Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 11

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

Mi-ai luat cel mai mare cumpărător de peşte. M-ai... M-ai trădat.

Nu. Mama a luat decizia gândindu-se la familie, şi eu o susţin, Fabian.

Serios, Estrella ?

Ţi-am obţinut o amânare pentru plata împrumutului,

te-am primit în sindicat,

te-am ajutat să rezolvi problema cu mama ta !

Aşa mă răsplăteşti ? Aşa ceva nu se face, Estrella !

Nu, Fabian, nu ! Dl Gerardo ne-a spus că avea în plan

să facă afacerea asta cu tata, cu mult înainte să discute cu tine.

- Te rog, înţelege. - Nu mă lua cu asta !

Te rog, înţelege ! Avem de plătit o datorie enormă.

Trebuie să salvez casa asta, Fabian, să-mi întreţin familia.

Te rog, înţelege-mă !

- Bună ziua, Fabian ! - E îngrozitor.

Estrella, cred că eşti la curent

că dna Mercedes mi-a cerut să-ţi aduc contractul, ca să-l semnezi.

Încheiem afacerea ?

Te rog, nu fi tristă !

Eşti mai drăguţă când zâmbeşti.

Nu sunt tristă.

- Ştii ceva ? - Ce ?

Am multe motive să fiu fericită.

Tu şi tăticul tău mi-aţi deschis uşa casei voastre, m-aţi ajutat.

Am o slujbă care o să mă ajute să mă întreţin,

îmi fac prieteni noi...

Ştiu că lucrurile nu sunt mereu uşoare,

dar totul devine mai uşor când ai lângă tine oameni care te iubesc.

- Eu te iubesc. - Şi eu, pe tine, dragul meu.

Sunt sigură că tocmai mi-am amintit ceva.

Ce ? Ce ţi-ai amintit ?

Aici, în pântecul meu, am simţit viaţă, am simţit...

Urma să am un copil.

Totul era perfect, totul era bine. Eram fericită pentru că...

Urma să devin mamă.

Deja stăpâneşti materia, eşti un elev nemaipomenit.

Azi iei diploma.

Hai, dă tot ce ai mai bun !

Tot...

Pascual !

- Bună, Perlita ! - Pascual...

Ţi-a intrat nisip în ochi ?

De ce te uiţi aşa la mine ?

Nu... Doar mi-a venit să trec să te salut.

- Tu nu-ţi doreai să mă vezi ? - Pascual...

Miroşi ?

Iartă-mă, Perlita. Încercam doar să-ţi atrag atenţia.

Am făcut de toate ca să mă iei în seamă,

dar mi-am dat seama că nu-ţi plac şi nu te învinovăţesc.

Doar că nicio fată nu s-a uitat niciodată la mine.

Ştiu că nu sunt cel mai chipeş pescar şi că nu spun multe...

Uneori, mi-e greu să mă exprim.

Şi mie mi se întâmplă asta, Pascual.

Când vorbesc,

parcă nu m-ar asculta nimeni, parcă aş fi invizibil pentru ceilalţi.

Dar am şi eu inimă, Perlita. Uneori, îmi fac iluzii.

Scuză-mă dacă ai simţit că am fost nerespectuos cu tine, Perlita.

Iartă-mă. Nu te mai deranjez.

Pascual ! Stai !

Ce-ai zice să ieşim mâine la o plimbare ? Da ? Ca prieteni.

L-a verificat avocatul, e totul în ordine.

Dar îţi sugerez să-l citeşti.

Dacă ai vreo îndoială, anunţă-mă,

ca să încheiem afacerea cât mai repede.

Dle Gerardo, cred că nu e o idee aşa de bună...

Dle Gerardo ! Vă aşteptam. Intraţi, vă rog.

Cafeaua dv. e pregătită.

- Intraţi, vă rog. - Mulţumesc.

- Fabian, eu nu... - Nu, nu e nevoie să-mi spui nimic !

Înţelege-mă, te rog, lucrurile nu sunt cum crezi tu.

- Nu te obosi să cauţi pretexte ! - Te rog, Fabian.

Ţi-a fost mai uşor să mă înjunghii pe la spate, nu ?

Nu, Fabian, te rog. Nu crede asta ! Încerc doar să-mi salvez familia, jur.

Nu fac nimic cu intenţia să-ţi provoc neajunsuri.

