Original subtitles

O NOUĂ VIAȚĂ

Sezonul 1, Episodul 4

Traducerea: Denis Kent

Da?

Avocatul Premoli se va constitui parte civilă.

L-am implorat să-l apere pe Umberto, dar ne-a întors spatele.

Era de așteptat.

Îți dai seama ce a făcut Umberto?

Jură că n-are nicio legătură cu moartea Mariei.

- Ne-a mințit ani de zile! - Ce tot spui?

E suficient să te uiți la conturile firmei!

Ne-a ascuns datorii de sute de mii de euro!

Datoriile l-au băgat în panică când a găsit acel cadavru.

Greșeala lui a fost că nu a oprit lucrările pe șantier.

- O mare greșeală! - Da, a greșit!

Ceea ce a făcut e de neiertat,

dar Umberto nu e un criminal și nu-i putem întoarce spatele!

Ba chiar trebuie, trebuie să ne gândim la reputația familiei.

- Noi suntem Moser, el nu. - Îl acuzi pe Umberto fără dovezi certe.

Faci aceeași greșeală pe care ai făcut-o cu Vittoria acum ani de zile.

Pe care am făcut-o cu Vittoria!

Încetează să-l mai aperi!

Gândește-te la Matteo, altfel îl vei pierde și pe el.

Nu, Asia este încă la rudele mamei sale biologice.

Este foarte marcată, sărăcuța.

Federica, va trebui să mai aveți puțină răbdare în studio.

Acum trebuie să te las. La revedere.

- Bună! - Bună, Marco!

Am aflat că te vei constitui parte civilă împotriva lui Umberto.

Da, așa e.

Fă-o și tu, e clar că morțile lui Leonardo și Maria sunt legate.

- Ai ideile foarte clare. - Dar totul se leagă.

Leonardo descoperă că Umberto a lăsat-o pe Maria să moară

și Umberto îl ucide.

Cum explici sinuciderea lui Bergamasco?

- Și de ce Leonardo lua psihotrope? - Nu știu, or fi coincidențe.

Trebuie să înțelegi că dacă Umberto va fi găsit vinovat,

toți vor trebui să-și ceară scuze și, mai ales, îți vei primi fiul înapoi.

Pentru Matteo va fi o altă tragedie.

Umberto l-a crescut de parcă i-ar fi fost tată.

Nu știu.

Uneori am impresia că nu vrei să fii fericită.

Nu pot fi fericită dacă fiul meu suferă.

- Bună. - Bună.

Ai reușit să vorbești cu Umberto?

Da. Te salută.

El l-a ucis pe tata?

Mi-a jurat că nu.

Și eu îl cred.

Voi doi sunteți tot ce am.

Maria mea avea 17 ani când te-a născut.

Cum era?

- Cafeaua! - Greta, adu fotografiile.

Bine.

Eu nici nu mă născusem când ea a plecat de acasă.

Dar e ca și cum aș fi cunoscut-o dintotdeauna.

Pentru ea conta doar muntele,

îl considera un organism viu unde plantele, animalele, noi...

trebuia să trăim în armonie.

Cum e posibil să nu fi știut nimic despre mine?

N-am bănuit că era însărcinată.

În acea perioadă, ea a plecat de acasă.

Poate se temea

că mi-ar fi spus că ești fiica lui Leonardo Moser, nu știu.

Știu doar că, în ultimii trei ani dinaintea incendiului,

n-am mai știut nimic de ea. Dispăruse. Un mister.

Se spunea că stătea cu un grup de ecoteroriști.

Aceiași care se opuneau renovării Hotelului Moser.

Hotelul ăla blestemat mi-a ucis-o.

N-ați bănuit niciodată că ar fi putut muri în incendiu?

Nu, am dat crezare versiunii lui Umberto.

Raul,

dacă ai fi știut că Maria m-a avut cu Leonardo,

m-ai fi căutat?

La început, aș fi înnebunit.

Pentru Maria mea aș fi făcut orice.

Și pentru tine, pentru că ești nepoțica mea.

Acum sunt fericit că te-am regăsit.

Asta era a ei, îi plăcea atât de mult.

- Acum e a ta. - Mulțumesc.

Maria avea și un jurnal, dar nimeni nu l-a găsit vreodată.

Mă duc eu.

Pot să vorbesc cu tine?

Tata e distrus,

dar acum a înțeles și și-a schimbat atitudinea față de tine.

În adâncul sufletului, am știut mereu că sora mea a murit.

- Nu ne-ar fi abandonat niciodată așa. - Eu nu vă abandonez.

Iman ne-a povestit despre tine și Vittoria.

Acum mă crezi?

Da.

E adevărat, eram îndrăgostit de Vittoria.

dar nu s-a întâmplat niciodată nimic, ea nu l-ar fi trădat niciodată pe Leonardo.

Și acum ce simți pentru ea?

Țin la ea, n-aș putea să fiu îndrăgostit de ea,

pentru că sunt îndrăgostit de tine, de fetița noastră.

- Vreau să o cheme Maria. - Maria, mi se pare corect.

Luciana!

Raul! Greta!

- Unde e? - Înăuntru!

- Domnule avocat. - Bună ziua!

Luciana, la cât timp ai contracții?

Cam la fiecare două minute.

- Sunt puternice? - Da, foarte.

Să o ducem sus!

- Mă duc să pregătesc. - Dar mai e o săptămână.

- Deci? - Trebuie să nască.

- Vino cu mine! - Nu!

Vino!

Dle avocat, pot să vă ofer un pahar cu vin?

Nu, mulțumesc.

Am vrut să vă spun că mă bucur

că ați luat partea împotriva ticălosului ăluia de Umberto.

Nu v-ați gândit să vă constituiți parte vătămată?

Nu, ferească Dumnezeu.

Prefer să stau departe de tribunale.

Și încă ceva,

mă bucur că am cunoscut-o pe Asia.

O fată frumoasă și o nepoată bună.

- Acum va mai avea o nepoată. - Să sperăm că totul va fi bine.

Nu vii să-ți cunoști fiica?

Felicitări!

Du-te la Luciana.

