Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 5

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Te rog, nu te amesteca în lucruri care nu te privesc.

Cum îmi poţi cere aşa ceva, Fabian ? Îmi pasă de tine.

Îmi fac griji pentru tine.

Mă tem de ce poate face Estrella împotriva ta.

- Despre ce vorbeşti ? Fii serioasă ! - Jur !

Mi-a spus că vrea să se răzbune pe tine.

- Cum... - Şefule !

Mă scuzaţi, dar avem o problemă.

- O problemă ? Ce e ? - Vă explic imediat. Veniţi !

- Ce s-a mai întâmplat ? - Am mers la bărci.

- Sigur erau rupte ? - Da.

Nu aţi prins nimic pentru comanda dlui Gerardo ?

- Imposibil. Vă zic, sunt distruse. - La naiba !

- Uitaţi ! - Verificaţi !

Nu se poate. Am pierdut toată captura !

Aşa e, şefule. Cine ne-a făcut aşa ceva ? Nu e posibil.

La cum arată plasele, nu au fost rechini.

E mâna unui nenorocit care a vrut să ne facă rău.

Fabian, a fost ea. Precis Estrella le-a distrus.

- Nu. - Nu fi naiv, te rog.

Vezi cu ochii tăi de ce e în stare Estrella

ca să se răzbune pe tine, Fabian.

Şefule, nu vreau să vă dau numai veşti proaste,

dar trebuie să vină dl Gerardo după peşte. Ce facem ?

Nu voi pierde afacerea din cauza unei femei care se joacă de-a pescarul.

- Nu. - E simplu.

Dacă Estrella Contreras distruge, ea plăteşte.

Da, şefule !

Când o să fiu mare, vreau să fiu căpitanul unei bărci, ca tine.

- Foarte bine. - Ca toţi bărbaţii să mă asculte.

Bună ziua ! Mă scuzaţi că vă deranjez, dnă Estrella.

- Dar dl Fabian ne ia tot ce am prins. - Poftim ?

- Adu-l ! - Am spus să-i dai drumul !

Fabian Bravo ! Ce crezi că faci ?

Recuperez ce ai furat de la mine şi de la oamenii mei. Asta fac !

Nu vorbi prostii ! Am prins peştii ăştia cu echipajul meu.

Dar cum ? Ne-ai sabotat pe noi !

Nu voi permite să-mi iei ceea ce-mi aparţine.

Eu nu voi permite să-mi iei vreun peşte,

fiindcă toţi sunt ai mei şi ai oamenilor mei !

Nu respecţi munca altora.

Marea e bună cu toţi. Nu poţi fi atât de egoistă.

Băieţi, continuaţi ! O să recuperăm ce ne aparţine, peştele nostru.

Cum să nu !

Mulţumesc că m-ai însoţit,

dar nu trebuie să stai cu mine toată ziua.

Ştiu că ai treabă. Să nu ai probleme la locul de muncă din cauza mea.

Nu, eu şi Fabian sunt parteneri.

I-am cerut să mă ajute câteva zile. Nu-i nimic.

În plus, îmi face plăcere să-ţi ţin companie.

Nu eşti de aici şi nu vreau să te rătăceşti.

Mă simt rătăcită.

Cine eşti ?

Linişteşte-te !

Nu se întâmplă nimic.

Uite...

O să te ajut să afli cine eşti, jur !

Tot ce vreau e să te simţi bine, să te linişteşti,

să nu fii agitată tot timpul.

Marea a fost generoasă cu mine,

fiindcă a permis ca tu să-mi salvezi viaţa.

Mulţumesc, Gabriel.

Mulţumesc.

Recunoaşte că nu suporţi faptul că o femeie şi echipajul ei

au pescuit mai mult decât ai tăi. Mai bine calmează-te şi dă-mi peştele.

O să mă calmez când n-o să mai faci pe victima

şi o să recunoşti ce ai făcut.

O să negi că tu mi-ai distrus plasele ?

Despre ce vorbeşti, Fabian ? N-am distrus nimic.

Am încercat să te ajut, Estrella.

Ştiu că tu şi familia ta aveţi probleme.

Dar aşa ştii să mă răsplăteşti, trădându-mă.

Ce mincinos eşti !

De când am ajuns aici, ai tot încercat să-mi faci rău, Fabian.

Nu mă mai cert cu tine, Estrella. Băieţi !

- Domnule ! - Grăbiţi-vă ! Luaţi ce ne aparţine.

- Da, domnule. - Haide !

- Hai ! - Nu pleci nicăieri.

Te rog, dă-i drumul, Estrella. Lasă-mă ! Acum sunt ai mei.