Mi-ai luat o afacere care deja era a mea

şi n-ai ezitat să treci peste mine.

Nu veni acum să-mi spui că nu vrei să-mi faci neajunsuri.

Mă gândeam că am putea să alegem florile pentru...

- Tată, Marian şi-a amintit ceva ! - Ce ?

Tocmai am avut o amintire. Mi-au venit multe imagini în minte,

la fel ca data trecută, dar acum a fost mult mai clar şi mai real.

Vă prezentăm showul micuţei sirene !

Brisa, te rog.

Eram pe o plajă, lângă casa aia. Mai ştii ?

Cea pe care ai văzut-o din ambarcaţiunea din care ai căzut ?

Exact. Doar că acum eram acolo.

Cred că am avut un copil, Gabriel.

De-asta eram aşa de agitată în momentul ăla. Ştiam că o să-l văd.

Acum mi-am amintit, am simţit că bebeluşul era în mine.

Serios ? Un copil ?

Cum era casa ? Dar plaja ? Cum era locul ?

Era mic, dar foarte drăguţ,

înconjurat de multă vegetaţie, erau nişte stânci mari.

Ce plajă poate să fie, tată ?

Nu ştiu, dar trebuie să luăm lucrurile cu calm.

Psihologa a spus că amintirile se pot amesteca cu visele.

Ăsta n-a fost un vis, Gabriel.

A fost real, eu am fost acolo, am putut să simt.

Eram însărcinată, am avut un copil,

un copil care, probabil, mă caută. Inima mea îmi strigă asta.

Calmează-te. Vreau să te gândeşti bine,

să te gândeşti la ce ţi-ai amintit şi să-mi spui detaliile.

Dacă locul ăla există, o să-l găsim.

Dar să fie clar, Pascual.

Ieşim ca prieteni doar, ca să ne cunoaştem mai mult.

Nu-ţi face filme fără nicio bază.

Serios, Perlita ?

Tu, Perlita Contreras, mă inviţi să ies cu tine ?

Pe mine, pe Pascual Ochoa ?

Gata, Pascual... Nu face lucrurile să pară mai mari decât sunt.

Dar e ceva enorm, Perlita !

Am visat de atâtea ori momentul ăsta, încât Îţi promit, Doamne...

- Aoleu... - Pascual ! Te simţi bine ?

Da... Da, Perlita. Un pic ameţit, atât.

Parcă văd punctuleţe colorate în aer, dar mă simt bine.

Mai bine ca oricând, Perlita.

Îţi promit că o să fie cea mai tare întâlnire din câte ai avut vreodată.

Promit !

- Bine, gata. Ia-o mai încet, da ? - Da.

Gata. Calmează-te, linişteşte-te, respiră...

- Respiră. - Da. Scuze, ai dreptate.

- Ne vedem mâine. - Da. Mâine.

Mâine... Noi doi.

- Da. - Mâine.

- Ne vedem. - Da.

Când Estrella avea nevoie să intre în sindicat,

cine a fost acolo ca s-o ajute ? Prostul de Fabian.

Când Estrella avea nevoie de bani pentru terapia mamei ei,

cine era acolo ?

- Tu. - Exact.

Când prostul de Fabian se întoarce cu spatele, ce face Estrella ?

Mă înjunghie în spate.

Băiatul meu, zău că exagerezi !

- Spune-mi, cine a rupt plasele ? - Tiburon.

Din cauza lui n-ai putut să respecţi înţelegerea cu dl Gerardo

şi ai pierdut afacerea. E foarte simplu.

Mulţumesc că mi-ai amintit asta, tată.

Dacă variantele sunt ca dl Gerardo să se ducă cu afacerea în altă parte

sau să le-o dea femeilor Contreras, mai bine să le-o dea lor, zic eu.

Mulţumesc mult că eşti de partea mea.

Nu e vorba despre asta !

Femeile alea trebuie să plătească o datorie enormă,

iar asta le ajută foarte mult.

În felul ăsta, ajuţi şi sindicatul.

Da, tată. Înţeleg asta, crede-mă că înţeleg.

Dacă Estrella ar fi avut decenţa să vorbească cu mine înainte,

şi eu aş fi fost de acord să facă afacerea.

Dar a făcut-o pe la spatele meu, tată. Lucrurile nu se fac aşa.