Mulțumesc, Vittoria!

A fost cea mai magică experiență pe care-am trăit-o vreodată!

Din păcate, eu n-am avut acest noroc.

Dar mi-ar fi plăcut să te văd venind pe lume.

E cel mai frumos lucru pe care mi-ai fi putut spune. Mulțumesc, tată!

Da, s-a născut acasă, dar e bine, și o să aibă nevoie de un pediatru.

De acord, vă trimit documentația. Mulțumesc.

E incredibil că s-a născut chiar în ziua înmormântării Mariei.

Dar a fost emoționant.

De fapt, nu e primul copil pe care îl văd născându-se acasă.

Dar de data asta a fost diferit.

Și Marco a fost emoționat.

V-ați împăcat?

Cât de cât. Oricum, el va pleca la Milano.

Milano nu e atât de departe.

Dacă Umberto e vinovat, va trebui să fiu lângă Matteo cât mai mult posibil.

De ce spui: "Dacă e adevărat"?

După părerea mea, în spatele morții Mariei e altceva.

Hei!

Ce mai faci?

Nașterea fetiței m-a ajutat să trec peste puțină tristețe.

Mama ta s-a descurcat grozav!

Am crezut că nu mai vrei să mă vezi după ce s-a întâmplat cu unchiul meu.

Tu nu ești unchiul tău.

- Vrei să mergem undeva? - Bine.

Urmează-mă!

- Așteaptă! - Ești lentă.

Am ajuns.

- E totul închis, nu putem intra. - Nu ne interesează.

- Dacă vin carabinierii? - Nu, nu vin la ora asta.

Bine.

- Te ajut. - Ai grijă!

Intră!

- Ce zici să-l ștergem? - Hai s-o facem.

Dacă stai să te gândești, tatăl meu și sora ta s-au iubit și amândoi au murit.

Ca Romeo și Julieta.

Sau un Moser și o Chiesa ce se iubesc, mi se pare mai mult decât absurd.

E împotriva oricărei reguli.

Ce e?

Locul ăsta îmi dă fiori.

Trebuie să dispară pentru totdeauna!

Greta, stai!

Asia!

Ajutor! Nu!

Asia!

- Ce s-a întâmplat? - Am visat un incendiu!

Calmează-te!

Calmează-te!

Calmează-te!

Dacă Umberto mi-a ucis mama, va plăti pentru ce a făcut, nu-i așa?

Îți promit, acum calmează-te.

Calmează-te!

- Deja treaz? - Bună dimineața.

Te obișnuiești cu ritmul de aici!

De fapt, n-am dormit deloc.

Asia s-a simțit rău, nu face decât să aibă coșmaruri.

A visat incendiul, suferă și nu știu cum să o ajut.

Fii alături de ea. Uneori, e singurul lucru pe care îl putem face.

Încerc de ani de zile, dar nu e ușor.

Știu.

Trebuie să ne reconstruim o viață nouă alături de copiii noștri.

Scuză-mă puțin.

Da?

De acord, ne vedem mai târziu.

Astăzi e programată audierea preliminară a lui Umberto Selva

suspectat de dublu omor.

Închide-l! Vreau să iau micul dejun în liniște.

E greu să ai liniște cu șantierul închis, iar tu puteai să taci.

Sigur, muream intoxicat cu plumb.

Domnule avocat! Vă mulțumesc c-ați venit imediat.

Ați spus la telefon că e foarte important, despre ce e vorba?

Lucrez la firma familiei Moser.

Știu, dle Gilardino, vă cunosc.

Acum opt ani, eu am fost cel care i-a oferit lui Umberto

alibiul pentru ziua morții lui Leonardo.

Știu și asta. Am citit în dosar, deci?

Am nevoie de-un avocat bun.

Confirm cererea pentru măsura arestării preventive.

Închisoare pentru Umberto Selva.

După cum vedeți, există riscul de fugă și de alterare a probelor.

Clientul meu a recunoscut deja infracțiunile pentru care a fost reținut.

Prin urmare, nu există riscul de fugă.

Și neexistând probe împotriva lui cu privire la moartea Mariei Chiesa,

și la omorul lui Leonardo Moser, pentru care are deja un alibi,

solicit eliberarea imediată.

- Dnă Moser, o declarație! - N-am nicio declarație de făcut.

Soțul meu nu e un criminal și astăzi se va clarifica totul.

- Dar... - Mulțumesc.

Dle grefier, bună dimineața, sunt avocatul Premoli.

Trebuie să vorbesc urgent cu judecătorul.

Bine, poftiți.

Nu e o decizie simplă. Clientul dvs a fost recunoscut...

Intrați!

Dle judecător, a venit dl avocat Premoli.

Bună dimineața.

Avocat Premoli, ce s-a întâmplat?

Sunt aici în calitate de avocat al d-lui Fabio Gilardino.

El e persoana care, acum șapte ani,

i-a oferit un alibi lui Umberto Selva în ziua crimei.

Ce se întâmplă?

D-le judecător, e strigător la cer.

Ce are de spus dl Gilardino?

Dl Gilardino mi-a spus că alibiul oferit la acea vreme era fals.

Selva i-a cerut să mintă. Se temea să nu fie suspectat

pentru că în ziua precedentă avusese o ceartă aprinsă cu Leonardo Moser.

- Confirmați? - Da, dle judecător.

Lașule!

Dle judecător, lăsați-mă să explic! Dle judecător!

Umberto!

- Mi-au înscenat totul! - Dar cum?

Sunt nevinovat! Ai să vezi că totul se va rezolva!

Ce s-a întâmplat?

Fabio și-a retras alibiul oferit soțului tău în cazul morții fratelui tău.

Îmi pare rău.

- Da, e o urticarie. - Adică?

O producție excesivă de histamină, dar nu e nimic grav.

Iei vreun medicament?

Am luat niște analgezice pentru spate.

Întrerupe-l pentru o vreme. Aplică crema asta.

Aplic-o timp de cinci zile, bine?

Bine, mulțumesc.

Cu plăcere, te conduc.

Asia!

Mi-am amintit ceva despre mama.

