Original subtitles

Este anul 4032.

Distrugerea mediului de către om a dus la apariția de aberații evoluționiste,

cunoscute drept "Aberații",

care conduc Pământul.

Un om a prevăzut catastrofa iminentă.

El a creat o arcă pentru omenire

și a selectat câțiva oameni, pe care i-a adormit pentru 2 000 de ani,

sfidând dispariția speciei umane.

Înconjurați de munți și apărați de un gard electrificat,

ultimii oameni de pe Pământ

fac tot ce pot ca să supraviețuiască într-un oraș numit Wayward Pines.

Din episoadele anterioare...

Pilcher a trimis câțiva nomazi în direcții diferite, dincolo de gard.

Adam e singurul care s-a întors.

Au dispărut.

E o ocazie rară.

Pentru că Aberațiile s-au retras, putem munci fără frică.

Vreau să vin cu voi. Lasă-mă să-mi găsesc fiul.

De fiecare dată când un lucru pare aproape rațional aici,

apar două chestii care nu au niciun sens.

Fiecare membru al comunității are datoria

de a asigura viitorul rasei umane.

- Lucy poate alege. - De fapt, Rebecca, nu are de ales.

Nu vreau să fiu mamă.

Frank, ajută-mă cu sora ta.

Tu i-ai spus.

Aberațiile au dispărut, dle doctor.

Avem o șansă de a ne asigura viitorul și de a ne clădi un nou drum.

Îi subestimezi.

- Te rog, nu te duce la muncă azi. - Îmi pare rău. Trebuie.

Ar trebui să mergem undeva. În Galapagos.

Sau în Machu Picchu.

Nu-mi dau seama dacă vorbești serios.

- Ba da. Sunt locuri reale. - Sunt foarte departe.

Theo! Ce zici de o plajă?

- Hawaii. - Iubito, mergem în Hawaii.

Poți să scoți estimările pentru proiectul Peterson?

Îmi pare rău. Mi s-a spus să-i dau toate materialele lui Alex.

Poftim? Lui Alex? Nu, el n-a fost pus la curent.

Cred că vor accepta propunerea lui.

Deci îmi vor fura proiectul?

Îmi pare rău.

Amână totul. Vreau o teleconferință cu toată echipa imediat. Bine?

E un bărbat în biroul tău. Nu a vrut să aștepte la recepție.

Rebecca Yedlin?

David Pilcher.

Spune-mi, e Piers Park?

Tata mă ducea să navigăm acolo.

- Dle Pilchner... - Pilcher.

- Da. - Poate că ai auzit de cartea mea.

"Criza viitorului: Adaptarea umană la presiunile mediului".

Ce doriți?

Da. Aș vrea să te gândești la un proiect.

Un proiect ambițios. De anvergură istorică.

Ce fel de clădire ar fi?

Dă-mi voie să-ți povestesc totul la cină.

Montrachet. Cel mai nobil dintre vinurile albe de Burgundia.

Chardonnay de California, direct din sticlă.

Satisfacție imediată a gustului americanilor.

Ar trebui să conteze vârsta,

lucrurile care durează.

Teza mea de la Harvard.

Nu am mai văzut-o de ani buni. Credeai că titlul tău era prost?

De unde ai făcut rost de ea?

M-am înconjurat de oameni care se pricep să-mi facă rost de ce doresc.

E impresionantă.

- Ești o admiratoare a lui Henry Clubb. - Datorită lui sunt arhitectă.

În 1856, a construit o așezare numită...

Orașul Octagon. Da, știu.

- Și a eșuat. - Da.

Ce-ai zice dacă ar exista o a doua șansă?

S-o luăm de la capăt cu o comunitate mică, luminată?

Care, treptat, ar crește

până ar deveni cea mai importantă,

cea mai semnificativă comunitate din istoria omenirii.

Ai vrea să faci parte din acest proiect, nu?

- Cred că toată lumea ar vrea. - Ai fi surprinsă.

