Original subtitles

UN CRĂCIUN LA MUNTE

Odată ca niciodată, nu demult,

o prinţesă locuia într-un castel strălucitor,

sus, pe un deal înverzit.

Norodul o credea dăruită cu de toate, îi invidia înzestrarea, faima şi averea.

Umbla vorba că bunătatea ei ar fi luminat şi cea mai întunecată inimă.

Dar, în fiecare dimineaţă, privind pe fereastră la afumatul Hollywood,

prinţesa simţea că îi lipseşte ceva.

Doar că nu-şi dădea seama ce anume.

Dar ştia că pleca urechea la toată lumea, mai puţin la ea însăşi.

Asta e, o simt din tot sufletul ! Să văd multă energie !

Vreau să terminăm înainte să-mi expire viza.

Muzica şi motor !

Unu, doi, trei, patru !

E-o cabană în pădurea verde, unde iarna a venit

Şi zăpada cerne între pini, căzând necontenit

Un colţişor în mine, niciodată adormit

Un glas şoptit mă cheamă-acasă negreşit

Amintiri de-acasă-mi îneacă inima

Ciudate amintiri, ale unui loc ce l-am lăsat

O putere ce m-ajută să nu cad

Amintiri nicicând uitate mă încearcă iar

Amintiri de-acasă, în mii de culori

Amintiri cu viaţa simplă din bătrâni

Când-mi-aduc aminte, parcă urc în rai

E pace iar în lume şi munţii-s iarăşi vii

Lăsaţi-mă jos, băieţi. Îmi pare rău.

Opriţi muzica !

Opriţi banda !

Excelent, Lorna ! Ţi-am spus ce frumoasă eşti azi ?

Frumoasă ? Nu văd bine, abia respir

şi sunt aruncată de colo-colo ca o păpuşă de cârpă.

Aşa e coregrafia, energică.

E ca la bâlci ! Eu n-am scris aşa melodia.

Asta nu-i muzică country ! Unde-i impresarul meu ? Ned !

Revin mai încolo. Imediat !

Sunt aici ! Lăsaţi-ne să discutăm puţin.

Ned, asta nu e scenografia potrivită pentru un cântec simplu.

N-ar fi mai bine să filmăm afară ?

Asta e ce se caută acum. Încerc să te aduc în actualitate.

Să mergem pe câmpie, unde cântă păsările.

Construim un decor de câmpie şi aduc un crescător de păsări.

- Un crescător ? - Ca să nu distrugă păsările studioul.

Mai bine faceţi nişte păsărele-roboţei şi nu vor distruge nimic.

Nu e exclus.

Ned...

- Vrei să anulez filmarea ? - Te rog !

- Opreşte tot. - O clipă, sentimentalule.

- Sigur ştim ce facem ? - Ştim sigur că nu mai filmăm azi.

Dă-ne voie.

Strângeţi decorurile !

Vino încoace !

Îmi fac griji pentru tine, Lorna.

Sunt obosită jumătate din timp, iar în cealaltă jumătate simt că înnebunesc.

Ştii că n-am mai scris niciun cântec de câteva luni ?

Poate că ar trebui să plec undeva. Se apropie Crăciunul.

- Pot să-ţi dau un sfat ? - Te rog, e în îndatoririle tale.

Poate că trebuie să împărtăşeşti ce simţi, să vorbeşti cu un psiholog.

Minunat, Ned !

Murray va fi încântat !

"Nemulţumită, Lorna iese val-vârtej de pe scenă."

Ai nevoie de odihnă, trebuie să-ţi stimulezi creativitatea.

Ştiam eu că ai să mă înţelegi ! Îţi mulţumesc !

Evident că te înţeleg. După ce scoatem discul, ai liber două luni.

Ce mai înseamnă 90 de zile ? Nu vreau să te presez, Lorna !

Noaptea, păsările zboară...

N-are nicio noimă !

Păsările cântă şi peştii zboară.

Grozav ! Peştii zboară !

Halal compozitoare !

Mary Lou era prietena mea cea mai bună.

Era prea fricoasă ca să intre în buclucurile în care ne băgam eu,

dar ne scotea mereu din ele.

Nu se poate, Mary Lou ! A trecut aşa mult timp ?

În ultima vreme, sunt deprimată. De Crăciun, e şi mai rău.

Mama şi tata au murit şi nu mai am la cine să mă duc.

Mai ai cabana aia veche din munţi ?

Cea a bunicilor tăi.

Da, perfect !

Ar fi minunat, în perioada Crăciunului.

Să-mi lase fratele tău maşina la marginea oraşului, o iau eu de acolo.

Te rog mult, Mary Lou, să nu sufli o vorbă că vin.

E de ajuns că plec pe furiş, nu vreau să dau socoteală nimănui.

Plecaţi de aici !

Ce se petrece acolo ?

- Te rog ! Mă sfâşie câinii ! - Cine eşti ? Ce vrei ?

Pleacă de la fereastra mea ! Vernon !

Stai ! Uită-te la mine ! Eu sunt, fotograful cel simpatic !

- Mă ţii minte ? Uită-te la mine ! - Da, te cunosc.

Eşti paparazzo ăla scrântit care se ţine de mine ca râia !

Azi fac un reportaj despre vedete şi animalele lor de companie.

Mă presează termenul. Te rog, ai milă ! Lăsaţi-mă !

Lăsaţi-mă în pace ! Te rog, deschide fereastra ! Am termen !

Mulţumesc ! Căraţi-vă, saci de purici !

Frumoşi căţei !

Nu mai face poze ! E rău şi-aşa că ai intrat în casă. Stai jos !

- Mă aşez. E confortabil ! - Vernon !

Vino încoace şi scoate-l din casă pe ciudatul ăsta !

Te rog, Vernon !

- Azvârle-l afară ! - Cu mare plăcere, doamnă !

Permiteţi-mi să vă fac cunoştinţă cu câinii, domnule !

Îmi rupi haina ! Nu mă reclamaţi, redactorul o să mă concedieze.

Nu-i pierd vremea avocatului cu tine. Dă-l afară pe băgăreţul ăsta !

Mă cheamă Harry ! Îţi mulţumesc că mi-ai salvat viaţa !

Îmi pare rău, Vernon.

Nimic nu te înviorează mai bine decât aerul tare de munte.

Rabla lui Mary Lou parcă se conducea singură pe drumul de munte,

iar eu eram bucuroasă ca un copil că mă întorceam acasă.

Norocul meu chior !

- Sunt şeriful, doamnă. - M-aţi speriat rău de tot !

Îmi pare rău, dar conduceaţi imprudent.

Da ? Mi-am închipuit că sunteţi vreun nebun.

De unde să ştiu că sunteţi şeriful, dle şerif ?

