Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 3

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Dacă îmi dăruieşti un copil, îţi asiguri viitorul.

Am fost la ginecolog şi mi-a spus că pot rămâne însărcinată.

Putem începe chiar din seara asta.

Ce bine că eşti teafără, fata mea ! Slavă Domnului ! Intră.

- Mă scuzaţi. - Intraţi, domnule.

Trebuia să fii tu, nenorocitule ! Unde naiba mi-ai dus nepoata ?

Nu am dus-o nicăieri. Am găsit-o pe faleză.

Deşi inima îmi spunea s-o iau, n-am de gând să încalc legea.

Deocamdată, aveţi tutela. De asta am adus-o.

Mergi în camera ta. Vorbim pe urmă.

Te urăsc !

Să ştii ceva... Nu e doar "deocamdată".

Eu am tutela lui Jasmin

şi, cât trăiesc eu, nu se va întoarce la tine !

Pentru un tutore legal, sunteţi foarte neglijentă.

Nu-ţi permit...

Sub grija dv., fiica mea a vrut să-şi ia viaţa !

A fugit de acasă. Fiica mea nu e bine.

Înţelegeţi ! Are nevoie de ajutor.

Şi aici nu-l va găsi.

Juana !

Da, doamnă.

- Condu-l pe domnul. - Da.

Doamnă, vă rog !

Dacă o iubiţi cu adevărat pe Jasmin,

vă rog, lăsaţi deoparte ura faţă de mine.

Fiica mea are nevoie de mine.

Renunţaţi la obsesia asta de a ne ţine departe.

Lăsaţi-o să trăiască cu mine, cu tatăl ei.

Niciodată !

Nu vreau să vă fac rău,

dar, dacă nu cedaţi, nu-mi daţi de ales.

Am vorbit deja cu avocatul meu. Vă pot denunţa pentru neglijenţă.

Vă pot da în judecată. Fiica mea era să moară în grija dv.

- Mă ameninţi. - Nu.

Şi vă repet, în niciun caz, nu vreau să vă fac rău.

Dar nu e vorba nici despre mine, nici despre dv.

E vorba despre fiica mea.

Alegeţi cum vreţi să facem asta,

de bunăvoie sau vin după Jasmin cu o hotărâre judecătorească.

Decizia vă aparţine.

Noapte bună !

Gata, linişteşte-te.

Ai avut un coşmar ?

Am visat-o pe mama.

Eu eram un pirat cu un picior de lemn.

Cu un picior de lemn ?

Da, era totul foarte ciudat.

Eram pe corabie şi, dintr-odată, a apărut mama,

plutind într-o lumină.

Era frumoasă, îmbrăcată ca o prinţesă.

Am încercat s-o iau de mână.

Şi ea a întins mâna.

Dar, când eram pe punctul de a o atinge,

a apărut o ceaţă, şi... puf !

N-am mai văzut-o.

A fost doar un vis.

Dar ia să văd...

Bine că n-ai un picior de lemn !

Tată...

De ce nu îţi place să vorbeşti despre mama ?

Nu e vorba că nu-mi place, fiule...

Cum să-ţi explic ?

Uite, voinicule...

Uneori simt că e mai bine să nu rămânem ancoraţi în trecut.

Trebuie să învăţăm să navigăm în prezent, corsarule.

Înţelegi ?

Sunt sigur că mama ne veghează din Cer.

Şi o vom purta mereu în inimă.

Dar aici, pe lumea asta, suntem doar noi doi.

Dar mi-ar plăcea să am o mamă.

Ce-ar fi să formăm o familie ?

Construim un cămin. Cu Brisa, de exemplu.

Poftim ? Nu, nu cu Brisa ! Ea nu e ca o mamă.

Ce are ? E iubita mea, corsarule.

Da, dar nu mă place deloc

şi, sincer, uneori, nici eu n-o suport.

Voinicule...

Nu, tată.

Corsarule...

Nu putem să permitem să ne ia casa !

Dar cum o să plătim datoria uriaşă pe care ne-a lăsat-o tata ?

Nu ştiu, Brisa, dar, pentru început, ar trebui să te apuci de muncă.

