Original subtitles

Nu-i ușor să treci peste anumite lucruri.

Nu știu dacă a putut s-o facă cineva.

Mai ales peste asta...

75% din lume, poate mai mult. Încă nu știm exact.

Distrusă.

Cinci ani a trecut de la impact, dar Clarke n-a terminat cu noi.

Fragmente blocate în orbita noastră, ne bombardează fără avertisment.

Am încercat să reconstruim, dar lumea n-a fost pregătită.

Ne-a forțat să rămânem închiși.

Radiațiile sunt diferite peste tot.

Majoritatea locurilor sunt pârjolite.

Altele, din motive neînțelese, au rămas verzi.

Viața, reușește să înflorească în pofida tuturor contaminărilor.

Buncărul nostru rezistă.

Facem tot ce putem.

Nu-i ușor să trăiești în subteran.

Dar ne bucurăm cu fiecare moment.

Împreună.

GROENLANDA 2: MIGRAȚIA

Traducerea și adaptarea Richard Nasta

Verificarea microfonului. Doi, unu.

Te aud tare și răspicat, John.

Ști cu ce gând m-am trezit astăzi?

Să te auzim.

- Biscuiți și sos. - Ar fi frumos.

Mi-aș da mâna stângă pentru o ceașcă de cafea.

La restaurantul Peckman era cel mai bun. Vizavi de parcul Piedmont.

Mergeam acolo pentru concertele d evară. Cerul senin, iarbă, oameni.

- Bere. - Pare a fi paradisul.

A fost.

Isuse. S-a mai deschis o fisură.

- Mai mult lavă? - Da, și e tot mai mare.

Avem câteva bărci de salvare.

Și un alt vas fantomă. Un distrugător.

Super. Te simți norocos astăzi?

Mereu. Încep cu bărcile de salvare, să văd dacă găsesc ceva.

Baftă.

Mă îndrept spre distrugător.

O furtună se formează pe coastă, dar se pare că ai ceva timp.

N-o să stau mult p-aici.

Bingo.

Intru în cabină.

Am mai găsit ceva.

Ce e, John?

Echipajul.

Fir-ar.

Cât de frumos.

John...

John, mă auzi?

Furtuna se apropie de tine.

- Pleacă de acolo acum și vino aici! - Acum.

- Ies din vas. Cât timp mai am? - N-ai. E deasupra ta.

Haide...

Sunt în fața ei, dar mă ajunge din urmă.

Fir-ar, baza... Furtuna se apropie rapid!

- John, unde ești? - Mă mișc cât pot de repede!

Deschide tunelul de est!

Deschide ușa!

Deschide ușa!

Furtuna-i prea aproape. Trebuie să închidem ușa, John!

Pot să ajung!

Închide-o!

- Haide! - Hai sus.

BUNCĂRUL THULE STAȚIA DIN GROENLANDA

București, România. Orașul a fost distrus de cutremure.

Suntem blocați sub...

Mumbai, India. Nivelul apei sărate crește rapid.

FEMA s-a pregătit pentru doi ani. Noi am luat provizii pentru cinci.

- Practic suntem la limită? - Da. Nu mai avem mult.

Să sperăm că într-un an suntem afară și plantăm.

Am măsurat o scădere de 4% JOHN S-A ÎNTORS ÎN SIGURANȚĂ

în couloumb per kilogram din ultimele trei luni.

Tot nu putem prezice când nivelurile vor fi în siguranță...

- Dar se îmbunătățesc, nu? - Da.

În mare parte aproape de coastă.

Da. Să sperăm că vântul va duce d-aici radiația.

Nu, nu funcționează așa.

Expunerea continuă la radiație,

chiar și la nivel scăzut, tot duce spre fatalitate.

Ar trebui să discutăm planurile de urgență.

Da.

Canada și mare parte din SUA, duse. Islanda dusă și ea.

Europa de vest? Acolo-s furtuni mai puține, nu?

- Da. - Dar aerul e sigur?

Mai sigur decât aici.

N-am stabilit că dacă mori încet, tot mori?

Am dreptate, dr Amina?

- Nu-i la fel și acolo? - Ba da.

Dr Amina, noutăți despre crater?

Colegii mei de la alte stații au teoretizat același lucru.

Și mi-am făcut propriile calcule.

Nu avem vreo explicație,

dar se pare că mărimea și forma pereților craterului

previn formarea furtunilor radioactive.

Combinată cu adâncimea lui, face acel loc un spațiu sigur.

Asta credem că ține aerul poluat să intre în interiorul lui.

Dar, dr Amina, chiar de ar fi real, e în sudul Franței.

Cum am putea ajunge acolo?

S-au raportat lupte, insurgențe, război civil.

Europa e în haos.

Să fim realiști.

Anteție tuturor rezidenților,

acest mesaj vă amintește să raportați orice problemă la filtrul de aer...

Raționalizați cu grijă și doar...

Oamenii de aici pun că ăsta-i noul normal.

Cât a trecut...

cinci ani?

Nu-i atât de nou. Și cu siguranță nu-i normal.

Nu din întâmplare s-au ales de două ori mai mulți terapeuți

decât chirurgi.

Oamenii au de-a face cu foarte multă traumă.

De ce se preface lumea că nu-i așa?