Îmi păreţi cunoscută. N-am reţinut cum vă cheamă.

Pentru că nu v-am spus. Sunt Louella Durban.

Sunt doar în trecere, vreau să îmi văd de drumul meu.

Păcat. Ar fi frumos să rămâneţi. V-aş arăta nişte peisaje incredibile.

Sunt convinsă că aşa-i, dar, dacă n-am încălcat legea, o să-mi văd de drum.

Singura dv vinovăţie, în afară de condusul şerpuit,

e că vă ţineţi ochii ăia frumoşi ascunşi după ochelari.

- Deci pot pleca ? - Nu ştiţi ce pierdeţi.

Dar pot da cu ghicitul. La revedere, dle şerif.

Cu bine.

- Jezebel ! - Ce făceai acolo, John ?

- Era doar o trecătoare. - Ba nu. Sigur pune ceva la cale.

- Are puteri magice. - Termină cu prostiile astea !

- Te-am scăpat data trecută, dar... - Nu începe iar !

Data trecută, femeia aia a meritat-o cu vârf şi îndesat.

Să vorbim despre data asta. O curtai, nu-i aşa ?

N-ar trebui să faci asta, John Jensen.

- Doar ţi-am spus că între noi... - S-a terminat ?

Nu asta voiai să spui, aşa-i ? Fiindcă eşti al meu pentru vecie !

Sunt cea mai frumoasă femeie pe care ai văzut-o, nu-i aşa ?

Cum spui tu, Jez.

- Jezebel, te rog ! - Să ţii minte asta.

Fiindcă, dacă blonda o să rămână vrăjită, vraja va fi a mea.

Să-mi amintesc... Doamna s-a retras la ora nouă...

Nu, la nouă şi treizeci. N-a vizitat-o nimeni nici înainte, nici după.

- Lăsaţi-ne, vă rog. - Desigur. Sunt prin preajmă.

Mulţumim. Am găsit maşina ei, abandonată.

Cred că răpitorii au schimbat maşina.

Ca de obicei, nu sunt martori. Toţi au orbit pentru zece minute.

A ieşit vestea în public ?

- Încă nu. - Să păstrăm secretul cât mai mult.

- Pot lua foaia asta ? - De ce, ai găsit amprente ?

- Nu, ca amintire. - Eşti nebun ? Las-o acolo !

Nicio veste de la ea ? Ai verificat şi robotul telefonic ?

Minunat ! Bine.

Nu ştiu dacă v-am spus, dar Lorna era cam irascibilă în ultima vreme.

E posibil să fi plecat în lume. De ce i-ar fi luat răpitorii maşina ?

Fiindcă au trecut mai uşor de sistemele de securitate de la poartă.

Am găsit cârligul pe care l-au folosit răpitorii.

Au spart un geam, au luat-o în maşină şi duşi au fost.

Nu vreau să aud ! Sunteţi siguri că a fost răpită ?

Aşa pare. O declarăm dispărută până terminăm ancheta preliminară.

Dacă pleca singură, îşi lua cu ea haine.

Lorna nu trece în altă cameră fără să se schimbe !

Vernon !

- Lipseşte ceva ? - E greu de spus.

Doamna are o garderobă bogată, e greu să-ţi dai seama.

Ar putea fi oriunde ! Poate că e captivă în cea mai soioasă vizuină !

Mary Lou spunea că aici n-a intrat nimeni de ani buni.

Cred că a făcut curăţenie pentru mine.

Tocană de veveriţă. Mary Lou, te gândeşti la toate, aşa-i ?

Uitaţi-vă !

- Ce se întâmplă, Jake ? - Cine e doamna ?

- Să fie de la orfelinat ? - Oricine ar fi, trebuie să plece.

- S-o trezim ? - Nu ştiu. E frumoasă !

Aşa-i.

- Întoarce-te, Mary ! - Mary !

Ştiu cine e ! E îngerul !

Spuneţi-mi adevărul, copii. Locuiţi aici ?

Sigur că da ! Eu sunt Mary. El e Fred, dar îi spunem Marele, fiindcă e mare.

Pot să vă întreb ceva ? Unde sunt părinţii voştri ?

- Păi... - Sunt în excursie.

- Da. - Au plecat.

Au plecat în excursie şi v-au lăsat singuri ?

Păsările învaţă să trăiască singure înainte să-şi ia zborul din cuib.

Cindy ar vrea să ştie cum vă cheamă.

Sunt Lorna şi îmi pare bine de cunoştinţă, Cindy.

Ia batista, Mary.

Mulţumesc, Jake.

- Când mama noastră a mu... - Mary !

Când a plecat, ne-a spus că va veni un înger din cer ca să aibă grijă de noi.

Un înger frumos.

Şi iată că ai venit tu, ca să stai cu noi pentru totdeauna.

Am urcat până aici, n-am coborât.

Am venit, dar n-am zburat. Am condus rabla de afară.

- Vrei să ne păcăleşti că eşti om. - Păi sunt.

Eu nu cred în îngeri, dar după ce te-am văzut pe tine...

Mergi ca unul, arăţi ca unul, vorbeşti ca unul.

- Poate că eşti un înger. - Iar tu eşti micul filosof.

- Puteţi rămâne la cină, dacă vreţi. - Miroase plăcut.

Dar apoi vă vom ruga să plecaţi. Dacă nu vreţi, vom chema poliţia.

Poliţia ? Jake, dacă chemi poliţia, ne vor duce înapoi la...

Buster, vino puţin încoace.

Copii, mi-am dat seama că mă duceţi cu vorba.

Am locuit nu departe de aici. Eu ar trebui să chem poliţia.

- Nu ! - Te rugăm, nu !

Nu vă temeţi, n-o să fac asta. Avem ceva în comun.

Nici voi, nici eu nu vrem să fim găsiţi.

Uite cum facem. N-o să vă dau de gol dacă nu mă daţi de gol.

Dar numai până la Crăciun.

După aceea, trebuie să-mi spuneţi adevărul şi mai vedem.

De acord ?

Şedinţă de familie !

Mi-ar prinde bine un ajutor la bucătărie. Poate că ştie şi să coase !

Mie nu-mi place, dar votăm cu toţii. De acord.

Toţi sunteţi de acord ?

Nu-mi pasă cu câţi poliţişti ai vorbit, Murray. Se înşeală cu toţii.

Sunt singurul ziarist din oraş

care ştie unde se ascunde vedeta cea "răpită".

O să-ţi dau toată povestea, Murray. Toată poate fi a ta ! Te rog !

Trebuie să-mi avansezi 500 $ cheltuieli de transport.

Aia a fost anul trecut, Murray !

A trebuit să mă duc în staţiune ! Ziceau că umbla pe apă !

E un reportaj de senzaţie. Bomba carierei tale.