Dar şi eu... Cum de n-am prevăzut asta ?

Cum de nu mi-am dat seama că avea să se dovedească aşa de abilă,

încât să mă facă să las garda jos şi să mă transforme în jucăria ei ?

De ce te deranjează aşa de mult ? Uită-te la tine !

Nu s-ar zice că ţi-a luat o afacere, ci că te-a respins.

Băiatul meu, spune adevărul. Ce simţi pentru ea ?

Nu, tată, nu confunda lucrurile.

Asta e doar o chestiune de afaceri, pur şi simplu ! Ne-am înţeles ?

- Ne-am înţeles ? - Dacă spui tu...

S-a întors şi a plecat, mamă. M-a lăsat vorbind singură.

Nici măcar n-a vrut să-mi asculte explicaţiile.

Şi tu, mamă, nici măcar nu mă anunţi când iei astfel de hotărâri

şi mă iei prin surprindere.

Fata mea, înţeleg că eşti supărată pe mine fiindcă te-am constrâns

să închei afacerea asta.

Dar nu puteam să ratăm această mare ocazie

doar pentru Fabian avea să se supere.

Cum ? Şi el a profitat de moartea tatălui tău

ca să facă înţelegerea asta. Înţelege, te rog !

Mamă, nu-mi place ca el să creadă că vreau să-i aduc prejudicii.

La urma urmei, de ce îţi pasă ţie ce gândeşte el ?

Nu, asta e problema lui.

Noi trebuia să acceptăm. Punct.

Nu ne permitem să refuzăm oferte.

Uite în ce hal am ajuns, în ce situaţie ne aflăm !

Ştiu, mamă. Ştiu !

Dar mi-ar fi plăcut să vorbesc cu el înainte,

să fac lucrurile cum trebuie, nu aşa.

Dar mi-ai luat-o înainte, mamă. Uite ! Mi-ai luat-o înainte.

Ce-i făcut e bun făcut, fata mea.

De ce voiai să-i ceri părerea înainte, dacă Fabian...

Nu e nimic pentru tine, ca să ai de ce să-i dai socoteală.

Sau mă înşel, Estrella ? Uită-te la mine !

Nu voiam să-i dau socoteală, mamă, ci să...

Să am consideraţie.

El se purta foarte bine cu noi. Nu merita să afle în felul ăsta, mamă.

Da... Bărbatul ăla se poartă foarte bine

şi îi sunt recunoscătoare pentru ce a făcut pentru mine.

Dar ai grijă, Estrella.

Nu putem să trăim cu mâna întinsă ca să vedem ce primim.

Fii sigură că, dacă în două luni nu lichidăm datoria la sindicat,

n-o să ezite să ne dea afară din casa asta, cu tot cu catrafuse.

Ai înţeles ?

Mamă...

Dacă nu-i place că am acceptat afacerea... e problema lui.

Dar înţelege, te rog. Asta trebuia să facem.

Înţelege-mă, Estrella.

Estrella, unde te duci ?

Fabian ne-a mai făcut viaţa imposibilă, mamă.

Închipuie-ţi de ce e în stare acum, când se simte trădat.

Trebuie să vorbesc cu el şi să rezolv asta chiar acum.

Estrella, nu...

- Dar asta ? Are multe stânci. - Nu, nu era aşa. Era o stâncă mare.

Mă scuzaţi, dar nu credeţi

că e o misiune imposibilă să găsiţi o plajă pierdută în mintea Marinei ?

Brisa, comentariile tale nu ajută.

Iubitule, azi era ziua noastră. În sfârşit... S-a terminat.

Plec, logodnicul meu iubit.

Sacrific ziua noastră pentru ca Marina să-şi găsească familia

şi să se întoarcă la ea acasă.

Pa !

Pa, micuţule !

Noroc să găseşti plaja !

Corsarule, ce-ar fi să-ţi aduci mobilul, ca să căutăm amândoi ?

Da.

Poate că Brisa are dreptate şi n-o să găsim locul ăla niciodată.

Dacă eu te-am găsit pe lângă coasta aia,

probabil că locul nu e aşa de departe.

Dar nu ştiu dacă e o amintire recentă sau de acum mulţi ani.

Ai spus-o chiar tu. Nici măcar nu ştim dacă e real.

Ascultă-mă puţin. Dacă tu simţi că ai fost acolo, eu te cred.