Nu, Fabian ! I-am prins cu mâinile mele.

- Dă-mi lădiţa, Estrella ! - Nu !

Ştii ceva ? Dacă atât de mult vrei peştele meu, ţi-l dăruiesc.

- Mi-l dăruieşti... - Poftim peştele !

Sunt ai tăi toţi peştii !

- Bucură-te de ei ! - Estrella, ce se întâmplă ?

Mamă !

O să-ţi fiu veşnic recunoscătoare pentru tot ce faci.

Nu ştiu ce să-ţi spun.

Nimic. Te ajut fiindcă...

Fiindcă vreau s-o fac.

În plus, nu te-am salvat eu, ci matelotul meu.

Mulţumeşte-i lui. El ţi-a împrumutat camera.

Ne-am udat. Ce zici să ne întoarcem ?

Da ? Haide !

Vino !

- Eşti bine ? Ce-ai păţit ? - Mi-am amintit ceva.

Eram pe o ambarcaţiune

şi am simţit o lovitură în cap.

- Cred că atunci am căzut în apă. - Linişteşte-te. Respiră.

Respiră adânc.

Nu te speria.

Trebuie să vezi partea bună, începi să-ţi aduci aminte.

Gata ?

Ai înnebunit ? Ce ai în cap ?

- Eu ? - Tu !

Tu ai peşte în cap !

Estrella, dacă tu crezi că lucrurile vor rămâne aşa, te înşeli.

Am încercat să fiu înţelegător şi să te ajut, dar s-a terminat.

- Dnă Meche ! - Nu ţipa la mine !

Cel mai bine e să punem punct odată pentru totdeauna.

O să pregătesc actele, ca să mergem la notariat

şi să transferăm proprietatea şi bărcile.

Nu, Fabian !

Dacă pentru tine cel mai bine e să laşi

să ni se ia munca de-o viaţă,

te înşeli amarnic.

Pregăteşte contractul...

Fiindcă nu-l voi semna !

Ştii ce înseamnă asta, nu ?

Spune-mi tu.

Vrei război ? Război vei avea !

Ce s-a întâmplat ? Ţi s-au înecat corăbiile ?

Estrella Contreras m-a făcut de râs în faţa oamenilor mei.

Tu ştii că, de când a apărut problema asta,

am încercat să-i ajut pe Estrella şi familia ei.

Am încercat să evit certuri, discuţii.

Mai mult, m-am certat cu căpitanul Rojas, dar s-a terminat. Gata !

Erika avea dreptate cu tot ce mi-a spus.

Am fost orb. Am vrut să văd bunătate într-o femeie care nu o are.

Fiindcă Estrella nu e cum credeam eu, tată.

- Fiule, încearcă să te calmezi. - Nu mă pot calma !

- Lucrurile nu vor rămâne aşa. - Ce o să faci ?

Mi-a declarat război, nu ?

Mi-a distrus plasele ca să-mi facă rău.

N-o să-mi mai fie deloc milă de ea ! Deloc !

Femeie ! Mai adu-mi un pahar !

Dar aşa cum îmi place mie, cu multă gheaţă.

Te-am urmărit şi ai băut destule, nu ?

Teresita, nu-mi număra paharele de faţă cu colegii mei, te rog.

- Apoi o să te plângi. - Nu ! Apoi...

Repede !

Auzi la nevastă-mea !

Dacă ar şti cât de furios sunt...

Fabian Bravo ne-a luat cu forţa tot ce am prins azi.

- Nu-mi place deloc. - Apropo de Bravo...

Fabian !

Spune-le colegilor să ne vedem la sindicat.

- Am o propunere de afaceri. - Sigur, dle Fabian.

Îi anunţ acum, ca să ne întâlnim.

- Ce părere ai, Nemesio ? - Ce e ?

Dl Fabian vrea să ne ofere slujbe.

Planul a ieşit mai bine decât credeam.

Planul ? Ce plan ?

Despre ce vorbeşti, Rechinule ?

Cine crezi că a distrus plasele dlui Fabian ca să se certe cu şefa ?

Stai ! Vrei să spui că tu ai făcut-o ?

Da.

Nu mai face faţa asta !

Trebuie să vezi partea bună. Ne convine.

Nu ! De ce i-ai făcut asta Estrellitei ?

Cât timp tipa e la conducere, o să avem de suferit, Nemesio.

Nu-ţi dai seama ? Deschide ochii !

O să-mi mulţumeşti mai târziu.

Mai mult, tipa aia are zilele numărate aici.

Unu, doi, jos !

Unu, doi, jos !

Unu, doi, jos !