Știu, toți îmi spuneți că e imposibil, dar așa este.

Vino.

Incendiul pe care l-am văzut azi-noapte a fost cu siguranță un vis.

Dar pe cel de azi-dimineață mi-l amintesc, sunt sigură.

- Ce-ai văzut mai exact? - Doar niște flash-uri.

Era...

Era cineva care făcea un desen cu niște plante.

Apoi era un poduleț peste un pârâu în mijlocul pădurii.

Apoi era o piatră cu o formă ciudată,

acoperită complet de mușchi.

Iată pârâul.

Cred c-am mai fost aici.

Crezi că-ți amintești sau c-ai visat?

Nu știu.

Asia, așteaptă!

Cred că e aici!

Locul ăsta mi-l amintesc.

Ce cauți mai exact?

Asia!

Asia!

Hai să ne întoarcem, nu mai vreau să stau aici!

Bine, hai să plecăm.

Bună!

- Unde-ați fost? - În pădure, dincolo de pârâu.

Într-un loc unde cred c-am mai fost când eram mică.

- Poate acolo stăteam cu mama. - Ați găsit ceva?

Nu, n-am găsit nimic.

- Îmi pare rău, dragă. - Scuzați-mă, mă doare capul.

- Nu, nu pleca, am noutăți. - Despre ce?

Umberto a mințit în privința alibiului pentru ziua morții lui Leonardo.

A fost reținut și va fi anchetat pentru ambele crime.

Îți vor redeschide cazul. Nu te bucuri?

Mătușă.

- Și acum ce se va întâmpla? - Nu poate fi adevărat.

Umberto nu ți-ar fi ucis niciodată tatăl.

Dar dacă totuși a făcut-o?

E imposibil!

Mătușă, ai pățit ceva? Te simți rău?

Nu știu, simt că îmi crapă inima, bate prea tare.

- Ar trebui să te duci să te odihnești. - Da, poate e mai bine.

Scuzați-mă.

Mulțumesc.

Pe cine suni?

Pulsul s-a normalizat.

Dar aș fi mai liniștită dacă ai veni la cabinet pentru un control.

- De ce te preocupi pentru mine? - Pentru că sunt medic.

În locul tău, aș fi fost deja la judecătorul de minori

să cer anularea adopției lui Matteo.

Sunt îngrijorată pentru el.

Trebuie să-l protejăm, mai ales acum, iar să ne războim nu ajută.

Umberto era punctul lui de sprijin.

Era și pentru mine.

Nu pot să cred că el e un criminal.

Dar tu?

Mi-ar fi plăcut să cred asta.

Dar sunt prea multe lucruri care nu se leagă și...

Imediat ce înțeleg ceva, te anunț.

Deci, e în regulă cu inima?

Da, mătușa e bine din punct de vedere fizic.

Dar tu, ești bine?

Fii aproape de ea, are nevoie de tine.

Vittoria, așteaptă!

Trebuie să-mi cer scuze, și din partea întregii familii.

Ani de zile te-am judecat greșit, iar inamicul era chiar la mine în casă.

Dacă nu te-ai fi întors, n-aș fi aflat niciodată.

Poate acum putem găsi un nou echilibru între noi.

Despre ce echilibru vorbești?

Mi l-ați luat pe Matteo.

Ați lăsat presa să mă facă bucăți.

Poate aș fi acceptat scuzele tale acum opt ani, dar acum nu!

- Marco! - Bună.

Iman mi-a spus că pot să te aștept aici.

Cum se simte fiul tău?

El și Barbara sunt distruși.

Trebuie să fiți puternici cu toții.

Ești chiar sigur de ceea ce a declarat Fabio?

Mie mi s-a părut sincer.

Nu știu, e totul atât de ciudat.

Ascultă, ești la un pas de rezolvarea problemelor tale.

Îți amintești ce ne-am spus?

Să o luăm de la capăt, pe baze noi, cu copiii noștri.

Federica, bună dimineața, scuze că sun la ora asta.

Da, scuză-mă. Trebuie să-ți cer o favoare.

Ar trebui să-mi faci o cercetare despre Fabio Gilardino.

Da... Nu, lasă restul, asta e prioritar.

Bine, notează-l.

Fabio Gilardino, din San Martino di Castrozza. Ai înțeles?

Mulțumesc.

Scuze pentru că te-am sunat la ora asta.

O scădere în greutate în primele zile după naștere este normală.

Maria e în formă perfectă, nu-i așa?

- Am auzit că fetița e bine, nu-i așa? - Da, desigur.

Bine, mă bucur.

Vittoria, îmi cer scuze pentru cum m-am comportat.

Nu-ți face griji.

- Pot să-ți ofer o cafea? - Da, cu plăcere.

O bem afară.

Mulțumesc.

- Deci... - Spune.

Cu Asia am ajuns până aici.

După părerea ta, acum 20 de ani ar fi putut locui cineva acolo?

Nu, acolo n-a locuit niciodată nimeni,

și nici nu cred că s-ar fi putut locui acolo.

Vittoria, îmi pare rău că nu te pot ajuta,

dar trebuie să mă duc să aduc vacile de la pășunat.

Oricum, mulțumesc pentru tot.

Vittoria.

- E totul în regulă? - Da.

Ești sigură? Te văd îngrijorată în loc să fii fericită.

Mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre soțul meu

și despre legătura dintre el și Maria.

Dar ce s-a întâmplat va rămâne un mister.

Trebuie să te gândești doar la Matteo, acum totul va fi mai ușor.

Tu ești fericit cu fetița aceea minunată?

Nu credeam că e atât de frumos să devii tată.

- Pa, Diego. - Pa.

Hei! Mă ajuți să caut leagănul în fânar?

Poți s-o faci și singur.

Cum de vă prefaceți că nu se întâmplă nimic?

Nu vreți să-l distrugeți pe Umberto? Le-a ruinat viața tuturor!

ARESTUL LUI UMBERTO SELVA A FOST CONFIRMAT

- Dle Matteo, micul dejun e gata. - Mulțumesc, vin imediat.

Matteo, știu că suferi cumplit pentru unchiul tău și nu vrei să vorbești,

dar eu cred că hotelul trebuie să dispară pentru totdeauna.

