Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 22

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Rosalba v-a zis ceva despre banii luaţi împrumut de la sindicat ?

Mami, mai bine nu te gândeşti la asta acum.

Spune-mi, Estrella ! Perla ! Brisa !

Vă rog, fetelor, spuneţi-mi.

Va fi mai rău să aflu de la altcineva.

Mult mai rău.

Rosalba mi-a zis că ea şi tata aveau multe planuri.

Iar acei bani erau pentru plecarea lor din sat, mamă.

Ca să înceapă o viaţă nouă împreună.

Ulises...

Ulises voia să mă părăsească pentru femeia aia ?

Nu ! Cum ?

Ce păcat că azi trebuie să ne facem temele în echipă !

Tata o să plece cu Marina ca să afle totul despre trecutul ei.

Dar sirena îmi va spune detaliile când se va întoarce.

Sper să o găsească pe mama Marinei sau pe fiul ei.

Sau vreun indiciu despre trecutul ei.

Am tot încercat, dar nu-mi amintesc unde am văzut semnătura Palomei.

Dar sigur am văzut-o undeva.

Nu te mai gândi la asta, Iker.

Dacă nu te mai gândeşti, când te aştepţi mai puţin,

o să-ţi aminteşti.

Încă nu ai primit răspuns la e-mailul trimis tatălui tău ?

Nu. Sper să-mi răspundă.

Mi-ar plăcea ca acum să vrea să fie tatăl meu.

Măcar tu poţi să-i scrii tatălui tău.

Mi-ar plăcea să-i pot trimite un mesaj mamei.

- De ce nu-i scrii ? - Azul, mama a murit.

Şi ? Scrie-i o scrisoare şi las-o la mormânt. Gata !

Mama nu e înmormântată la cimitir.

Tata mi-a spus că i-a împrăştiat cenuşa pe mare.

Poţi să arunci scrisoarea în mare şi să-i spui tot ce vrei.

Scrie-i tot ce ai pe suflet.

Asta mi-a recomandat mama.

Mami...

Fetelor, credeam că povestea asta s-a încheiat.

Făcusem pace cu memoria tatălui vostru,

dar acum totul e iar dat peste cap.

Mami, ştiu că te doare.

Vrei să te duc acasă ca să te odihneşti puţin ?

Haide ! Îţi fac un ceai, cum mi-ai făcut tu zilele trecute,

ca să te simţi mai bine. Vino !

Da, mami. Aşa te poţi odihni, iar noi te putem răsfăţa.

Mulţumesc, dar nu vreau.

Trebuie să înfrunt situaţia, scumpo.

Trebuie să fiu singură, să mă gândesc.

Iar voi trebuie să mergeţi să pescuiţi.

Haideţi, la muncă !

- Mami, ai nevoie... - Am zis: "La muncă" ! Iartă-mă.

Nu vă faceţi griji pentru mine. Sunt bine, serios.

Asta nu o să mă dărâme.

Mama voastră e mai puternică decât credeţi.

Te iubim, mami.

Şi eu, pe voi. Sunteţi viaţa mea.

Vă iubesc atât de mult...

Gata ! Nu vreau să întârziaţi.

Ştiu, vreţi să vă binecuvântez.

- Mulţumesc, mami. - Haide !

Să mergem ! La muncă ! Am zis: "La muncă" ! De ce vă uitaţi aşa ?

Rosalba !

Meche...

"Prietenă" ? Nu meriţi să fii iertată.

Ştiu ce ai făcut, neruşinato !

Ştiu absolut totul.

- Gabriel ! - Brisa !

- Putem sta de vorbă, te rog ? - Nu. Nu vreau să ne certăm iar.

Nu, Gabriel. Jur că vin cu intenţii bune !

M-am săturat ! Nu vreau să ne certăm de fiecare dată când ne vedem.

- Serios, nu-mi face bine. - Nu e bine pentru nimeni, Brisa.

În plus, deşi nu mai suntem împreună, ţin mult la tine.

Ştiu. De asta am venit să-ţi cer iertare pentru ce s-a întâmplat.

- Am fost puţin cam nesuferită. - Puţin ?

