Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 17

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea BIANCA BOZDOGESCU

Mă tot gândesc la ceva care mă îngrijorează.

Oliver, vreau să-mi spui pe şleau.

Cine e tipul care îi place Perlitei ? Eu sunt ?

Vrei să vedem un film sau să jucăm un joc de societate ?

Da, iubitule, cum vrei tu...

Iker are unul cu întrebări şi răspunsuri. E super !

Da, cum spui tu...

Mă duc să-l caut.

Nu ştiu dacă a fost destinul sau nu, dar m-am bucurat să te întâlnesc

şi să-ţi salvez viaţa, fiindcă eşti o femeie minunată...

Marina...

Se pare că-i duci dorul. Nu ?

Nu sunt proastă, Gabriel. Înţeleg perfect ce se întâmplă.

Nu poţi să ţi-o scoţi din cap pe naufragiata aia nenorocită.

Ce prost eşti, Oliver !

Vreau doar să-mi spui cine e pescarul care-i place Perlitei.

De ce, fraiere ? Să-i spui că e una în plus pe listă ?

Nu, fir-ar să fie !

N-o fac pentru mine, ci pentru Pascual.

El e ca un frate pentru mine, iar situaţia asta mă îngrijorează.

Oliver, am nevoie să mă ajuţi ! Pe mine mă place Perlita ?

Promite-mi un lucru, Valentin !

Nimeni nu poate afla. Nici Pascual, nici Perlita, nici umbra ta.

Da, jur !

Da, fir-ar să fie ! Tu eşti iubirea imposibilă a Perlitei.

Foarte bine, tată ! Condu cu grijă, te rog !

Da, vă aştept aici.

E totul bine ?

Da. Le-au dat cenuşa soacrei. Sunt pe drum către sat.

A rămas suficient ceviche pentru tatăl tău şi fiica ta.

Mulţumesc.

Însoţeşte-o, chiar dacă nu vorbiţi ! Fă-o să simtă că eşti lângă ea !

Când eram de vârsta fiicei tale, m-am certat cu tata.

Voiam să fiu pescar, ca el, dar n-a acceptat.

Spunea că era o viaţă mult prea grea pentru o femeie.

Deşi îi plăcea să-l însoţesc zilnic în larg,

el m-a convins să vin în capitală şi să dau la facultate.

I-auzi... Sigur i-a fost greu, fiindcă tu eşti încăpăţânată.

Da, recunosc că i-a fost greu.

Dar am plecat supărată, Fabian.

După un timp, mi-am dat seama că făcuse asta fiindcă mă iubea.

M-a îndepărtat de satul ăsta şi de marea care m-a văzut crescând,

fiindcă îşi dorea un viitor mai bun pentru mine.

Precis fiica ta va înţelege cât de mult o iubeşti

şi-ţi va da şansa să i-o arăţi.

De ce te uiţi aşa la mine ?

Fiindcă e atât de natural să vorbesc cu tine,

ca şi cum te-aş şti de-o viaţă.

Estrella, e atât de simplu să te iubesc...

Ar fi mai bine să plec.

Aşteaptă ! Cât timp o să mai fugi ?

Nu fug.

Cât timp vei mai nega ce simţi pentru mine ?

- Te rog, opreşte-te, Fabian ! - De ce să mă opresc ?

Estrella, ştii că trebuie să vină clipa în care să acceptăm ce simţim.

Nu avem ce să acceptăm, fiindcă nu se întâmplă nimic.

Eu cred că da.

Nu înţeleg. Te găsesc culcat în patul în care ea dormea,

trist şi suspinând.

Ce vrei să cred ? Nu mă lua de proastă !

Ştiu foarte bine că te gândeşti la ea.

Gata, Gabriel ! Spune-mi ceva !

Bine, Brisa, recunosc. Mă gândeam la Marina.

Şi mi-o spui cu atâta lejeritate ?

A locuit aici. A dormit în camera asta.