Şi nu face faţa asta. Trebuie să munceşti şi să vezi ce faci.

Nu vă faceţi griji.

- Cum să nu ne facem griji ? - Nu, mamă.

Suntem la un pas să rămânem pe drumuri !

Chiar nu, mamă. Împreună o să facem rost de bani.

Şi o să facem aşa...

- Ce ? - Uitaţi...

Nu...

Nu, nu se poate !

Creveţi mari, frumoşi ! Încă mişcă ! Profitaţi !

Vă oferim creveţi mari !

Profitaţi de oferta de creveţi !

Creveţi mari ! Profitaţi ! Numai creveţi mari !

Perla ! Ajut-o pe mama cu filetatul, haide !

Da, merg acum.

Brisa, fă ce trebuie, dar nimeni nu pleacă fără ceviche!

Haideţi, trebuie să vindem tot !

Ai nevoie de mai multe scaune ? Mai am la pensiune.

Nu, cred că astea sunt suficiente. Arată foarte frumos totul.

Şi mai trebuie să aduc nişte boxe de la asociaţia de locatari.

Cu muzică bună, lumea consumă mai mult, o să vezi.

Mulţumesc !

Ai crezut că o să stau cu mâinile în sân,

când văd că prietena mea cea mai bună suferă ? Nu !

Mai ales dacă e din cauza lui Fabi al meu.

Ştii că, oricât v-aţi certa voi, eu o să fiu aici, cu tine.

N-o să te dezamăgesc.

De asta te iubesc aşa de mult, draga mea.

Sincer, nu ştiu ce vezi la Fabian. Eu nici nu vreau să-l văd.

Cu cât mai departe, cu atât mai bine.

Dacă îl mai văd o dată, sunt în stare să...

Ce ? Dacă mă mai vezi o dată, ce faci ?

Hai, spune !

Nu !

Crezi că mi-e frică să-ţi spun în faţă ce cred despre tine ?

Te înşeli.

Păcat, pentru că la început am crezut că eşti un om bun.

Dar aparenţele înşală.

Tu crezi că îmi face plăcere să-ţi pun familia

într-o situaţie aşa de neplăcută ?

Înţelege că banii care sunt în joc aparţin sindicatului,

şi, ca preşedinte, am obligaţia să recuperez ce i s-a dat tatălui tău

când mi-a falsificat semnătura.

- Nu e ceva personal. - Asta zici tu.

Rămâne de văzut dacă n-ai semnat tu actele alea

şi-acum că tata a murit, regreţi că i-ai dat împrumutul.

Mă acuzi că mint ?

Ţi-am spus să cauţi banii. I-ai găsit ?

Dacă îi găseam, organizam eu asta ?

Crezi că, dacă vinzi ceviche,

o să strângi un milion de pesos într-o zi ?

Evident că nu, dar nu stau degeaba. Caut soluţii.

Am fost la bancă, să cer un credit, şi o să...

Nu e treaba ta ce o să fac.

Am vorbit cu căpitanul Rojas. Mi-a oferit trei luni să strâng banii.

Foarte bine. Fă tot posibilul, Estrella, ţi-o spun din suflet.

Nu mă forţa să cer garanţia lăsată de dl Ulises la sindicat.

Am înţeles ameninţarea ta.

Tu şi sindicatul puteţi fi liniştiţi. O să plătesc.

Acum pleacă şi lasă-ne să muncim liniştite !

Poate că ne înşelăm, Erika.

Vorbind cu Estrella, am simţit că era sinceră.

Nu cred că ea şi familia ei ştiau că dl Ulises a fraudat sindicatul.

Fabian, o iubesc pe cea mai bună prietenă a mea,

dar simt că n-o mai cunosc.

Îmi dau seama că ascunde ceva.

Să vândă ceviche ca să strângă bani mi se pare ridicol.

Am impresia că o face ca să distragă atenţia,

ca să n-o suspecteze nimeni.

Sau poate chiar sunt disperate

şi încearcă orice ca să achite datoria.

Dar, schimbând subiectul,

mai bine spune-mi cum merg lucrurile cu fiica ta.

Uite...