Sirenă ! Când am venit de la şcoală şi nu te-am văzut acasă,

am crezut că ai plecat.

Nu, micuţule. Ne-am plimbat pe plajă.

Şi ne-am dus în piaţă, să-mi cumpăr nişte haine. Uite !

- Vrei să vezi ? - Da.

Pari !

- Salut ! Ce faci, Pascual ? - Salut !

Valentin, ce faceţi aici ? Ce s-a întâmplat ?

Gabo, nu ştii ce spectacol ai pierdut.

Şeful ne-a cerut să te anunţăm că avem o şedinţă în curând.

A ieşit o ceartă uriaşă cu familia Contreras.

- Dl Fabian va lua măsuri drastice. - Tată !

E adevărat că sirena a început să-şi amintească ?

Încă nu ştim, dar o vom ajuta.

Am făcut programare la psihiatru.

Acum ne putem prezenta.

Valentin Rios.

Bună, Valentin !

Dacă ai nevoie de ceva, ne anunţi.

Toţi cei din sat ne ajutăm între noi.

Da. Spune-mi ce ţi-ai amintit.

Un vapor de piraţi, un monstru marin ?

- Mai vrei ? - Dumnezeu te va răsplăti, Gabriel.

E frumos din partea ta că o ajuţi.

- Mulţumesc. - O fi groaznic să nu ştii cine eşti.

Dacă ai nevoie de ajutor,

dacă vrei ca naufragiată să stea la noi câteva zile,

acceptăm. Nu-i aşa ?

Nu e nevoie, Valentin. Ne descurcăm. Stai liniştit.

Eu vreau să te ajut.

Nu cred că Brisa se bucură că ai o femeie ca ea aici.

Dl Fabian e cel mai important pescar din sat.

În plus, conduce sindicatul.

Nu ne convine să ne certăm cu el.

E ca şi cum te-ai lua la bătaie cu Samson.

Aşa se poartă ca să-i ştie toţi de frică.

Nu mă sperie postul lui de preşedinte.

Ştiu că nu vă e frică. Sunt mândru să vă am drept căpitan.

- Mulţumesc, Oliver. - Estrellita !

- Putem vorbi ? - Sigur, Nemesio. Ce e ?

Am ceva pe suflet

şi trebuie să vorbesc.

Ce e ?

Ţi s-a întins o capcană, Estrellita.

Tocmai am aflat.

Rechinul i-a distrus plasele lui Fabian Bravo.

Putem sta de vorbă ?

A plecat naufragiata din casa ta ?

- Nu, Brisa. - Atunci, nu avem ce discuta.

Frumoaso, te porţi ca o copilă

care face o criză când nu-i convine ceva.

Nu e o criză.

Ştiu că e incomod pentru tine că o femeie stă în casa mea...

Incomod ? Imaginează-ţi că rolurile ar fi inversate.

Că eu aş aduce în camera mea un naufragiat musculos şi chipeş...

Cum te-ai simţi ? Ce ţi-ar spune prietenii tăi ?

Brisa, pentru început, nu stă în camera mea.

- Aproape, iubitule. - Frumoaso, vreau doar s-o ajut.

Mi-e milă. Biata de ea nu ştie cine e, dacă are familie, unde locuieşte.

Gândeşte-te o clipă cât de groaznic e să nu-ţi aduci aminte cine eşti.

Atâtea griji îţi faci ?

Mă simt responsabil.

Eu am găsit-o. Ce vrei să fac ?

Bine, iubitule. Dacă vrei s-o ajuţi, bine.

Dar o vom face împreună.

- Eşti sigură ? - Da. Nu am de ales.

La cât de încăpăţânat eşti, nu te vei opri până nu-i rezolvi problema.

Stai liniştit, îţi promit că nu te voi lăsa singur.

O să fiu lângă tine, ca să te ajut cu acea tipă.

Lipită de tine.

Credeam că Estrella Contreras avea intenţii bune, dar m-am înşelat.

Şi-a arătat adevărata faţă.

Nu vine ea să schimbe regulile în acest sat pescăresc.

Aşa, şefule !

Slujba asta e pentru bărbaţi şi aşa trebuie să rămână.

- Stai... - Doar pentru bărbaţi.

Nu mă refer la asta, Rechinule.

Mă refer la lipsa onestităţii.

La faptul că a distrus plasele ca să facă rău concurenţei.

Ai dreptate, şefule. Nu se face aşa ceva.

- Pescarii se protejează între ei. - Aşa e.

Fabian, cred că ar trebui să te calmezi.

Acuzaţia împotriva Estrellei e gravă.

- Eşti sigur că a fost ea ? - Da.