A locuit cu mine şi cu Iker cât timp s-a vindecat.

Nu mă pot deconecta de azi pe mâine, Brisa.

Îmi pare rău !

Femeia aia a trecut prin lucruri grele.

Aproape că s-a înecat în mare.

- Îmi pasă de Marina şi de binele ei. - Am uitat că eşti Sfântul Gabriel.

Termină, Brisa !

Ştiu că nu-ţi convine ceea ce-ţi spun, dar asta simt.

Nu te voi minţi.

Ştii ce e cel mai rău ?

Că, deşi va pleca la capătul lumii, va continua să intervină între noi

până ne va face bucăţele.

Nu... Noi ne vom căsători, drăguţo.

Ne vom căsători, voi fi soţul tău, iar tu, soţia mea.

Vom fi bine.

Da, mi-ar plăcea să te cred, dar te cunosc prea bine

şi ştiu că ţi se întâmplă ceva, deşi juri că nu e aşa.

Ştiu că-mi ascunzi ceva.

Mereu eşti aproape de ea, ca s-o salvezi, cu orice motiv.

Iar asta mă răneşte. Nu-ţi dai seama, Gabriel ?

Nu asta e intenţia mea.

- Nu vreau să te rănesc, Brisa. - Atunci, arată-mi-o !

Naufragiata aia a plecat de aici. Să se descurce singură !

Dă-i drumul, Gabriel, te rog ! Las-o să plece !

Pune distanţă între voi !

Fă-o pentru mine, pentru noi ! E tot ce-ţi cer. Te rog !

Bine. Gata !

- Nu, Fabian... - Ce e ?

Ce faci ?

Ceva la care visam să se întâmple. Şi ştiu că şi tu, Estrella.

Nu ! Nu e bine.

- Te rog ! - Te rog !

Te rog, Estrella, nu pleca încă !

Îmi pare rău, dar nu pot.

- Estrella ! - Nu ! Nu pot.

Te rog, nu câştigi nimic dacă fugi !

Erika nu merită s-o rănim aşa.

Dar între mine şi Erika nu e nimic. Ţi-am spus că am încheiat relaţia.

- Dar asta nu contează, Fabian. - Cum să nu conteze ?

Chiar dacă v-aţi despărţit acum o zi sau o lună,

Erika e prietena mea. Ea încă te iubeşte, Fabian.

Pentru mine, ăsta e un motiv întemeiat

ca să nu mai permit cele întâmplate adineauri.

- Uită-mă ! - Estrella, nu mă poţi...

Dă-ţi seama că asta e imposibil ! Nu va exista nimic între noi.

Draga mea, pot să ştiu ce faci la ora asta aici ?

Dacă îmi spui că aveaţi treabă, nu te cred deloc.

Uită-te la mine, Estrella ! Neagă că ai o relaţie cu el !

Nu trăi cu frică ! Meriţi să iubeşti şi să fii iubită din tot sufletul !

Ce-o să fac acum ?

Pascual mă vede ca pe un frate mai mare.

De ce, dintre toţi pescarii, mă place pe mine ?

Ştiu că sunt atrăgător şi nu o judec că m-a ales, dar...

Nu e vina ta. Inimii nu-i poţi porunci.

Mie-mi spui...

Dar ţie, Valentin ? Şi ţie îţi place Perlita ?

- Mie ? - Nu. Lui Nemesio. Da, ţie !

Dacă şi ţie îţi place, Pascual va trebui să renunţe.

Dacă sunteţi aşa de buni prieteni, cred că şi el te vrea fericit.

Tu chiar ai luat-o razna !

Cum să-mi placă Perlita ?

Mie îmi plac femeile în genul Marinei.

Ea mă înnebuneşte...

Atunci, pune capăt situaţiei,

căci Perlita trebuie să te uite, ca să-i poată da o şansă lui Pascual.

Uită-te la tine ! Eşti agitată ! Nici nu-mi poţi răspunde.