Ai să regreţi. Te rog, Murray.

Jur că îţi trimit o carte poştală !

Vino să-ţi arăt ceva, Stringbean.

- Lorna ? - Da.

- Pot să te întreb ceva ? - Cred că da, Jasper.

- Eşti căsătorită ? - Nu sunt. De ce întrebi ?

- Eram curios. - Bine.

Cindy ! E rândul tău să faci curăţenie.

Lasă-mă pe mine.

Nu, mulţumesc. E rândul lui Cindy.

Bunica m-a învăţat să jupoi iepuri aşa repede de zici că au blană cu fermoar.

Termină-ţi treburile. Voi, în casă.

Vă rog.

- Ce te supără, Jake ? - Nimic.

Faci cu ei târguri, le promiţi lucruri frumoase, îi faci să te iubească.

Îi faci să creadă că vei rămâne.

Dar ştii bine că vei pleca, la fel ca toţi ceilalţi.

Astea-s vorbe mari pentru un copil aşa de mic.

Mama noastră a plecat. Nu-i face să creadă că tu eşti altfel.

Stai, Jake ! Putea fi mai bine, dar putea fi şi mai rău.

Toţi avem greutăţi în viaţă. Toţi suferim.

Putea fi mai bine, dar putea fi mai rău...

Ascultă aici, Jake.

Dar împreună putem face un viitor mai bun

Dacă ţinem aproape, ştiu că se poate

Vezi ce-i bine, fă ce-i bine

În tine găseşti drumul cel bun

Vezi ce-i bine şi va fi bine

Dac-alegi să urmezi gândul cel bun

Asculţi, Jake ?

Vezi ce-i bine, vezi ce-i bine

Ascultă-ţi inima, las-o să te conducă

Vezi ce-i bine şi va fi bine

Deschide-ţi inima şi lasă răul în urmă

Şi vezi ce-i bine. Jake !

Trage un bilet.

Avem două reguli. Nu aveţi voie să spuneţi ce nume aţi tras

şi nu puteţi cheltui mai mult de 100 $ pe un cadou.

Jake, a rămas unul şi pentru tine.

Dan al Muntelui ! Priviţi ! E Dan al Muntelui !

Unde ?

- Eu nu văd pe nimeni. - L-am văzut ! Era acolo !

- Era Dan al Muntelui ! - Nu e nimeni.

Veniţi înapoi. Nu e acolo. Aşezaţi-vă la loc.

- Dar l-am văzut ! L-am văzut ! - Cine-i Dan al Muntelui ?

Cel mai urât şi mai rău om în viaţă.

Înfulecă copii şi îşi face măciuci din oasele lor.

Norocul meu ! Ar mânca de două ori din mine.

Liniştiţi-vă, copii. Suntem în siguranţă în casă.

Nu e nimeni afară. Haideţi să jucăm un joc.

Să zicem că suntem la Polul Nord. Voi ce aţi face acolo ? Jasper ?

- Nu ştiu ce aş face. - Concentrează-te. Ce ai vrea să faci ?

- Aş vrea s-o cunosc pe soţia Moşului. - Foarte frumos. Tu, Freddie ?

- Aş vrea să mă dau cu sania Moşului. - Da ? Dar tu, Buster ?

- Aş vrea să-i cunosc pe toţi spiriduşii. - Sună distractiv.

- Stringbean ? - Eu n-am fost nicăieri, niciodată.

- Mi-ar ajunge să merg la Polul Nord. - Mary ?

Eu aş vrea să-i urez mamei Sărbători fericite.

- Nu poţi. - Ştiu.

Ştiţi ceva ? Ţi-a trecut sperietura, dragă ?

Du-te lângă fratele tău şi o să compunem un cântec.

Bine...

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Să-l ajut să aducă jucării pentru copii

Tuturor, pretutindeni

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Aş vrea să merg la Polul Nord

Chiar dacă-i frig şi îngheţat

Dar nu mi-ar păsa, să ningă troiene

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Şi aş vrea s-o cunosc pe soţia lui

Ştiu că e bună la suflet

Oare stau amândoi într-o casă de gheaţă ?

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Să-l ajut să aducă jucării pentru copii

Tuturor, pretutindeni

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Aş vrea să-i văd şi pe spiriduşi

Care fac jucării pentru Moş

Poate că m-or lăsa să îi ajut

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Să-l ajut să aducă jucării pentru copii

Tuturor, pretutindeni

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

Să-l ajut să aducă jucării la copii

Tuturor, pretutindeni

Aş vrea să petrec Crăciunul cu Moşul

M-ai speriat ! Ţi s-a agravat răceala ?

Ai temperatură ! De când te simţi aşa ?

- Nu ştiu. - Ne ocupăm noi de ea, doamnă.

Cindy, adu alifia. Freddie, mai adu o pătură.

- N-o găsesc, Jake. - O duc la doctor, în oraş.

- Nu eşti foarte bolnavă, nu, Mary ? - Doctorul ăla nu e bun !

Mary o să plângă, nu-i place la doctor.

Nu vă temeţi, n-o să le spun că stăm aici. Hai să te îmbrăcăm.

- N-o să-mi găurească dinţii, nu ? - Acela e dentistul.

Dar s-ar putea să te tragă de năsuc. Haidem.

Ăsta-i cel mai bun doctor din oraş ? E mai degrabă dr Dolittle.

E singurul doctor din oraş.

- Ce are fetiţa ? - A făcut temperatură de la răceală.

- (?) - Bună povaţă !

- Unde v-aţi făcut aşa deştepţi ? - (?)

- Ce are raţa voastră ? - De o vreme, stă supărată.

Nimic nu e mai rău decât o raţă supărată.

Probabil. Şi capra ?

Ea n-are nimic. Pe mine mă doare urechea.

- Doamna Smith ? - Sunteţi doamna Smith ?

- Tu eşti, mamă. - Aşa-i !

Intraţi pe acolo. Ne vedem înăuntru.

Am prins-o la timp. Tratamentul ăsta ar trebui s-o facă bine.

Ar trebui să-i treacă febra până mâine. Reveniţi dacă se simte mai rău.

Vă mulţumim !

Mary, îţi doresc Sărbători foarte, foarte fericite !

Iar s-au aprins !

Am văzut că aveţi mai mulţi pacienţi cu patru picioare decât cu două.

- Sunteţi veterinar ? - Am luptat pe front, în batalionul 23.

Apoi am făcut şcoala medicală şi pe cea veterinară.

La ţară, dacă ai doar pacienţi cu două picioare, dai faliment.

- Aşa-i. - Înainte de plecare...

Alege.

- Eu nu ? - Sigur că da.

- Se asortează cu bluza. - Nu-i aşa ?