Cred că vine potopul, Rebecca.

O să luăm totul de la capăt.

O să avem nevoie de o arcă. Am nevoie s-o creezi.

- Ce propui sună... - Nebunește. Da, știu.

Trebuie să te obișnuiești ca oamenii să se uite la tine ca la o nebună.

Ca la un profet fals.

Te poate doborî. Poate doborî pe oricine.

Dar, dacă tu crezi în ceva... Dacă tu crezi cu adevărat,

atunci, vei lupta pentru acel ceva.

Voiam să-ți spun că ce propui pare scump.

Sunt dispus să plătesc oricât.

Sunt gata să dau și ultimul bănuț pentru asta.

Caut visători, ca mine.

Ești visătoare, Rebecca?

Nu ai vrea să ai ocazia

să construiești orașul pe care l-ai visat mereu?

O moștenire fără seamăn.

- Unitățile sunt pe drum. - Blocați strada principală.

- Da, domnule. - Să nu vadă nimeni asta.

Mă ocup.

Cum a intrat?

- Mai sunt și alții? - Nu știm încă.

De ce nu atacă?

După ce o omorâm, o să facem o razie.

Mișcați-vă, mișcați-vă!

S-o omorâm? Nu ar trebui s-o omorâm. E diferită.

E prima femelă pe care am văzut-o.

E un oraș.

Cu o stradă principală.

E un Biergarten?

Acum știu ce te ține trează până la ora 4:00 dimineața.

- Biergarten. - Rolul lui e să aducă fericirea.

Tu faci lucrurile să meargă pe interior, eu le fac să meargă pe exterior.

Amândoi facem ceva ce contează.

- Sunt doar puțin îngrijorat. - De ce?

Dl Perfect intră în biroul tău cu un bilet câștigător, un comision imens,

îți cere să construiești un orășel perfect,

dar, pentru mine, nu are sens. Nu vreau să fii rănită.

Amândoi știm că utopiile nu există.

Te rog, lasă-mă singură. Vreau doar să lucrez.

Simți dragostea? Ai bătut acea Aberație.

De fapt, a fost...

Tuturor fetelor din școală li s-a pus pata pe tine.

Ba nu!

Bine. Pa!

A fost ciudat de pasivă de când a ajuns.

Nu sunt semne de malnutriție,

radiografiile arată normal, dar suntem abia la început.

Am vrut să așteptăm până când efectele tranchilizantului cu care ai împușcat-o

vor trece... înainte să facem analize de sânge.

Celelalte Aberații s-au calmat de când a ajuns ea aici.

Totuși, e și chestia asta.

- Ce e? - Nu suntem siguri.

Nu e ceva natural, nu seamănă cu vreo cicatrice de luptă,

așa cum am văzut pe unii masculi.

Poate fi ceva antropologic.

Antropologic? Ele nu sunt un trib pierdut.

Sunt animale.

O să verific din nou cercetarea lui Pilcher.

Dar nu spune prea multe despre femele, nu?

Aberațiile care au pătruns prin gard în Ziua Invaziei

erau masculi.

Știam că există și femele, bineînțeles.

Ca la orice specie, ele sunt diferite.

Doar că nu știm cât de diferite sunt.

Poate voi găsi ceva care ne va ajuta.

Să le înțelegem?

Să le ucidem o dată pentru totdeauna.

Ține-mă la curent.

Pare că Margaret are totul sub control.

"Margaret"? I-ai dat un nume?

Le dau nume tuturor Aberațiilor.

Cel mare e Dennis. Era un agresor.

Acela e Max. Un alt agresor.

- Ura liceul. - Și eu.

Fosta mea iubită se uita la mine fix când îmi ceream scuze.

Așa că pe ea am numit-o Margaret.

Îmi pare rău, Margaret.

Am terminat razia. Nu am mai găsit nicio Aberație.

- Bine. Și gardul? - Gardul e sigur.