- Tu asta faci? - Să mă prefac?

Uneori.

Poate ar trebui să te oprești.

Poate-mi recomanzi un terapeut bun care să mă ajute cu asta.

Al meu e destul de bun.

Și...

cum sunt Allison, Nathan?

Rezistă. Cred, sper.

Sinceritatea e importantă.

Sunt foarte sinceri cu mine.

Mă refeream din partea ta.

Tot mai dese-s în ultima perioadă.

Plăcile tectonice se mută iar.

Stârnește multă activitate în această regiune.

Acest buncăr i-a supraviețuit lui Clarke. Va supraviețui și cutremurelor.

Mai avem de discutat un lucru. Semnalul de ajutor captat de afară.

Nu ne mai permitem să hrănim încă 50 de oameni.

Nu ne permitem nici cinci.

Știu, dar acești oameni locuiesc în peșteri și galerii miniere.

Da, și nu știm dacă aduc boli sau câtă radiație au absorbit.

Bine. Îi lăsăm să moară.

Le spunem că nu suntem în poziția de a-i putea ajuta.

- Da? - Nu.

Supunem la vot cum facem cu restul.

Moțiunea de a trimite o echipă de salvare?

Sunt pentru.

- Generale... - Votul rămâne.

Vom trimite mâine o echipă.

Dacă ne uităm la cerul nordului, ce constelație-i asta?

- Gemeni? - Nu, nu-i Gemeni.

Nathan?

E Cassiopeia.

Îți poți da seama după forma W.

De ce trebuie să învățăm despre stele?

Poate ar fi trebuit să fim mai atenți cu ele în trecut.

Clarke n-a fost o stea, a fost o cometă.

Încă e.

Dar a lovit deja pământul.

Cea mai parte parte, dar părțile mici n-au făcut-o,

au fost prinse în câmpul nostru gravitațional.

Și au creat ceea ce se numește inel fantomă.

- Lars, ce-i rahatul ăsta? - Ce? E rock clasic.

Nu ăsta-i rock clasic.

Pune Stones, frații Allman...

Michael McDonald, ăsta-i rock clasic.

Billy Ocean. Tot un clasic.

Doar dă drumul la pompă.

Haide, așa!

Am revenit!

Super!

Putem bea apă acum.

Mamă...

- Pot explica. - Nu vreau să aud!

- Auzi cum tușește tatăl tău noaptea, nu? - Da.

Intră.

Urăsc locul ăsta.

Vino aici. Știu.

E în regulă.

- Cunoști piesa? - Da, normal!

Imposibil.

- Ce-am pierdut? - N-a auzit melodia asta deloc.

N-a mai auzit-o înainte?

- Dar îmi place. - Da? Atunci hai să dansăm.

Bine. Voi dansa pe melodia pe care n-am auzit-o niciodată.

Bun.

Știu că-i târziu, dar...

O zi a îndrăgostiților fericită.

Unde ai găsit-o?

Pe distrugător. Printre alte chestii.

Pot să-mi repar radioul.

Și pompa de presiune pentru desalinizare?

Generalul Sharpe a spus că nivelul apei scade tot mai mult.

Îmi pare rău.

Îmi place. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Dar ție, tinere? Cum ți-a fost ziua?

Bună.

Mai ai ceva de spus tatălui tău, Nathan?

Securitatea l-a găsit afară.

- Afară? - Da.

Glumești?

- Cât timp ai stat afară? - Câteva minute.

- Ai purtat mască? - Da.

Și n-a fost nicio furtună.

E prea periculos pentru tine să fii afară!

- La ce te-ai gândit? - Știu.

Mi-ai spus de radiații, cenușă. Înțeleg.

Înțeleg cât de nașpa poate fi aici jos.

- Înțeleg. - Încearcă să ai 15 ani.

Nu mă asculți!

- Stai puțin... - Pot fi scuzat?

Vrea să descopere lucruri noi.

- Nu... - E foarte sensibil.

- Nu, e doar idiot. - Ca tine.

Mergi afară?

Da.

Se ia după tatăl său.

- Haide. - Nu, Allison.

Dacă femeia ta îți cere să dansezi, cum poți s-o refuzi?

- Mulțumesc, Lars. - Da, mulțumesc.

Haide.

Bine.

Ai grijă de tine?

Da.

Baza, aici Rover One, ne întoarcem încărcați la maxim.

Suntem pregătiți să primim migranții?

Pregătiți-vă să deschideți rampa tunelului de vest.

- Echipa de decontaminre e pregătită. - Recepționat.

Haide.

Neața, prietene.

Mă gândeam să începem cu pompa de admisie, Larsy.

De restul ne ocupăm după prânz.

Fir-ar.

Personal în deplasare...

Recepționat. Așteaptă, One.

Dle, vor autorizare pentru un al doilea drum.

Au lăsat mulți oameni în spate.

Încă un drum?

- Nici vorbă. - Înainte să luăm decizii,

să vedem prima dată cu cine avem de-a face.

N-am discutat de resurse limitate?

- Unde vor dormi? În patul tău? - Dacă voi salva vieți, da.

Ne apropiem... acum.

Semnal prost, Rover One. Repetă.

N-avem mult timp... Avem aprobarea?

Rover One, repetă.

Lars... ajută-mă.