Avocatul meu spune că, după criza prin care a trecut Jasmin,

avem motive întemeiate să deschidem un nou proces.

Dar eu sper ca Gertrudis să cedeze, să lase ura deoparte

şi să-mi dea fata înapoi de bunăvoie.

Altfel, o vom răni pe Jasmin şi mai mult

cu acest război în instanţă.

Eşti un bărbat foarte puternic, Fabi. De-asta te admir.

Şi, dacă mă laşi, o să fiu alături de tine pentru orice ai nevoie.

Ca o bună prietenă.

Mulţumesc.

Estrella, nu ne-ai spus. Ce ţi-au zis la bancă ?

Că nu suntem eligibile pentru credit.

De ce nu, fata mea ?

Suntem oameni cinstiţi, muncim din greu de dimineaţa până seara.

Asta nu contează pentru bancă.

Nu ne dau niciun ban

dacă nu dovedim că avem cum să-i dăm înapoi.

Tocmai de-asta cerem. Pentru că nu avem.

Doamne, şi-acum ce-o să facem ?

Mamă, promit că o să găsim o cale ca să ieşim din asta.

Nu trebuie să ne pierdem speranţa. Împreună o scoatem la capăt.

Cum, fata mea ? Noi trăiam din ce pescuia tatăl tău.

Şi tu, deşi te-ai mutat la oraş, abia te întreţii ca ospătăriţă.

- Măcar ea munceşte, nu ca altele ! - Gata, ajunge ! Amândouă, vă rog !

Nu rezolvăm nimic dacă ne certăm.

Ne trebuie o mulţime de bani. Dar nu mi-e frică.

Suntem toate sănătoase.

Dacă muncim, în mod sigur, vom plăti datoria la sindicat.

Azi vindem tot ce putem.

Dacă mâine trebuie să muncim dublu, o facem.

Aşa suntem noi, familia Contreras, femei harnice !

Familia Contreras şi Contreras mică !

Vino la mine, draga mea.

Stai, să mai punem puţin avocado la ăsta.

O să ne iasă perfect !

E pirat şi ne vine de hac !

Se luptă acum cu cei doi piraţi din La Peñita !

- Să vedem dacă îi învinge ! - Băieţi !

Campioni... Nu vreţi nişte ceviche?

Ar merge. Dna Meche le face delicioase.

- Da ! - Stai un pic.

Dumneata te-ai certat urât cu familia Contreras,

şi noi ţinem cu dumneata, cu căpitanul.

Nu. Ele au nevoie de ajutor. Mergeţi şi cumpăraţi.

Şi aduceţi-mi cinci din cele mari.

Dar fără să ştie Estrella că sunt pentru mine.

Tu, corsarul meu, mănâncă bine. Asta m-a rugat tatăl tău.

Te duci cu Valentin şi cu Pascual,

dar te speli bine pe mâini înainte.

- Da, căpitane ! - Aşa !

- Hai, vino ! - "Căpitane"...

Lasă-ţi jucăriile.

- Şefule, scuze că vă întrerup... - Ştiam eu. Nu ierţi nimic.

- Uite-aici ! - Vă merge bine ! Mulţumesc !

- Revin, şefule. - Da.

Hai, băieţi ! N-am primit pentru voi, dar împart ce am.

Le las pe astea pentru invitaţii dv.

Poftiţi, băieţi... Scuze, aici.

Estrella !

Ne scuzaţi pentru deranj, dar, în numele pescarilor tatălui dv.,

vrem să vă oferim acest mic ajutor pentru datoria pe care o aveţi.

Sunt 1547 de pesos.

Mulţumesc, băieţi. Ce gest frumos ! Vă sunt recunoscătoare.

Dl Ulises ne-a învăţat să aruncăm colacul celor care au necazuri.

Şi voiam să vă spunem

că acum, când dl Ulises a plecat dintre noi,

suntem nevoiţi să ne căutăm de lucru.

Poftim ? Nu ! Şi cine o să mai lucreze pentru noi ?

Fără dl Ulises, am rămas fără căpitan.

Doar dacă n-ar prelua un pescar cu experienţă comanda bărcilor.

O persoană cu experienţă, cineva ca mine.

Niciodată !