Atunci, poți să-mi explici

cum a ajuns o Aberație în caruselul de pe strada principală?

Poate că a fost aici de la bun început.

E docilă. E posibil să nu fi fost detectată.

Poate, când am deschis poarta să plece exploratorii?

- Sau cineva a ajutat-o. - Cine ar face asta?

Continuă cercetările.

Poți să-i ajuți pe cei care iau mostre de apă, dacă nu-ți cer prea mult.

Ai vreo lopată la îndemână? Te pot ajuta să sapi niște gropi.

De aceea te-ai întors? Să predici sfârșitul lumii?

Niciunul dintre noi nu vrea să moară aici.

Când vor veni ei, nu va conta.

Oamenii din Pines trăiesc peste 5 000 de ani.

E groaznic să trăiești mai mult decât orice din jurul tău, nu?

Așa e natura, crudă.

Nu mă voi întoarce, CJ.

Nu putem fi siguri că Aberațiile au plecat.

Ar trebui să te întorci. Acolo suntem în siguranță.

Nu, m-am hotărât. Rămân aici.

E mai sigur înăuntru.

Ben e aici.

Și nu-mi voi mai părăsi fiul niciodată. Sunt încă mama lui.

Nu am nevoie să mă protejați.

Poate că ar trebui să-i spui și lui chestia asta.

Omul ăla e motivul pentru care toată familia mea e moartă.

Da, dar e și motivul pentru care tu ești încă în viață.

- Pentru prima oară în Idaho? - Da, e frumos.

Aici.

Aici ne vom clădi viitorul.

Din păcate, toți copacii vor trebui să dispară. Mai puțin, pinii.

Ei îmbătrânesc mai bine.

Se pare că e deja un oraș acolo.

Nu pentru mult timp.

Aș vrea să cunoști și restul echipei.

V-o prezint pe arhitecta noastră.

- Bună! - Ea e Rebecca.

Bună!

- Salut! - Eu sunt Megan.

Mi-au plăcut planurile tale.

Cum ai pus mașinile și garajele în spatele caselor.

E așa de elegant...

Dar totul fiind la îndemână, cine are nevoie să meargă cu mașina?

E un mod evident de a încuraja socializarea.

Totuși...

Felicitări!

Mulțumesc.

Acolo vom construi baza operațiunii?

Am început deja. E de cealaltă parte a muntelui.

Dar vei avea destul timp să explorezi după cină.

Bună, Jason!

Rebecca, probabil că ai auzit, Aberația de pe strada principală era singura.

- E o veste bună. - Tu ai conceput locul ăsta.

Am nevoie de ajutorul tău. E sarcina mea să păstrez orașul în siguranță.

Ești sigură că gardul e impenetrabil?

- Gardul e sigur. - Și dacă te înșeli?

Atunci, vom muri.

Problema nu e proiectul meu, Jason.

- Cum merg lucrurile acasă? - Bine.

Bine.

Bine.

Atunci, sper că i-ai spus totul. Nu e bine să avem secrete, Rebecca.

- Aș vrea să reprogramăm. - Ești la vestiarul 4.

Camera de procreare numărul 9.

Sunt camere de luat vederi în camere?

Nu sunt.

Camera de procreare numărul 9.

- Bună, Frank! - Bună, Meadow!

Ne așezăm pe pat?

Da, da. Bine.

Probabil că ar merge mai bine dacă ne-am da jos hainele.

Da, sigur.

Am uitat toată...

Știu că începe cu "K", urmează "J"...

E chiar acolo.

Da, bine.

Deci să facem "K".

Scuze...

Scuze...

Ești bine?

Da, sunt doar puțin emoționat. E în regulă.

Putem trece direct la "P", dacă vrei...

Nu. Adică e vorba doar de aranjament.

Să...

Lasă-mă pe mine...

- Las-o baltă. - Ce?

Înțeleg. Nu mă placi.