Nu-mi spui ce naiba faci la ora asta acasă la Fabian ?

Preferi să-mi imaginez ce-i mai rău ? Spune-mi !

I-am închiriat o barcă.

În schimb, i-am adus un ceviche pregătit de mama. Asta-i tot.

Dintre toate pretextele pe care le puteai inventa,

ăsta e cel mai absurd, Estrella.

- Ăsta e adevărul, Erika. - Eşti o mincinoasă.

Estrella, te-am întrebat dacă Fabian e interesat de altă femeie,

dar ai negat-o în faţa mea.

Tu eşti cea care m-a minţit, Erika.

Ai spus că Fabian era iubitul tău, deşi v-aţi despărţit acum mult timp.

Da, te-am minţit. Ştii de ce am făcut-o ?

Fiindcă te cunosc. Ştiu că eşti o uşuratică.

- Poftim ?! - Da.

Ştiam că-i vei face ochi dulci lui Fabian.

Că nu vei pierde şansa de a i te oferi pe tavă.

Şi uite că nu m-am înşelat ! Eşti aici !

Ce-i cu tine ? Nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa, Erika !

Suntem prietene. Nu ţi-aş fi făcut niciun rău.

Uită-te la tine, Estrella ! Îmi faci rău acum, te rog !

Eşti aici cu bărbatul pe care îl iubesc. Mi-l furi.

Fii serioasă ! Îmi furi iubirea vieţii !

Iar ţie nu-ţi pasă deloc de mine, căci te gândeşti doar la tine.

Nu-ţi pasă ce simt pentru Fabian. Eşti o egoistă !

Nu-i aşa ! Erika, te rog, nu spune asta !

Nu ? Bine, atunci, spune-mi... Te-ai culcat cu el sau nu ?

Poftim ?

Răspunde la întrebare ! Ce se întâmplă între voi ?

Răspunde-mi, Estrella !

Nu e şi nu va fi nimic între noi. Erika, repet, suntem prietene.

Prietenia e pe primul loc.

Ştii ce e cel mai rău ? Că nu te cred deloc.

Eşti o ipocrită, Estrella !

După atâţia ani, ţi-ai dat arama pe faţă şi m-ai trădat.

Eşti de cea mai joasă speţă !

Dumnezeule ! M-ai speriat !

Ce faci ? Ce-ai păţit ?

De ce te uiţi aşa la mine ? S-a întâmplat ceva ?

Nu s-a întâmplat nimic. Doar că...

Ştii cât de mult te iubesc.

Eşti beat ?

Măi să fie ! Trebuie să fiu beat ca să-ţi spun ce simt ?

Nu.

Te iubesc mult, Pascual. Eşti fratele meu de suflet.

Mi-aş da viaţa pentru tine.

Şi eu, pentru tine, dar...

Suntem o familie, iar Valentin Rios nu ţi-ar face niciun rău.

Ne-am înţeles ?

Ne-am înţeles. Am încredere oarbă în tine.

Aşa, frate !

Nu te voi dezamăgi niciodată.

- Vino aici ! - Da, frate. Gata !

Uite ! Colierul ăsta seamănă mult cu cel al Marinei.

Acela străluceşte, de parcă ar fi cu diamante.

Ăsta seamănă mai mult.

Încă sunteţi cu ochii în laptop ? Duceţi-vă la culcare !

Uitaţi cât e ceasul !

Avem ceva important de aflat, bunico.

- Da. - Te rugăm, încă cinci minute !

Cinci minuţele !

E totul bine, mamă ?

Da, draga mea. Copiii ăştia nu vor să doarmă.

Mami, doar cinci minute, te rog !

Căutăm piste despre colierul găsit de Marina în casa de pe plajă.

Bine. Cinci minute, iar apoi, la somn. Fără pretexte !

Da.

Draga mea, eşti bine ? Ai o faţă...

Estrella, te rog, spune-mi ce se întâmplă !

Mamă...

- Fabian m-a sărutat. - Dumnezeule mare !

