caut de mult timp.

Da. Ea are un tatuaj pe corp. Pe ce parte ?

- Pe braţ. - Sigur ! Pe braţ. Un trandafir.

Da. Un trandafir.

Raquelitei îi plac trandafirii. Ea e iubita mea.

Trebuie să ne căsătorim, dar, într-o zi, a dispărut.

De atunci, am tot căutat-o.

Am văzut afişul care spunea că se oferă o recompensă.

Desigur ! Eşti aici pentru recompensă.

Nu. Bine, da...

De când a plecat Raquel, mi-a mers foarte rău.

- Afară din casa mea ! - Nu, dar... Ce s-a întâmplat ?

- Ieşi din casa mea sau chem poliţia ! - Dar...

Afară din casa mea !

Brisa, ai văzut ce provoci cu ideile tale strălucite ?

Deschide ochii şi dă-ţi seama

ce s-ar fi putut întâmpla din cauza prostiilor tale !

Intră, Perlita !

Stai ! Te ajut eu.

Mi-e o foame de lup ! N-am mâncat nimic astăzi.

Putem să pregătim ceva delicios.

Uite ! De ce n-ai mâncat nimic ?

Fiindcă Pascual gătea. Eu nu ştiu să fac nimic.

El se ocupa de toate.

Acum, că a plecat, şi cu mâna în ghips, trebuie să mă descurc.

Stai liniştit ! Pot să te ajut cu orice.

- Doar n-o să fii mereu lângă mine. - Ba da.

Nu, Perlita, cum aşa ? Nu e nevoie.

Serios, Valentin ! Până te refaci, contează pe mine !

N-o să te las singur. Hai !

Brisa, iartă-mă că am ţipat la tine, dar ai greşit. Înţelege !

Voiam doar să ajut. Serios, iartă-mă ! Plec.

Mi-a fost teamă că o să te pierd !

Pentru o clipă, am crezut că acel tip era iubitul tău

şi că te putea lua de lângă mine.

Nu plânge ! Ce s-a întâmplat ?

N-am putut să nu-mi fac iluzii, dar nu datorită acelui bărbat,

ci fiindcă am crezut că m-ar putea ajuta să aflu ceva despre mama

sau să dau de fiul meu.

Încă avem un drum lung de parcurs.

O să-l străbatem împreună şi vom găsi toate răspunsurile.

Să mergem la editura care mi-a publicat cartea !

Acolo vom putea găsi toate răspunsurile necesare.

Mulţumesc, dragul meu detectiv, dar tu eşti bolnav.

- Trebuie să te odihneşti. - Nu ! Mă simt bine.

Să nu mai pierdem timpul ! Hai să mergem !

Cum a fost ?

Din cauza mamei şi a acestui domn, tata n-o să mai vrea să mă vadă.

Azul, scumpo, n-a fost aşa !

- Ce s-a întâmplat ? - Nu ştiu, mamă.

Totul era bine, până ce Sergio a devenit agitat şi îngâmfat.

Nu i-a plăcut să mă vadă, iar Azul ne-a găsit certându-ne.

O să vorbesc cu nepoata mea.

- Poate o liniştesc puţin. - Mulţumesc, doamnă.

Îmi pare rău ! Cred că a fost vina mea.

Nu trebuia să mă apropii de voi,

dar când te văd cu tipul ăla,

îmi amintesc ce mi-ai povestit, de cât de mult te-a rănit

şi nu pot să nu-mi fac griji.

Voiam să mă asigur că eşti bine.

Nu, Fabian. N-ai greşit cu nimic, din contră. Mulţumesc.

Mulţumesc că-ţi faci griji pentru mine şi pentru fiica mea.

Mă simt prost, fiindcă Sergio te-a jignit.

Uită de asta ! Câinele care latră nu muşcă.

Mă bucur că tipul ăla şi-a dat seama că nu sunteţi singure.

Că mă aveţi pe mine ca să vă apăr.

Mulţumesc, Fabian. Eşti un prieten bun !

Nu ! Sunt un bărbat căruia îi pasă de tine, Estrella,

şi care e dispus la orice pentru tine.