Ești bine?

Allison!

Allison, ești bine?

Gata. Ești rănită?

Ești bine?

- Da. - Hai sus.

- Nathan! - Trebuie să mergem. Acum!

- L-ai văzut? - Nu.

Nathan!

Tată!

- Nu pot respira. - Ești rănit?

- Poți respira. - Trebuie să plecăm d-aici!

Da, să ne facem bagajul! Mâncare, haine. Tot ce avem.

- Bine. - Da, Nathan?

Vreau să rămâi cu mine, copile. Te descurci, Nathan.

Ajută-ți mama. Fă-ți bagajul. Eu merg să caut măști.

Fă-ți geanta. Ia tot ce-ți trebuie. Ia-ți insulina.

Ia cât poți de multe și pune-le în geantă, bine?

Nu ne mai întoarcem.

Haine... tot ce-ți întră acolo.

Bun. Am luat măștile.

Gata, pune-o. Așa.

- Ești bine? - Da, sunt bine.

Ești bine?

Să mergem!

Sunt blocată!

N-o să trecem pe aici!

- Pe unde vom merge? - Prin tunelul estic.

Fir-ar! Haide!

- E prăbușit! - Nu avem altă variantă!

- John? - Allison!

- Se prăbușește! - Te-am prins! Haide!

Gata, ești în regulă. Haide, trebuie să mergem!

Haide!

Suntem acoperiți cât mai mult?

- Da. - Verificați-vă măștile!

Totu-i în regulă.

Haideți!

- Radiația, ce ne facem? - Trebuie să plecăm de pe insulă.

Pe aici, spre plajă.

Nathan! Unde-i Nathan?

Unde a fugit?

- Nathan! - Mamă, tată, aici!

Acolo!

Doctor Amina!

- Ești bine? - Dr Casey?

Te poți ridica?

Haide, să mergem.

Sunt bărci de salvare pe plajă. Să mergem!

Să nu mă scăpați din ochi!

Sunt mai multe bărci la capătul plajei!

Haideți!

Ajutor!

Ajutor!

- Doar dă-o! - Nu!

- John! Aici! - Allison!

Oprește-te! Dă-i drumul!

Stai în spate!

Mai există o barcă! Haideți! Mai e una acolo!

Repede!

Haideți!

Trebuie să mergem. Haideți!

Trebuie să mergem acum! Da? Haideți!

Gata! Închide ușa!

- Nu! Lasă-i! Putem face loc! - Nu mai! Ne vom răsturna ca ceilalți!

Închideți trapa! Nu mai putem lua cu noi. Îmi pare rău!

Nu ne părăsiți!

Ești bine? Bun.

Stai! Nu!

Sunteți bine?

Tată!

Dumnezeule!

Țineți-vă bine!

Dumnezeule!

Pregătiți-vă de impact!

- Ești bine, Nathan? - Sunt bine.

A trecut, gata.

Calitatea aerului e bună. E mai bună.

- Ne putem da jos măștile? - Da.

- Ești bine? - Da.

Lasă-mă să te verific.

Unde mergem? Nu avem unde ne întoarce.

- Nu-i Islanda cea mai aproape? - Islanda-i moartă.

- Ne trebuie o destinație. - Trebuie s-ajungem pe pământ.

Clarke a schimbat direcția curentului. Acum mergem înspre sud.

Avem cu noi resurse și apă pentru maxim o săptămână.

- Europa-i cea mai bună șansă. - E bine. Atunci mergem sud-est.

Până ajungem în Anglia.

Dacă ajungem în Londra, putem merge la Mackenzie.

Perfect. E mai puțin de o săptămână.

Rugați-vă să ajungem.

Sud-est.

Bun.

Încearcă acum.

Să mai încerc ceva.

Bun.

Așa da.

Câte fragmente crezi că-s acolo?

Mai multe decât pot număra.

Cam 50 atunci.

Aia-i Andromeda.

Aia-i o altă galaxie.

Nu-mi vine să cred că văd stelele.

E tare, așa-i?

Sper să nu-ți pierzi...

uimirea asta a ta niciodată.

Mă întreb unde va lovi.

- Arunc o privire. - Nu-i nevoie.

Am rămas fără combustibil.

Și poate mai avem rezerve pentru vreo două zile.

Suntem la mila curentului.

Și unde ați ajuns?

- Am ajuns în Shenandoah. - Serios?

Mereu am vrut să merg acolo.

- Da, a fost superb. - Serios?

Soția mea a vrut o excursie întreagă, dar am scurtat-o

ca să prind un serviciu nou.

Atunci părea ceva uriaș.

Soția ta. Ai pierdut-o lăsând-o în buncăr?

Nu, am pierdut-o în drum spre buncăr.

Am nevoie de...

Am nevoie de mâncare.

Craterul.

Craterul are destulă...

Am construit un buncăr și...

Înotăm...

Trebuie să reușim.

- Dumnezeule. Ce am lovit? - Dumnezeule!

- E pământ. - Ce e?

Am dat de pământ!

E clădirea Liver. Suntem în Liverpool!

- Ce? - Anglia!

Ce?

- Ce? - În Anglia? Dumnezeule!

Aerul e în regulă, momentan Trebuie să găsim adăpost.

Ce am lovit?

Dumnezeule.