Vreau ca tu, cel mai bun prieten, să mă susţii.

Săptămâna viitoare, vom primi o barcă nouă.

Eu şi Gabriel vom avea nevoie de oameni.

Uşile afacerii noastre vă sunt deschise.

Fiecare e liber să facă ce vrea.

Dacă unii dintre voi vreţi să lucraţi tot pentru Estrella, e în regulă.

Cei care vor să lucreze pentru un om onest, ca mine...

Mereu vorbeşti oamenii de rău când nu sunt prezenţi ?

Dacă ai să-mi spui ceva, spune-mi în faţă. Sunt aici.

- Mulţumesc. - E proaspăt.

Ce amabilă sunteţi ! Mulţumesc. Ca de obicei, numai bine !

Mercedes, cum te simţi ?

Cum ?

Mi-a murit soţul,

ne-a lăsat o datorie înfricoşătoare

şi mă înşela cu altă femeie.

Imaginează-ţi cum mă simt !

Cum mă simt !

Din păcate, nu cunoşti bărbaţii cu adevărat niciodată.

Ai mare dreptate.

Uită-te la fiul tău profitor !

Abia aşteaptă să pună mâna pe tot ce avem.

- Doar îşi face datoria. - Nu-mi spune asta.

Ca preşedinte al sindicatului,

trebuie să rezolve problema lăsată de Ulises.

Am venit la tine deoarece cred că, împreună,

putem calma apele între Estrella şi Fabian,

ca să nu-şi declare război.

Crede-mă !

Ştiu că familia ta nu merita aşa ceva.

Şi înţeleg că sunteţi în mijlocul uraganului,

suferind o trădare atât de dureroasă.

Tu meriţi un bărbat care să aibă grijă de tine, să te protejeze.

Care să te iubească, Mercedes.

Nu. Nu mai vreau să aud de bărbaţi ! Gata !

Nu-mi mai irosi timpul. Pleacă !

Nu te vorbesc de rău, doar spun adevărul.

Iar adevărul e că nu ai experienţă în domeniul ăsta.

Nu e adevărat. De mică, mergeam cu tata la pescuit.

Chiar dacă ar fi aşa, asta îţi dă dreptul

să mă critici în faţa pescarilor mei ?

Mai vedem dacă sunt pescarii tăi.

Tocmai le ofeream băieţilor slujbe.

Dar aveţi slujbe.

Cine vrea să rămână cu mine ?

Eu, dnă Estrella ! Eu rămân cu dv.

Mă scuzi, Fabian, dar Estrellita mi-a cerut o şansă şi i-o dau.

Bine. Ceilalţi ?

Ce spuneţi ceilalţi ?

Rechinule, tu nu te obosi. Nu am nevoie de trădători ca tine.

Nici nu voiam.

Îmi place să lucrez cu oameni care ştiu să pescuiască.

De asta rămân cu dv., dle Fabian.

O decizie bună. Voi ce spuneţi ?

- Rămânem, Fabian ! - Aşa !

- E clar, Estrella ? - Calmează-te.

Nu ştii ce rechin îţi iei în barcă.

Ştii ceva ? Îl meriţi.

Să mergem, băieţi !

Nu, staţi liniştit. Doamna nu ştie ce spune.

Sper să nu fie adevărat.

Mulţumesc. Să mai veniţi.

Aici ai nota de la masa doi.

Ce-ai păţit, Erika ? De ceva timp, eşti tristă.

Fiindcă te-ai despărţit de Fabian, nu ?

Nu, nu ne-am despărţit. Doar am luat o pauză.

O pauză pentru ce ?

Fabian mi-a zis că acum vrea să se concentreze să-şi recupereze fiica.

Da. E de înţeles.

Ştiu cum e să ai o fiică departe...

Îmi e tare dor de ea.

Da. De asta am decis să-i dau timp.

Foarte bine. Nu-l presa.

Dar continuă să-l susţii.

Când fata aia va vrea să se întoarcă în braţele tatălui său,

el îţi va fi recunoscător. Ascultă-mă.

Ocupă-te tu de restaurant, Teresita, te rog.

Am de făcut ceva important.

- Unde te duci ? - Îţi zic mai târziu.

- Dacă e ceva, mă anunţi. Bine ? - Erika !

Întoarce-te !

Zâmbeşte, naufragiato ! Uită-te la mine.

Când o să postez pozele, cineva o să te recunoască.

Da. Scuze.

Auzi...

Mi-a zis Gabriel că începi să-ţi recuperezi memoria. Ce bine !

Da. Nu vreau să-mi fac speranţe, dar sper să fie aşa.