Iman, urticaria e mai bine, avea dreptate doctorița Greco.

- Erau calmantele. - Vittoria nimerește mereu, e bună.

Vor veni să-și ceară scuze mai devreme sau mai târziu.

Mă bucur să plec cu cazul rezolvat, fără să las lucrurile neterminate.

"Să pleci"? Unde?

În Roma.

Departamentul de Investigații Științifice.

Cerusem transferul ca să fiu cu fiul meu,

și mi-a fost aprobat.

Felicitări, dnă mareșal, asta e din partea mea.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Mă bucur pentru tine.

Aș fi vrut să-ți vorbesc despre asta mai demult, dar nu era nimic sigur.

Așa că nu cred că e cazul să... Înțelegi ce vreau să spun.

- Am înțeles. - Am făcut-o pentru fiul meu.

Sigur.

Un copil e pe primul loc și, oricum, poate ai dreptate.

E mai bine să nu lași nimic neterminat.

Așa e.

Bună dimineața, dnă mareșal. Bună, Iman.

Dle avocat!

- Îmi faceți o cafea? - Imediat.

Federica, sunt noutăți?

Da, am informațiile pe care mi le-ați cerut despre Gilardino,

vă spun totul.

- Greta! Greta! Așteaptă! - Pleacă!

- Pleacă, e mai bine pentru tine! - Nu face asta, faci o mare greșeală.

Din cauza hotelului a fost ucisă sora mea, înțelegi?

Știu, dar dacă îi dai foc, vei ajunge la închisoare! Stai!

Dă-mi bricheta aia!

Voi vorbi cu bunica mea.

O voi convinge să restituie terenul familiei tale.

Nimeni nu va mai reconstrui hotelul vreodată.

Nu te cred.

Noi doi suntem viitorul familiilor noastre.

Dacă rămânem uniți, nu vor mai fi războaie sau morți.

"Uniți"? O Chiesa și un Moser?

Greta și Matteo.

- Roma nu e așa departe. - Încetează!

Și poate e mai bine așa. Eu și dragostea nu ne prea înțelegem.

Ocaziile de a fi fericit în viață nu sunt infinite.

Chiar tu îmi spui asta? Lui Marco nu i-ai dat nicio șansă.

Noi avem alte priorități, iar el va pleca la Milano.

Tot e mai aproape decât Roma.

Bine, mă duc, sunt mulți oameni afară.

Scuzați, doamna doctor vine imediat.

Diego!

Am găsit ceva ce te-ar putea interesa. Trebuie să ne vedem.

Unde?

Vin să te iau eu de la cabinet.

- Frumoasă reprezentație ieri! - Domnule avocat!

- Aceia sunt banii? - Despre ce vorbiți?

De ce-ai cumpărat un bilet spre Albania?

Cine te-a plătit să-l înscenezi lui Umberto Selva?

Nimeni.

- Nu mă enerva, c-o belești! - Nu știu cine a fost.

Am primit mesaje anonime. M-au plătit să infirm alibiul.

- Sunt doar o pion! - Arată-mi telefonul!

- Lasă-mă! - Arată-mi telefonul!

Lasă-mă!

Ai avut dreptate ca întotdeauna, lui Umberto i s-a înscenat totul.

Cineva a încercat să inducă pe toată lumea în eroare.

Mă duc la Margaret, cum auzi mesajul, sună-mă.

Hei! Ei bine? Ce este?

- Jurnalul Mariei. - Unde l-ai găsit?

În șura de la stână.

"Astăzi puiul meu a ieșit din vizuină."

- Ce înseamnă asta? - Vorbește despre Asia.

Asta e un fel de hartă, e pârâul, piatra...

Am fost aici cu Asia.

Diego!

Era al tatălui meu.

"Am stabilit pentru azi și vei primi banii"

"doar după ce vei spune ceea ce am convenit."

Mesajul ăsta ar putea însemna orice.

Gilardino a recunoscut deja că a fost plătit să schimbe

varianta despre alibiul lui Umberto și să-l acuze de moartea lui Leonardo.

Deci vechiul alibi al lui Umberto ar fi confirmat?

Da.

Voi încerca să-l contactez pe Gilardino înainte de a deranja procurorul.

Scuză-mă.

Da?

Vin imediat.

A avut loc un accident.

- Ocupați-vă de Diego. - Dnă doctor, stați liniștită.

Vittoria!

- Cum te simți? - Ia jurnalul Mariei, e în mașină.

Dle avocat.

Trebuie să iau ceva ce îi aparține Vittoriei.

- Ce anume? - Un jurnal.

Nu există niciun jurnal.

- Sunteți sigură? - Da, am verificat și nu e acolo.

- De ce o interesează pe Vittoria? - Nu știu.

Ați înțeles dinamica accidentului?

Se pare că a fost din cauza exploziei anvelopei dreapta spate.

Vom verifica rezultatele expertizei.

Mulțumesc.

Dacă tata ar afla ce am făcut chiar acum, ar ieși un scandal imens.

Dar ce ne pasă?

Vreau să fiu cu tine.

În sfârșit am semnal!

Luciana mi-a scris că mama ta și Diego au avut un accident.

- Ce? - Spune că mama ta e bine.

Hai să mergem!

- Se va trezi din comă? - Nu pot încă să mă pronunț.

- Mă scuzați. - Mulțumesc, dle doctor.

Hei! Draga mea!

Liniștește-te. Greta s-a întors acasă, se va ocupa ea de micuța Maria.

- Cum e Diego? - Are un hematom pe creier, tată.

- Nu știu dacă se va trezi din comă. - De ce era în mașină cu Vittoria?

Nu știu, dar ce mai contează?

Vino aici.

Ești sigură că n-ai nevoie de nimic?

Da, mâine mă externează.

Bine, dar dacă ai nevoie de ceva, sună-mă.

Bine, scumpule, mulțumesc. Pa.

Pa, mamă.

- Cum e mama? - Ea e bine, în schimb Diego e în comă.

Chiar că familia Chiesa e o familie foarte ghinionistă.