- Vă mulţumesc, domnule doctor ! - Cu plăcere !

Hai, iubito. Ai grijă să nu ieşi pe stradă !

Aşteaptă-mă !

Uite-l pe Moşul !

Bunica îmi spunea că aduce noroc dacă-i mângâi barba.

- Încerci ? - Da !

Hai la el.

Ai grijă să nu cazi pe gheaţă.

Uite, Moşul şi renii ! Frumos, nu ?

Venim, moşule ! Mângâie-i bine barba !

Aşa, bine ! Ce fetiţă norocoasă !

Bună, Louella.

Pe tine te-am ţinut minte, dar nu şi pe fetiţă.

- E a ta ? - Da.

Nu era în maşină când ai venit.

Ba da, dormea în spate, printre catrafuse.

Îi cunosc pe toţi în oraş. La cine stai ?

La nişte munteni mândri, cărora nu le place să se arate prin lume.

La fel ca mine. Avem de făcut multe cumpărături pentru Crăciun.

- Hai, draga mea. - Da, mamă.

Îmi pari cunoscută. Şi nu semeni deloc cu mămica.

O să-mi aduc aminte mai târziu. Şi sigur ne vom mai întâlni.

- Nu-mi place şeriful ! - Nu e bine să nu-ţi placă oamenii.

Dar, dacă totuşi trebuie, el e omul potrivit să nu-ţi placă !

Salutare !

Te servesc cu ceva ?

O bere din fructe, cu gheaţă.

Aveam una pe undeva...

Uite-o.

- Eşti nou-venit ? - Caut o prietenă, stă în munţi.

Aveţi munţi frumoşi.

O cunoşti cumva, ai văzut-o ?

Aş vrea s-o fi văzut ! Dar mi se pare cunoscută.

A câştigat la loterie şi trebuie s-o anunţ !

În locul tău, aş umbla prudent prin munţi la vremea asta din an.

Mie-mi spui ? Era să rămân pe drum !

- Trebuie maşină cu tracţiune integrală. - Pariez că ai să mi-o închiriezi tu.

Da, dar momentan n-am niciuna disponibilă.

Un pahar mare cu lapte. Poftim, Frankie.

- Mai torn o cafea ? - Mulţumesc, Earl.

Mulţumesc, Earl. Uite ce idee mi-a venit, John.

- Vine pus pe girofaruri. - Pentru ce ?

Ca să lumineze roşu-verde. Sărbători fericite !

Foarte bine, Frank ! Poate în loc de sirene punem să cânte "Jingle Bells".

Nu râde de mine. Ar da bine, le-ar plăcea oamenilor.

Iar alegerile se apropie.

Ce agresivă e !

Ştii cât de adânc m-ai rănit, John Jensen ?

- Iar i-ai făcut curte blondei ! - Doamnă, pot să vă fac o fotografie ?

Nu te băga !

Nu poate să facă mereu aşa !

Ar trebui să folosesc pahare din plastic.

Jake, nu rămâi să lucrezi cu noi ?

Mulţumesc, dar am mai mult spor singur.

- Lorna ! - Da, ce ai făcut acolo ?

- Crezi că e prea multă ? - E fix cât trebuie.

- Pomul o să arate deosebit. - Sper.

Voiam să te întreb ceva. Cum ai intrat în familia asta ?

- În asta ? - Da, în asta.

Eram prieteni, au ţinut o şedinţă şi m-au adoptat.

Deci aşa a fost ! Mă bucur că te-au primit.

- Şi eu. - Gura mare !

Să nu mănânci toate ghirlandele.

Freddie, ai putea să-mi coşi o perdea ?

- E mult de lucru. - Da, dar crezi că poţi ?

- Pot încerca. - Aşa te vreau.

Îţi place rochia, aşa-i ?

Cred că ar fi vremea să ai camera ta.

Când aveam vârsta ta, locuiam într-o cabană ca asta.

N-o să uit niciodată ziua când tata a agăţat perdeaua.

Credeam că sunt o prinţesă ! Hai să vedem dacă-ţi vine rochia.

Ce să punem drept perdea ? Ai ceva sub cuvertură ?

Putem s-o folosim pe asta ? E frumoasă. Hai să-ţi facem cameră.

Eşti gata ? Unu, doi, trei !

Foarte bine, având în vedere că suntem profesioniste.

- Ce-s astea, Cindy ? - Nimic.

Sunt foarte frumoase. Ar trebui să le pui pe pereţi.

Eşti foarte talentată ! Şi drăguţă, pe deasupra.

- Ba nu sunt. - Ba da, eşti.

Poate că o să mă schimbe rochia.

Da, în felul în care te vezi. Asta înseamnă să ai încredere în tine.

Şi e bine. Nu e important exteriorul, ci sufletul.

- Asta contează. - Adevărat ?

E foarte adevărat.

Poate, dar e bine oricum să ai o rochie frumoasă.

Ascultă un cântec şi vezi dacă înţelegi ceva din el.

Bine ?

Când te uiţi în oglindă

Mă întreb oare ce vezi ?

Ştii tu oare

Că eu te văd frumoasă ?

Oare îţi dai seama

Că frumuseţea e doar deasupra

Iar ce-i mai bun vine din tine ?

Şi eu te văd frumoasă

Atâta e până acum. Dar îl termin în seara asta şi ţi-l cânt mâine.

- Mulţumesc ! - Hai să te pregătim de culcare.

Îţi deschid fermoarul, îmbracă cămaşa de noapte şi fugi în pat.

- Noapte bună, îngeraş. - Noapte bună.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Când te uiţi în oglindă

Mă întreb oare ce vezi ?

Ştii tu oare

Că eu te văd frumoasă ?

Oare îţi dai seama

Că frumuseţea e doar deasupra

Iar ce-i mai bun vine din tine ?

Şi eu te văd frumoasă

Oglindă, oglinjoară

Ne-arăţi aşa cum ne vedem noi

- Eşti treaz ? - Nu. Culcă-te la loc.

În ochii mei

Eşti cea mai frumoasă

Te văd cu ochii dragostei

Şi pentru mine eşti frumoasă

Eşti drăguţă cât se poate

Şi eu te văd frumoasă

Lorna !

Mă auzi ?

Lorna ?

Lorna ?

Cine-i ?

Cine-i acolo ?

Vino cu mine.

Cine eşti ?

Da, Lorna, vino ! Vino !

Hai ! Lorna...

Vino !

Lorna !

Eşti în siguranţă. Nu vorbi.

- Bea. - De ce ?

Pentru că îţi va face bine.

Şi pentru că am zis eu.

- E o licoare din ierburi. - Măcar ştii că nu e otravă.

O beam tot timpul. Am crescut aici, în munţi.

- Ce căutai aici singură ? - Credeam că urmăresc pe cineva.