- Mămico... - În sfârşit !

Da... Am fost să-i duc mâncarea, mamă.

Vorbeam liniştiţi şi, dintr-odată, m-a sărutat.

Am simţit că trebuia s-o iau la fugă, dar am dat peste Erika, mamă.

Sunt sigură că şi-a dat seama,

fiindcă nici nu puteam s-o privesc în ochi, mamă.

Gata, draga mea ! Linişteşte-te, te rog !

Mamă, chiar am încercat să evit totul, dar n-am putut.

Mi-e o ciudă pe mine, de nici eu nu mă înţeleg !

Fabian mă zăpăceşte, mamă.

Mă tulbură. Nu mă pot controla.

Mamă, de când m-am despărţit de Sergio, n-am mai simţit aşa ceva.

Fir-ar al dracului să fie !

- Sergio ! - Lăsaţi-l să intre !

Ai investigat al cui era numărul pe care ţi l-am dat ?

Da, dar n-am reuşit să identific al cui e.

Era o cartelă prepay. Ce-ai păţit ?

Nimic. Sigur a fost o glumă nesărată.

Sergio, nu înţeleg de ce eşti în starea asta.

Beatriz nu mai e, dar condiţiile tatălui tău sunt aceleaşi:

să te căsătoreşti şi să faci un copil.

Oricare dintre aceste femei ar da orice să fie cu tine.

Dle Falcon, analizele arată că dv. aţi rămas steril.

- Unde te duci ? - Plec. M-am săturat de locul ăsta !

Toate femeile sunt superficiale. La fel ca Beatriz.

Draga mea...

Te întreb un singur lucru,

fiindcă doar asta contează.

Ce te-a făcut să simţi acel sărut ?

Dumnezeule ! Ţi-a plăcut. Nu se poate !

Nu, mamă, nu contează ce-am simţit.

E mult mai puternică vina pe care o simt faţă de Erika.

Nesimţitul de Fabian !

Nu e normal să sărute alte femei, dacă are iubită.

Nu, mamă, el nu e aşa.

El şi Erika s-au despărţit cu mult înainte de-a veni eu aici.

Măi să fie ! Cum aşa ?

Da. Deşi s-au despărţit, Erika încă îl iubeşte,

iar eu o rănesc cu ceea ce fac.

Nu-ţi imaginezi cum a reacţionat ! M-a făcut în toate felurile.

Mamă, m-am simţit prost ! Ca o trădătoare...

Estrella, nu mai spune asta !

Eu te-am adus pe lume. Te cunosc mai bine decât oricine.

Draga mea, nu există om mai bun decât tine.

Situaţia cu Erika e ceva

ce trebuie să lămureşti.

- Dacă simţi... - Mamă, nu contează ce simt.

Erika e prietena mea, iar ea nu merită asta.

Intră, draga mea !

Mă bucur că aţi ajuns cu bine !

Draga mea...

Sigur vă e foame. Uitaţi ce ceviche avem aici !

E delicios, e pregătit de dna Meche.

Dacă l-a făcut Mercedes, precis e gustos.

Da, este.

Hai, draga mea, ia loc la masă !

Nu mi-e foame, bunicule.

Vreau să merg la culcare. Sunt foarte obosită !

Te rog, scumpo, mănâncă ceva ! O să te simţi mai bine.

- Fruntea sus, fiule ! - Da, tată. Nu sunt descurajat.

Ştiu că nu va fi uşor să recuperez iubirea fiicei mele,

dar nu-mi pierd speranţa.

- Ce se întâmplă ? - La ce te referi ?

E ceva ciudat în privirea ta. Te văd mai fericit, mai energic.

Tată !

Pot să ştiu cum a ajuns aici acest ceviche al dnei Mercedes ?

Estrella l-a adus.

Acum înţeleg ce-i cu zâmbetul ăsta.

În ciuda tuturor greutăţilor prin care treci,

Estrella Contreras face ca fiul meu să-şi recupereze încrederea

şi să lupte cu entuziasm.