Ascultă, bunică.

Mă gândeam... După tot ce s-a întâmplat...

Ar trebui să le dăm înapoi terenul, tata ar fi de acord.

- Dar terenul e și al tău. - Eu nu-l vreau.

Locul acela ne-a adus doar nenorociri.

Apoi am putea în sfârșit să facem pace între familii.

- Ce zici? - Zic...

Că e o idee bună.

Intră.

Hei!

- Cum te simți? - Bine, mâine dimineață mă externează.

Mi-au pus doar câteva copci la picior.

Ce sperietură am tras!

- Așează-te. - Da.

- N-a fost un accident. - Și eu cred la fel.

În primul rând, pentru că jurnalul despre care mi-ai vorbit a dispărut.

În al doilea rând, pentru că Gilardino a fost plătit să-l însceneze lui Umberto.

Deci ai avut dreptate și de data asta.

E cineva în spate și persoana asta e în stare de orice.

Înainte de accident, am apucat să mă uit în jurnalul Mariei.

Era desenată o hartă cu pârâul, podul,

și acel fel de piatră pe care mi-a arătat-o Asia în pădure.

Bine, trebuie să-i spunem Margaretei.

Eu zic să mai așteptăm până să implicăm carabinierii.

- Vreau să am dovezi concrete mai întâi. - De-acord.

Intră!

Scuzați-mă, programul de vizită s-a încheiat.

Scuzați, plec imediat.

Odihnește-te.

- La revedere. - La revedere.

Mâine dimineață trec eu să te iau.

Odihnește-te, mă ocup eu de cabinet, am anunțat deja pacienții.

Important e să te odihnești.

Noapte bună, Vittoria.

Mulțumesc c-ai venit.

- Cum se simte Vittoria? - E bine, mâine o externează.

Desigur, suntem cu toții puțin îngrijorați pentru Diego.

Îmi imaginez.

Mi-a făcut mare plăcere să primesc mesajul tău.

Vrei o cafea?

Zilele trecute, când mi-ai spus despre transfer,

am reacționat urât, scuză-mă.

Nu e ușor nici pentru mine.

Pe de o parte, sunt foarte bucuroasă să mă întorc la fiul meu.

Pe de altă parte, îmi pare foarte rău să părăsesc locul ăsta.

Ai putea oricând să te întorci.

Da, aș putea.

- Ce-i ăsta? - Jurnalul Mariei.

"Astăzi puiul meu a ieșit din vizuină."

Asta e un fel de hartă.

Este pârâul, piatra...

Apoi era o ușă în stâncă.

Alo? Spitalul San Vigilio, dna doctor tocmai a plecat.

Spre San Martino, mulțumesc.

Floriana a făcut alegerea corectă.

Acum că se știe cine e ucigașul tatălui meu și al mamei mele,

este corectă o pace între Moser și Chiesa, nu-i așa?

O înțelegere între părți este întotdeauna de dorit.

- Tu nu vii? - Nu, am puțină treabă.

Spune drept, abia aștepți să te duci să o vezi pe Vittoria.

Dacă nu te văd, știu cu cine ești!

Abonatul apelat, momentan nu...

ÎNCHISOARE PE VIAȚĂ

NU NE-A ELIBERAT ȘI N-O VA FACE NICIODATĂ

"Mai e o săptămână. Leo mi-a promis că ne va elibera."

LIPSĂ SEMNAL

Ajutor! Ajutor!

Futu-i!

Mulțumesc Consiliului local pentru oportunitatea oferită

de a face acest anunț în acest loc.

Era important ca întreaga comunitate să fie de față.

Sunt prea mulți ani de când familia mea și familia Chiesa sunt în război

din cauza unui teren disputat.

Un război absurd care l-a împins pe Umberto Selva

să le facă rău fiului meu, Leonardo, și Mariei Chiesa.

O poveste tragică ce redeschide răni vechi.

Așa că am decis să pun capăt acestei dispute.

Îl rog pe domnul notar

să înmâneze contractul de cesiune noului proprietar.

Domnului Raul Chiesa.

Am decis...

să restituim terenul de la Pian del Mulino lui Raul Chiesa.

În speranța că morții noștri se vor odihni în pace.

- E un lucru bun, nu-i așa? - Îi distruge visul tatălui tău.

Ce e bun în asta?

Dnă Moser, spuneți-ne, ce se va întâmpla cu hotelul?

Raul, acum sunteți noul proprietar, ne spuneți ceva?

- Șantierul va rămâne deschis? - Se va redeschide șantierul?

Va continua șantierul?

Vreți să știți ce se va alege de hotel?

Nu eu voi decide asta.

Floriana a folosit cuvinte frumoase!

Nu cred că e suficient pentru a face dreptate în cazul morții fiicei mele.

Pământul acela e blestemat și eu nu-l vreau!

E adevărat, amândoi ne-am pierdut copiii,

dar noi nu suntem la fel!

Familia Moser și familia Chiesa n-au nimic în comun! Nimic!

Și nici nu vor avea vreodată!

Hai, vino.

Vezi, ce-ți spuneam?

- Iman! - Domnule avocat!

Vittoria nu e la spital și nu răspunde la telefon.

- Ai vorbit cu ea? - Nu.

Ieri mi-a spus că ea și Diego au găsit o hartă a pădurii,

în jurnalul Mariei Chiesa, nu ți-a vorbit despre asta?

Nu.

Tată, ce s-a întâmplat?

Mulțumesc.

Asia, poți să-mi spui unde e pădurea în care ați fost tu și Vittoria?

- Da. - Îmi dai niște indicații?

Da, vino, îți desenez harta.

Vittoria!

Ce s-a întâmplat?

M-au încuiat înăuntru. Dumnezeule!

- Cine? - Nu știu.

Există o cameră unde Leonardo le ținea închise pe Asia și Maria ca prizoniere.

Leonardo era un monstru!

Și cineva știe asta! Trebuie să o anunțăm pe Margaret!

Firas, povestește-mi ce s-a întâmplat în ziua aceea.

Umberto mi-a cerut să arunc niște materiale la groapa de gunoi.