Parcă era o femeie, dar probabil am visat.

A fost adevărat. Tot ce face o vrăjitoare e adevărat.

Vrăjitoare, magia munţilor... Aud despre astea din copilărie.

Bunica credea în ele aşa tare că purta la gât talismane

ca s-o apere de duhurile rele.

Aşa ceva ?

Da, erau exact ca alea.

- Dar eu nu cred în vrăji. - Faci cum vrei.

Dacă nu apăream eu, îţi pierdeai viaţa. Mi se pare că erai sub vraja maşterei.

Munţii ăştia nu-s locul potrivit pentru cineva ca tine, dră Davis.

- Ştii cine sunt ! - Stau în munţi, nu pe altă planetă.

Se vede că, oriunde ai fugi, nu te poţi ascunde.

Ştiu cum e să te ascunzi şi nu-i aşa de greu.

- Cine eşti ? - Dan.

- Nu cumva Dan al Muntelui ? - Doar Dan.

Dan al Muntelui, sălbaticul care şi-a făcut bici dintr-un şarpe,

înfulecă copii şi îşi face măciuci din oasele lor ? Acel Dan ?

- Asta se spune acum ? - Da.

Înainte aveam ochii roşii şi colţi.

Ar trebui să citeşti ce se bârfeşte despre mine.

Nu mi-a trecut ameţeala. Scuză-mă, trebuie să mă întorc acasă.

Îi păzesc pe copii de şase luni.

Mi-ar părea rău să se întoarcă la orfelinat.

Bănuiam eu că despre aşa ceva era vorba !

Nu vreau să mă gândesc ce va fi cu ei după...

- După ce ? - Nimic.

Vino mâine să faceţi cunoştinţă. Vom împodobi cabana pentru Crăciun.

Mulţumesc, doamnă, dar nu. Nu mai ştiu să mă port între oameni.

- Nu-ţi bate capul cu asta ! - În locul tău, n-aş intra în pădure.

Ai uitat haina !

Glumeşti ! Rabla aia are 100 de ani ! Nu pot urca în munţi cu aşa ceva !

Nici n-am zis că poţi. Maşina despre care vorbeam n-a venit.

- Grozav ! - Dar am ceva folosibil.

O să te ducă în munţi fără probleme.

E a mea toată ziua şi are plinul făcut ? N-am limită de kilometri ?

Treci mai mult consum pe facturi ? O iau.

- De atâta ai nevoie. - O pernă ?

Jake, vii puţin ?

Acolo.

E Dan al Muntelui !

Ce geantă mare ! Sigur duce în ea un craniu de om !

Nu, ascultaţi ! Şerpi cu clopoţei ! Vrea să le dea drumul aici !

Ascundeţi-vă !

Sunteţi pregătiţi ?

Stai pe loc !

Intră încetişor.

Da, doamnă.

Deschide încet geanta.

Scoate tot din ea şi pune pe scaun, la vedere.

Da, domnule.

Nu-i cel mai bun cozonac, dar nu meritam să fiu ameninţat cu puşca.

- Ce se petrece aici ? - M-am încumetat să onorez invitaţia.

- L-ai invitat aici ? - Ai înnebunit ?

E în ordine.

Cozonacul arată bine.

E reţeta mea. Aşa vă urez eu Sărbători fericite.

Îţi mulţumim, ai fost foarte amabil.

Lasă puşca, Jake.

Jake, te rog.

Încântat de cunoştinţă, domni şi fete frumoase.

Hai, mă laşi ?

Visez la un Crăciun în munţi

Cu brad şi copiii adunaţi lângă foc

Visez la un Crăciun în munţi

În bani puţin bogat, dar cu mult din ce-i adevărat

Visez la un Crăciun în munţi

Se zice că poţi lua o fată de la ţară

Dar ţara n-ai s-o iei din ea

- Are deja pe cineva. - Am înţeles.

Voiam să fiu sigur că ştii.

Visez la cabana din munţii de acasă

Îmi amintesc de copilăria mea

Am văzut capcanele voastre din pădure.

Ar fi mai bune dacă ai face laţul altfel.

E bine şi aşa.

Sunt convins.

Vrei să-ţi arăt cum se face alt nod, mai distractiv ?

Visez la un Crăciun în munţi

Cu brad şi copiii adunaţi lângă foc

Visez la un Crăciun în munţi

În bani puţin bogat, dar cu mult din ce-i adevărat

Visez la un Crăciun în munţi

Visez la un Crăciun în munţi

Mai exersează, Jake.

- Mă bucur că ai trecut pe la noi. - Nici nu ştii cât de bine mi-a prins.

Trăind aici, uitasem că lumea modernă nu e doar trafic, blocuri şi agitaţie.

Şmecherule ! Adică eşti de la oraş ?

Da, dar să nu le spui copiilor. Jake mă crede erou din legende.

Şi eu te credeam erou. Dar promit că n-o să-i spun,

dacă şi tu promiţi că ai să vii la masa de Crăciun.

- N-aş lipsi pentru nimic în lume. - Deci ne-am înţeles.

Pe curând, Jasper.

- Eşti îndemânatic ! - Va mai veni ?

Da, la masa de Crăciun.

Te-am prins !

Ajutor ! E cineva pe aici ?

Ce se petrece ? Vă rog ! Ajutor !

Ce se petrece ? Te rog, Doamne ! Ajută-mă să scap de aici !

Promit că nu mă mai ţin de bârfe şi de minciuni.

Voi spune doar adevărul curat. Dar scapă-mă în noaptea asta.

- Dă-mi un semn cum să scap. - Tu eşti !

Grozav ! Cer un semn şi o primesc pe renegata familiei Addams.

M-aţi putea ajuta ? Lorna Davis locuieşte pe aproape ?

Locuieşte cineva pe aici ?

Vă amintiţi de mine ? Ne-am întâlnit la bar.

- N-am făcut cunoştinţă... - Eşti un amic de-al ei !

- Amic al cui ? - Ştii prea bine al cui !

Al celei a cărei simplă existenţă mă umple de mânie !

Ai cărei ochi i-aş scoate din cap !

A cărei inimă i-aş smulge-o din piept !

- Nu ştiu despre cine vorbiţi... - Tăcere !

Orice prieten al ei e duşmanul meu,

iar tu ţi-ai ales greşit tabăra !

Linişteşte-te ! Fă-l să se potolească !

Bine... Poate că n-am formulat cum trebuie.

Mai încerc o dată.

Dacă mă ajuţi să scap viu în noaptea asta,

promit că n-o să mă mai ţin de bârfe şi de minciuni

şi voi spune doar adevărul curat.

Se poate ceva mai clar de atât ?

Doamne, e Crăciunul !

Mulţumesc !

Cine-i ?

Nu mă cunoaşteţi, dar vă rog să deschideţi uşa.

E foarte frig afară.

Să ştii că am o armă.

Dacă mă ataci, nu voi ezita s-o folosesc.

Jur că nu am armă. Nici nu ştiu s-o folosesc.

Deschideţi, vă rog.

Nu mă omorî !

Apoi, bum !

A dispărut ! Ciudată femeie !

Când am zis de Lorna Davis, a luat-o razna ! N-am mai văzut aşa ceva !

Parcă plimbam un hamburger pe la nasul unui rechin.

E foarte bun !

Ştii ce...

- Ai văzut-o pe femeia asta ? - Nu.

- N-ai să ieşi în pierdere. - De ce o cauţi ? A făcut ceva ?

Nu, ei nu fac nimic.

Dar meseria mea e să-i expun viaţa în titluri sordide, de o şchioapă.

Te-ai gândit vreodată că poate vrea să fie lăsată în pace ?

Da... Şi nu vreau să-mi calc cuvântul dat Lui chiar din prima zi.

- Cui ? - Nu contează.

Dar aici e material de un articol ! Toată poliţia crede că a fost răpită.

- Serios ? - Da.

- Ce-i asta ? - O alică.

- Am ucis cu ea bizamul. - Alică ?

Bizamul ?

E delicios ! Sunt sătul. Excelentă masă !

Excelentă reţetă !

- Ce înseamnă asta ? - Vrem să fii mama noastră.

Mama voastră ? Copii...

Nu ştiu ce să zic. Mă bucur, dar asta nu se hotărăşte prin vot.

Ştiu că trebuia să nu pomenim de asta până după Crăciun, dar...

...am văzut că ne iubeşti mult. Am votat cu toţii să rămânem cu tine.

Chiar şi Jake.

Vă iubesc, dar nu e aşa de uşor. Hotărârile astea le iau judecătorii.

Judecătorul îşi va da seama că eram sortiţi să rămânem împreună.

Ai spus că ai o casă mare. Dacă nu putem sta aici, atunci venim cu tine.

Da !

Aş vrea mai mult decât orice pe lume. Şi eu mă gândesc mult la asta.

Dar mă tem să nu ne facem speranţe prea mari.

Eram sigur că ai să cauţi scuze.

- Ce v-am spus ? Nu vrea să stea cu noi. - Ştii că nu-i adevărat, Jake.

Ştii ceva ? Te-ai priceput de minune să ne convingi că vrei să rămâi.

Te rog, Jake...

- Iar fugi de acasă ? - Plec la vânătoare.

- Cindy, aruncă-mi echipamentul. - Voi, restul, înţelegeţi, nu ?

Haideţi, băieţi ! Mişcaţi-vă !

Haidem, domnilor.

Nu trage cu arma, sunt doar copii.

- Gura, Frank ! - Ce se petrece aici ?

- Sunteţi arestaţi cu toţii. - Dar ce am făcut ?

Nu tu, ei.

Da, îi căutăm de şase luni pe micii fugari.

- Fugari ? - Au fugit de două ori de la orfelinat.

Au şterpelit mâncare şi au furat din casele oamenilor.

Nu-i adevărat ! N-am furat niciodată !

Sunt copii ! Nu puteţi să daţi buzna aşa !

Sigur că pot ! Eu sunt legea aici, dră Davis.

Da, ştim totul despre tine. Frank !

- Nu vă pot lăsa. - Trebuie să intru.

Nu înţelegeţi ! Aceşti copii n-au pe nimeni !

- Asta mi-e meseria. - Ştiu, dar duceţi-vă acasă.

Ataci un poliţist ?

Tocmai te-ai ales cu o acuzaţie de obstrucţionare a justiţiei.

- Eşti arestată şi tu. - Poftim ?!

O să-mi facă plăcere să te imobilizez. Trebuia să fii mai drăguţă cu mine.

- Ia-ţi mâinile de pe mine ! - Luaţi copiii !

Haideţi să nu ne îngreunăm situaţia. Îmbrăcaţi-vă.

- Îmbracă-te. - N-ai să mă iei viu !

Fugi, Jasper !

Ţine, îmbracă-te.

Nu reuşim să ne înţelegem.

Mai repede !

Pot merge şi singur !

Haidem, copii !

Dă-mi drumul ! Pot umbla şi singur !

Există o cale mai bună.

Voiam de mult să merg la oraş. Tu ?

Haidem.

Ar trebui să-ţi fie ruşine !

- Dă-mi drumul, mă doare ! - Îmi place când eşti supărată.

Dă-mi drumul !

O să fie bine, copii.

Sărbători fericite şi ţie !

Noi luăm un cal. Tu suie pe celălalt.

Surorile Applegate conduceau orfelinatul local.

Ele luau copiii care nu aveau unde să se ducă.

Singura problemă era că surorilor nu le plăceau copiii.

Veniţi !

Ea vine cu mine !

Patru, cinci...

Pe ăsta !

Uite, pisi. Cum e ?

Acolo i-au dus.

- Harry, te întorci singur. - Şi să ratez aventura ?

Bine, dar îţi porţi singur de grijă. Cum e înăuntru, Jake ?

Surorile ţin uşile încuiate. Nu putem şti în ce cameră i-au dus.

- Harry, du-te şi caută-i. - Eu ?

Inventează o poveste. Cu asta îţi câştigi pâinea, nu ?

- Da. - Ai grijă, surorile au arme.

Arme ?

Doar n-ai să laşi o nimica toată să te priveze de articolul vieţii.

Nu. O să-mi mănânce din palmă.

Nu s-a născut femeia pe care să n-o pot duce cu vorba.

Ţine.

- Acoperă-mă. - Sigur că da.

- Sunteţi inspector social ? - Întocmai.

- Matty, adu corespondenţa. - Uite dosarul, Hatty.

- Nu văd nicio înştiinţare. - Surprinzător.

E o inspecţie-surpriză, de Crăciun.

- Să îţi vedem împuternicirea. - Bineînţeles.

Am pierdut-o într-o inundaţie.

- Nu-l cred. - Ce isteaţă eşti !

Îi vor despărţi mâine. Doar rudele au dreptul să îi vadă.

Dacă ar avea rude, n-ar fi acolo.

Intrăm cu şase pistoale în mâini şi cuţite în dinţi şi îi răpim de acolo !

Răpirea e o idee bună, dar nu aici, ci în oraş.

Lorna e cea mai apropiată rudă a copiilor.

Vorbeşti serios ? Lornei puţin îi pasă !

Te înşeli, Jake. Vino, Harry.

Vine Moş Crăciun, vine Moş Crăciun...

Dacă mai faci un pas, te ameţesc eu mai devreme.

Apropo de ameţit...

E cineva ?

- Mă întorc. - Ce fericire !

Moşul se va întoarce... repede !

- Cu ce vă pot ajuta, doamnă ? - Am venit să vă urez Sărbători fericite.

Ce frumos ! Vă mulţumesc ! Dar acum sunt ocupat.

Şerif John Jensen, aici comandamentul din Buford.

A avut loc o evadare ! Avem nevoie de tine, John Jensen !

Şeriful Jensen lipseşte. E seara de Ajun !

- E o urgenţă ! - Îi voi transmite mesajul.

Vă rog să mă scuzaţi.

Cum să plec singură acasă, când puşcăriaşii ăia umblă liberi ?

Să ştiţi că v-am votat la ultimele alegeri.

- Vă mulţumesc, doamnă. - Iar vin alegerile.

Mizerabilule !

Lorna Davis ! Tu eşti !

- Îmi place cum cânţi. - Vă mulţumesc.

Auzind că eşti închisă şi singură de Crăciun, i-am zis bărbatului meu:

"Floyd, n-o pot lăsa pe biata femeie după gratii fără să-i coc o plăcintă."

Ce frumos din partea dv ! Plăcinta arată foarte bine.

E slăbiciunea lui Floyd. Spune că îl face să doarmă mai bine.

Să încercăm aşa.

Sigur nu mi-aţi "copt" un dosar ?

Doamne fereşte ! Sunt doar mere şi condimente.

- Arată bine. - Ţi-am adus şi tacâmuri de argint.

Chiar mă întrebam cum o să mănânc plăcinta fără tacâmuri de argint.

Vă mulţumesc !

Harry, adu calul meu. Jake, tu rămâi să-i păzeşti pe ceilalţi.

- Te rog, Dan ! - Fă cum îţi spun. Du-te !

Ce ai pus în ea, de-i aşa de amară ?

Ce-i, draga mea ? Nu te simţi bine ?

Deodată, mi s-a făcut somn.

Atunci întinde-te, drăguţă !

- Femeia din pădure ! - Da.

De acum, nu te mai poate salva nimic !

Trebuie să ţin ochii deschişi !

Nu te chinui să te împotriveşti.

E doar un somn adânc, odihnitor, care va ţine mulţi, mulţi ani !

Vise plăcute !

- Încalecă şi întoarce-l. - Să încalec şi să întorc calul ?

Da.

Uşurel ! Întoarce-te !

Încep să mă descurc, nu ? Bine !

- Dă-i bice ! - Să-i dau bice ?

E moartă ?

- Plăcinta asta e descântată. - Ce, ai înnebunit ?

- Astea-s poveşti ! - Poate.

N-o să se mai trezească niciodată ?

Nu ştiu, fiule.

Hai, Făt-Frumos, încearcă.

Nu ştiu ce să mai încerc.

Lorna, mă auzi ?

Sper că mă auzi.

Dan are dreptate, eşti singura mamă pe care am avut-o, de multă vreme.

Avem nevoie de tine.

Îmi pare rău că am strigat la tine.

Lorna ? Te rog, mamă !

- Salut, băieţi ! - Eram sigur !

Eram sigur că n-ai să ne părăseşti !

- Nu te opreşti niciodată, aşa-i ? - Mi-a fost de mare ajutor.

Ce s-a întâmplat ? În ultima vreme, se ţin vrăjile de mine.

- Mănânci prea multe dulciuri. - Trebuie să mergem la orfelinat !

- Mâine îi vor despărţi pe copii. - Doar tu mai poţi face ceva.

Atunci, să mergem !

Ce-i asta ? Plăcinta nu şi-a făcut efectul ?

Sigur a fost o trataţie deosebită.

Ai puteri magice mari, dacă ai scăpat de vrajă.

Sau puterile tale sunt slabe.

E limpede ce vrei să faci, vrăjitoare albă !

- Am auzit bârfe, dar nu-s vrăjitoare. - Nu mă amăgeşti tu pe mine !

Ai încercat să-mi furi bărbatul, iar acum şi puterea !

Ia-ţi puterile acasă şi foloseşte-le pe tine.

Tu ! Pregăteşte-te să mori !

Stai ! Fă ce vrei cu mine, dar am o ultimă dorinţă.

- Înduioşător ! - Vreau să mai gust o dată din plăcintă.

Te rog !

Să nu te simţi prost. Vraja n-a mers, dar plăcinta e foarte gustoasă.

Asta le spuneam lor când ai venit, ce bună e plăcinta.

- Nu-i aşa, băieţi ? - Mi-ai făcut capul calendar !

Nu-i mai tăcea gura !

Dacă e să mor, vreau s-o mai gust măcar o dată.

Opreşte-te şi dă-o încoace !

Unde am greşit ?

- E groaznică ! - Noapte bună, dragă.

M-ai păcălit !

Nu s-a terminat aici !

- Când mă voi trezi... - Amândouă vom fi bătrâne şi cărunte.

Te ajut să te culci.

Vise plăcute !

Aşteptaţi ! Mi-a venit o idee !

- ZEUGMA. - Ăla nu e un cuvânt, Matty !

- Oare cine o fi, Matty ? - De unde să ştiu eu ?

- Eu nu ştiu nici măcar cuvinte. - Nu mai fi aşa de...

Hatty, adu puşca.

Treci în spatele meu, Jake. Să nu te vadă.

Sărbători fe... ricite.

Iar tu ? Ce vreţi ?

Când mi-am dat seama că aveţi aici copii,

fiind Crăciunul şi dra Lorna Davis trecând pe aici, mi-am zis:

"Harry, ce ocazie ! Ce şansă să le cânte copiilor de Crăciun !"

N-am auzit de Lorna Davis.

Cred că glumiţi ! E Lorna Davis, cântăreaţa de muzică country !

- Nu ne place muzica. - Vedeta de cinema !

- Nu ne plac filmele. - Dar pe însoţitorul ei îl recunoaşteţi.

A venit de tare departe să le ofere copiilor un Crăciun minunat.

- Regulamentul nu zice nimic despre el. - Nici nu-i dă voie să intre.

Reguli, permisiuni... Aveţi inimă !

- De ce ? - Pentru că e Crăciunul.

Nu lăsăm copiii afară. E interzis de regulament.

Dar puteţi intra voi şi el, ca să vă vadă copiii.

- Minunat ! - Dar nu toţi odată.

Câte un copil pe rând, ca să nu-i stârnim.

Aşa-i.

Frank, unde-i Lorna ?

Unde-i Lorna ? Unde-i zidul ?

Vrei să ştii unde e Lorna ? Îţi spun eu unde e !

A evadat ca să-i scoată pe copii din orfelinat !

Du-te acolo. Eu blochez drumurile, în caz că ne-a luat-o înainte.

Am înţeles.

Frank, să n-o trezeşti niciodată, dar niciodată, pe femeia asta !

- N-o să-i putem scoate pe câte unul. - Vom găsi altă soluţie.

- Moşule ! Şi... - Doamna Moşului !

- Da. - Ce-ai vrea de Crăciun, micuţule ?

Vreau un ursuleţ, un camion de jucărie, o hăinuţă, mănuşi pufoase

şi, cel mai mult, vreau să scap de aici.

- Sunt aici. - Cindy !

- Jasper ! - O să vă scoatem de aici !

Suntem aici !

Ce-a fost asta ?

- Ce vă doriţi de Crăciun, doamnelor ? - Jos mâinile de pe mine !

- Iau eu cheile. - Nu pot, aţi fost rele anul ăsta.

Vino cu mine !

Să fugim de aici ! Repede !

- Daţi-mi drumul, m-aţi încuiat ! - E Harry !

Sărbători fericite !

Sunt toţi ?

Sam ! Jack !

Să răspundă careva ! Unde sunteţi cu toţii ?

Toţi sunt acasă, John. E Ajunul Crăciunului. Îmi pare rău.

- Unde eşti, Frank ? - În faţa orfelinatului.

Surorile aiurează că Moşul şi spiriduşii au plecat cu copiii.

Mie nu mi se pare că aşa operează Moşul.

"Nu aşa operează Moşul"... Prostule !

Uite ce ai să faci. Le iei urma şi îi aduci încoace.

Iar eu le barez drumul înainte să iasă din ţinut.

- Ai priceput ? - Cum ai să faci asta ?

Fă cum îţi spun. Du-te !

Moşule, te-ai săturat să te plimbi cu sania cu zurgălăi ?

Bine. Toată lumea să coboare, fiindcă avem întâlnire cu judecătorul.

Linişte, vă rog !

Linişte. Luaţi loc în sală.

- Aici, pe pod... - Linişte !

Ia loc în sală, mă deranjează când îmi stă cineva în spate.

- Încă trei, făcute pe pod. - Mă voi uita la ele când voi dori.

Ia loc în sală. Mulţumesc din suflet.

E mai bine aşa, nu ? Vă mulţumesc.

În primul rând, vă mulţumesc că m-aţi trezit cu trei ore mai devreme

în dimineaţa de Crăciun,

ca să mă întâlnesc cu Moş Crăciun, cu soţia lui şi toţi spiriduşii...

Ce faceţi ? Îmi pare bine !

...şi să am ocazia să vă ascult pledoariile.

Să începem cu lista acuzaţiilor.

Aţi opus rezistenţă la arestare. Aici nu e limpede, aţi furat o maşină ?

N-am furat o maşină, dle judecător.

Sania nu figurează în Codul Penal.

Vă mulţumesc. Sunteţi avocatul Dan ? Nu vă recunosc cu ciuboţele.

Nu mi-ai spus că eşti avocat.

- De ce credeai că am plecat din oraş ? - Putem continua ? Vă mulţumesc.

Distrugerea proprietăţii publice, prin dărâmarea închisorii

şi conducerea sus-menţionatei sănii pe drumurile publice fără permis.

Aceste acuzaţii sunt combătute de contraacuzaţii, care sunt:

- ...arestare abuzivă. - Fotografiile vor susţine acest lucru.

Le am şi sunt de cea mai bună calitate. Vă mulţumesc.

Arestare abuzivă, încarcerare abuzivă, răpirea a opt persoane

şi aplicarea discreţionară a legii.

Dle şerif, vă sfătuiesc să vă căutaţi urgent altă meserie,

dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Cum rămâne cu închisoarea mea, cu fugarii şi...

Ce-ar fi să taci şi să te aşezi ?

Poţi face asta ? Poţi să le arăţi copiilor cum se poartă un şerif ?

Se va întâmpla, copii ! Hai să vedem...

Iată... E aproape... Da, s-a aşezat. Vă mulţumim.

Având în vedere că dra Davis, aici prezentă,

e dispusă să acopere toate pagubele produse,

inclusiv să repare închisoarea şi să ridice un orfelinat nou,

deoarece surorile Applegate nu-l vor mai conduce pe al lor,

hotărăsc ca toate acuzaţiile, din ambele părţi, să fie respinse.

În ceea ce priveşte copiii...

Dle judecător, aş vrea să-i iau eu în custodie.

Înţeleg. Şi ce anume vă face să credeţi că aveţi calificarea necesară ?

E calificată ! M-a dus la doctor şi m-a făcut bine !

Credeţi-mă, dle judecător, e o bucătăreasă foarte bună !

Ce mai putem spune, dle judecător ? E cea mai bună mamă din lume !

Da !

Vă cred. Dar nu v-am întrebat pe voi.

Însă e în spiritul Sărbătorilor că simţiţi aşa. Vă mulţumesc.

- Vă rog, dră Davis. - Nu ştiu ce să zic, dar sunt "calificată".

În ultimele zile, cât am stat cu ei, mi-au schimbat ideile despre viaţă.

Mi-au deschis inima, m-au primit în inimile lor

şi mi-au arătat că în viaţa mea exista un gol de care n-aveam habar.

Crescusem şi uitasem de casă şi de familie.

Nu mai vreau să fiu departe de ele.

Nu ştiu cum ne vom descurca, dar va trebui,

fiindcă trebuie să rămânem împreună.

Cred asta din toată inima !

Am stat destul în preajma drei Davis şi a copiilor

ca să ştiu că ar fi spre binele copiilor ca petenta să primească custodia.

Au şi un unchi nou, dle judecător.

E un caz foarte ciudat...

Vă acord custodia temporară !

Cu condiţia să le oferiţi copiilor stabilitate.

Să fiţi siguri că vă vom controla !

Caz închis. Sărbători fericite !

Sărbători fericite !

Ia-mă de mână, ascultă-mi inima

Îţi dau toată viaţa mea

Nu te grăbi, primeşte dragostea mea

E bună, e curată şi adevărată

Darul dragostei e rar

L-am căutat o viaţă-ntreagă

Şi Domnul ne-a zâmbit din cer

Anul ăsta, de Crăciun, te-am primit pe tine

Sunt Sărbătorile, să ne bucurăm

Tristeţea a fugit

Îţi dăruiesc dragostea mea

Ţi-o dau pe toată

Cu fundiţe de bucurie şi lumină

Speranţă şi-adevăr

E pentru noi un dar al vieţii

Căci ai venit

Şi te iubesc nespus

Sunt Sărbătorile, să ne bucurăm

Tristeţea a fugit

Îţi dăruiesc dragostea mea

Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai adus iar o familie.

Şi te iubesc nespus

Sărbători fericite !