- Vreau să vorbesc cu fiica mea. - Da, sigur ! Eu plec.

Deci l-ai păstrat !

Da, şi i-am pus câteva picături de clor.

Ca să reziste mai mult.

Când vei mai avea o zi ca azi şi te vei simţi copleşită,

priveşte floarea asta şi nu uita: deşi lucrurile pot merge prost,

poţi conta întotdeauna pe un pescar îndrăgostit,

care te va ajuta cu orice.

- Aici e ! - Ăsta e locul ! Am ajuns.

Şi ce aşteptăm ? Hai să intrăm !

- Eşti pregătită ? - Nu ştiu.

Dacă nu se întâmplă nimic ? Dacă e altă pistă falsă ?

Nu vom afla asta până ce nu vom intra.

Trebuie să încercăm.

Sirenă, aici ne vor spune unde s-o găsim pe mama ta.

Ea a făcut ilustraţiile pentru cartea mea de poveşti.

Sigur vom afla mai multe despre ea !

- Bine. Să mergem ! - Să mergem !

- Se pare că nu e nimeni aici. - Bună ! E cineva aici ?

Nu e nimeni.

Poate şi-au schimbat adresa. Nu crezi, tată ?

Măcar am încercat, nu ? Să mergem !

- Îmi pare rău ! - Nu-ţi face griji !

Bine. Să mergem, campionule !

Bună ziua !

Antonia ! Tu eşti ? Dumnezeule, tu eşti, Antonia !

Ce cauţi în faţa casei mele ?

Am vorbit cu cei de la asigurări şi mi-au dat adresa ta. Fabian Bravo.

Ce vrei ?

Adineauri am văzut că le-ai adus acasă pe Estrella şi pe fiica ei

şi că ai rămas ceva timp la ele.

Măi să fie ! Ne şi urmăreşti. Foarte bine !

Vreau să-mi explici ce dracu' e între tine şi Estrella !

Antonia, de ce mă priveşti aşa ? Sunt Liliana. Nu mă recunoşti ?

Au trecut atâţia ani... Să fie cel puţin 15 ?

Tu arăţi la fel de bine !

Ce mă bucur să te văd !

Chiar nu mă recunoşti ? Sunt Liliana !

Liliana... Bună !

Ultimele săptămâni au fost foarte grele pentru Marina.

Am avut un accident şi mi-am pierdut memoria.

De asta nu mi te amintesc, Liliana. Scuze !

De fapt, nu-mi amintesc nimic.

Nu ştiu cum era viaţa mea înainte. Nici nu ştiam că mă cheamă Antonia.

Sper să poţi înţelege asta ! A fost un şoc pentru mine.

Nu se poate ! Nu ştiam !

Nu ştiu ce să-ţi spun...

Scuză-mă că sunt atât de directă,

dar voiam să ştiu dacă îmi poţi spune ce ştii despre mine.

Spune-mi tot, te rog !

Da, sigur !

Vă invit la o cafea ?

Nu vrei cafea ?

- N-am de ce să-ţi dau explicaţii. - Ba da !

Vreau să ştiu ce fel de individ îi dă târcoale mamei fiicei mele.

Acum ştii să-ţi faci griji pentru ele, deşi nu te-au interesat ani la rând.

- Lucrurile se schimbă, Fabian. - Ce bine !

Se schimbă, iar acum mă interesează Estrella

şi o să rămân aici, ca să am grijă de ele.

Ştii ceva ? Am veşti pentru tine. Nu eşti binevenit în poza de familie.

Ascultă-mă bine, Sergio !

Estrella nu e singură. Mă are pe mine.

Dacă tu crezi că poţi să vii aici, te înşeli...

- Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala ! - Aici, tu eşti în plus. Cară-te !

Lasă-le în pace pe Estrella şi pe fata ei ! Cară-te !

Nu ştiu ce relaţie ai cu Estrella, dar o să-ţi spun ceva.

Te ascult.

Relaţia dintre mine şi Estrella a fost una foarte pasională.

- O relaţie foarte intensă, Fabian. - Ai mare grijă, Sergio !

Te avertizez ! N-o să-ţi permit să le mai răneşti vreodată.

- Ai înţeles ? - Da.