Ai dreptate, tată.

Bună dimineaţa !

Erika, uite ce faţă ai !

Eşti foarte mohorâtă, scumpo !

Ai puţină grijă şi dă-te cu cremă !

Altfel, lumea va crede că tu eşti mama, iar eu, fiica.

Pun pariu că acele cearcăne sunt din cauza faimosului Fabian.

Sau mă înşel ?

Supărarea trece mai uşor cu burta plină. Mănâncă un cornuleţ !

Ştii ceva ? Nu te purta de parcă ţi-ar păsa de mine !

Nu încerca să-mi dai sfaturi,

căci m-am săturat de rolul tău de mamă îngrijorată.

- Chiar îl iubeşti atât de mult ? - Ce-ţi pasă ţie ?

Doar te întreb. Îl iubeşti sau nu ?

Nu doar că-l iubesc. Nu pot să trăiesc fără el.

Erika, dacă îţi doreşti ceva,

trebuie să fii capabilă de orice.

Trebuie să strângi din dinţi şi să te înhami la orice.

- Indiferent ce s-ar întâmpla. - Tu crezi că sunt ca tine ?

Draga mea, îţi place sau nu, suntem făcute din acelaşi aluat.

Nici eu, nici tu n-am primit nimic gratis în viaţă.

De fiecare dată când am vrut ceva, a trebuit să tragem cu dinţii.

Dacă nu lupţi cu toate armele, o să-l pierzi pe Fabian.

Crede-mă că nu e deloc plăcut să fii fată bătrână !

Apoi am început să căutăm coliere ca al Marinei.

- Erau o grămadă pe internet. - Da, bănuiesc că sunt o grămadă.

Dar, acum, grăbeşte-te ! Trebuie să mergi la şcoală.

Tată, am găsit colierul sirenei. Uite !

- Unde l-ai găsit ? - Pe internet.

Pe pagina unei doamne care face bijuterii în capitală.

E identic cu cel pe care îl poartă Marina.

Asta îţi spuneam şi eu.

Asta nu poate fi o întâmplare.

Poate doamna asta ştie ceva. Sigur !

Eşti pe drumul cel bun, tată !

Nu apare adresa. Caut-o, ca s-o localizăm.

Da. Putem merge după-amiază cu Marina.

Şi Azul vrea să meargă. I-au dat voie.

Bine. Mergem după-amiază.

Nu pot după-amiază.

Nu pot. Am... Mi-am amintit că am mult de muncă.

Mergem după ce termini, tată. Pot s-o anunţ pe sirenă.

O să termin foarte târziu. Dar îi spun lui Valentin să vină cu voi.

N-o să vii tu cu noi ? Investigăm împreună.

Ai spus că o vom ajuta în continuare pe Marina,

chiar dacă nu va locui cu noi.

Şi asta fac, piratule.

O să aflu pe numele cui e casa de pe plajă.

Dar nu pot să vin cu voi. E mai bine să nu merg.

Pun pariu că nu vrei să mergi din cauza Brisei.

Ascultă ! Tu încă nu înţelegi lucrurile astea.

Uite... Ai lăsat-o pe Marina să plece de acasă.

Acum, nu vrei să vii cu noi ? Tu nu erai aşa, tată.

Desigur, Gabo, cu plăcere ! De asta sunt prietenii.

Promit că voi avea grijă de Marina şi de copii !

Da, contează pe mine ! Ne vedem !

- Bună, Valentin ! Ce faci ? - Eu ? Bine, ca întotdeauna.

Ce să fac ? De ce aş face rău ?

Nu ştiu. Era doar o întrebare.

- Ce ai ? Eşti ciudat... - Eu ?

Da.

Sunt foarte mulţumit, căci aseară am dormit foarte bine.

Vrei să ştii de ce ? Fiindcă am visat-o pe Marina.

Mi-a apărut îngeraşul în vis ! Ce femeie !