Nu. Toţi ţinem pumnii strânşi fiindcă vrem să te întorci la viaţa ta.

Nu suntem răi,

dar Gabriel nu mai ştie ce să facă.

A trebuit să lipsească de la muncă.

Iar el nu suportă să-şi neglijeze responsabilităţile.

Nu doar ca pescar, ci ca tată şi ca iubit.

Ştiu că nu-ţi spune nimic fiindcă are inima bună,

dar face aceste sacrificii din cauza ta.

- Eu nu am vrut. - Nu, nu a zis nimeni asta.

Eşti ca un căţel urât, de pe stradă,

pe care l-am salvat şi-l ajutăm să-şi vadă de drum. Înţelegi ?

Da. Şi apreciez mult.

Ştiu că nu am început cu dreptul.

Dar înţelege, nu e uşor să te văd instalată în casa iubitului meu.

Nu-ţi face griji ! Oricum, nu am motive

ca să intru la bănuieli sau să fiu geloasă.

Dacă aş crede că vrei să-mi furi iubitul,

n-ai sta aici, iar eu nu te-aş ajuta.

Nu. Ţi-aş fi dat deja un şut, ca să te întorci în mare şi să te îneci.

Mă rog...

Ce bine că nu am motive să cred aşa ceva ! Nu ?

Mai facem câteva poze, şi gata.

Ajută-mă. Te rog, zâmbeşte, naufragiato. Nu arăţi bine aşa.

Nu mă ajuţi. Să vedem...

Aici ! Zâmbeşte !

V-am adus ! Mi-a ieşit delicioasă.

Caracatiţa făcută de soţia mea îţi ridică moralul. Vino !

Sper să vă placă. Secretul e că gătesc cu iubire.

Poftim.

Nu sta aici la vorbă !

- Mai adu-mi ceva de băut. - Abia ai terminat paharul, nu ?

- Vorbesc afaceri cu Oliver. - Atunci, mă duc să-l aduc.

Am vorbit cu nişte prieteni de la Cruz.

Nimeni nu vrea să lucreze cu o femeie căpitan.

Atunci, ce ne facem ? Dacă nu găsim pescari, suntem terminaţi.

Nu ştiu. Cred că va trebui să rezistăm un timp.

Dar apoi ne vom căuta slujbe.

Sau vom merge la Fabian.

Nu înţeleg cum de tata a fost infidel.

Mereu am crezut că iubirea lui poate învinge orice.

După părerea mea, dacă mănânci numai peşte toată ziua,

dar vrei să încerci şi ceva nou,

mai bine pui punct, ca să nu sufere nimeni.

Când te îndrăgosteşti de cineva, nu mai vrei ceva nou.

Dacă apare tentaţia, rezişti.

Poate o să-ţi dai seama când o să găseşti o persoană specială.

Cine ţi-a spus că nu am găsit-o ?

Mai mult, am pus ochii pe cineva.

Serios ?

E o femeie complet diferită.

Nu se machiază fiindcă nu are nevoie.

E unică.

O cunosc ?

Spune-mi !

- Aş vrea să-ţi pot spune... - Zi-mi !

Vale, te caută Fabian. A zis că e urgent.

- Ne vedem, Perlita ! - Da.

Gata, Gabo ! Apoi spui că nu ajut.

- Bine. Pune tu astea. - Tată, uite !

Sirena a probat una dintre rochiile pe care le-aţi cumpărat.

Da ?

Nu-i aşa că e frumoasă ?

Îi stă mai bine decât în hainele tatălui tău.

Să mâncăm.

Să ne grăbim, fiindcă sirena are programare la psihiatru.

Mai lipseşte să aflăm cum te cheamă.

E ciudat că nu ştim.

Dacă inventăm unul împreună ?

Nu. Are nume, dar nu şi-l aminteşte.

Nu-i aşa, naufragiato ?

Ştii ceva ? Mi se pare o idee bună, Iker.

Aşa nu o să mai fiu strigată...

"Ascultă ! Tu ! Naufragiato !"

Cum ţi-ar plăcea să-ţi spunem ?

Pe sirena din cartea mea o cheamă Marina.

Marina ?

- Îmi place. - Ţi se potriveşte.

Da, fiindcă ai venit din mare.

Încântat, Marina. Eu sunt piratul Iker.

Eu sunt Marina, prietena piratului.

Mai vrei puţin ? Poftim.

- Tu, iubitule ? - Da, iubito, puţin.

Deci îi faci ochi dulci lui Valentin, nu ?

- Rechinule, lasă-mă. - Stai pe loc !

Îţi imaginezi ce ar spune dacă ar afla

că eu ştiu ce se ascunde sub aceste haine...