Ce bine !

Scumpo, îmi pare rău că eşti dezamăgită !

Nici eu nu voiam să se întâmple asta, iubito.

Totul mergea foarte bine,

până a venit acel domn să se certe cu tata.

Fabian doar îşi făcea griji pentru noi. Sergio a început cearta.

E acelaşi domn care voia să ne dea afară din casa asta.

De ce îl aperi, mamă ?

Nu-l apăr, Azul. Te asigur că nu Fabian a început cearta.

Cere-i iertare tatei, ca să vrea să mă revadă !

Azul, ştii că vreau să fii fericită, dar Sergio şi-a pierdut răbdarea.

- N-am de ce să-i cer scuze. - Fă-o pentru mine !

Ce pot să fac pentru tine, scumpo, e să vorbesc cu tatăl tău,

dacă vrei să-l mai vezi.

Dar o să-ţi dau un exemplu rău dacă îmi cer scuze.

N-am făcut nimic rău.

Mamă, în sfârşit, l-am cunoscut pe tata, iar voi aţi stricat totul.

Dacă el nu mai vrea să mă vadă, tu vei fi de vină.

Antonia, m-ai lăsat fără cuvinte...

Când te-am văzut cu ei, am crezut că erau soţul şi fiul tău.

Nu.

Gabriel m-a găsit în largul mării şi m-a salvat. Datorită lui trăiesc.

Iar acest mic pirat e Iker, fiul lui.

Ei au devenit singura mea familie. Sunt îngerii mei păzitori. Nu-i aşa ?

Am aflat că Marina are un copil.

- Cum ţi-a spus că o cheamă ? - Scuze... Antonia.

Da. Îmi amintesc puţine lucruri, printre care, de sarcina mea.

Nu ştiu câţi ani o avea fiul meu. Nici măcar nu ştiu dacă s-a născut.

Mă chinuie gândul că e singur, crezând că l-am abandonat.

Nu ştii nimic despre fiul meu, Liliana ?

Nu. Noi aveam 15 ani când ne-am văzut ultima dată.

Locuiam în Torreon cu tata, căci ai mei sunt divorţaţi.

Ne-am întâlnit aici în vacanţa de vară,

când am venit s-o vizitez pe mama, dar doar atât.

Antonia, mi-ar plăcea să te pot ajuta !

Scuze, Jaz !

Când m-ai sunat, eram în laborator, iar profesorul e foarte exigent.

Dacă ieşeam să-ţi răspund, îmi luam adio de la examen,

dar jur că n-am făcut-o cu rea intenţie.

Da, înţeleg. Sincer, mă simţeam groaznic.

M-am certat rău cu tata şi voiam să vorbesc cu tine.

Ştiu, micuţo. De aceea, când am ieşit şi am văzut mesajul tău,

am venit într-un suflet. Sunt aici. Doar al tău.

Jur că nu ştiu ce-aş face fără tine !

Eşti singura persoană din lume care mă înţelege,

care mă cunoaşte cu adevărat. Eşti cel mai important pentru mine !

- Te iubesc, Xavier. - Eu, şi mai mult, frumoaso.

Când o să fac 18 ani şi o să pot pleca de aici,

n-o să ne mai despărţim niciodată.

- De ce te-ai certat cu tatăl tău ? - M-am săturat de lucrurile astea !

Nu-mi stă gândul la nimic,

iar Fabian e obsedat de gândul de-a fi tatăl anului.

Nu mă lasă singură deloc.

Jur că, uneori, cea mai bună parte din zi e când iau o pastilă

şi pot să dorm,

fără să mă gândesc la nimic, fără să simt durerea asta.

Mă ai pe mine, scumpo.

Trebuie să te relaxezi, să te simţi bine, să te detaşezi,

iar eu te pot ajuta cu asta.

- Cine te caută atât de insistent ? - Nişte colegi de facultate.

Mă aştepţi un minut, să răspund ? Revin.

Nu întârzii ! Între timp, comandă ceva de mâncare !

Nu pot să vorbesc acum.

Da, tata s-a întors din călătorie şi luăm masa în familie.

Nu reacţiona aşa, frumoaso !