Ar fi o jignire pentru memoria tatălui meu să te lăsăm la cârmă.

Înţeleg că vreţi să vă asiguraţi că aveţi un loc de muncă,

dar familia mea are multe de decis în legătură cu afacerea.

Deocamdată, vă mulţumesc pentru gest. Vorbim zilele astea.

- Ce ziceţi, băieţi ? - Bine.

- Vreţi să mâncaţi un ceviche? - Da !

- Vă rog, intraţi ! - Mulţumim.

Cred că sunt prea timid.

N-am îndrăznit s-o consolez pe Perlita la înmormântare.

Atunci, acum e momentul. Uite-o acolo !

Nu, nu ştiu ce să-i zic. Nu...

Stai calm. Uită-te şi învaţă.

Perlita...

Scuză-mă că nu ţi-am zis nimic mai devreme despre tatăl tău,

dar sunt alături de tine în suferinţa ta.

Suntem cu tine, Perlita.

Mulţumesc.

Felicitări !

Poftim ?

Adică... felicitări pentru ceviche! E delicios, Perlita.

Nu-i aşa ?

La revedere !

Cum să-i spui "felicitări" Perlitei ?

Când sunt lângă ea, mă pierd, nu ştiu ce vorbesc.

Nu-mi spune că îţi place Perla Contreras !

Taci, omule !

Tată !

Pascual, Valentin ! Ajutaţi-mă ! Am nevoie de ajutor !

Am găsit-o plutind în mare !

Cine ştie de când plutea fata asta acolo !

Nu ştiu, dar slavă Domnului că Gabriel a salvat-o !

- Da. - A fost un miracol.

Altfel, fata asta n-ar mai fi fost printre noi.

Tatăl meu e un erou !

Da, iar eu sunt iubita eroului. Uite, ţi-am adus sandalele.

Auzi, bărbate, dacă s-o fi scufundat barca în care venea ?

Da. Sau poate s-a aruncat singură, fugind de ceva.

Şi dacă o lăsăm pe naufragiata asta să-şi revină liniştită,

şi noi să ne întoarcem la restaurant ?

- Tată... - Trebuie să aşteptăm un pic.

Şi dacă e o sirenă ?

- Chiar aşa ? - Fata s-a trezit.

Cum se simte ?

A cerut să vorbească cu tine, Gabriel.

De ce a cerut să vorbească cu el ?

Probabil pentru că el a salvat-o.

Vii cu mine ?

Ce faci, puştoaico ?

Nu m-ai ajutat cu soră-ta ca să conduc afacerea.

Nu mă prosti,

convinge-o pe soră-ta să mă lase să conduc afacerea.

Altfel, ştii bine ce o să păţeşti, nu ?

Nu mă atinge ! Mai bine spun adevărul, să afle toată lumea,

decât să te văd conducând bărcile tatei.

Taci !

Ai grijă să nu te ia gura pe dinainte şi să spui ceva care să mă înfunde !

Dacă îmi pierd slujba, jur că te tai bucăţi

şi te arunc în mare, să te mănânce fraţii mei, rechinii.

Ai auzit ?

A venit bărbatul care v-a salvat.

Bună !

Mă bucur că eşti mai bine.

Eu sunt Gabriel, sunt un pescar din satul ăsta.

Te-am găsit plutind pe mare.

Ai avut vreun accident ?

Nu ştiu...

Mă simt foarte obosită.

Linişteşte-te.

Linişteşte-te. Gata...

Gata...

Important e să te faci bine. Asta contează.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Domnule doctor, mai pot face ceva pentru ea ?

Nu acum. Poate, din cauza lipsei de oxigen la creier,

a loviturii sau a unui şoc emoţional,

deocamdată, nu-şi aminteşte nimic.

Cine ştie ce i s-o fi întâmplat bietei fete de a ajuns aşa,

plutind în largul mării...

- Sper să fie bine, mamă. - Să te audă Dumnezeu !

Bine că a găsit-o Gabriel ! Altfel, s-ar fi înecat.

Asta e toată suma câştigată azi. Fata mea...

Cât e în total, Perlita ?

Perla ? La ce te gândeşti ?