- O femeie adevărată... - Lasă-mă !

Stai cuminte !

Ascultă-mă bine, peştişor.

Vreau să-l laşi în pace pe Valentin. Tu eşti a mea. Ai auzit ?

A mea !

Imaginea e însoţită de ceva ?

Vreo senzaţie, un sentiment ?

Anxietate, dar şi emoţie multă...

E ca şi cum în casa de pe plajă, pe care am văzut-o de la distanţă,

trebuia să mă întâlnesc cu cineva.

O persoană importantă pentru mine.

Încă nu ştiu cine poate fi.

Apoi am simţit o lovitură în cap

şi am căzut în apă.

Credem că e ceva ce a trăit în trecut

şi poate începe să-şi recupereze memoria.

Trebuie să aflăm dacă e o amintire reală

sau o invenţie a creierului.

Un fel de vis.

În unele cazuri, pierderea memoriei

e un mecanism al creierului.

Blochează o experienţă traumatizantă.

Adică nu-şi aduce aminte fiindcă a trăit clipe groaznice ?

E posibil. Creierul trebuie să meargă înainte.

Asta înseamnă că nu-mi voi recupera memoria niciodată ?

Nu vreau să-ţi dau speranţe false.

Acum nu suntem siguri de nimic.

Dar e posibil ca treptat, cu ajutorul mirosurilor, al sunetelor

şi chiar al anumitor gusturi, să intri în contact cu trecutul.

Dar există şi posibilitatea să nu-ţi aminteşti nimic.

De ce ?

De ce ?

Nu !

Îmbracă-te !

Nu cumva să-i spui tatălui tău sau altcuiva ce s-a întâmplat,

fiindcă jur că te omor, peştişorule ! Ai auzit ?

Perla !

De ce plângi ?

Mi-am adus aminte de tata.

- Îmi e dor de el. - Scumpo...

Mă doare foarte tare ce ne-a făcut, ce i-a făcut mamei.

Ce a făcut familiei.

Perlita, vino !

Ştiu că trebuie să fiu puternică. Aşa ca tine, Estrella.

Perla, iartă-mă, dar te căutam fiindcă...

Trebuie să vorbesc cu toate.

- Bine. - Haide acasă ! Da ?

Vino !

Cum v-a mers ? Ai aflat cine eşti ?

Vino ! Ia loc.

Ştiu că nu era ceea ce voiai să auzi,

dar trebuie s-o luăm treptat.

Nu-ţi dai seama ?

Nu ştiu cum mă cheamă.

Nu ştiu dacă mă caută cineva.

Nu ştiu cine sunt părinţii mei, fraţii mei.

Nici nu ştiu dacă trăiesc.

Nu ştiu nimic despre mine.

Ştiu, dar trebuie să-ţi păstrezi calmul.

Înţelege-mă, te rog !

Tocmai mi s-a spus că e posibil să nu aflu niciodată.

Nu. Tu eşti Marina şi ne ai pe noi.

Nu te vom lăsa singură niciodată.

Toţi pescarii noştri s-au dus la Fabian.

Nu toţi. Încă ne bazăm pe Oliver şi pe Nemesio.

Doamne !

Ce ne vom face acum ?

Cum vom achita datoria ?

Dacă mă ajutaţi, ne vom descurca. Toate patru, împreună.

- Pe mine te poţi baza mereu. - Estrella, ce putem face noi ?

De mâine, vreau să veniţi cu mine să pescuim.

- Bine. - Poftim ?

Haide, o să poţi ! O faci în fiecare seară.

Ia te uită !

Ce secrete ascunzi, Jazmin ?

Nu ! Cum să mergem să pescuim ? Eşti nebună.

Brisa, mai mult ca niciodată, am nevoie de voi.

Oliver şi Nemesio au căutat oameni ca să înlocuiască pescarii

furaţi de Fabian, dar nu au avut noroc.

Chiar nu mai vrea nimeni să iasă cu tine la pescuit ?

Nu. Pescarii de aici cred şi azi că femeile nu au ce căuta pe mare.

Trebuie să le demonstrăm că, deşi ne pun mii de piedici,

o să le depăşim pe toate.

Chiar dacă Fabian Bravo nu e de acord.

Nu putem achita datoria altfel ?

Jur că nu suport mirosul de peşte ! Mi se face scârbă.

Brisa !

- Eu sunt alături de tine, Estrella. - Aşa !

Dar o să fie greu, nu ?

Trebuie să căutăm pescari cu experienţă.

Niciun pescar cu experienţă nu va vrea să lucreze cu noi.

Toţi sunt misogini.