O să vorbesc cu pescarii, o să vorbesc cu toată lumea...

Sunt câţiva care cunosc zona ca-n palmă.

O să găsim locul ăla. Îţi promit.

Ştii unde să laşi pachetele. Îmi laşi factura la Teresita, da ?

Estrella ! Unde te duci aşa de grăbită ?

Să vorbesc cu Fabian despre povestea cu afacerea.

O să-i spui că ţi-a fost oferită ?

A aflat deja şi a reacţionat foarte rău, Erika.

Nu, prietena mea...

- Era foarte supărat Fabian ? - Furios !

Trebuie să rezolv situaţia. Nu vreau să dau iar de necaz cu el.

Nu... Estrella, pot să-ţi dau un sfat ?

Îl cunosc pe iubitul meu mai bine decât pe oricine.

Când e aşa de supărat, e mai bine să-i laşi timp.

Altfel, o să fie mai rău. Crede-mă.

Prefer să lămuresc lucrurile acum, înainte să capete proporţii, Erika.

Tocmai de-asta, Estella.

Dacă îl cauţi acum, când e aşa de furios,

nici măcar n-o să te asculte.

O să se înfurie mai tare, o să vă certaţi şi o să fie mai rău, jur !

Dar nu pot să las lucrurile aşa.

Mă simt rău că Fabian crede că sunt o profitoare.

Tu ştii bine că nu e aşa.

Mie îmi place să fac lucrurile cum trebuie, cu transparenţă.

Linişteşte-te, de-asta mă ai pe mine.

Mai bine lasă-mă să vorbesc cu el.

Nu ştiu... O să încerc să-l fac să înţeleagă cum s-a întâmplat tot

şi că tu nu i-ai furat nicio afacere şi că n-ai jucat murdar, Estrella.

Tu crezi că o să te asculte ?

În momentul ăsta, mai degrabă mă ascultă pe mine decât pe tine.

Presupun că ai dreptate.

Mulţumesc, Erika. Mă supără rău treaba asta.

N-ai de ce să-mi mulţumeşti.

Eu sunt mereu fericită dacă pot să te ajut.

Da, am primit banii pe care mi i-ai trimis, Porfirio.

Ştii ceva ? Mi se pare o mizerie !

Rosalbita scumpă, zece mii de pesos nu sunt o mizerie.

Mi se cuvine o sumă mult mai mare.

Nu încerca să mă iei de... fraieră.

Mă cunoşti, Porfirio.

În clipa asta mă urc într-un autocar şi vin în sat,

ca să reglăm conturile.

Calmează-te, femeie !

Ţi-am mai explicat că cel mai bine e să ţinem banii la păstrare,

cel puţin până când familia Contreras îşi plăteşte datoria la sindicat.

Aşa, nu riscăm nimic.

De ce ? De ce nu le-au luat casa lor prărădită şi vasele de pescuit ?

Pentru că Estrella, fata cea mare,

s-a trezit să iasă la pescuit cu surorile ei,

până adună suma pe care o datorează.

Ce... Ce prostie !

Când s-a mai auzit de femei care pescuiesc ? Când ?!

Ascultă, Porfirio. Presează pe oricine trebuie să presezi

ca să li se ia imediat absolut tot ce au.

Lucrurile nu sunt aşa de simple, Rosalbita.

Se pare că deja le merge mai bine, mult mai bine.

Ţi-am zis să nu-mi mai spui Rosalbita !

Tocmai au încheiat o afacere grozavă.

Dacă le merge bine, femeile astea o să reuşească să iasă la liman.

Nu. Asta... Nu putem să permitem asta, Porfirio.

Ascultă ! Tu eşti căpitanul portului.

Fă orice trebuie să faci ca să piardă afacerea aia.

Stai liniştită, Rosalbita. Lasă asta în grija mea. Bine ?

Vreau s-o văd pe scorpia de Meche în sărăcie lucie.

- Murea de râs ? Eşti sigură ? - Da.

Eram în osterie

şi am văzut-o pe tipa aia, Estrella, cum îşi bătea joc de tine

pentru că ţi-a luat nu ştiu ce afacere.

Mai degrabă era bucuroasă că a încheiat afacerea cu dl Gerardo.

Eu am văzut altceva.

Cine se crede femeia aia ?