Da. Nu trebuia să vin aşa când erai cu Marina.

Dar am avut o zi groaznică.

Voiam doar să mă îmbrăţişezi şi să mă simt protejată.

Gata, Brisa ! Mereu te vei putea baza pe mine ca prieten.

Dacă simţi nevoia să te descarci, Brisa,

dacă vrei să te susţin sau orice ai nevoie.

Dacă vrei să te ajut cu ceva, sunt alături de tine.

Dar trebuie să înţelegem că lucrurile s-au schimbat.

Ştiu că nu e uşor, dar nu vreau să înţelegem greşit,

fiindcă totul va fi mai complicat. Înţelegi ?

Trebuie să ne protejăm inimile.

Da. Îţi promit să nu mai greşesc, Gabriel.

Fiindcă eu ştiu foarte bine ce simt pentru tine.

Ai avut neruşinarea să vii la mine acasă.

Mi-ai prezentat condoleanţe, mi-ai oferit prietenia ta.

Mi-ai spus că am trecut prin aceeaşi situaţie.

Amândouă am fost trădate.

Taci ! Numai minciuni !

Nu a fost de ajuns să fii amanta soţului meu ?

L-ai lăsat să moară singur în hotelul ăla de doi bani.

Ulises era în braţele mele când i s-a oprit inima.

Iar ultimele lui cuvinte au fost că mă iubea din tot sufletul.

Era bărbatul meu înainte să vă cunoaşteţi.

Trăiam o poveste de iubire.

Dar când ai apărut tu, m-a uitat.

M-a dat la o parte ca să se însoare cu tine.

Nu ştii cât am suferit. Mi-a frânt inima.

Nu, nu ştiam asta. Nu mi-a zis niciodată.

Ţi-a ascuns multe lucruri, Meche.

Cu trecerea timpului, a regretat şi s-a întors la mine.

Cred că-i era dor de pasiunea şi de iubirea din relaţia noastră.

Apoi am devenit amanţi.

Am aşteptat răbdătoare să te părăsească.

Când a venit acea zi, când aveam totul pregătit

ca să plecăm din satul ăsta de doi bani, a murit.

În ochii tuturor, tu eşti văduva, dna Contreras.

Dar eu sunt adevărata lui iubire.

Nenorocito !

De ce, Ulises ? De ce mi-ai făcut asta ?

Amice ! Auzi !

Ce zici de un peşte pe grătar ?

Sau prăjit cu usturoi ? De ce îţi e poftă ?

Dacă vrei, îţi ţin companie, dar nu mi-e foame.

Problema e gravă.

Pascual Ochoa refuză peştele ?

Ce se întâmplă ?

- Încă sunt supărat din cauza... - Perlitei.

Aş vrea să ştiu ce are pescarul ăla care i-a furat inima, şi eu, nu.

Nimic. Niciun pescar de aici nu se compară cu tine.

Te asigur că tipul ăla nu-ţi ajunge nici la degetul mic.

De unde ştii ? Îl cunoşti ?

Eu ? Nici vorbă ! Cum să-l cunosc ?

Dar te ştiu pe tine, îţi cunosc sufletul bun, inima ta mare...

Nu are cum să te depăşească.

Nu mai ştiu ce să fac.

Am făcut tot ce am putut ca Perlita să se uite la mine, dar degeaba.

Poate am greşit strategia.

Nu trebuie să te mai ţii după ea.

Pedepseşte-o cu biciul indiferenţei.

Fă-o geloasă cu altă fată.

Aşa îşi va da seama ce pierde.

- Da ? - O să vezi.

Şi o să-ţi cadă la picioare. E un truc vechi.

Cum să fac asta ? Nicio femeie nu s-a uitat vreodată la mine.

Lasă totul în seama mea. Stai liniştit.

Tu te faci frumos, te aranjezi.

Azi după-amiază, vom da o petrecere la noi acasă.

Azi ?

Iar fratele tău o să te scape de tristeţea asta.

O să vezi ! Ai încredere.

Mulţumesc.

E preţul plătit pentru toate clipele frumoase petrecute cu tine, Ulises.

Ulises, nu meriţi iertarea mea.