Eu nu ştiu să pescuiesc. O să fiu un eşec pe mare.

Scumpo... Brisa mea dragă...

O să înveţi şi o să fii un pescar iscusit.

O să vezi, micuţo. Cea mai bună din lume.

Fiindcă noi toate o vom susţine pe Estrella.

Dacă ea spune că trebuie să mergem să pescuim, mergem toate cu ea.

Aţi înţeles ?

- Mergem ? - Mergem !

Mergem !

Bine, mergem...

Gata...

A mea eşti, prinţesa lui tata...

Bună, Jazmin ! Îţi aduci aminte de mine ?

Da. Eşti tipa care a venit zilele trecute cu Fabian. Ce vrei ?

Stai liniştită. Vin cu intenţii bune.

Aş vrea să discutăm şi să-ţi fac o propunere

care sigur te va interesa.

Tată !

Avocatul mi-a dat ordinul judecătoresc.

În sfârşit, am dreptul s-o iau pe Jazmin şi s-o aduc acasă.

- Bine. - I-am pregătit camera.

E camera fiicei mele e gata de cinci ani şi, în sfârşit, o va ocupa.

Mă bucur, fiule.

Dar văd nelinişte în ochii tăi. Ce ai ?

Nu vreau ca Jazmin să simtă că o iau cu forţa să stea cu mine.

Cel mai mult îmi doresc să fie încântată,

să se bucure să înceapă o nouă etapă alături de mine.

Dar ştiu că nu e aşa.

Fiule, e adevărat că vor fi ape greu de navigat,

dar ideea e s-o faci pe nepoata mea să simtă că luaţi deciziile împreună.

Să vadă că-ţi pasă de părerea şi de sentimentele ei

în acest proces de schimbare pentru ea, pentru amândoi.

Sigur.

La naiba ! De unde încep, tată ?

Una e să recuperez tutela

şi alta, să recuperez iubirea ei şi timpul pierdut.

Ce zici să mergeţi într-o călătorie înainte s-o aduci acasă ?

O călătorie tată-fiică,

unde vă puteţi regăsi fără presiuni

şi în care vă puteţi bucura de compania celuilalt.

- E o idee bună, tată. - Iată !

Sigur. În locurile care îi plăceau când era mică.

- Aşa ! - Să retrăim fericirea din familie.

Vreau să ştie cât de dor mi-a fost de ea

şi că inima mea nu e întreagă fără ea.

Fă-o să înţeleagă că, în ciuda circumstanţelor

care v-au ţinut despărţiţi, mereu ai fost alături de ea.

E important ca nepoata mea să simtă că nu va trăi cu duşmanul în casă,

ci cu omul care o iubeşte cel mai mult pe lume.

Şi că va fi în siguranţă alături de tine.

Da. Mulţumesc pentru sfat, tată.

Ce m-aş face fără tine ?

Mâine, după pescuit, mă duc după Jazmin.

Vreau să înţeleagă că nu contează ordinul judecătoresc,

că ceea ce-mi doresc e să-mi deschid inima.

Şi că această tranziţie se face cu iubire, nu cu forţa.

- Aşa, tată ! - Bine, fiule.

Deci nu e adevărat că tu şi Fabian sunteţi amici.

Eram sigură ! A uitat-o pe mama ca să se combine cu tine.

N-o să te mint, Jazmin. Aveam o relaţie foarte frumoasă.

Dar tatăl tău a vrut să luăm o pauză pentru tine.

- Pentru mine ? Nu te cred. - Vorbesc serios, Jazmin.

Tatăl tău nu-şi va reface viaţa până nu te are iar alături de el.

A reuşit. Bunica mi-a zis că un judecător i-a dat tutela

şi că va veni să mă ia cu forţa.

Nu trebuie să fie aşa.

Înţeleg că ideea de a locui cu tatăl tău ţi se poate părea...

- Groaznică ! - Jaz, da, dar...

Mai bine te gândeşti că e o oportunitate.

Şi vreau să mă consideri o prietenă, o aliată,

care vrea să te ajute în aceste clipe.

Şi ce câştigi dacă mă ajuţi ?

Acum, când nu ai de ales şi trebuie să te muţi la Penita,

îţi convine să ne înţelegem bine.

Eu am un han în sat.

Nu ştiu... Aş putea să vă dau, ţie şi iubitului tău,

o cameră ca să vă vedeţi.

În plus, pot să păstrez în secret

anumite detalii din viaţa ta, pe care nu vrei să le afle tatăl tău.

Dependenţa ta, de exemplu. Sau...

- O să-mi spui că erau bomboane ? - Nu i-am dat nimic.