Haide, suntem pe acoperișul unei clădiri. Să luăm ramele și să ne împingem.

- Ești gata? - Da.

E un drum în față, locotenente.

- Ne poți îndruma într-acolo? - Da.

- Dan, vâslește invers. - Da.

- Cu rama. - Da.

Încă puțin.

Să mergem.

Stați aproape. Nu știm ce-i acolo.

Haide, copile. Bravo.

Pare abandonat.

Primul lucru, trebuie să găsim mâncare și apă.

Și nu putem sta la suprafață, așa că avem nevoie de adăpost.

Nu era un adăpost sau un buncăr în zona asta?

Ba da, dar n-am avut niciun contact cu ei.

Totuși, merită încercat.

Sunt oameni acolo.

Unde sunt? Unde-s politicienii voștri?

Regii nobili?

Sunt în subteran.

Doar adevăratul Dumnezeu...

Cum de trăiesc afară?

...de la începutul vremii...

Probabil n-au de ales.

Dar nu pot supraviețui mult timp.

Sunt mai mulți oameni pe acolo.

Dacă n-aveți legitimație, nu intrați!

Fără legitimație! Nu intrați!

Doar cu legitimație!

Doar cu legitimație!

Avem legitimații!

Suntem reprezentanți oficiali ai stației din Groenlanda!

- Și cerem azil de urgență! - Dați-mi legitimațiile de acces!

- Legitimațiile. - Poftim.

Da, poate să vină.

Nu-mi găsesc legitimația!

- Asta e atunci! Doar ea! - Ascultă! Sunt cu noi!

O legitimație! O intrare!

Suntem familia lui Allison!

- Mă numesc Adam Shaw! - Înapoi!

Sunt din buncărul Thule din Groenlanda.

Verifică-mă în sistemul vostru!

Sunt un reprezentant oficial! Mă numesc Adam Shaw!

Ar trebui să mă găsești în sistem! Sunt reprezentant oficial de la...

Dumnezeule!

Lasă-ne să trecem!

- Înapoi! - Închide poarta!

Ce-ai făcut?

Adam?!

Ce se petrece?

- Haideți! - Haideți!

Trebuie să mergem de aici! Haideți! Să mergem!

Bun. Casey, haide.

- Casey! - Trebuie să mergem! E mort!

Stai! Nu!

- Ce? Dă-te, prietene! - Du-ne cu mașina.

- Trebuie să merg. - Trebuie să ne iei familia, te rog.

- Unde? - În Londra.

- Londra! La Mackenzie. - Bine. Londra.

- Trebuie să-mi dați ceva. - Nu avem nimic!

Ceasul e suficient.

- Urcați. - Haideți!

Bine, poftim.

Mulțumesc.

Dumnezeule!

Dumnezeule.

Uită-te la mine.

E în regulă. Respiră adânc.

Vom merge la Mac.

Totul va fi în regulă.

Da?

Toată lumea-i așa?

Lumea e un loc periculos.

Oamenii sunt atât de disperați, încât te omoară pentru o coajă de pâine.

Furtunile de radiații, apar de nicăieri.

Te omoară în câteva secunde.

Și dacă n-o fac, vei avea parte de o moarte lentă.

Da...

Super.

Cum e filtrarea aerului aici?

Merge, dar nimeni n-apucă suta de ani.

Iubito, când ai vorbit ultima dată cu Mackenzie?

Acum opt sau nouă luni.

Dr Amina?

- Crezi că-i real? Craterul? - Da, cred că-i posibil.

Cum a fost cu dinozaurii și extincția lor.

Nathan, știi ce s-a întâmplat după extincție?

- Viața a revenit. - Nu doar c-a revenit.

A înflorit.

Impactul a creat semințele unei noi vieți.

Fără evenimentul extincției, n-am fi aici.

Suntem aproape.

Mai avem vreo jumătate de oră până-n Londra.

Să ne mișcăm rapid. Nu vrem să stăm mult afară.

Cum te numești?

Obi.

- De unde ești, Obi? - Din Nigeria.

Bine.

M-am mutat în Anglia acum 12 ani.

Am auzit de viața de aici.

A fost un vis copilăresc.

- Îmi pare rău că te-ai ales cu asta. - Nu, încă-mi place aici.

A devenit a doua mea soție.

Deși uneori mă întreb...

cum ar fi dacă m-aș întoarce.

Dacă aș recunoaște ceva de acasă.

Ce știi despre cei care merg în sud, mai exact în Franța?

- Franța e mai periculoasă ca aici. - Datorită a ceea ce-i acolo?

Te referi la lucrurile spuse de prietenul tău cercetător?

- Da. - Sună bine.

Dar sună a ashi gi.

A prostii.

- Ești bine? - Da.

Ce-i aia? O altă furtună?

Nu, nu-i o furtună.

Allison! Agață-te de ceva!

Haide!

Așa!

- Obi! Nu! - E tot ce am!

- Ești bine? - Da.

LONDRA

Sper că-i încă aici.

- Mac! - Vai de...

Fir-ar să fie!

- Intrați! - Mac!

- Intrați! - E încărcată?

Intră!

Cum de ești la mine-n fața ușii? N-am auzit de tine de mult timp!

Am început să mă gândesc la ce-i mai rău.