Cu ce ţi-am greşit ?

Dar îţi promit şi-mi promit

că sunt ultimele lacrimi pe care le vărs pentru tine.

Îţi promit.

Brisa, ce am stabilit ?

Că nu vom fi confuzi, Gabriel.

Eu nu sunt deloc confuză. Te iubesc.

- Asta nu se va schimba niciodată. - Nu, Brisa.

Tipa aia nu-şi ia ochii de la noi. Ce urât !

Vreau să ne înţelegem.

Stai liniştit, Gabriel. Nu vreau să mă cert cu nimeni.

Presupun că ai venit la han după ea.

Vă las să vorbiţi liniştiţi.

A fost o zi grea. Nu ?

Da, dar ne-a mers bine.

- Aşa e. - Oare cum se simte mama ?

Nu ştiu. Îmi fac griji pentru ea.

Da.

Mami, cum te simţi ?

Eu ? Bine.

Mult mai bine.

Ceea ce s-a întâmplat e extrem de neplăcut, mamă.

Dacă vrei să te descarci...

Da. Ştii că suntem alături de tine, mamă.

Ştiţi ceva ? M-am săturat să sufăr.

Am plâns cât a fost nevoie.

M-am supărat, am ţipat... De ajuns !

Mi-am promis să nu mai vărs nicio lacrimă.

- Eşti sigură, mami ? - Complet sigură.

Mă duc să gătesc, fiindcă am un musafir după-amiază.

Pot să ştiu cine vine ?

Dl Gonzalo, fata mea.

M-a sunat mai devreme ca să vadă cum mă simt.

I-am zis că n-are rost să-i povestesc la telefon situaţia cu Rosalba.

Mai bine îi spun aici, la masă.

În plus, a demonstrat că e un prieten bun.

E exact ce-i trebuie acestei femei în aceste clipe.

- Sunteţi de acord ? - Bineînţeles, mamă.

Mai mult, te ajutăm să găteşti.

- Da. - Haideţi !

Să mergem ! Veniţi !

Ce gătiţi ? Îmi imaginez...

- Ceviche. - Estrella, ce ştii să faci ?

- Scuze. Nu voiam să vă întrerup. - Nu, nu ne-ai întrerupt.

Brisa nu înţelege că ne-am despărţit.

Şi m-a sărutat.

Nu a fost bine.

Gabriel, nu trebuie să-mi dai explicaţii, serios.

Mă rog... Am venit la tine fiindcă am aflat

că va avea loc o expoziţie în capitală.

Vor veni pictori şi artişti independenţi,

care îşi vor expune operele.

Poate mai găsim un tablou al mamei tale.

Dacă avem noroc, poate dăm peste cineva care o cunoaşte.

Crezi că e posibil ?

Nu pierdem nimic dacă încercăm, dar trebuie să mergem acolo.

Mi-ar plăcea.

Dar, Gabriel, nu vreau să te simţi obligat.

Cine ţi-a spus că mă simt obligat ?

Vreau să te ajut, Marina.

Vreau să fiu cu tine.

Ştii ceva ? Mergem sau nu ?

- Bine, mergem. - Bine.

Ce elegant eşti, tată !

De ce te-ai aranjat ?

Mercedes m-a invitat la masă la ea acasă.

Mi-a spus că trece prin clipe grele

şi vreau s-o înveselesc, să-i ofer sprijinul meu cu orice are nevoie.

Şi crezi că Estrella va fi acolo ?

Nu ştiu. Presupun că da. Acolo locuieşte.

- Aşa e. - De ce ? La ce te gândeşti ?

- Scuze. - Sigur.

E fiica mea.

- Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ? - Da.

Mi-ai cerut să te anunţ şi de asta te sun ca să ştii că, după şcoală,

mă duc să fac un proiect acasă la o prietenă.

Nu mă aştepta la masă. Bine ?

Perfect, fata mea. Înţeleg. Baftă ! Te rog, dacă e ceva...

- Mi-a închis. - Răbdare, fiule.

Te-a sunat să-ţi spun unde e şi ce va face.

- Da. - E un pas înainte. Nu crezi ?

Să-ţi spun ceva, tată. Ceva... Nu ştiu.

Uneori Jazmin e anxioasă.

Se enervează foarte uşor.

Apoi, dintr-odată, se închide în ea, se întristează.

- E foarte ciudat. - E normal, fiule.

Are atâtea pe cap, atâtea emoţii...

La vârsta ei, sentimentele sunt intensificate.

Da, poate ai dreptate, dar...

Trebuie să ai răbdare şi s-o laşi în pace.

Ca să se obişnuiască cu noua etapă.

A avut parte de multe schimbări.

Eşti foarte tăcută. Ai păţit ceva ?

Nu, nimic.

Doar nu eşti geloasă din cauza celor întâmplate cu Brisa.

Nu e treaba mea cu cine te săruţi.

Nu te supăra.

Nu mă supăr. Şi nici nu sunt geloasă.

Asta e foarte clar, nu eşti geloasă.

E extrem de clar.

Nici măcar puţin ?

Ţi-ar plăcea să fiu geloasă, nu ?

Posibil.

Dar nu ai motive să fii geloasă.

Haide să vedem dacă cineva o cunoaşte pe mama ! Da ?

Vin imediat. Nu stau mult.

Amice, trebuie să dai tot ce ai mai bun pe ringul de dans.

Nu ştiu dacă o să pot, Valentin.

Ascultă-mă bine. Când Perlita o să te vadă cu altă fată,

o să-şi dea seama ce pierde. Te asigur.

Am emoţii din cauza situaţiei.

Amice ! Fata aia se uită la tine.

- La mine ? - Da. Uite !

- Aşa e, amice. - Vezi ?

Au venit surorile Contreras.

Ia-o pe Sorayita şi dansează lipit de ea.

Ca Perlita să-şi dea seama că te pierde dacă nu face ceva.

Haide !

- Îmi acorzi acest dans ? - Da.

- Mulţumesc că aţi venit, fetelor. - Mulţumim pentru invitaţie.

Aveam nevoie de aşa ceva.

Să uit şi să mă distrez puţin.

Sunteţi în locul potrivit. Vreţi ceva de băut ?

Eu vreau doar un suc.

Eu vreau ceva mai tare, o piña colada.

- Ce tare ! - Da.

- Vin imediat. - Mulţumesc.

- Vrei să bei ? - Da.

Perlita se uită la tine.

Prefă-te că nu există şi simte ritmul.

Copiii mei frumoşi !

Cum v-a mers la şcoală ?

- Foarte bine, buni. - Bună ziua, dnă Meche !

Miroase delicios.

Am făcut o supă de fructe de mare de te lingi pe degete.

Duceţi-vă să vă spălaţi pe mâini şi să vă jucaţi puţin.

Vă anunţ eu când ne aşezăm la masă.

Vino, Iker !

Pe aici...

Deschide tu, fata mea. Nu par nerăbdătoare.

Nu vreau să par nerăbdătoare.

- Cum arăt ? - Super, mamă. Linişteşte-te.

Vin !

- Dle Gonzalo ! - Estrellita, bună ziua !

- Intraţi ! - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Flori pentru regina casei.

Nu trebuia să te deranjezi.

Ce cauţi aici ?

Sincer, am devenit invidios când mi-a zis tata că vine aici,

ştiind că o să fii şi tu.

N-am adus un buchet de flori pentru cea care mi-a furat somnul, dar...

E de ajuns o floare ?

Doamnă, mă scuzaţi. Nu cunoaşteţi o doamnă pe nume Paloma ?

E pictoriţă. Pictează sirene.

Sunteţi ultimii pictori din zonă.

- Mulţumesc. - Nu ştiţi dacă o să mai veniţi...

- Nu ? Mulţumesc. - Ai avut noroc ?

- Nu. - Nu ?

Tu ?

Nu recunosc tabloul.

Şi nu au auzit de nicio pictoriţă pe nume Paloma.

Căutăm acul în carul cu fân, jur !

Nu trebuie să vezi lucrurile aşa. Mai avem de mers în multe locuri.

Putem întreba în continuare.

Mi-am făcut atâtea iluzii. Credeam că...

Nu ştiu, credeam că va fi mai uşor, că vom veni,

iar mama va fi aici, vânzându-şi tablourile, şi o voi găsi.

Măcar compania a fost plăcută.

Totul a fost atât de intens, Gabriel...

Am avut parte de lucruri bune, rele...

Dar tu ai fost mereu lângă mine.

Şi mereu voi fi lângă tine. Până la capăt.

Nu ştiu unde vom ajunge, dar nu voi coborî din barca asta.

Chiar dacă la final îţi vom găsi familia,

chiar dacă te vei întoarce la vechea ta viaţă,

chiar dacă asta îndeamnă că te voi pierde pe vecie.

Uită-te la mine ! Eu voi fi lângă tine, ajutându-te.

Fiindcă tot ce vreau, tot ce mă interesează e să fii fericită.

Sirena mea...

Oliver, ce faci ? Ce cauţi aici ?

Am venit imediat ca să aflu dacă ai auzit zvonul.

- Ce zvon ? - Zvonul că te invit la dans.

Oliver, uite...

Nu ! Valentin şi Pascual dau o petrecere la ei acasă.

Ştiu că încă eşti supărată şi m-am gândit

că un dans te va ajuta să te înveseleşti.

Oliver, mulţumesc, dar nu pot acum.

Iar când vrei să vii să mă vezi, anunţă-mă.

- Nu-mi place să-mi faci surprize. - Da, stai liniştită.

Dacă vrei, data viitoare când vin, o să strig din mijlocul străzi...

Vecină, arată-te ! A ieşit soarele.

Pescarule !

Nu ştii că soarele nu răsare pentru toţi ?

M-am luptat cu aceste emoţii,

dar ceea ce simt, dorinţa de a te săruta, e tot ce ştiu.

Şi eu am încercat să ascund ceea ce simt, dar nu pot, Gabriel.

Dar... Ce o să facem ?

Nu contează. Să nu ne gândim la asta.

Să ne bucurăm de această clipă.

Lasă-mă să mă bucur de tine acum, când te am în braţe, aşa...

Uită-te la mine !

M-am gândit, iar ideea pe care mi-ai dat-o e bună.

O să-i scriu o scrisoare mamei,

o s-o pun într-o sticlă şi o s-o arunc în mare.

Ca în poveşti, unde piraţii bagă în sticle hărţile comorilor

şi plutesc pe mare.

Ce desen frumos !

Ai văzut că sirena seamănă cu Marina ?

Da, mi-am dat seama.

Şi seamănă cu tabloul pe care l-a primit de la magazinul de bijuterii.

Ai dreptate. Parcă e pictat de aceeaşi persoană.

Ştiam eu că am mai văzut semnătura !

E semnătura mamei Marinei, a Palomei.

- Serios ? - Da.

Să vedem dacă apare undeva numele ei complet.

Paloma...

Du-te la sfârşit.

Nu, nu e nici aici.

Ce ciudat ! Ar trebui să fie numele persoanei care a făcut desenele.

Dar am făcut o descoperire importantă. Marina se va bucura.

Bate palma !

Aşa !

- Perla, dansează cu mine ! - Nu-mi place să dansez.

Nu fi nesuferită. De ce ai venit dacă nu te distrezi ?

Totul e în ordine ?

Da. Muzica e bună, nu ?

Trebuia să înceapă distracţia.

Uitaţi-vă la Pascual ! Ies scântei pe ringul de dans. Nu, Perlita ?

Aşa se pare. Se simte atât de bine încât nici nu m-a salutat.

Aşa e.

Ce ciudat ! Serios ?

Amice, nu le-ai salutat pe surorile Contreras ?

Scuze. Nu v-am văzut.

Soraya nu mi-a dat drumul.

E fascinată de mine. Nu-i aşa, amice ?

Ce bine, Pascual ! Mă bucur că te simţi bine.

Da, foarte bine.

Vii cu mine la toaletă ? Vino ! Ne scuzaţi.

Nu cred că merge, amice.

Perlita nu e deloc geloasă. Ba chiar s-a bucurat pentru mine.

Nu-ţi face griji, mă ocup eu. Nu ştii să citeşti semnalele.

- Nu ? - Am văzut-o.

Jur că nu i-a plăcut să te vadă cu alta !

Se preface foarte bine, amice.

Du-te ! Te aşteaptă Soraya. Du-te !

Xavi, Oliver a venit să-mi spună că e o petrecere în zonă, atât.

I-am zis că nu pot.

Ce fel de petrecere ? Una de pescari ?

Da, de pescari, ca mine. Dar am înţeles că nu puteţi.

Nu vă faceţi griji. Mai bine plec.

Nu, vino !

De ce nu mergem toţi trei ?

Nu, nu vă faceţi griji. Vedeţi-vă de treaba voastră, e în regulă.

Deci eu nu sunt invitat.

Ce e, pescarule ? Voiai să te duci singur cu iubita mea ?

Gata, Xavi ! Oliver a venit cu intenţii bune. Suntem amici.

Jaz, e o glumă ! În plus, ştii că nu sunt gelos.

Văd că Oli ştie foarte bine care e locul lui.

În plus, nu ai putea să-l priveşti altfel decât ca pe un amic. Nu ?

Xavi, ne întoarcem la film ?

Da.

Oliver, pa ! Ne vedem mai târziu !

- Numai bine ! - Pa, Oli !

Data viitoare să dai o petrecere pentru toţi trei.

Aşa ne putem împrieteni.

Xavier, ce ţi-a venit ?

Mă bucur că ţi-au plăcut.

Ţi-a plăcut surpriza ? Şi trandafirul pe care ţi l-am adus ?

Sincer, nu înţeleg ce cauţi aici.

Ştiu că ţi-a plăcut. Am văzut-o în privirea ta când ţi l-am dat.

Te-ai şi înroşit puţin.

Nu a fost bine că te-ai autoinvitat.

Dacă pui câteva picături de clor în apă, rezistă mai mult.

Sau îl poţi usca între paginile unei cărţi.

Aşa se păstrează mai bine şi-l păstrezi amintire.

I-ai văzut ?

Recunosc, Fabian e interesat de fiica ta Estrella.

Sunt sigură că şi Estrella e interesată de el.

Sunt mama ei, o cunosc.

Văd dorinţa din privirea ei.

Toţi părinţii vor ce e mai bun pentru copii.

Sunt sigur că Estrella şi Fabian pot fi fericiţi împreună.

Şi-ţi spun de ce.

Fiindcă fiul meu e genul de bărbat

care oferă totul când se îndrăgosteşte.

E loial, protector,

familist şi, cel mai important, un tată bun.

Da, e adevărat că, în ultima vreme, ne-a ajutat mult.

Dar...

S-au întâmplat multe între ei şi nu ştiu ce să cred.

De când era mic,

eu şi mama lui l-am învăţat să spună adevărul,

să fie respectuos şi corect.

Şi, cel mai important, să protejeze persoanele dragi.

Dacă Estrellita decide într-o zi să-i dea inima sa fiului meu,

poţi sta liniştită.

Fabian o va proteja cu preţul vieţii sale.

Vreau să rezerv un bilet de avion.

Poate mă ajuţi.

Mă gândeam la un pachet care să includă şi hotelul.

Da, cea mai bună cameră. Un apartament cu jacuzzi.

Nu, scumpo, Cancun e sub nivelul meu.

Nu, nu e suficient de departe.

Cabo San Lucas. Da, îmi place ideea.

Ţi-am spus că nu contează preţul ? Vreau ce e mai bun.

Mă scuzi că ţi-o spun, dar nu e bine să te mai agăţi de Fabian.

Dacă s-a îndrăgostit de Estrella,

nu-ţi mai face rău, lasă-l liber.

Am nevoie de el. Îl iubesc. Îl vreau pentru mine, Teresita.

Erika, când iubeşti cu adevărat, trebuie să înveţi când să renunţi.

Lasă-l să fie fericit, chiar dacă nu e cu tine.

Nu vorbi prostii ! Fabian se va întoarce la mine, jur !

- Estrella nu mi-l va lua. - Dar...

Nu vreau să mai vorbesc despre asta.

Jur că o să-mi explodeze capul ! Nu mai suport.

Am aici ulei de mentă. Te va ajuta.

Te dai cu el la tâmple. Haide ! Ascultă-mă.

Spune-mi. A plecat mama ?

Nu. Îşi făcea bagajele. Ştii cum e.

Nimic din ce spune nu e adevărat.

O cunosc şi nu va pleca niciodată, crede-mă.

Ştii ceva ? O s-o dau afară chiar eu.

Vin imediat ! Nu mai pot.

Acum plec.

Ce faci ?

Te ajut să pleci.

O să-mi spargi ceva. Nu-mi arunca lucrurile !

Nu, mamă. Am avut suficientă răbdare cu tine.

- Nu, las-o ! - Dă-mi-o !

- Las-o ! - Mi-ai spus că pleci.

La ora asta trebuia să eliberezi camera. Dă-mi-o !

- Dă-mi-o ! - Am zis să mi-o dai !

- Dă-mi-o ! Ce ai aici, mamă ? - Dă-mi-o !

Dă-mi-o !

Sunt lucrurile mele.

Lucrurile tale...

Şi asta ? De unde ai atâţia bani, mamă ?

Ce faci ? De ce ai faţa asta ?

Sunt tare ghinionist, Perlita.

M-am dus s-o invit pe Jaz la petrecere,

dar am găsit-o cu iubitul.

Oliver, acum ştii că are un iubit.

Cel mai bine, nu te mai gândeşti la ea.

Îmi place melodia asta ! O iubesc.

- Dansăm ? - Sigur.

Mă scuzaţi că vă deranjez, dar nu mai e gheaţă.

- Mergem noi să luăm. Vino ! - Nu, dansez.

Haide !

Stai să-mi iau geanta. Vin imediat !

Venim ! Ce ţi-a venit ?

Iar a plecat.

Sigur nu suporta să te vadă dansând cu Soraya. Dar e bine.

Nici măcar nu se uita la mine.

Valentin, nu sunt un expert, ca tine,

dar cred că strategia de a o face geloasă pe Perlita a fost un eşec.

Rosalba !

Se învârte totul cu mine.

Nu !

Nu e posibil să fi făcut asta.

Rosalba, hoaţă blestemată !

Dă-mi-o !

Am zis să mi-o dai, Erika ! Ascultă-ţi mama !

Nu. Sunt banii furaţi de Ulises de la sindicat, nu ?

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Dă-mi-o ! O să-i dai banii înapoi lui Fabian imediat !

Eşti nebună ! Sunt banii mei şi nu-i dau nimănui.

- Dă-mi-i ! - Lasă-mă în pace !

Nu înţelegi ? Dacă familia Contreras plăteşte datoria,

Estella va pleca, în sfârşit, din sat

şi nu-mi va mai distruge viaţa. Rosalba, te rog.

Nu o să le dau înapoi niciun ban lui Meche sau fiicelor ei !

Ulises mi-a dat mie banii ăştia. Doar mie.

A fost modul lui de a-mi demonstra că mă iubeşte.

Fiindcă nu eram doar amanta lui.

Blestemata de Meche avea un act de căsătorie,

dar eu am fost femeia lui. Cealaltă femeie.

Vrăjitoarea aia şi fiicele ei să se descurce cum pot.

Să nu cumva să pleci. Nu-mi pasă de relaţia ta cu Ulises.

A fost unul dintre cei mulţi care nu te-au respectat niciodată.

Eşti o ruşine ca femeie şi ca mamă.

- Fata mea... - Să nu cumva să mă loveşti !

Nu-mi convine să iei banii.

Vreau ca Estrella să plece, iar asta se va întâmpla dacă achită datoria.

Eşti atât de naivă, încât să crezi că Fabian se va întoarce la tine

dacă Estrella va pleca ?

Înţelege, acel bărbat nu te iubeşte. Lasă-mă să plec.

Nu, nu pleci. Mergem la Fabian ca să-i dai banii înapoi imediat.

Foarte bine, mergem la Fabian.

Abia aştept să văd ce faţă va face

când îi voi spune că tu îi dai pastile fiicei sale.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 22