Eu cred că n-o făcea cu rea intenţie, Fabi.

Spunea că, în sfârşit, o să reuşească să se pună pe picioare,

că au câştigat asta trudind din greu.

N-au câştigat nimic !

Mi-au furat o afacere care era a mea. Asta e cu totul altceva.

Auzi, au meritat-o mai mult decât mine...

Din ce văd, aici nu te respectă nimeni, Fabian. Eşti un ratat.

Ştiam eu, Estrellita.

Ceva îmi spunea: "Dă-i o şansă fetei ăsteia !"

Şi uite ce afacere ai încheiat !

Să-i mulţumim mamei mele ! Ea a încheiat acordul cu dl Gerardo.

Bravo !

Din suflet, vă mulţumesc tuturor că aţi venit !

Ştiu că în dimineaţa asta aţi venit din larg cu captură bună,

dar trebuie să ieşim iar să aruncăm plasele.

Va trebui să ne străduim mai mult, ştiu,

dar trebuie să onorăm comenzile dlui Gerardo,

să-i asigurăm volumul pe care ni-l cere.

Nu vă faceţi griji, doamnă căpitan, echipajul e cu dv. !

O să vezi că, mâine, plasele o să fie pline de peşte.

Ăsta e spiritul !

Hai, băieţi ! Să împingem bărcile astea. Hai !

- Hai, Brisa ! - Acum vin.

- Unu, doi... - Bună ziua !

Scuzaţi-mă că vă întrerup.

Dle căpitan Rojas, ce doriţi ?

Am fost informat că vântul depăşeşte 15 noduri,

şi condiţiile de navigat sunt periculoase.

Prin urmare, în calitate de căpitan de port,

sunt nevoit să suspend activitatea de pescuit.

Ce ?

- Intraţi, vă rog. - Mulţumim.

M-a surprins mult telefonul tău, Gabriel.

Dl Gonzalo e un bătrân lup-de-mare.

Nimeni nu cunoşte coastele Pacificului...

Nimeni nu le cunoaşte mai bine decât acest domn.

Mulţumesc mult pentru compliment.

Gabriel mi-a spus că ai nevoie să localizezi o plajă.

Da.

Descrie-mi-o, să văd dacă îmi pare cunoscută.

Era multă vegetaţie, multă...

Şi o casă micuţă, dar foarte frumoasă,

vopsită în albastru şi alb.

Era la malul mării... Pe plajă erau nişte stânci uriaşe.

Credem că e vorba despre un loc particular.

Cum spune ea, e o plajă mărginită de stânci, plină de vegetaţie...

Casa ar putea să fie undeva, mai sus, nu ştiu.

Vă sună cunoscut ?

Îmi vin în minte atâtea locuri...

Lasă-mă să mă gândesc bine. Vă caut eu.

Mai întâi trebuie să mă uit pe hărţi. N-aş vrea să mă pripesc.

Vă mulţumesc mult pentru tot. Nu ştiţi cât înseamnă asta...

Nu, nu-mi mulţumi încă.

Nu-ţi promit nimic, dar o să fac tot posibilul ca să găsesc locul ăla.

- Poţi să te bazezi pe mine. - Mulţumesc.

Rojas, am ieşit de atâtea ori şi nu ne-ai oprit niciodată !

Şi apoi, priveşte ! Marea e liniştită.

Datoria mea e să veghez la siguranţa tuturor

şi să cer să se respecte normele.

Nemesio, avertismentele nautice sunt mai precise

decât o privire aruncată la mare.

Dar trebuie să existe vreo alternativă.

Nu fiţi atât de inflexibil, domnule căpitan !

Noi trebuie să ieşim să aruncăm plasele.

Ştiţi că am nevoie să pescuiesc ca să plătesc datoria la sindicat.

Îmi pare rău, Estrella.

Dacă ieşiţi în larg, o să fiu nevoit să vă amendez.

Asta e mâna lui Fabian Bravo sau mă înşel ?

El, ca preşedinte al sindicatului de pescuit, ştie bine

că normele trebuie respectate.

Mă acuzi că joc murdar, dar tu ce faci, Fabian ?

Dacă ai şti ce emoţii am... Perlita mi-a spus "da".

- Mâine o să avem prima întâlnire ! - Bravo, Pascual !

Dar... dacă stric tot ?

- De-asta exersăm. - Da...