- Taci, Xavier ! - Staţi liniştiţi. V-am spus.

Sunt prietena ta şi totul rămâne între noi.

Jazmin, important e să vezi această oportunitate

ca pe un nou început, cu ajutorul meu.

Tot ce vreau e să-i spui tatălui tău

că te-am căutat ca să vorbim

şi că, datorită mie,

ai acceptat să locuieşti cu el,

fiindcă te-am făcut să înţelegi că aşa e cel mai bine.

Jazmin, vreau ca Fabian să ştie că îmi pasă de el.

Şi de tine, desigur.

Bună !

Eu trebuie să plec, dar îţi spun un secret.

Iker îşi ascunde bomboanele în birou.

Nu ţi-ar strica puţin zahăr, ca să-ţi îndulcească ziua.

Ai ceva aici.

Dar să nu-i spui piratului meu că ţi-am zis unde îşi ţine comoara.

Vezi ? A fost greu, dar am reuşit.

- Ce anume ? - Să te fac să zâmbeşti.

Iartă-mă, Gabriel.

Iartă-mă că ţi-am invadat casa,

că nu ştiu cine sunt,

că v-am distrus liniştea ţie şi lui Iker.

Nu vreau să vă deranjez. Jur că încerc să-mi aduc aminte.

Dar nu pot ! Jur !

Iar situaţia mă depăşeşte. Nu ştiu cum să-i fac faţă.

- Mă simt rătăcită. - Stai liniştită. Nu-ţi face griji.

Şi eu m-am simţit aşa acum mulţi ani.

Eu... Eram un copil când a fost ucisă mama.

A fost atacată ca să i se fure geanta.

Ea a încercat să se apere, dar nu a reuşit.

Era profesoară de muzică.

Nu eram bogaţi, dar trăiam bine.

Pentru mine, era un înger.

Nu mai aveam pe nimeni altcineva.

Când a murit,

lumea mea s-a schimbat într-o clipă.

Mi-a fugit pământul de sub picioare. M-am simţit singur, rătăcit.

Cum ţi-ai revenit ?

Cu timpul, treptat.

Îţi spun asta fiindcă tu nu eşti singură.

Mă ai pe mine.

Şi voi fi alături de tine până vei afla cine eşti.

Estrellita, nu-mi spune...

Aşa cum vezi, Nemesio !

Băieţi, acesta e noul vostru echipaj.

- Deşi nu vă vine să credeţi. - Nu ! Bine.

Nu, jur că nu-i doresc răul Estrellitei ! O simpatizez.

Dar acum, când şeful a lăsat-o doar cu prostul de Nemesio şi cu Oliver,

nu se vor descurca. Se vor da bătute.

Nu aş fi atât de sigur.

Uite cine vine !

Perlita arată ca o zeiţă a mării îmbrăcată ca un pescar.

Femeile Contreras nu se lasă.

Şefule ! Uite !

Ies toate să pescuiască ?

Uite ce frumoasă e Meche !

Cu zâmbetul ei, ne poate ghida înapoi în port,

fără să conteze cât de agitată e marea.

- Exagerezi ! - Serios. Uită-te la ea.

- Oliver, adu un bidon cu benzină. - Da, căpitan.

Nemesio, tu, Brisa şi Perla împingeţi bărcile.

Eu şi mama aducem lăzile.

Nu, soră ! Jur că nu pot ! Mi se întoarce stomacul pe dos

doar când mă gândesc la mirosul de peşte. Serios.

Soră ! Când acel miros va fi impregnat, nici nu-l vei simţi.

Brisa, avem suficient săpun acasă ca să te speli.

- Vreau să vin şi eu cu voi. Pot ? - Peste un timp, scumpo.

Mai întâi, trebuie să învăţăm noi cum se face.

Am vorbit cu Teresita să aibă grijă de tine.

Doamnelor, duceţi-vă acasă !

Să nu vă strice vântul coafurile.

Nu vă daţi seama că munca asta nu e pentru patru femeiuşte ca voi ?

- Ai grijă ce spui, Rechinule. - Şefule !

- Nu trebuie să jigneşti doamnele. - Nu !

Estrella, eşti sigură de ce faci ?

Foarte sigură, Fabian.

Mă tem să nu faceţi accident şi să naufragiaţi.

Ştii de ce ar trebui să te temi ?

Că ai luat un trădător în echipajul tău.

Ce ? Nu i-ai spus şefului tău

că a pierdut o afacere din cauza ta ?

Poftim ? Despre ce vorbeşti ?

Că te-a păcălit, Fabian.

Individul ăsta ţi-a distrus plasele.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 5