Când am deschis duba am observat sacul acela.

Margaret!

Am găsit locul unde erau ținute închise Asia și Maria.

E în interiorul hotelului, am ajuns acolo prin pădure.

Firas, care e peretele pe care Umberto ți-a spus să-l închizi?

- Acesta. - Bine.

Puteți începe, peretele e cel din fund.

Va dura mult până vom accesa încăperea, reveniți mai târziu.

Nu pot risca ca Matteo și Asia să afle de la alții.

Bine, te asigur că pentru moment

tot ce vom găsi va fi confidențial, ai cuvântul meu.

Mulțumesc.

Cum de nu mi-am dat seama?

Sunt lucruri imposibil de imaginat.

- Ce-i vei spune Asiei? - Adevărul, evident, o privește.

Și Floriana și Barbara trebuie să afle.

Și Matteo, de asemenea.

Nu mai știu ce se va alege de noi, dar îți promit că îți voi fi alături.

Nu vreau să te pierd.

- Salut! - Hei!

Îmi pare rău că tatăl tău nu a acceptat propunerea bunicii mele.

Eu cred că familiile Moser și Chiesa vor fi în război pe vecie.

- Trebuie să ne resemnăm. - Nu vreau să mă resemnez.

Matteo, trezește-te! Nu mai suport poveștile astea de familie.

- Cum pot, plec de aici! - Hai să fugim împreună.

- Sigur, tu n-ai face-o niciodată. - Așa crezi tu.

- Ce ar trebui să facem, după tine? - Am avea nevoie de bani imediat.

- De unde îi luăm? - De asta mă ocup eu.

- Apoi ar trebui să decidem unde mergem. - De ce să decidem? Pur și simplu plecăm.

Apoi, când găsim un loc care ne place, ne oprim.

Mă bag, să vedem ce poți!

- Cu școala ce facem? - Oricum nu te duci niciodată.

Glumeaț-o.

Tată, e totul adevărat?

Ceea ce a văzut Vittoria nu lasă loc de dubii.

Leonardo vă ținea sechestrate.

S-ar explica și spirala pe care continui să o desenezi peste tot.

E aceeași de pe psihotropele pe care le lua Leonardo,

și pe care probabil le folosea pentru a-ți seda mama.

Aceeași spirală e desenată și pe un perete al camerei.

Atunci... Harta.

Ce însemna harta?

Era o hartă ușor de înțeles pentru un copil.

O cale de scăpare... O scăpare pentru tine.

Nu!

Nu vom ști niciodată dacă așa s-au întâmplat lucrurile.

Am găsit și ăsta, cred că e al tău.

Gata, ajunge! Îmi judecați fiul fără să știți nimic!

Ceea ce faceți voi sunt doar ipoteze!

Poate există o altă explicație și fiul meu n-are nicio vină!

Margaret ne-a dat puțin timp, dar trebuie să-i spunem lui Matteo.

Lui Matteo n-avem ce să-i spunem, pentru că toate astea sunt minciuni!

O să vedeți c-am dreptate!

Alo?

Acum știi totul.

Eu credeam că fiica mea a fugit de acasă,

în timp ce ticălosul ăla a lăsat-o să moară acolo, ca pe un animal.

Dacă ai fi putut citi jurnalul, ai fi aflat.

Îți jur, nu știam nimic despre acel jurnal.

Dar cineva știa, din moment ce l-a făcut să dispară.

- Iată pastilele, apoi mergem la spital. - Nu, nici pastile, nici spital.

Raul, trebuie să reacționezi,

nu doar pentru fiicele tale, acum și pentru nepoata ta.

Dă-mi-le.

M-a sunat avocatul Premoli. Asia vrea să vadă încăperea.

Înțeleg, va fi greu pentru ea.

- Mi se pare corect. - Trebuie să fii atentă.

Acolo e o persoană care ar ucide doar ca să nu iasă la iveală această poveste.

Știu.

Lasă-ne pe noi să ne ocupăm de asta.

Și să reparăm greșeala pe care-am făcut-o acum opt ani.

Mulțumesc, Margaret.

- Știu că ți-a fost rău aseară. - O fi fost tensiunea.

Sigur, cu toată ura asta pentru familia Moser!

Greta! Nu începe, nu știi nimic despre familia Moser!

- Ți-au oferit terenul, ce mai vrei? - Să moară toți!

- Trebuie să te oprești! - Să mă opresc?

Eu, care nici măcar n-am reușit s-o salvez pe Maria de acel monstru!

"Monstru"? Ce monstru?

- Las-o baltă, e o poveste urâtă și lungă. - Ce poveste?

- E implicat Matteo? - Chiar vrei să o afli?

Da.

Bine, așa vei înțelege de ce nu vreau să te întâlnești cu el.

- Dle avocat. - Putem intra?

- Doar câteva minute. - Mulțumesc.

Margaret ne-a dat voie să intrăm, dar avem doar câteva minute.

Ia uitați!

Așteptați, cred că-mi amintesc ceva.

În ziua incendiului, altcineva m-a luat de acolo.

Nu putea fi mama, pentru că mama era acolo!

Au lăsat-o pe jos!

Asia!

În ziua incendiului, altcineva m-a luat de acolo.

- Nu-ți amintești cine era? - Nu.

Dar sigur era o femeie.

Zăngănitul acela pe care îl aud mereu,

poate era o brățară, strălucea.

Era din aur.

Avea niște pandantive care zăngăneau când se mișca.

Dar nu reușesc să-mi amintesc chipul ei.

- Nu mai pot. - Ajunge, Asia, e destul.

Să plecăm de aici.

Și-a amintit ceva?

Își amintește o altă femeie în afară de Maria.

- Poate femeia văzută de Umberto. - Înțeleg.

Asia, întoarce-te acasă,

și când te simți mai bine, treci pe la secție și îmi spui totul.

Bine.

Haide.

Criminalistica a spus ceva despre accidentul lui Diego și al Victoriei?

Nu pot împărtăși aceste informații cu voi.

Dar rezultatele nu au sosit încă. Imediat ce aflu ceva, vă anunț.

Mulțumesc.