Și John! Nu m-am gândit c-o să-ți revăd moaca!

- Arăți bine, Mac. - Mincinosule!

Tu trebuie să fii omul, da! Doar de tine vorbește mama ta!

- Serios? - Da.

Așa cred, da. Sincer, nu-mi vine să cred.

- Sărbătorești Crăciunul devreme. - Aici e Crăciunul zilnic.

Lăsați-vă bagajele unde apucați și simțiți-vă ca acasă.

Sincer, nu-mi vine să cred...

Aerul de aici e mai bun decât cel de afară.

Am reușit să sigilez aripa asta a spitalului

iar generatorul ține funcțional sistemul de filtrare.

Nu-i la fel ca aerul din buncăre, dar ne mai ajută câțiva ani.

- Mulțumim. - Te rog, nu.

Sunteți familie, sincer.

Am visat la perioada noastră-n State. Băieții americani.

- Se topesc după un accent. - La fel sunt și fetele.

- Ce tratezi aici? - Alzheimer.

Și inimi frânte.

Majoritatea n-au idee ce s-a întâmplat cu familiile lor

sau cu cometa. Și cred că-i mai bine așa.

Așa c-am rămas în urmă.

Chiar dacă guvernul nu ne-a mai hrănit și au tăiat curentul.

Nu-i abandonez încă o dată.

De fapt, că veni vorba, trebuie să le pregătesc masa.

- Te voi ajuta. - Drăguț din partea ta. Mulțumesc.

John, tu și Nathan mai aduceți cărbuni.

Simt că sărbătorim!

Fugi! Dumnezeule, doar... E uimitor!

Bine. Dar ce zici de asta?

Vezi? Mai bine.

În sfârșit am vorbit...

- Noroc tuturor. - Noroc!

- Parcă-i o normalitate. Aproape. - Da. Aproape.

- Încă doarme? - Foarte bine. E extenuat sărmanul.

- Își amintește impactul? - Da.

Speram să-l uite cu timpul, dar n-a făcut-o.

Cred că încă-l procesează.

Doamne, nu-l poți ascunde pe Clarke.

Mai ales când îți amintește de el de fiecare dată când te uiți pe geam.

Ce știi, Mac, despre crater?

Despre locul unde a lovit Clarke?

Te gândești să-ți iei o casă de vacanță?

Nu, am auzit doar zvonuri, o grămadă.

Casey crede că-i o posibilitate ca viața să fi revenit acolo, nu?

Da, așa cred.

Să spunem că ai temperatură extrem de mare, da?

Dacă adaugi materialele prime și apa oceanului de la tsunami.

Mai adaugi nutrienți terigeni de la rocile sparte în timpul impactului,

atunci e posibil să...

Poți crea o nouă viață acolo.

Aer curat.

Apă potabilă. E posibil.

Frumos gând.

Dar, știi, ce am creat aici,

e suficient să reziști în zilele astea.

Și e în siguranță. L-am făcut în siguranță.

Mai în siguranță decât afară.

Londra nu-i mai Londra.

- John, ești bine? - Da.

- Dumnezeule, sângerezi. - Da.

Da. Din cauza aerului. Sângerări nazale.

John...

Ce se petrece?

Am sângerări nazale.

Prostii.

Doctorul a spus...

când încep simptomele, sângerările...

mai am între șase și opt săptămâni.

Șase săptămâni? Ce?

- Poate mai mult, eu... - Ce vorbeșeti acolo? Nu se poate.

Suntem aici cu Mac. Are medicamente. Sigur putem găsi ce-ți trebuie.

- Ali, nu. - Și totul va fi în regulă.

Ali...

Nu se poate trata.

Cum adică?

E...

Am făcut prea multe ieșiri afară.

De ce nu mi-ai spus?

- Am vrut... - John!

- Am vrut... - De ce?

Fiindcă nu voiam să te văd așa... Nu puteam să văd asta.

Bine, am înțeles.

Uită-te la mine.

Bun.

Vom sta aici cu Mac.

Și vom petrece timpul rămas ca o familie, împreună.

Nu putem sta aici, Ali. Nu vreau să rămânem aici.

Nu vreau să mor aici.

Nu vreau ca tu și Nathan să locuiți aici.

N-am bătut atâta drum degeaba!

Dacă Casey are dreptate? Legat de crater.

E ceva acolo, un început nou, proaspăt.

Pentru tine. Pentru fiul nostru.

Toată viața lui a fost supraviețuire. Trebuie să-l duce pe Nathan la crater.

- Știu. - Pentru el nu există viață aici.

- Bine. - Bun.

- Sigur putem lua mașina? - Și eu am luat-o de la altcineva.

Ar trebui să vă ajungă combustibilul până ajungeți la canal.

- Da. - Ia pistolul.

Și nu opri pentru nimeni. Vei mege prin Dover.

E singurul loc prin care ai acces să treci canalul.

Mulțumesc.

Bine.

- Ai grijă de fata mea! - Voi avea.

Nate...

- Mă bucur că te-am cunoscut. - Pa, Nate.

Conform hărții, ar trebui să ajungem în două ore.

Ești cam tăcut, prietene.

Mai știi când ne jucam acele jocuri în mașină?

- Când erai foarte mic? - Da, îmi amintesc.