Şi mie mi-e foarte dor de tine !

Nu pot să vin azi să te văd, dar vin mâine. Bine ?

Da. Ne vedem pe plajă şi apoi mergem la tine acasă.

Bine. Pa, frumoaso !

Se pare că te porţi special cu acea frumoasă. Nu ?

Mama doar ce deschisese editura,

iar Paloma, mama ta, a acceptat să lucreze cu ea.

Deci pe mama o cheamă Paloma.

Da. Paloma era fericită că putea face ilustraţiile câtorva cărţi.

Mâinile ei desenau magie. Avea un talent desăvârşit !

Aşa am dat de tine.

În cartea mea de poveşti preferată se aflau desenele mamei Marinei.

- Ce-am vorbit cu tine ? - Scuze... Desenele Antoniei.

Când te-am cunoscut, am avut parte de cea mai distractivă vacanţă.

Odată, ne-au certat îngrozitor. Îţi aminteşti ?

- Scuze ! Sunt o proastă ! - Nu-ţi face griji !

Spune-mi de ce ne-au certat !

Fiindcă ne-am dus, fără voie, să ne facem un tatuaj.

Uite ! Eu mi-am tatuat floarea asta.

Iar tu ai cerut unul pe gleznă.

- Da, un tatuaj cu o sirenă. - De asta îţi aminteşti ?

Nu, dar zilnic îmi văd tatuajul. Acum ştiu că l-am făcut cu tine.

Da. Ai ales acel desen căci mama ta îţi dăruise acel lănţişor cu sirenă

când erai mică.

Ştii ceva de mama ? Ştii unde e sau ce s-a ales de ea ?

Păi... Paloma, mama ta...

Ea a murit, Antonia.

Ce faci, idiotule ? Mă spionezi sau ce ?

Linişteşte-te ! De ce te agiţi ?

Nu mă agit. Era o colegă de la universitate.

Nu mă lua de prost !

Cred că acea frumoasă ţi-e mai mult decât o prietenă.

Am înţeles. Flirtezi cu iubita mea şi o să începi să inventezi lucruri,

ca să ne faci pe mine şi pe Jazz să ne îndepărtăm. Nu ?

Dacă aş inventa lucruri, n-ai reacţiona aşa.

Jazz nu merită să-i faci asta.

Ce-i fac ? Măscăriciule ! Nu ştii ce vorbeşti. Ştii ceva ?

M-am săturat ca un jegos ca tine să se bage în vieţile noastre.

Oi fi eu un jegos, aşa cum spui, dar nu sunt mitocan cu femeile.

Du-te dracului ! Fii atent !

E vai de tine dacă mai încerci să te apropii de iubita mea.

Ai înţeles ?

Ai grijă, prostule !

N-o să mă îndepărtez de Jazz. Ai grijă ! Dacă aflu că o înşeli,

o să vezi cum o să-ţi meargă.

Ai înţeles ?

Înţeleg ce simţi. Şi mama a murit acum câteva luni.

- Îmi pare rău ! - Condoleanţe, Liliana !

De asta am venit din Torreon, ca să vând editura

şi să fac câteva diligenţe.

Mama mi-a spus că Paloma a murit acum cinci sau şase ani.

Îmi pare rău, Antonia !

- Ştii ce-a păţit ? - A murit de inimă.

Nu eram cu ea când a murit ?

Nu ştiu, Antonia. Aş vrea să-ţi pot da mai multe informaţii.

Dacă mama mea ar trăi, poate ţi-ar putea răspunde întrebărilor,

dar am cunoscut-o pe mama ta când te-am cunoscut pe tine.

După acea vacanţă, au trecut câţiva ani până m-am întors,

iar când am făcut-o, voi nu mai eraţi aici.

Nu ştii dacă mai am rude ?

Cineva mi-a spus că aş putea avea o soră.

Aşa e ! Ai o soră, dar cred că nu te înţelegeai bine cu ea.

N-am cunoscut-o niciodată, nu era cu voi în acea vară.

Nu-i ştii nici măcar numele sau cum pot să dau de ea ?

Nu. Jur că n-am vorbit niciodată de sora ta !