Hai să mergem!

Greta!

- Greta! - Ce vrei?

- Am crezut că vrei să pleci fără mine. - Nu e momentul acum.

- Sora mea a rămas singură cu fetița. - Știu!

Ai avut dreptate în privința tatălui tău și a bunicii mele, vreau să fiu cu tine.

Ai avut dovada că e imposibil!

- Du-te acasă! - Nu-mi pasă deloc de ei.

Am destui bani să plec cu tine. Știi ce e aici?

Nu, nu vreau să știu!

Matteo, uită de fugă!

- De ce faci asta? - Am alte probleme acum.

Greta, te iubesc! Înțelegi?

Nu, asta nu e iubire, mi-e frică de tine!

- De ce faci asta? - Lasă-mă!

Nu, spune-mi de ce ți-e frică de mine?

Bine, tu ai vrut-o.

- Diabet? N-am avut niciodată! - Nu v-ați făcut niciodată analizele.

Între timp, facem hemoglobina glicozilată și apoi decidem tratamentul.

- Nu vă faceți griji. La revedere. - Mulțumesc, la revedere.

- La revedere, mulțumesc. - La revedere.

- Doamnă Carla, veniți. - Iman!

- Barbara. - Trebuie să vorbesc cu Vittoria!

Ce s-a întâmplat?

- Matteo nu e la tine? - Nu, de ce?

A fugit de acasă.

A furat banii și bijuteriile bunicii sale.

E vina mea, eu am avut ideea să fugim, apoi ne-am certat...

De ce v-ați certat?

I-am spus lucrurile acelea despre tatăl lui, dar am crezut că știa.

Ce lucruri?

Că mi-a ținut sora sechestrată. S-a supărat, a fugit și nu răspunde.

- Ați încercat să-l căutați în oraș? - Nu e de găsit nicăieri.

- Trebuie să plec. - Bine.

Alo?

Firas l-a văzut pe Matteo cu bicicleta, mergea spre baraj.

Mulțumesc, Iman.

Ține-mă la curent.

Matteo!

- Matteo, sunt aici! - E adevărat că tata era un psihopat?

Spune-mi!

Nu e vina ta, nu tu trebuie să plătești pentru el!

Nu înțelegi!

Aș putea deveni un monstru ca el, capabil doar de o iubire violentă!

Nu e așa, tu nu ești ca el! Tu ești mai bun decât el, știu asta!

Sunt eu aici!

- Nu te las. - Mamă!

Nu te las.

Știam că va reacționa așa.

Și-a trăit toată adolescența adorându-și tatăl.

Vei reuși să-l ajuți, ai mai făcut-o deja.

- Barbara! - Cum e Matteo?

- Vă las singure, noapte bună. - Noapte bună.

Era disperat, dar până la urmă a reușit să adoarmă.

- Nu cred că e cazul să-l trezim acum. - Nu, lasă-l să doarmă.

E bine să stea la tine diseară. Trec să-l iau mâine dimineață.

Bem ceva?

Da, mulțumesc.

Te-am urât mereu pentru moartea fratelui meu,

iar acum mă simt o proastă, am fost atât de oarbă.

Am fost cu toții.

Te uram pentru că eu nu puteam să am copii, iar tu îl aveai pe Matteo.

Barbara, ajunge.

- Să privim înainte. - Nu pot.

O să-l pierd pe Matteo și l-am pierdut deja pe Umberto.

Nu mai am pe nimeni.

Îți spun ceva ce nu trebuie să știe nimeni încă.

Marco a găsit dovezi că Fabio Gilardino a fost plătit

ca să-l însceneze pe Umberto.

- Serios? - Da.

Soțul tău are multe păcate, dar n-a ucis pe nimeni.

Asta înseamnă că ucigașul e încă liber.

Eu știu că n-ai fost tu. Întreg satul știe.

Am găsit asta în pădure, unde tu și Diego ați avut accidentul.

E un tub de cartuș.

A.D.9.

Să vedem.

E glonțul unei puști de înaltă precizie.

Cred că știu a cui ar putea fi. Vino cu mine.

Cred c-am reușit.

Iată gloanțele, sunt aceleași.

Raul a fost.

Vittoria, am găsit ceva care te-ar putea interesa.

Trebuie să ne vedem. Vin să te iau eu de la cabinet.

L-a ucis pe Leonardo ca să-și răzbune fiica.

Și-a tras în cauciucurile lui Diego ca să ia jurnalul Mariei.

Sun la carabinieri.

Pune-l deoparte!

- Ce vrei să faci? - Eu n-am nimic de pierdut.

Nici nu știu cât mai am de trăit.

Vorbește serios.

- Tu l-ai ucis pe Leonardo? - Da.

În acea zi, eu eram pe Vârful Îngerilor.

Urcasem pe drumul închis.

Plănuisem totul, n-aș fi crezut niciodată că vei fi implicată.

Leo!

De ce-ai făcut-o abia acum opt ani?

Am crezut că fiica mea fugise pentru că dăduse foc hotelului.

Dar odată ce Asia a ajuns în sat,

și Leonardo mi-a cerut să vând cabana ca s-o ascundă,

atunci mi-am dat seama că ceva e în neregulă.

Așa că, într-o zi, m-am dus la cabană când nu era nimeni,

și-am găsit jurnalul fiicei mele.

Da!

Ticălosul încă îl păstra, îl ascundea acolo înăuntru.

Ce scria în el?

Totul, relația lor, sarcina.

Toate minciunile pe care le spunea ca să le țină închise acolo.

Apoi, într-o zi, ai apărut tu.

Și totul s-a schimbat.

Fiica mea și-a dat seama că n-o va lăsa niciodată liberă.

Se răzvrătise, biata de ea!

Și el i-a dat foc în interiorul hotelului.

Lăsând-o în viață doar pe fetiță.

Lăsând-o singură în pădure.

Așa s-a întâmplat.

De ce m-ai închis în camera secretă?

Cameră? Nu, îți jur.

Nu te-am închis în nicio cameră.

- Atunci cine a fost? - Nu el.

S-a terminat, Raul.

Dă-mi pușca.