- Faci bine calculele ? - Da.

În total, sunt 5200 de pesos.

- Aşa de puţin am strâns ? - Nu gândi aşa, mamă.

E mai mult decât speram.

Pe cine păcălim ? N-avem cum să strângem atâţia bani în trei luni.

Bunico, tu mi-ai spus mereu că trebuie să gândim pozitiv.

Bunicul tău ne-a lăsat îngropate în datorii.

Asta e noua noastră realitate. Trebuie s-o acceptăm.

O să pierdem totul. Totul...

Iertaţi-mă.

Nu, Estrella, merg eu după ea.

Bună, Estrella ! Ţi-am ascultat mesajul

şi înţeleg că e un moment greu pentru tine şi familia ta.

Am o veste bună şi una rea.

Nepoata patronului nu face faţă să conducă restaurantul.

Vrem să-ţi dăm o şansă.

Nu e sigur că vei prelua postul, dar e o ocazie bună.

Mai rău e că nu-ţi pot da mai multe zile.

Am nevoie de tine aici mâine sau caut pe altcineva în locul tău.

Anunţă-mă ce decizi. Toate cele bune !

Te-ai gândit cum e să pluteşti în imensitatea mării,

la un pas de moarte,

şi, când te trezeşti, să nu ştii cine eşti ?

Probabil se simte foarte singură.

Nu te mai gândi la femeia aia. Doar despre ea vorbeşti !

Sigur mâine o recunoaşte cineva, se întoarce la viaţa ei

şi toţi vor fi fericiţi.

- Toţi, mai puţin eu ! Normal ! - Ce ai ?

- Iubitule... - Eşti bine ?

Tocmai a murit tata, ne pierdem casa,

iar pe iubitul meu îl interesează

doar o necunoscută apărută pe mare.

Ştii bine că sunt alături de tine.

Dar găsirea acelei femei m-a tulburat.

Era rănită, pe moarte. S-a salvat. Singură !

Gata ! Ajunge cu femeia aia din mare !

Uită-te la mine ! Eu chiar mă înec.

Serios. Ea măcar nu-şi aminteşte nimic...

Eu îmi amintesc tot timpul tragedia pe care o trăiesc,

şi ţie nu-ţi pasă !

Ba îmi pasă, Brisa. Bineînţeles că îmi pasă, scumpo.

Gata...

Şi cu naufragiata ce e ?

Ce e cu ea ? Îşi va recăpăta memoria,

îşi va regăsi familia, va pleca şi nu vom mai şti nimic de ea.

Să nu ne certăm, bine ?

Bine, gata. Vino încoace.

"Estrella I" a fost prima barcă pe care tata a numit-o după mine.

Spunea că îi purta noroc şi prindea mai mult peşte cu mine.

Îmi plăcea mult să ies pe mare cu el.

Şi de ce n-ai mai mers la pescuit cu bunicul ?

Pentru că am crescut, am devenit femeie,

şi, în satul ăsta, nu sunt pescăriţe.

De ce, mami ?

Pentru că mulţi bărbaţi cred că e o muncă doar pentru ei.

Dar tu îmi zici mereu să nu las pe nimeni să-mi spună...

Că nu poţi face ceva. Ştiu, draga mea.

- Fata mea... - Mamă ?

- Te căutam. - Ce s-a întâmplat ?

Azul, îmi dai voie să vorbesc cu mama ?

Să nu te duci departe, da ?

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Fata mea...

N-am dormit deloc azi-noapte, dar am luat o hotărâre.

Datoria pe care a lăsat-o tatăl tău...

- Eu cred că e o sirenă, tată. - Chiar crezi ?

Eu am văzut că avea două picioare, arăta ca un om.

Tată, sirenele au picioare când sunt pe uscat, altfel, mor.

Uite, ăsta eşti tu când te-ai aruncat în mare, ca s-o salvezi.

Şi ăsta sunt eu pe barcă, urmărind totul.

- Mergem să-i dau desenul ? - Nu cred, corsarule.

Femeia e încă slăbită, nu e bine s-o deranjăm.

Dar nu e un deranj, e o mână de ajutor.

Poate desenul o ajută să-şi amintească de unde e.