Dar acum vine partea mai grea. Unde o duc ?

Despre ce vorbesc cu ea ? Ce mâncare îi place ?

M-am gândit la un loc unde se fac nişte stridii delicioase.

Bravo, Pascual ! Stridiile sunt afrodiaziace.

Nu...

Atunci, nu. Nu pot s-o duc acolo.

O să creadă că vreau să fiu necuviincios cu ea. Nu.

Nu ? Un pic ? Trebuie s-o săruţi măcar.

Eşti nebun. Dacă fac asta, Perlita e în stare să-mi spargă dinţii.

Tare aş vrea să-i sparg dinţii dlui Fabian !

Nu e corect ce ne face.

Linişteşte-te, Perlita. Mai bine las-o pe sora ta să rezolve situaţia.

Fabian Bravo ştie bine că ordinele mele trebuie respectate.

Sora ta nu are ce să facă. O zi bună !

Pentru Dumnezeu, Fabian, priveşte ce vreme e !

Inventezi pretexte ca să nu pot să ies să arunc plasele

şi să pierd afacerea cu dl Gerardo.

Cum îndrăzneşti să mă acuzi de aşa ceva ?

Crezi că sunt ca tine ? Te înşeli amarnic, Estrella.

Eu nu aduc pagube nimănui

şi în niciun caz nu-mi bat joc de oameni.

Eu nu mi-am bătut joc de tine.

Căpitanul portului a dat ordin să nu iasă nicio barcă în larg,

şi trebuie respectat !

Dar mâine trebuie să onorez o comandă, Fabian.

Din păcate, când faci o afacere,

trebuie să fii pregătit pentru astfel de eventualităţi.

Învaţă să te descurci ! Aşa merg lucrurile, aşa merge treaba.

Dar eu am nevoie să ies la pescuit. Înţelege !

Şi eu. Dar îmi ţin oamenii pe uscat.

Dar căpitanul Rojas e autoritatea.

Dacă el are informaţii care îl fac să interzică ieşirea pe mare,

nu se iese, şi cu asta, basta.

Nu poţi să-ţi rişti echipajul.

Poate că sunt o începătoare,

dar, de când eram mică, ieşeam cu tata pe mare.

Faci asta din cauza afacerii cu dl Gerardo,

nu din cauza condiţiilor meteorologice.

Nu sunt proastă ! Ăsta e abuz de putere.

Te înşeli, Estrella.

Fă ce îţi cere căpitanul Rojas ! Nu risca să iei o amendă !

Dacă pierd afacerea asta,

o să pierd mult mai mulţi bani, Fabian, înţelege, te rog !

Îmi pare rău.

Ştii ceva ? Daţi-mi amenda ! O s-o plătesc.

Dar nici tu, nici altcineva n-o să mă doboare, aşa să ştii !

O să ies să arunc plasele, fiindcă eu am o comandă de onorat.

Hai, băieţi, împingeţi ! Ieşim în larg !

Asta e !

Nu... Credeam că am scăpat de mersul la pescuit.

Ce fac ? Trag ?

Unu, doi, trei !

Aşa !

Aşa... Bravo !

- Acum, din partea asta. - Hai !

- De aici. - Vino, Brisa. Împingi cu mine.

Unu, doi, trei !

Du-te liniştită la osterie.

Eu rămân cu dl Gonzalo. Dacă aflu ceva, te anunţ.

Mulţumesc.

- Eu mă retrag. - La revedere !

Uite, prin zona asta...

Nu pot să cred ce face Estrella.

Căpitanul portului a fost foarte clar cu noi toţi.

Ne-a interzis să ieşim în larg.

Ei nici nu i-a păsat că o să fie amendată.

A ieşit să arunce plasele, sfidând autoritatea.

Băiatul meu, nu ştiu de ce a dat căpitanul Rojas ordinul ăla.

Dar mi se pare absurd.

Toţi trei ştim că vremea asta nu reprezintă niciun pericol.

Da, Fabian. Sunt de acord.

Nu... Nu asta e problema.

Femeia aia mă uimeşte tot mai mult pe zi ce trece.

În unele zile, ca azi, simt că o detest.

Apoi, o văd cum înfruntă greutăţile şi...

Cât o admir ! Nu înţeleg cum mă provoacă în felul ăsta !

De ce reuşeşte să-mi stârnească asemenea emoţii ?

Aş vrea să nu-mi pese deloc de ea, dar îmi pasă...

Asta mă înfurie teribil ! Mă înnebuneşte.

Se pare că e mai grav decât credeam.

Da, sunt de acord. Eu mi-am dat seama mai de mult.

Ce ? Despre ce vorbiţi ?

Trebuie să-ţi spunem pe litere,

ca să-ţi dai seama odată ce ţi se întâmplă ?

Îţi place fata lui Mercedes.

Nu... Nu doar îţi place. Începi să te îndrăgosteşti de Estrella.

Nu sunteţi întregi la cap. Cum să-mi placă ?

Recunoaşte, băiatul meu.

Ce să recunosc, tată ? N-am nimic de recunoscut.

De ce nu nu accepţi ? E limpede ca lumina zilei.

Bine. Da, e adevărat. Mi se întâmplă lucruri cu femeia aia.

Estrella îmi place, şi încă mult, aşa e !

A venit ca un uragan, răscolind tot în calea ei, inclusiv emoţiile mele.

De asemenea, trebuie să recunosc că...

Ce, Fabian ?

Băiatul meu, lasă-ţi sentimentele să vorbească.

Da, recunosc că mi-am făcut speranţe cu ea.

Dar a fost doar atât, o iluzie, nimic mai mult.

Apoi, m-a trădat, la fel ca tatăl ei, când am aflat că a fraudat sindicatul.

Dar s-a terminat ! Femeia aia n-o să mă mai zăpăcească iar.

Gabriel Arenas !

Mi s-a spus că ţi-ai pus funia de gât, băiete, şi că te însori.

Aşa e, căpitane.

Să vedem dacă acum laşi ceva şi pentru ceilalţi muritori.

O să mă străduiesc mai mult cu femeia care a venit de pe mare.

Ce înseamnă asta ? Cum ne-am înţeles ?

Gabriel, atunci... Nu mai sunt îndoieli ?

Felicitări !

Băieţi, aduceţi tequila !

Azi sărbătorim logodna unuia dintre cei mai buni pescari ai mei.

Bunul Gabriel Arenas !

Gabo !

Gabo !

Marea era foarte liniştită, nu ?

N-aveau de ce să ne interzică să ieşim la pescuit.

Eu cred că povestea aia cu amenda e doar scorneala lui Fabian.

Estrella, nu vrea să ne meargă bine cu afacerea.

Să aşteptăm puţin şi să vedem ce se întâmplă, nu ?

E treaba ta dacă vrei să crezi tot ce îţi spune Fabian.

De ce reacţionezi aşa, Brisa ? Nu fi pesimistă !

Ce sărbătorim ? Lucrurile stau tare prost.

Ai grijă, mamă.

Doar n-o să ne punem pe plâns.

Problemele se înfruntă la momentul potrivit.

În plus, necazurile de la muncă... se lasă la uşa casei, afară.

Dar bucuriile sufletului sunt binevenite în acest cămin.

Şi trebuie să le sărbătorim.

- Nu-i aşa, bunico ? - Aşa e, fata mea scumpă.

Să-şi vadă fetele fericite, realizate e tot ce îşi poate dori o mamă.

Acesta e un moment minunat.

Ştiu că eşti fericită că îţi uneşti destinul de cel al lui Gabriel...

- Asta aduce noroc ! - Mulţumesc, mamă.

Încetează, că o să mă faci să plâng.

Sunt norocoasă că sunt prima dintre surori care se mărită.

- Eşti singura care are iubit. - E adevărat.

Dar la nunta mea o să vă arunc buchetul aşa, amândurora,

ca să apară iubitul perfect pentru fiecare dintre voi.

Ţie, Perlis, o să-ţi arunc în cap toată florăria,

să vedem dacă asta te ajută, sora mea.

Nu, glumesc, Perlis. Îmi pare rău...

Fiecare îşi găseşte fericirea în felul ei.

Pe tine te entuziasmează căsătoria, Bri.

Pe Perla o susţinem ca să-şi poată relua viaţa.

Iar eu, dacă o am lângă mine pe Azul, sunt cea mai fericită.

Exact, mătuşă.

Mama nu poate să se căsătorească.

Poate că, într-o zi, tăticul meu o să se întoarcă

şi o să putem să fim o familie toţi trei.

Mulţumesc. Să toastăm pentru că viaţa e frumoasă,

totul e frumos, chiar şi femeile din acest local !

Noroc !

Mă întorc imediat. Mă duc să vânez.

- Bună ! - Bună ! Ce faci ?

Mă bucur să te văd.

- Tu ce faci ? - Foarte bine.

Tu vii cu mine.

Mă duc să-mi iau geanta. Da, vin imediat.

Bună, scumpo ! Ce faci ? Ce fac picioarele astea de un milion ?

Bine...

Stai puţin. Nu te duce departe.

Sergio... Dacă află Beatriz tot ce faci pe la spatele ei,

te trimite la dracu'.

Fii serios, Juanjo. Beatriz ştie bine cum sunt, ştie că am multe femei.

Nu comentează nimic, fiindcă e bine pentru ea.

Pe ea o interesează doar să-mi poarte numele, să-mi cheltuiască banii...

Aşa e. N-o să rişte să piardă tot,

mai ales acum, când sunteţi la un pas să vă căsătoriţi.

Evident că nu, Juanjo.

Dar, dacă nu rămâne gravidă, nu facem nunta.

Dar ar face bine să se îngrijoreze.

Dacă nu rămâne ea gravidă, le las grele pe cuceririle mele.

Tot ce mă interesează e să îndeplinesc condiţiile impuse de tatăl meu

ca să-mi cedeze controlul absolut asupra firmei.

Iar Beatriz... nu e în contract,

aşa că poate să fie oricine, oricare de aici. Uite !

Din oceanul Pacific...

- Norocoaso ! - Mergem ?

Sigur că mergem.

Juanjo, ne vedem mai târziu. Plăteşte nota.

Încă una... Ai grijă.

Imbecilule !

Nicio profitoare n-o să-mi ia locul.

Eu o să fiu soţia ta

şi mama moştenitorului tău, Sergio Falcon.

Te văd aşa de radioasă, fetiţa mea !

Îmi aduc aminte de când eram eu la un pas de căsătorie.

Eram mult mai tânără decât tine,

dar aveam acelaşi visuri pe care le ai tu acum, îmi imaginez.

Ce visai, bunico ?

Îmi închipuiam cum o să fie familia mea,

câţi copii o să am, cum o să fie !

Timp de 35 de ani am fost cea mai fericită femeie de pe lume,

până când tatăl vostru...

Mamă, nu e momentul să ne întristăm.

Ai dreptate, fata mea.

Trecutul trebuie să rămână în urmă şi noi trebuie să privim înainte.

Iar tu, Brisa...

Nu vreau să începi această nouă etapă din viaţa ta cu frică.

Destinul vă dă ţie şi lui Gabriel

şansa să fiţi fericiţi.

Şi mai vreau...

Vreau să te străduieşti să fii o mamă bună pentru Iker.

În familia pe care o s-o întemeiaţi, e inclus şi micuţul acela.

Şi, cel mai important...

Ţine minte că problemele sunt inevitabile,

dar, în viaţă, totul are rezolvare,

mai puţin moartea.

Nu înceta niciodată să crezi în iubirea de o viaţă.

- Îmi promiţi ? - Îţi promit, mamă.

Sper ca zâmbetul de pe faţa ta,

zâmbetul ăsta care ne-a luminat pe toţi cei din casa asta...

... să fie tot mai larg pe zi ce trece, scumpa mea,

şi să aducă lumină în noul tău cămin.

Fetiţa mea se mărită !

Mamă, te iubesc aşa de mult ! Eşti cea mai bună. Îţi mulţumesc.

Ştiţi că iubirea pe care v-o port e necondiţionată.

Necondiţionată...

Mi-aş da viaţa pentru fiecare dintre voi patru.

Aveţi calităţi, dar şi defecte.

Eu, mama unora şi bunica alteia, le pot desluşi foarte clar.

Tot ce Îi cer lui Dumnezeu în fiecare seară

e să-mi îngăduie să vă văd realizate în orice fel aţi alege voi,

dar mereu unite şi fericite.

Bun...

- În cinstea miresei ! - Noroc !

Pentru toate femeile din familia Contreras !

Şi pentru fetiţele din familia Contreras...

Noroc !

Redactor OLIVIA PRIMEJDIE

SFÂRŞITUL EPISODULUI 11