Dacă m-a înnebunit în vis, dă-ţi seama cum ar fi în realitate...

Mai bine păstrează detaliile pentru tine. Bine ?

Nu pot evita asta.

Sunt foarte fericit că merg în capitală cu ea, Iker şi nepoata ta.

N-o să las să-mi scape şansa de a-i fura un zâmbet

şi de a o cuceri în continuare.

Valentin, nu ştiu de ce îmi vorbeşti atât despre Marina.

Ce se întâmplă cu tine ?

Fiindcă suntem prieteni, nu ? Iar prietenii îşi povestesc lucruri.

În plus, din clipă în clipă, nu-mi vei mai fi doar prietenă,

ci şi cumnată. Ştii că Pascual e ca un frate pentru mine.

Dacă voi doi veţi fi împreună, atunci, vom fi o familie.

Tu şi cu mine, fraţi, pe viaţă !

Mai bine mă duc la lucru.

Pa !

Barca împrumutată de Fabian ne-a salvat.

Măcar vom putea merge să pescuim !

Da, din păcate !

Brisa, nu uita că facem asta pentru binele familiei.

- Să-i dăm bice ! - Bine.

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa !

- Ce face forţosul ? - Bună !

Barca asta e mană cerească, dle Fabian.

Mă bucur ! Tocmai despre asta e vorba. Despre a vă ajuta.

Mulţumesc.

- Putem să vorbim o clipă ? - Ne grăbim acum, Fabian.

Da, dar trebuie să vorbim despre sărutul pe care ni l-am dat.

Între noi nu s-a întâmplat nimic. Nu avem ce să ne spunem.

Estrella, te rog !

Trebuie să lucrez, Fabian. Îmi pare rău !

Estrella Contreras !

Ca reprezentant al angajaţilor tăi, te anunţ că eşti citată astăzi,

la mine în birou, să vorbim despre ceva important.

Nu cred că o să pot, fiindcă, după-amiază...

Tu, ca membru al Sindicatului Pescarilor,

ai obligaţia de-a veni la mine la birou atunci când eşti citată.

Avem ceva de discutat şi nu te mai poţi eschiva.

După-amiază te aştept în biroul meu.

Am adresa doamnei care le face în capitală.

Grozav, Iker !

Pe lângă pirat, mai eşti şi detectiv ?

E identic cu cel pe care îl ai tu. Trebuie să urmăm pista.

Ai dreptate.

Mi-am terminat tura, aşa că aş putea merge acum.

Tatăl tău vine cu noi ?

Nu. O să mergem cu Valentin şi cu Azul.

Tata spune că are mult de lucru, dar eu nu-l cred.

De ce spui asta ?

Sigur nu vrea să vină ca să n-o supere pe Brisa.

Iker, nu te supăra pe tatăl tău ! Procedează corect.

Când vei fi mare, vei înţelege că, uneori, iei decizii dificile,

ca să ai grijă de cei pe care îi iubeşti.

Şi ce e aşa de dificil să vină în capitală ?

Ia maşina, şi gata !

Dragul meu, tatăl tău se va însura cu Brisa.

El o iubeşte.

Când iubeşti un om, încerci să nu-l superi.

Nu-l faci să sufere. Mă înţelegi ?

De asta ai plecat de acasă ? Ca tata să nu se mai certe cu Brisa ?

Oarecum... Dar nu doar ăsta a fost motivul.

Şi eu aveam nevoie să iau viaţa de la capăt,

iar aici mă simt foarte bine.

Uite ce cameră frumoasă am ! Nu-ţi place ?

Dar acasă îmi lipseşti !

Dragul meu, eu sunt lângă tine.

Nu mai face faţa asta ! Avem o aventură de trăit.

Noi doi suntem detectivi

şi o să aflăm dacă doamna care a făcut colierul ăsta

ştie ceva despre trecutul meu.

- Eşti gata, domnule detectiv-pirat ? - Sunt gata !