Cum ar fi „eu văd”...

- „Preferi să”... - Ăla era favoritul meu.

Știi, eu și sora mea, ne jucam 21 de întrebări pe mașină.

Știi jocul ăla?

Haide, ce zici, Nathan?

- Vrei să ne jucăm? - Nu, mersi.

Știi ceva? Ne jucăm fără el.

- Da! - Vreau să ne jucăm eu văd.

- Încep eu. - Nu, încep eu.

- Nu, eu încep. - Bine...

- Vai de... - Casey...

Nathan, culcat! Rămâi acolo!

Nu trage-n motor! Ne trebuie mașina!

- Cine sunt? - Criminali! Nathan, stai culcat!

Haide.

E în regulă.

E în regulă.

S-a terminat.

Nathan?

Nathan, ești bine?

Bun. Așa, gata.

Domnul să te întâmpine.

Vântul să-ți sufle mereu în spate.

Soarele să-ți încălzească fața.

Și ploaia să-ți ude ușor câmpurile.

De ce zic oamenii rugăciuni la înmormântări?

Pare că le urezi de bine.

Dar ei sunt morți.

Dar asta faci... le urezi de bine.

E o tradiție veche.

Din același motiv pentru care se pun monede peste ochi.

- Monede? - Să mituiască luntrașul.

Pentru a trece râul către lumea celor morți.

Chiar dacă nu cred în rai?

Chiar dacă nu cred în rai.

E canalul Mânecii?

A fost.

Isuse.

Când eram copil, tata ne ducea în Franța cu un feribot.

- Și a fost doar apă aici? - Da.

32 de km de mare de aici până-n Franța.

Sunte atâtea bătălii, atâtea războaie pentru canal.

A dispărut toată apa.

Măcar nu trebuie să luăm feribotul.

Exact. Să trecem repede și să găsim un loc peste noapte.

E cumva galionul spaniol?

De ce s-au oprit toți?

Nu știu.

Se pare că abandonăm mașina.

- Vom trece pe acolo? - Da, suntem nevoiți.

Ai grijă pe unde calci.

- Te-am prins. - Haide!

Ai grijă. Nu te uita-n jos.

Ai grijă!

Strângeți curelele. Să fim în siguranță.

Nu, nu pot face asta.

Nu pot...! Trebuie să fie altă cale!

Nathan! Doar pune un picior înaintea celuilalt.

Ia-te după mine. Merg eu primul, da?

Te descurci. Haide.

- Bun. - Ești bine?

- Te descurci. - Ai grijă.

Bun.

Nu vă opriți!

Ești bine?

Mergeți!

Țineți-vă bine!

- E totul în regulă? - Da, tată.

Haide. Așa te vreau.

Da.

Bun.

E bine.

Haide, te descurci!

Mulțumesc.

Aproape am ajuns. Mai e puțin.

- Te descurci? - Da.

- Ești bine? - Da.

Așa te vreau.

Cutremur! Culcat!

- Cred că glumești. - Trebuie să plecăm d-aici!

Să mergem.

Du-te prima, Allison. Eu sunt în spatele lui Nathan.

Fii concentrat.

Așa. Ești bine!

Așa. Bravo.

Asta-i, Nathan!

- Se rupe coarda! - Țineți-vă bine!

- Mișcă! - Dă-mă jos!

Nu te opri!

Dă-mă jos! Acum!

Nu te opri!

- N-o să țină! - Nu!

N-o să țină!

- Stai acolo! Nu! - Nu!

Nathan!

- Nathan! - Tată!

Haide! Ține-te!

- Te descurci! E în regulă. - Te rog nu-mi da drumul!

- Ține-te! - Nathan!

Nu mă lăsa să cad!

Haide! Așa!

N-o să reziste!

- Nathan! Nu te opri! - Haide!

Haide, te descurci. Așa! Haide, copile! Aproape ai ajuns.

Haide, Nathan! Grăbește-te!

Ia-mă de mână!

Nu te uita-n jos!

Haide! Să mergem, Nathan.

Haide! Așa.

Haide!

Dumnezeule!

Ce naiba?

- Ăsta-i? - Nu.

- E mult mai în sud. - E complet mort.

Dacă craterul Clarke e așa?

Poate-i un fragment ce-a lovit săptămâna trecută.

Sau acum cinci ani.

Uite ce vom face. Vom continua și nu ne vom opri.

- Da. - Bine.

Engleză?

- Cine sunteți? - Mă numesc John Garrity.

Ea e soția mea, Allison. El e fiul meu, Nathan.

- Ce faceți aici? - Încercăm să ajungem la craterul Clarke.

Eu sunt Denis Laurent.

Păreți înfometați.

Nu avem ce să-ți dăm la schimb.

Dar aveți. Se numește companie.

- Mereu tragi în oameni? - E o zonă periculoasă.

Aveți noroc că v-am găsit. Majoritatea oamenilor nu-s așa drăguți.

PAS-DE-CALAIS NORDUL FRANȚEI

- Aici stăm noi. - Ce-i locul ăsta?

E vechea poștă.

N-a încercat nimeni să-ți ia locul?

Au încercat.

Aia-i sursa ta de energie. Tu ai făcut-o?

Da. Curentul de la panourile solare

merge direct în bateria mașinii și așa avem curent.