Ţi-am spus că nu, fiule.

A trecut prin momente grele. Trebuie să se odihnească.

Ai auzit ce a spus doctorul. Nu-i aşa ?

- Da. - Bine.

- Vrei pâine prăjită sau normală ? - Bine prăjită.

În plus, nici măcar n-o cunoaştem.

Când nu cunoşti pe cineva, trebuie să fii atent.

Nu poţi avea încredere în oricine.

Iker ? Eşti la baie ? Fiule...

Măi să fie !

Nu se poate !

Nu, mamă, nu renunţăm aşa de uşor.

Estrella, trebuie să acceptăm.

Am pierdut tot ce-am avut într-o clipă.

Nu spune asta.

Lasă-mă să mă gândesc ce-aş mai putea face.

Nu mai poţi să porţi tot greul.

N-are niciun sens, fata mea.

Ştim bine că nu facem rost

de un milion de pesos în trei luni.

E o sumă uriaşă, draga mea.

Dar nu ne pierdem încrederea. Rămân aici, lucrez...

Şi să pierzi postul ? Asta nu permit.

Cum să pierzi postul de director ?

Nu-l pierd. Nici măcar nu e sigur că îl primesc.

Mi-au spus că nu sunt pregătită.

Acum vor să mă pună iar la încercare.

Să te pună la încercare de o mie de ori.

Eu ştiu cum eşti, fata mea. Tu poţi mai mult.

Gândeşte-te la tine

şi la Azul, fiica ta.

Aveţi viaţa voastră acolo, în Ciudad de Mexico.

Nu poţi să pierzi tot ce-ai obţinut. Nu voi permite asta.

Să faci sacrificii în zadar...

Dar e casa ta, mamă.

Te sacrifici. Mamă, te rog !

Nu-ţi face griji.

Noi vom fi bine.

Eu o să continui să vând peşte,

Perla se ocupă cu reparaţiile, iar Brisa...

O să-şi caute ceva, ştii cum e ea.

Dar o să ne descurcăm, jur !

- Promite-mi că o să fii liniştită. - Dar, mamă...

Niciun "dar" !

Tatăl tău a stricat totul cu greşelile lui.

Dar nu uita. Eu sunt aici pentru ca fetele mele

să nu se agaţe de o casă şi de nişte bărci.

Să le ia sindicatul !

Lucrurile sunt pentru a alina necazurile.

Sunt ca marea, uite...

Trebuie să priveşti înainte, aşa cum ştim amândouă.

Te am pe tine, Estrella.

Hai, zâmbeşte !

Te cunosc.

- Serios ? - Da.

Te-am văzut când tata te-a dus în braţe la centru.

- Gabriel ? - Da, Gabriel e tata.

Eu sunt Iker.

Uite, aici e tata sărind în apă ca să te salveze.

Şi aici sunt eu pe barcă, încurajându-l.

Iar tu eşti ea, sirena.

Ştiu secretul tău.

Iker, ce-am stabilit ?

Scuză-l pe fiul meu. Ia-ţi rămas-bun, corsarule.

Scuze, sirenă, m-am gândit că desenul ţi-ar trezi o amintire.

Mulţumesc, micuţule.

- Ţi-a plăcut desenul ? - Foarte mult.

Gata. Iartă-l, te rog.

Când are o idee, nu i-o scoţi din cap.

Corsarule...

- Gabriel... - Stai un pic.

Ai un băiat minunat. Nu te supăra pe el.

Ai putea să pui desenul unde îl pot vedea, te rog ?

Desigur.

Mulţumesc.

Să nu mai fugi aşa !

Femeia asta are nevoie de odihnă, ţi-am spus că nu era o idee bună.

Gabriel, pot să vorbesc puţin cu tine ?

- Da. Ce s-a întâmplat ? - Sunt în dilemă.

Trebuie s-o externăm, dar nu poate pleca singură.

Da. Bănuiesc că n-a apărut niciun apropiat s-o recunoască.

Nu, din păcate. Şi, chiar dacă e stabilă,

şocul a fost atât de mare, încât e total dezorientată.

Mă îngrijorează starea ei.

Tată, hai s-o luăm acasă !

Ar trebui să anunţaţi poliţia.

Ar trebui să ştie dacă există o femeie dispărută.

Am făcut asta de la început. Am trimis datele în capitală.

Dar, până acum, nimeni nu ştie nimic.

Ca să nu se agraveze starea ei, are nevoie de linişte,

să stea liniştită într-un loc, măcar pentru o noapte,

până apare un membru din familie.

Tată, hai s-o luăm la noi !

Ai salvat-o, nu putem s-o lăsăm singură.

Ea are nevoie de noi.

Când ajung în oraş, vorbesc cu şeful.

Poate le găsesc de lucru surorilor mele la restaurant.

O să vezi că totul o să se rezolve, mamă.

O scoatem noi la capăt cumva.

Mulţumesc, draga mea.

Estrella mea, tu mereu luminezi drumul familiei.

Ai grijă cum conduci, bine ? Dumnezeu să te binecuvânteze !

Să-i spui mamei tale să mă sune când ajunge.

Hai, dă-mi un pupic !

- Da, bunico. - Ce dulce !

O să-mi fie tare dor de tine. Şi de voi, mătuşilor.

Şi mie, micuţo.

Dar ne vedem curând.

Hai la mine !

Să fii cuminte ! La revedere, frumoaso !

La revedere !

La revedere !

Eşti tristă ? Nici tu nu vrei să pleci, nu-i aşa, mami ?

E altfel acum, draga mea.

Altădată ştiam că pot să revin, orice-ar fi,

să-mi văd tatăl, surorile...

Ştiam că mama mă va primi cu braţele deschise.

Acum, toate astea s-au dus.

Pe coasta asta sunt rădăcinile noastre.

Aici a crescut mama.

Şi eu am dezamăgit-o, draga mea.

I-am promis că strângem banii, şi n-am putut.

N-am putut !

Iar Fabian a obţinut ce a vrut.

N-am reuşit să împiedic să piardă totul.

El nu te cunoaşte. Eşti cea mai puternică din lume.

Draga mea, tu mă vezi mereu puternică,

că dau tot ce am,

dar sunt doar mama ta, draga mea.

Şi, uneori, viaţa e prea grea.

Dar e adevărat. Tatăl meu a plecat înainte să mă nasc,

şi tu m-ai crescut singură, doar cu puterea ta de mamă.

M-ai învăţat ce-i frumos în viaţă,

valorile, iubirea faţă de familie şi de natură.

Nu laşi pe nimeni să-ţi spună ce poţi face şi ce nu.

Îţi place să tot încerci până reuşeşti, mămico.

M-ai învăţat să lupt pentru ce iubesc.

Nu renunţa, tu nu m-ai lăsa să renunţ.

Eu cred în tine.

Cred în tine, mamă.

- Iubitule ! - Ce s-a întâmplat ?

S-a terminat, Estrella s-a întors în oraş. N-am contat pentru ea.

Mama vorbeşte cu Fabian, să-i dea casa şi bărcile.

Nu ştiu ce vom face. Şi fix atunci...

Ce caută naufragiata în casa ta, îmbrăcată cu hainele tale ?

Acelea sunt bărcile, Fabian.

Estrella I, barcă cu motor. Estrella II.

Şi Ulises, care e pe mare.

Ştiu foarte bine bărcile, dar sunteţi sigură de decizia dv. ?

Nu avem de ales. Ce-o fi o fi.

- Unde semnez ? - Aici.

Aici, vă rog. Şi aici. Şi cealaltă, la fel.

Asta e tot.

Estrella ?

Uite, mamă !

Ce s-a întâmplat, draga mea ? Aţi uitat ceva ?

Nu, mamă. M-am răzgândit.

Tu ai avut toată viaţa grijă de noi.

Acum e rândul nostru să nu te lăsăm singură

şi să luptăm.

Nu te las să pierzi casa şi bărcile, nimic.

Tot ce e aici e al tău. Nu o să-ţi ia nimeni nimic.

Nu vorbesc în numele meu. Eu doar reprezint sindicatul.

În plus, mama ta tocmai a semnat.

Asta înseamnă stingerea datoriei.

Ia să văd...

Ce faci, Estrella ?

Avem trei luni la dispoziţie.

O să plătesc fiecare bănuţ din datoria către sindicat.

Şi cum o vei face ?

Cu meseria cu care ne-a întreţinut tata toată viaţa: pescuitul.

Pescuitul ?

Tu ? Pescuitul e prea greu pentru...

Pentru o femeie ?

Poate că în satul ăsta nu-s pescăriţe.

Dar, azi, femeile pot face tot ce-şi propun.

Şi o să vă demonstrez ţie şi întregului sat

că pot face orice îmi propun !

Răspunde-mi, Gabriel ! Ce caută tipa asta aici ?

Nu mai ţipa, că o sperii pe sirenă !

De ce porţi hainele iubitului meu ? Răspunde-mi !

Nu te mai uita la mine ca proasta ! De ce porţi hainele lui ?

Nu, calmează-te. Vorbim afară.

Nu înţeleg, Gabriel, explică-mi ! Ce caută tipa aia la tine acasă ?

- Brisa... - Ce nu ştiu ?

Doctorul spune că nu poate sta singură.

Femeia asta nici nu ştie cine e.

N-are casă, n-are bani, n-are unde merge.

Nu puteam s-o las în stradă. Calmează-te, Brisa.

Da, sigur, de-aia ai adus-o la tine şi i-ai dat hainele tale !

Pariez că i-ai dat şi de mâncare ! Şi ai şi îngrijit-o, nu ?

Îţi mai rămâne doar s-o bagi în pat, s-o speli şi...

Brisa, frumoaso, trebuie să se odihnească.

A stat ore în şir în mare. Are un cucui zdravăn la cap.

Trebuie să aibă linişte, ca să-şi revină. Aşa a zis doctorul.

Nu ţi-a zis s-o iei şi de nevastă ?

De ce nu recunoşti că eşti geloasă ?

- Nu sunt geloasă. - Nu ? Atunci ?

Eşti drăguţă. E în regulă.

Tu nu-ţi dai seama cât de chipeş eşti !

Pun pariu că o să-ţi facă ochi dulci şi avansuri.

Prostuţo, tu nu vezi că mie numai tu îmi placi ?

Nu ştiu...

Eu n-am ochi decât

pentru cea mai frumoasă femeie de pe coastă.

Şi aceea eşti tu.

Dar juri că nu-ţi place nici măcar un pic ?

Crede-mă, vreau doar s-o ajut.

Ţine-te de cuvânt.

Muncesc ca pescar de ani întregi, şi n-am văzut o femeie...

Atunci, eu o să fiu prima.

Şi o să-ţi arăt cu fapte

că şi femeile pot ieşi în larg şi pot pescui.

Am trei luni să plătesc şi o să reuşesc.

Ce fac sau nu ca să fac rost de bani e doar treaba mea. Clar ?

Foarte bine, Estrella. Mult succes !

Încă ceva, Fabian...

Sindicatul poate păstra maşina ca avans.

Nu-mi trebuie. N-am de gând să plec nicăieri.

Asta va linişti puţin apele. Mulţumesc, Estrella.

O trimit la evaluare şi îţi spun.

- Valentin, mă ajuţi ? - Sigur, şefule.

Mă scuzaţi.

- Unde ai lăsat maşina, Estrella ? - La prăvălia mamei.

Dar stai, trebuie să-mi iau bagajele.

Nu-ţi face griji. Ţi le duc eu acasă.

Mulţumesc.

Ai văzut ? Eşti cea mai tare mamă din lume !

- Ba mai mult, din tot universul ! - Scumpa mea...

Eşti sigură că e o idee bună ?

Fata mea, crede-mă, e o nebunie.

Ce faci ?

Cu ce o să te deplasezi ?

N-am stabilit că te întorci în Ciudad de Mexico ?

M-am dus acolo ca să vă ajut.

Acum nu mai are rost. Nu-i las să ne ia tot ce avem.

Pescarii de-aici sunt duri. Nu te vor accepta.

Nu va fi uşor, dar ai încredere în mine.

Sunt convinsă că o să reuşim ! Trebuie !

Aşa, mami !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 3