- Nu. Stai puțin. Nu e... - Atunci, care e problema?

Ai dreptate. Nu suntem o pereche potrivită.

Oricum, îmi plac mai mult blondele.

Da, poate că nu ești o pereche bună pentru nimeni.

Stai liniștit. O să-i anunț eu.

E aici?

Da.

Dar e foarte ocupat.

Din păcate, nu acceptăm pacienți noi în acest moment.

Ai vrut să mă vezi?

Am auzit că ați capturat o creatură în centrul orașului.

Așa e. Femela se află în laborator.

- E încă în viață? - Da.

Ai zis că e o femelă. De unde știi?

Nu trebuie să fii ginecolog ca să-ți dai seama, dle doctor Yedlin.

- Deci aveți un laborator adevărat? - Da, în munte.

Am studiat masculii, dar acum avem o ocazie rară.

Nu am prins niciodată o femelă. N-am văzut niciuna.

Un pic mai la stânga.

Și cine conduce echipa de cercetări științifice?

Pentru că, dacă există cineva cu pregătirea potrivită,

nu am cunoscut încă acea persoană.

Nici tu nu ai fost pregătit pentru așa ceva.

Sau ai făcut vreun stagiu ca medic veterinar, de care eu nu știu?

E nevoie de cineva care înțelege protocoalele, etica medicală.

Sau, poate, astea sunt reguli vechi, care nu se aplică în Wayward Pines.

Sunt multe lucruri pe care le-am lăsat în urmă, din fericire.

Dar, în cazul ăsta, vechile reguli se aplică.

Minunat! Atunci, pune-mă responsabil.

Cu cercetarea. Aveți nevoie de o persoană calificată.

Aș putea face asta.

Dar, dacă te susțin și se merge mai departe,

s-ar putea să deranjezi niște oameni.

Grozav!

Spune-mi când vrei să începi, și te voi prezenta echipei.

Dle doctor Yedlin... Te rog, vino!

Tocmai voiam să extragem niște fluid cerebromedular.

Ai vrea să observi?

- De ce nu e sedată? - Studiem și reflexul durerii.

Vrem să vedem dacă durerea poate fi folosită ca inhibitor.

Poate fi monitorizată, dar nu trebuie atinsă sub nicio formă.

Dl doctor Yedlin va face parte din echipa ta, Megan.

De fapt, o s-o conduc, conform înțelegerii noastre.

- Jason știe despre asta? - Jason e de acord.

Și doctorul Yedlin e un chirurg de talie mondială,

care a primit multe premii și recunoaștere profesională.

Să învățăm cât de multe putem, în cel mai scurt timp,

e soluția cea mai bună pentru Wayward Pines.

Vă las să lucrați.

Sunt sigură că un chirurg și un hipnoterapeut de talie mondială

au multe de vorbit.

Scuze... A zis "hipnoterapeut"?

Asta a fost cu mult timp în urmă.

Am efectuat mulți ani de studiu și de cercetări de atunci.

O să vin mâine-dimineață. O să stabilim un set de protocoale.

Minunat! Abia aștept.

Fă-o!

În primul rând, aș vrea să-ți spun cât de entuziasmat sunt

de munca pe care ai depus-o.

Când ne-am întâlnit prima oară,

mi-ai spus că vrei să distrugi lumea și s-o iei de la capăt.

Crede-mă,

ești pe calea cea bună.

Planurile tale sunt minunate.

Mulțumesc. Mulțumesc, David.

Mulțumesc.

Am să-ți fac o mărturisire.

E important să înțelegi amploarea planurilor tale.

Bine. Grozav!

Construcția proiectului tău

nu va începe curând.

Adică peste un an?

Cinci ani?

Vinul ăsta pe care-l bem, Nerello,

e de pe muntele Etna.

E vinul meu preferat. Crescut pe marginea unui vulcan.

Dar ce anume îl face special?

Strugurii sau producătorul? Clima?

Nu. Solul.

Produsul a zeci, a sute de erupții, care, de-a lungul a mii de ani,

au transformat structura chimică și minerală a solului.

Și, după toată acea turbulență și agitație,

după toată violența și distrugerea,

natura ne lasă un dar frumos și delicios.

Sincronizarea și locația

au fost foarte importante.

Următorul cataclism se va întâmpla în curând.

Singurul mod de a supraviețui e să evităm evenimentul.

Un grup de voluntari, atent selectați,

cu toții încrezători în acest proiect,

vor fi puși în capsule criogenice, depozitate în această locație.

Aici vom dormi

timp de 2 000 de ani.

Când ne vom trezi, amenințarea va fi trecut

și vom putea construi Utopia noastră.

Utopia ta.

Pământul va fi gata să o ia de la început.

Rebecca, sunt sigur că ai sute sau mii de întrebări

despre toate astea.

O să-ți dăm toate detaliile cu plăcere,

dar m-am gândit că, în acest moment, e important să te pun la curent.

Sper că vei fi partenera și colaboratoarea mea,

în timp ce suntem martorii nașterii acestei lumi noi.

Este... mult de procesat.

Bineînțeles, sunt... onorată să fac parte din proiect.

Abia aștept.

Iar planul e... îndrăzneț. E grozav.

Cum a mers?

Nu pot.

Bec, spune-mi...

Cum ar fi dacă ai face o eroare de apreciere?

Dacă... Ascultă-mă...

Dacă ai face o greșeală și nu ai mai ști cum s-o repari?

- Nu vorbea serios, nu? - Aș vrea să fie așa.

Mi-era teamă că se va întâmpla așa ceva.

Îmi doresc să nu mă fi implicat în asta.

- Simt că am eșuat. - Nu ai eșuat.

Spune-le că vrei să ieși din proiect.

Dacă te atacă, o să mă ocup eu.

De la spital. Trebuie să mă întorc.

O să trecem peste asta.

Am visat ceva azi-noapte.

Mă întorsesem și am intrat în casă. Ben era acolo.

A venit în brațele mele și...

Ethan era supărat, dar era fericit că ajunsesem acasă.

Nu mai am nimic de partea cealaltă a gardului.

Theresa,

nu trebuia să vii după el.

Aș fi avut grijă de tine, dar ai venit aici.

Și tu, și Ben.

Și a trebuit să vin după voi.

Adam, ce vrei să spui?

Voiam ca Ethan să dispară.

Știu că am greșit. Nu mă aștept să mă ierți.

Îmi pare rău.

Am fost în camera de procreare. Cu Meadow.

Nu am putut trece de pasul K.

Nu aveam chef.

- Se mai întâmplă. - Meadow, Ashley...

Nu aveam chef de așa ceva.

Adică... Nu știu, te pun într-o cameră

și tu trebuie să-ți aduci aminte toți pașii.

Crezi că asta e? Că am uitat anumiți pași? Adică...

Nu știu dacă e...

Crezi că ești gay?

Nu sunt gay deloc.

Sunt exact opusul.

Mă simt foarte "negay" acum.

Cuvântul nu înseamnă "fericit".

Nu a vorbit nimeni cu tine despre asta?

- Despre ce? - Atracția față de băieți.

- Dle doctor, vă rog... - Nu e nimic în neregulă cu tine.

O să le spun... Trebuie să-mi dați ceva.

Puteți să-mi dați ceva? O pastilă, un tratament?

- Frank, calmează-te. - Nu, vă rog!

Uite ce e...

Puteți să le spuneți că o s-o fac data viitoare

și că o să-mi aduc aminte toți pașii? O să fac totul, promit.

- Frank, nu ai nevoie de nimic. - Există reguli.

Trebuie să mă reproduc. E obligația mea glorioasă.

Dar, dacă sunt bolnav, iar ei află că nu o pot face,

mă vor omorî.

Nu-i voi lăsa.

Rebecca...

- Spune-i. - De ce ești aici?

Spune-i!

Eu și Xander suntem căsătoriți.

El e soțul meu.

Am fost răpită și sedată.

Când m-am trezit, nu erai aici.

Eram singură în toată nebunia asta. Nu știam ce să cred despre locul ăsta,

cum să supraviețuiesc în orașul ăsta.

- Credeam că ești mort. - Și te-ai măritat cu el?

- Ei împerechează oamenii, noi nu... - Nu mai vorbi.

De cât timp?

De un an. Dar nu am fost împreună de șase luni.

- Doamne! - Theo, te rog să încerci să înțelegi.

Ce? Că te-ai măritat cu un alt bărbat când eu eram un țurțur?

Sau că m-ai mințit de când m-am trezit?

Nu te-am mințit. Doar că nu voiam să te copleșesc cu informații.

Dar m-ai tras în patul pe care l-ai împărțit cu el.

Nu e vina ei, omule.

Theo!

Doamne! Ești bine?

Deci aici te ascunzi.

- N-o să sari, nu? - Foarte amuzant.

Te întrebi vreodată ce e acolo?

Tot timpul.

Ne spun să nu ne gândim la asta. Și încerc să nu mă gândesc.

Dar, uneori, văd în vise.

Un loc unde nimeni nu ne spune ce să facem toată viața.

Un loc unde n-o să spăl părul oamenilor toată viața.

Măcar tu ai un loc de muncă.

- Mie nu mi-au dat niciunul încă. - Ești norocos.

Mă îndoiesc.

- Îmi pare rău, Luce. - Știu.

Trec prin niște momente foarte grele acum.

- O să te apăr eu, Frank. - Ești sora mea mai mică.

Cred că eu ar trebui să te apăr pe tine.

O să te apăr.

Mulțumesc.

Stai liniștită, nu mai facem teste.

Nu am aflat nimic încă.

O să vedem mâine-dimineață ce surprize

a pregătit cineva pentru amândouă.

Nu trebuia să ne întâlnim niciodată. Știai asta?

Pilcher credea că ne vom trezi,

dar nu veți mai fi aici. Pământul ar fi din nou al nostru.

Îmi aduc aminte că m-am trezit pe o targă, la spital.

După ce fusesem atacată,

călcată în picioare

și abandonată, să mor.

Înainte ca soțul meu să moară,

a încercat să mă repare.

Mi-e dor de el.

Vezi? Încă simt lucruri.

De ce vorbesc cu tine? Nu mă poți înțelege, nu?

Ești doar un animal.

Nu, Margaret?

Pot să plec.

Nu, e în regulă.

Îmi aduceam aminte de ziua când s-a născut Ben.

Când a venit pe lume țipând.

S-a uitat direct la mine

și, cu palma lui micuță,

m-a lovit drept peste obraz.

A fost primul lucru pe care l-a făcut.

Nu pot să nu mă gândesc că e singur și speriat.

Nicio mamă nu ar trebui să trăiască mai mult decât copilul ei.

Știu de ce nu vrei să te întorci în Wayward Pines.

Ai venit aici pentru că vrei să mori. Am trecut și eu prin asta.

În fiecare zi, îmi spuneam: "Asta e. Așa se va sfârși."

Dar m-am împăcat cu ideea. Nu mai am alte întrebări.

Am spus tot ce am avut de spus venind înapoi.

- Vreau doar să mă ierți. - Suntem obligați să stăm împreună.

Pot să vorbesc cu tine. Asta pot să fac.

Dar nu voi putea să te iert niciodată.

Rebecca Yedlin?

Bună! Sunt Xander.

Trebuie să vii cu mine.

Nu înțeleg.

Știu. Totul e derutant.

Ai fost lovită și ți-ai pierdut cunoștința în timpul furtunii.

Totul va căpăta sens în curând, te asigur.

E frumos, nu?

Nu.