Linişteşte-te ! Putem investiga. Ştim cum te cheamă.

Liliana, care e numele de familie al Marinei ? Al Antoniei.

Martinez. Nu ! Era Miranda.

Miranda...

Nu, scuze ! Cred că Martinez, dar nu sunt sigură.

Ştiu doar că începea cu "M".

Aici, la editură, cu siguranţă au numele complet al Palomei.

Nu. Mama a închis locul ăsta acum câţiva ani, când s-a îmbolnăvit.

Nu există documente, nici arhive. Totul a ajuns la gunoi.

Iartă-mă, Antonia !

Aş vrea să te pot ajuta mai mult, dar noi două am convieţuit puţin.

Pot să-ţi las numărul de telefon ? Mă suni, dacă îţi aminteşti ceva ?

Da, sigur ! Vi-l las şi eu pe al meu.

Da... Să vedem...

Nu fi tristă din cauza mamei tale !

Cu siguranţă mamele noastre s-au cunoscut în Cer

şi s-au împrietenit.

Sigur ne veghează de acolo !

Poftim ! Sper să-ţi placă !

Arată bine, de parcă ar fi gătită la un restaurant elegant.

Nu-ţi bate joc !

Nu gătesc la fel de bine ca mama, dar îmi dau silinţa.

Să vedem...

- E delicios ! - Da ?

Ce mincinos eşti ! Mi-a ieşit oribil.

Nu, Perlita !

- Eşti foarte drăguţ, Valentin ! - Serios. E puţin ars. Are gust de...

- Şosetă umedă. - Sau veche.

- Hai să gustăm carnea ! - Da. Cred că asta mi-a ieşit.

Te ajut... O să te răneşti, Valentin !

Te ajut eu.

Mă simt ca un copil căruia trebuie să-i tai carnea.

Cred că erai tare năzdrăvan când erai mic.

Ca acei copilaşi care aleargă de colo-colo, fără să obosească.

Da. Mama avea multă răbdare cu mine. Era tare drăguţă !

Pascual mi-a spus că erai foarte mic când a murit.

Îmi imaginez cât ţi-a fost de greu...

Ştii ce m-a ajutat cel mai mult ? Amintirea ei.

Era atât de neînfricată, de luptătoare...

Mereu îmi spunea că trebuie să te bucuri la maxim de viaţă,

indiferent de greutăţi.

Acum înţeleg de ce eşti aşa cum eşti.

Îţi propun ceva !

Hai să ascultăm sfatul mamei tale şi să ne bucurăm de viaţă !

Hai să luăm tacos ! Asta nu se poate mânca, Valentin !

Ai dreptate. Trebuie să onorăm memoria mamei mele, nu ?

Ţi-am pregătit nişte gustări, ca să nu stai nemâncată.

- Poftim ! - Mulţumesc, mamă.

Şi ? Cum merge treaba cu banii ?

Aşa şi aşa, dar nu vreau să-ţi faci griji, mamă.

Am strâns o bună parte, din pescuit,

dar încă ne mai trebuie, ca să achităm datoria la sindicat.

Estrella, te cunosc. Nu eşti aşa din cauza asta.

Mamă, niciodată nu m-am certat în halul ăsta cu Azul.

Ne-am mai certat, desigur, dar niciodată ca astăzi.

Mamă, Sergio a distrus o relaţie de zece ani în câteva zile.

Nepoata mea te adoră. Eşti mama ei.

Sigur îi va trece.

Certuri există în orice familie, dar asta nu înseamnă că nu ne iubim.

Azul e cea mai importantă pentru mine.

Nu vreau să sufere din cauza nimănui. Nu vreau, mamă !

Estrella, oricât ne-am dori,

nu putem evita ca fiii noştri să sufere.

Important e ca Azul să ştie că poate conta pe mama ei.

Cine ştie, poate că acel bărbat va intra şi va ieşi din viaţa ei,

dar tu vei fi mereu cu ea.

I-ai fost alături de când ai născut-o.

Mamă, de ce s-a întors Sergio în vieţile noastre ?

Ne era bine fără el, mamă. De ce, mamă ?

Vino, micuţo ! E mâna destinului...

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 25