Purificatoarele de aer au curent. Nu-i perfect, dar e suficient.

Domnișoară.

Avem oaspeți. Hai jos, Camille dragă.

John, Allison, Nathan...

Ea este soția mea, Julia.

Și fiica mea, Camille.

Încântată.

Nu vorbește. Din cauza sistemului nervos.

Radiația și-a spus cuvântul.

- E bun? - Foarte bun.

- Da, e bun. - E bun, da.

- Ca la un restaurant francez. - Mulțumim foarte mult.

- E minunată. - Foarte bună.

E foarte plăcut să ai o masă gătită.

Încercați să ajungeți la crater?

- Da. - Da, încercăm.

Se spune că craterul e La Terre Promise...

cum se spune... Pământul Promis.

Ultima șansă a umanității.

Posibil.

Am auzit că mulți oameni au ajuns deja acolo.

Regiunea e prea periculoasă.

Alianța de Vest, inclusiv ce-a rămas din armata franceză,

păzesc craterul de o invazie din partea Coaliției de Est,

care vor să ia craterul pentru resursele lui.

Se duc lupte grele pe front.

De la Lyon la Berna. Singurele orașe rămase.

E imposibil să treci pe acolo.

De unde ai toate lucrurile astea?

Când merge tata afară, îmi caută lucruri care nu-s distruse complet.

Ca să facem din acest loc o casă.

- Pot să-ți arăt ceva? - Sigur.

Am făcut asta în buncăr, în Groenlanda.

E cerul pe care nu-l putem vedea.

Asta am vedea dacă l-am putea privi.

Ține capătul ăla.

- Care? - Scuze.

- Vino jos și tu. - Bine.

Astea-s semnele zodiacale. Tu știi ce zodie ești?

- Cred că-s Vărsător. - Din categoria aer.

Eu sunt Pești. Sunt din categoria pești.

Am citit undeva că Peștii și Vărsătorii se înțeleg bine.

De cât timp ești trează?

Mai toată noaptea.

În noaptea de dinaintea nunții noastre...

Tata te-a tras deoparte într-o cameră sau ce a fost aia.

Mi-a spus că mă iubește. Ca pe un fiu.

Ce ți-a spus cu adevărat?

M-a făcut să promit un lucru.

Să am grijă de tine...

până la ultima suflare.

Harta asta-i mai actualizată decât a ta.

Alianța de Vest apăra craterul ca oamenii să trăiască acolo liberi.

Cum am spus aseară, întreaga zonă e în război,

dar se poate ocoli.

Îți recomand s-o iei pe aici. Clermont-Ferrand.

Apoi în jos spre Valence.

Lupte mai slabe.

Craterul e păzit de câteva lanțuri muntoase.

Se poate trece doar pe aici.

Trecătoarea.

Va fi dificil să te miști prin zona asta.

Trecătoarea e păzită de batalionul prietenului meu din Alianța de Vest.

Când ajungi acolo, întreabă de comandantul Jeunet.

Jeunet.

Și dă-i poza asta.

Va ști că te-am trimis eu.

Te poate ajuta să mergi mai departe.

Mulțumesc.

Mai e un lucru.

Știi... N-am idee ce te așteaptă la crater.

Dar sunt convins că de acolo va renaște lumea.

Ia-o pe Camille cu tine.

Te rog.

Ia-ne fiica cu voi.

Eu nu pot să merg. Soția mea, nu poate călători.

Ai văzut și tu.

Ar trebui să întâlnesc pe altcineva să le încredințez fiica.

Te implor, John...

- Eu... - Te implor.

O vom lua.

O vom duce acolo.

O vom duce acolo.

O vom duce acolo.

Te iubesc.

O să-mi lipsești.

Știu că și tu mă iubești.

Te iubesc, micuța mea.

Și eu te iubesc, tată.

Ar trebui să fie drum drept de aici.

Trecătoarea e la marginea craterului.

Sunteți bine acolo-n spate?

Poate ar trebui să ne oprim. Să facem o pauză.

Da.

Ați prefera să citiți minți sau să fiți invizibil?

Să citesc minți.

Să fiu invizibil.

Să citesc minți.

- Da. - Da.

Ați prefera să aveți mâini foarte mici sau picioare foarte mari?

- Picioare foarte mari. - Cum umbli atunci?

- Da. Mâini mici. - Cum umbli?

- Mâini mici. - Tu ai deja mâini mici.

- Nu am. - Arată-mi.

Am mâini normale. Uită-te la ale tale.

- Sunt imense! - Nu...

- Vezi? Uite. - Sunt normale. Vezi?

Preferați să vă luptați cu 50 de găini cât caii

sau cu un cal cât o găină?

Ce?

50 de cai cât găinile?

- 50 de cai cât găinile? - E...

- 50... - Găini cât caii.

- 50... - Ce?

- Ai spus găini cât... - Bine!

Civilii n-au ce căuta în zona asta.

Aveți noroc că sunteți în viață.

Sunt insurgenți peste tot.

Unde mergeți?

Îl căutăm pe comandantul Jeunet.

E prieten cu tatăl meu.

El sponsorizează americanii.

Vrem să ajungem la crater.

Spre crater?

Va trebui să treceți prin zonă de conflict ca să ajungeți acolo.