Aşa te vreau !

Valentin, spală-te şi du-te în capitală cu copiii şi cu Marina !

Le-am spus că o să treci pe acasă.

Nu-ţi face griji, Gabo ! Copiii şi Marinita sunt pe mâini bune.

- Apropo... - Ce e ?

- Îţi las copiii în grijă. - Şi pe Marinita ?

Pot să plec şi eu mai devreme ? În sfârşit, ies cu Perlita !

Sigur ! Du-te şi aranjează-te ! Multă baftă la întâlnire !

Mulţumesc. Recunosc că am emoţii.

Dar doar puţin.

- Cum merg pregătirile de nuntă ? - Bine, uite...

Tocmai ce l-am cumpărat. Dar să nu spui nimic !

Brisa nu ştie de surpriză.

- E drăguţ, nu ? - Da, e foarte frumos !

- I-l voi dărui în seara asta. - Mă bucur pentru tine !

Îmi imaginez cununia religioasă, cu Perlita, la biserică.

Mama va plânge în hohote.

Eşti norocos că-ţi vei petrece viaţa lângă persoana iubită !

E o binecuvântare.

Mulţumesc că mi-ai dat voie să plec mai devreme.

Mamă, jur că totul mergea bine !

Gabriel pregătise o cină delicioasă.

Ne simţeam foarte bine, până ce-a apărut tipa aia,

naufragiata care fură bărbaţi.

Dar femeia aia nu se mutase în altă parte ?

Nu-mi spune că s-a întors acasă la Gabriel !

Nu-i nevoie să locuiască acolo, mamă.

Gabriel se gândeşte mereu la ea,

de parcă o are întipărită în minte.

- Scumpo, nu exagerezi puţin ? - Nu, mamă.

Jur că asta simt !

Mi-e teamă că Gabriel mă va da la o parte

şi că nunta se va anula din cauza acelei tipe.

Brisa, dacă nu sunteţi siguri că vreţi să vă căsătoriţi,

mai bine discutaţi despre asta.

Nu ! Tu crezi că voi anula nunta cu Gabriel ?

Nu. Sub nicio formă ! O să mă mărit cu el !

O să stabilesc deja data la Starea Civilă.

Brisa, e exact opusul a ceea ce-ţi spun, scumpo.

Nu te poţi căsători aşa, plină de incertitudini.

Mamă, dar eu sunt sigură.

Ce vrei să fac ? Să renunţ la el ?

Să-l las să plece ? Nu, mamă ! Exclus !

Trebuie să mă mărit cu el.

În caz contrar, mamă, jur că o să mor de durere !

Jur că o să mor de durere ! Nu vreau.

- Mamă... - Draga mea...

Estrella, intră, te rog ! Poţi închide uşa ?

E bine aşa. N-am mult timp.

Voiam să ştiu despre ce voiai să vorbim.

Ştii foarte bine de ce te-am chemat.

Sau vei pretinde că între noi nu s-a întâmplat nimic ?

S-a întâmplat, Estrella.

A fost o greşeală care nu se va repeta.

Dar ţi-ar plăcea să se repete ?

- Nu, Fabian ! Revino-ţi ! - Poftim ?

- Erika e prietena mea. - Da.

Şi-a trebuit să dau ochii cu ea după ce m-am sărutat cu iubitul ei.

Ştii cât de rău mă simt din cauza asta ?

Înţeleg că e complicat.

Şi eu ţin la Erika şi, desigur, nu vreau să sufere.

De asta am vorbit cu ea şi i-am spus ce simt pentru tine.

- Poftim ? - Da.

Nu, Fabian ! De ce faci asta ?

Fiindcă prefer să fiu sincer. Eu nu mă joc, Estrella.

Ce simt faţă de tine n-am mai simţit de mult.

M-am îndrăgostit de tine, Estrella. Ştiu că şi tu simţi la fel.

Nu ! Fabian, te rog ! Încetează odată cu asta !

Ascultă-mă... Nu vreau şi nici nu pot să încetez.

Oricât ar fi de complicat, nu vreau să renunţ, Estrella.

Dar între noi nu e nimic.

Nu mai nega ceea ce simţim ! Uită-te la mine, Estrella !

Uită-te la mine şi spune-mi !

Mă îndrăgostesc nebuneşte de tine

şi am nevoie să aud că şi tu simţi la fel.

Recunoaşte că şi tu mă iubeşti !

Ce s-a întâmplat ?

Mă supără că oamenii aruncă gunoiul pe stradă.

Trebuie să ne îngrijim plajele.

Ştiai că broaştele marine mănâncă gunoaiele ?

- Serios ? - Da.

De asta, multe sunt moarte.

Aşa cum tu ştii multe despre piraţi şi sirene,

şi eu am citit multe cărţi despre grija faţă de mediul înconjurător

şi faţă de planetă. N-o putem distruge.

Când voi creşte, vreau să fiu protectoarea mediului înconjurător.

- Ce tare ! - Da.

Acolo !

Ai păţit ceva ?

Simt că nu mai eşti Valentin de altădată.

Da, cel care făcea glume mereu.

Sunt puţin supărat.

- Pot să te întreb ceva ? - Desigur !

- E ceva personal. - Mă poţi întreba orice.

Mai puţin numele de familie, căci nu mi-l amintesc.

Marina, ce faci dacă răneşti două persoane pe care le iubeşti ?

Poţi să fii mai explicit ?

Vreau să fiu cu cineva,

dar, dacă o voi face, voi răni o altă persoană,

pe care, de asemenea, o iubesc. Mă înţelegi ?

Da, te înţeleg perfect.

Sincer, aş alege să mă îndepărtez de prima opţiune.

N-aş putea să mă simt bine dacă persoana pe care o iubesc

ar suferi din cauza mea.

Asta e problema... Vina asta nenorocită !

Când mă gândesc cum va reacţiona, mi se rupe inima în bucăţi.

Te referi la prietenul tău Pascual ?

L-am găsit ! Am găsit magazinul !

Am găsit magazinul ! Pe aici !

- Mergem ? - Da !

Copii, nu mai alergaţi ! Sunteţi mari acum.

Te rog, Estrella, nu-ţi închide inima !

Vreau să ştiu ce simţi pentru mine.

Ştiu că avem o conexiune unică, puternică, şi că şi tu o simţi.

Ştiu asta, fiindcă felul în care mă priveşti e unic,

iar ceea ce simţim se întâmplă rareori în viaţă, iar tu o ştii.

Nu ! Nu ştiu nimic, Fabian !

Ai simţit-o, Estrella. Ai simţit-o când ne-am sărutat.

De ce ţi-e teamă de iubire ?

Nu mi-e teamă. Dar îmi ceri să admit ceva ce mă doare.

Mă doare, căci Erika te iubeşte,

iar ea aşteaptă să-i mai dai o şansă.

Dar eu nu simt acelaşi lucru faţă de ea. Nu o iubesc.

Eu de tine sunt îndrăgostit.

Pentru Dumnezeu, Fabian ! Taci !

N-o să tac. N-o să ascund ceea ce simt.

Sunt dispus să fac lucrurile aşa cum trebuie.

De asta i-am spus ce simt faţă de tine.

Putem să vorbim împreună cu ea şi să-i explicăm că...

Nu ! Dacă facem asta, o distrugem, Fabian. Înţelege !

Încetează să te mai gândeşti la Erika şi gândeşte-te la tine !

- Tu ce-ţi doreşti ? - Ce importanţă are ?

În viaţă nu putem face doar ceea ce vrem,

fără să ne gândim la consecinţe.

Atunci, să ne asumăm consecinţele !

Să mergem cu fruntea sus ! O să trecem împreună prin asta.

Să nu dăm cu piciorul şansei pe care ne-o oferă viaţa:

aceea de-a ne iubi.

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 17