Ți-ai luat răzbunarea.

Nimeni nu mi-o va mai da înapoi pe Maria mea.

Va trebui să povestești toate astea la tribunal, știi asta, nu?

Margaret, vino la stâna lui Chiesa.

Raul a fost cel care l-a ucis pe Leonardo.

Doctorița, după șapte ani de închisoare pe nedrept,

a reușit să facă lumină în tot cazul cu ajutorul Asiei Premoli,

fiica biologică a lui Leonardo Moser și a Mariei Chiesa.

Jurnalul Mariei Chiesa, găsit la stâna tatălui ei,

confirmă întreaga poveste tristă a acestei tinere femei,

ținută sechestrată împreună cu fetița ei.

De asemenea, a fost eliberat imediat Umberto Selva,

suspectat de dubla crimă a Mariei Chiesa și a lui Leonardo Moser.

Am venit să-ți înapoiez ăsta.

"În sfârșit m-a dus în locul lui secret."

"Doar aici mi-a mărturisit că poate fi cu adevărat el însuși."

"Nu mai e Leonardo Moser, doar Leonardo."

"Astăzi, doctorul Bergamasco a ajutat-o pe Asia să vină pe lume."

"În curând vom putea ieși în lume."

"Încep să cred că Leo nu vrea să ne lase să ieșim."

"Încep să cred că drumul secret e singura cale de ieșire."

"Leonardo e diferit, încep să mă tem pentru mine și Asia."

"Încep să cred că am făcut o alegere greșită."

"Mâine, eu și Asia vom fugi. Mâine, lumea o va cunoaște pe fiica mea."

Plecați?

Am nevoie să schimb aerul, dar mă întorc curând.

Și dacă fratele meu va veni să mă viziteze, mă voi bucura.

- Cu siguranță voi veni. - Te rog, fii cuminte.

Hei! Îmbrățișează-ți mama, are nevoie de asta.

- Doamnă Chiesa. - Da.

Puteți intra.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Bună, iubirea mea!

M-am rugat ca o nebună să-ți revii.

- Fetița? - E bine, e acasă cu Sara.

E și Greta aici.

Am fost atât de îngrijorate...

Nu, de ce? Au spus că sunt bine.

Cât ai fost în comă, am aflat cine l-a ucis pe Leonardo.

- Cum te simți? - Sunt praf.

Ăsta e faimosul ștrudel al surorii tale?

- Da, vrei puțin? - Da.

- Pe azi am terminat. - Da.

- A fost o zi frumoasă, nu-i așa? - Intensă.

- Ne vedem mâine. - Bine, pe mâine.

Se poate?

A trecut ceva timp de când n-am mai primit trandafiri.

- Și să gătească cineva pentru tine? - N-ai plecat cu Asia?

- Nu. - De ce?

Ghicește.

"N-am fugit, mă duc în oraș pentru micul dejun."

"Cafeaua e pe foc."

Bună, mama. Ghiozdanul a rămas la tine. Trec mai târziu să-l iau. MATTEO

A furat banii și bijuteriile bunicii sale.

- Bună dimineața. - O caut pe Floriana.

- Doamna nu e acasă. - Vittoria, ce s-a întâmplat?

- Trebuie să vorbesc cu Floriana, unde e? - A ieșit.

E prima dată când face asta singură de la moartea lui Leonardo.

S-a dus la șantier, carabinierii au scos sigiliile.

Vittoria, stai! Unde te duci?

Barbara!

- Ce s-a întâmplat? - Era Vittoria, o căuta pe Floriana.

Părea puțin agitată.

Floriana!

Am venit să văd ce a făcut fiul meu,

și până unde a mers.

Arăți obosită.

Te-ai îngrijorat mult ieri pentru Matteo, nu-i așa?

Și eu la fel.

- Trebuie să fie greu pentru el. - Și va fi mai rău când va afla adevărul.

Îți aparține.

Da.

Din păcate pentru tine, Asia a reușit să ajungă la primele ei amintiri.

Vittoria, dacă ai ceva să-mi spui, spune-mi.

Tu știai.

Știai că Leonardo o ținea pe Maria prizonieră.

Poate nu erai de acord, dar erai complicea lui.

Când Leonardo a dat foc, ai lăsat-o pe Maria să moară în flăcări.

Așa nu mai putea povesti nimic.

Dar nu te-a lăsat inima să lași fetița să moară.

Așa că ai salvat-o.

În timp ce fugeai,

Umberto te-a confundat cu Maria,

creând legenda Mariei incendiara.

Ai dus-o pe Asia în pădure,

și-ai abandonat-o într-un loc unde să poată fi găsită

fără a ajunge la familia Moser.

- Așa a fost, nu-i așa? - Am făcut...

ceea ce-ar fi făcut orice mamă.

- Mi-am protejat fiul. - Nu, nu l-ai protejat.

L-ai fi protejat dacă ai fi înfruntat boala lui Leonardo!

Nu așa a fost. Raul a aflat totul și l-a ucis.

Dar tu ai preferit să mă trimiți pe mine la închisoare.

Ai preferit să-l lași pe Matteo să crească fără mamă,

doar ca să nu spui nimănui despre boala fiului tău.

Dar ce fel de mamă face un lucru ca ăsta?

Ai grijă, Vittoria!

Sângele lui Matteo e cel al tatălui său.

Sângele familiei Moser poartă cu sine un blestem.

Tu te-ai putea trezi în aceeași situație ca mine.

Nu pot să respir, mi se taie respirația.

Ajutor!

Nu pot să respir. Ajută-mă!

Sunt doctorița Greco, am nevoie urgentă de o ambulanță.

Suspect de infarct, suntem la Pian del Mulino, șantierul Moser.

Să mergem!

Acum s-a terminat cu adevărat.

Mamă! Ce s-a întâmplat?

Mi s-a spus că bunica s-a simțit rău. De ce sunt carabinierii aici?

- Vorbim acasă, ești de acord? - Bine.

Oricum, te căutam.

Ți-am citit scrisorile.

Sunt superbe.

Traducerea: Denis Kent

Sfârșitul episodului 4 și al sezonului 1