Nu veți reuși.

Poate ne ajuți tu.

Contactați comandantul Jeunet!

Venim cu refugiații, la ordinele comandantului Jeunet.

Trecătoarea e singura cale de trecere.

Comandantul Jeunet are baza mai în față.

Urmați-mă și mișcați-vă când mă mișc eu, da?

- Da. - Haideți.

Repede!

Jos!

Căpitan Hénri, sunt însoțit de aliați.

- Să mergem! - Haide, Nathan!

Urmați-mă! Fugiți! Repede!

Nu vă opriți!

Țineți capul jos!

Opriți-vă.

- Dumnezeule... - Jos!

Să mergem!

Haideți!

Haideți! Să mergem! Sus spre buncăr!

Căpitan Hénri, vin cu aliați.

Veniți, vă acoperim noi!

Bun, să mergem!

Acoperiți-i!

Nathan, capul jos!

Nu vă ridicați.

- Sari, Nathan! - Treci în tranșee!

- John, ești bine? - Da, sunt bine.

- Haide. Să mergem. - Bun.

Haide.

Haideți, nu vă opriți!

Pe aici.

Sus pe scară!

- Haideți! - Nathan, du-te!

Bun! Sus!

Mergeți...

Mergeți prin pădure în direcția aia, da?

Jeunet e comandantul acelei zone.

- Da? - Bine.

Trebuie să mă întorc la unitatea mea.

- Mersi! - Bun.

- Baftă! - Mulțumim!

- Să mergem. - Mulțumim!

Baftă.

Aia-i tabăra lor.

Munții ăia.

N-au fost acolo înainte.

Ne apropiem de crater.

Scuză-mă.

Unde-i comandantul Jeunet?

E acolo.

Cine-i responsabil aici?

- Vorbești engleză? - Da.

Îl căutăm pe comandantul Jeunet?

Tatăl ei, Denis Laurent, e prieten cu comandantul Jeunet

și ne-a spus că el ne poate duce la crater.

Veniți.

Comandantul Jeunet.

Oamenii așteaptă zile după autobuz. Îmi pare rău.

Nu vă pot ajuta deloc. Vă rog să părăsiți cortul meu.

Nu e altcineva cu care putem vorbi?

Scoate-i de aici.

Nu. Așteaptă.

Te rog, lasă-mă să...

Am trecut prin infern.

Nu vom răni pe nimeni.

Tot ce vrem e să ajungem la crater.

Sunt pe moarte.

Nu știu cât mai am, dar le-am promis că-i aduc acolo în siguranță.

Te rog nu ne răpi asta.

Te rog.

Luc. Spune-le să le facă loc în autobuz.

E un autobuz chiar acolo. Duce oamenii la crater.

- Luc te va duce acolo. Du-te acum. - Mulțumesc.

Baftă.

- Insurgenți! - Rămâneți în autobuz!

- John! - Pornește autobuzul!

Toată lumea afară din autobuz!

Ăsta-i autobuzul nostru acum!

Toată lumea afară din autobuz!

Aliniați-vă lângă el! Mișcați-vă!

Alinierea lângă el!

Am promis că vă duc la crater.

Să mergem!

- Haideți. - Mișcați-vă!

- Hai după mine. - Du-te, fiule.

- Va fi bine. - Mișcă!

Tu, haide.

Jos din autobuz!

Mișcă-te!

Haide!

Coboară din autobuz!

Nu!

Dumnezeule!

- Tată? - Dumnezeule!

Tată!

Tată!

Sunt bine.

Trebuie să-ți aducem ajutoare! Dumnezeule!

Trebuie să mergem. Poate sunt mai mulți.

Conduc eu!

- Sus! Să mergem! - Bine.

E în regulă.

E în regulă.

Nathan, ține apăsat!

Apasă tare. Așa.

Va fi bine, prietene.

Așa.

Așa.

Suntem blocați. Poți merge pe jos?

- Da. - Țin eu geanta.

CRATERUL DE IMPACT CLARKE

Dumnezeule, e real.

- E minunat. - Da.

Stați. Vreau să absorb momentul.

Aproape am ajuns. Puțin mai mult.

O să te reparăm.

Vei fi bine.

Da?

Te-ai descurcat bine, tată.

Am reușit!

- Am reușit! - Da.

Da, așa-i.

Ce priveliște.

Gândește-te la ce lume poți construi aici.

- John! - Da...

John...

John?

Mulțumesc.

C-ai fost fata mea.

Fie ca...

Fie ca Domnul să te întâmpine.

Fie ca vântul să-ți suflen-n spate.

Fie ca...

Fie ca soarele să-ți lumineze fața.

Și ploaia să-ți ude ușor câmpurile.

Drum bun, tată.

Ai o șansă s-o iei de la capăt.

O șansă să construiești un loc mai bun.

O lume mai bună.

Una condusă de bunătate, compasiune și înțelegere.

O lume nu doar în care să trăiești,

ci să trăiești pentru ea.

Și chiar dacă nu voi vedea răsăritul soarelui...

tu îl vei vedea.

Și vei duce mai departe acel moment,

fiindcă pentru asta suntem creați.

Ziua de mâine-ți aparține.

Tututor.

Călătorie plăcută să aveți.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta