Original subtitles

O NOUĂ VIAȚĂ

Sezonul 1, Episodul 3

Dna Bergamasco mi-a spus că la nașterea Asiei,

o tânără pacientă își chema deseori soțul din cauza durerilor mari.

"Trebuie să mă duc la ea", îi spunea.

Trebuie să aflu cine era fata asta și ce legătură are cu Leonardo.

De ce ar fi această femeie legată de povestea ta?

Bergamasco s-a sinucis

din cauza întrebărilor mele despre pacientă și Leonardo.

Nu, nu știm dacă s-a sinucis cu adevărat.

Nu a fost oficializat, dar eu cred că așa s-a întâmplat.

Vittoria, în loc să te gândești la Bergamasco,

concentrează-te pe Matteo, pe audierea de mâine.

Nu fac altceva decât să mă gândesc la el.

Voiam să-i trimit un mesaj să-l întreb dacă vrea să ne plimbăm.

- Dar nu vreau să fiu insistentă. - Ce insistentă? Ești mama lui.

Trimite-i un mesaj. Eu mă duc la stână să-i duc rețeta lui Raul.

Ne vedem la cabinet.

- Bună, Iman. - Bună.

- Bună dimineața, Luciana. - Bună, Margaret.

Știi unde e Diego? Nu-mi răspunde la telefon.

E la cățărat cu niște turiști, de ce?

Când îl vezi, spune-i să treacă pe la secție.

Bine.

Pa, Vittoria.

E Diego Ferrari, am făcut deja plângere la carabinieri.

Ferrari, presupusul amant al Vittoriei Greco?

Da. Vedeți?

Ascunde în magazie târnăcopul cu care l-a ucis pe Leonardo Moser.

- Din ce motiv ar fi făcut-o? - Nu știu, întrebați-l pe el.

Eu sunt aici pentru eliberarea fiicei mele.

Diego, ce s-a întâmplat?

Ce vrei să-mi spui?

Spune-mi unde.

Da, știu unde e. Vin imediat.

Diego a fost cel care a înscenat fiicei avocatului.

A făcut-o ca să o scape pe Vittoria.

Cei doi au fost mereu complici.

Explică-te mai bine.

Mă duc la ea, vreau să-i spun că știu.

Barbara, nu face prostii. Gândește-te la Matteo.

Acum va avea dovada că mama lui e ucigașa pe care o bănuiam.

Eu mă întorc acasă. Ne vedem acolo, ca să vorbim pe îndelete.

Barbara!

Umberto!

Umberto, e o problemă cu peretele care trebuie finisat.

E vopsea cu plumb, am chemat o firmă pentru debarasare.

Ești idiot? Așa ne trimit inspectorii și ne închid șantierul.

Ocupă-te tu și aruncă tot unde știi.

Dacă mă prind, sunt terminat. Ce câștig eu din asta?

Până mâine rezolvă tot.

Nu scoți o vorbă despre camera centralei, nu e conformă.

Nimeni nu trebuie să știe nimic.

Diego, ce se întâmplă?

- De ce te caută Margaret? - Mă tem că m-au descoperit.

Ce ai făcut?

Eu am ascuns târnăcopul în magazie.

Ce spui?

Am vrut să te ajut. Ai ajuns la închisoare din cauza Asiei.

- Ea a fost cea care ți-a ucis soțul. - E absurd.

Cum de aveai tu târnăcopul?

Nu a fost găsită niciodată, doar asasinul putea ști unde este.

Tu l-ai ucis pe Leonardo?

Cum poți să crezi așa ceva?

Eu am găsit târnăcopul pe poteca spre via ferrata...

când am urcat cu echipele de salvare ca să găsim corpul lui Leonardo.

- Mergeți înainte, vă ajung imediat. - Bine.

L-am ascuns ca să evit să-l găsească cineva.

- De ce l-ai păstrat toți acești ani? - Ca să te protejez.

- Deci credeai că eu l-am ucis? - În acel moment, da.

Dar încearcă să înțelegi, erați doar voi doi pe vârf.

Și am ascuns proba care te putea incrimina.

Ai distrus singura probă care putea să-l prindă pe asasin!

Știi ce simțeam pentru tine. Aș fi făcut orice ca să te salvez.

Când a venit Asia, am crezut că ea l-a ucis pe Leonardo.

M-am gândit să te ajut, să împiedic să ți-l ia pe Matteo.

Acum toată lumea va crede că am fost înţeleşi...

și că zvonurile care circulau despre noi erau adevărate.

Îmi pare rău.

- Ai chef de o alergare? - Faci mișto de mine?

Nu glumesc niciodată cu drepturile clienților mei...

mai ales când îi fac să fie achitați de o acuzație nedreaptă.

Ce vrei să spui?

Judecătorul a semnat ordinul de eliberare, ești liberă.

- Vorbești serios? - Ți-am promis!

Deci m-ai crezut!

- Cum l-ai convins pe judecător? - Am descoperit cine te-a înscenat.

- A fost Vittoria. - Nu, Diego Ferrari.

E același lucru, cei doi erau amanți.

Ei bine, asta pe noi doi nu trebuie să ne intereseze.

Va decide magistratul, important e că ești liberă.

Mulțumesc, tată!

Mă duc să alerg atunci. Pa!

Intrați.

Voi răspunde la întrebările pe care vrei să mi le pui, dar voi vorbi doar cu tine.

Îmi pare rău, Diego, dar va trebui să răspunzi și în fața procurorului.

De data asta ai făcut-o lată de tot.

Situația e complicată, dar el poate explica.

- Bine, dar nu înțeleg de ce ești aici! - Vittoria n-are nicio vină.

Eu am făcut o prostie și voi răspunde pentru ea.

- Te rog, pleacă. - E mai bine să-l asculți.

Putem vorbi?

- Tu le-ai făcut pe astea? - Ești incredibilă!

Acest Diego încearcă să-mi trimită fata la închisoare,

iar tu îți faci griji să afli cine v-a făcut pozele astea?

Înțelegi că le va vedea toată lumea?

Le va vedea Matteo, și e doar o neînțelegere.

Da, ai spus de atâtea ori că între voi nu era nimic

că e doar o bârfă, dar v-ați înțeles să o faceți să fie arestată.

Nu a fost așa. Diego nu e amantul meu.

Nu mă interesează dacă e amantul tău, Asia e liberă și ne întoarcem la Milano.

Atunci plecați repede.

Matteo sigur a văzut deja pozele și nu va mai veni.

- Cine le-a publicat? - Nu asta contează, ci la ce folosesc.

Fii sinceră în privința relației tale cu Diego, așa îți vei salva reputația.

Oricum nu m-ar crede, nu ar folosi la nimic.

Nu pot să stau aici, scuze.

Bună, Matteo, sunt mama.

Îmi imaginez că ai văzut deja pozele care circulă pe internet,

dar sunt aceleași minciuni ca înainte, nu e nimic adevărat.

Între mine și Diego nu e nimic de care să-mi fie rușine,

și ăsta e adevărul.

Ți-am spus mereu adevărul și voi continua să o fac...

orice ai decide mâine.

Pa, scumpule.

Toți au avut dreptate.

Erau amanți, au fost mereu complici.

Poftim.

Nu-mi vine să cred.

E închis! Nu vedeți anunțul?

- Ce vrei? - Să vorbim!

- Nu poți! - Pozele alea nu înseamnă nimic!

- Eu și Vittoria doar vorbeam. - Cum să te cred?

Nu ți-am spus niște lucruri.

Ne-am săturat de tâmpeniile tale. Gata cu asta.

E adevărat, am făcut o prostie, dar ca să o ajut pe Vittoria!

- Luciana, te iubesc! - Las-o în pace pe fiica mea!

- Nu, tată! - Las-o în pace sau te omor!

- Luciana, ce ai? - Respiră.

Respiră! Stai liniștită!

Ai văzut ce-ai făcut?

Ai văzut? Te omor!

Te omor, jur pe Dumnezeu! Dispari!

Respiră! A plecat, stai liniștită!

- Ne vedem mâine. - Pa, mulțumesc!

Hei!

E totul adevărat? Ești amantul mamei mele?

- Nu e așa. - Stai!

Atunci ce sunteți? Ce e între voi doi?

De ce-ai încercat să o trimiți pe Asia la închisoare?

Nu pot să-ți spun.

Dacă aflu că ai vreo legătură cu moartea tatălui meu, te pun să plătești!

Îmi pare rău, dar nu e cum crezi tu.

Du-te acasă, ești beat!

Matteo!

În sfârșit ai venit, unde-ai fost?

Lasă-mă în pace!

- Matteo, așteaptă! - Lasă-l în pace.

Ai văzut în ce hal e? Mâine e audiența la judecător.

Când ai pus pozele cu Vittoria și Diego pe net, știai care sunt consecințele.

Era singura cale să-l fac să înțeleagă cine este Vittoria.

- Poate am exagerat. - Acum e prea târziu.

Nu trebuia?

Ai vrut doar să-l protejezi pe Matteo.

Să nu uităm că mâine va fi o zi foarte importantă pentru toți.

Da.

Nu, îmi pare rău, nu mai sunt avocatul doamnei Greco.

Nu știu cine o reprezintă acum.

În regulă. La revedere.

Pa, mă duc să fac cumpărături.

MESAJ DE LA IMAN Succes!

Să fie într-un ceas bun!

Da, coșmarul, din fericire, s-a terminat.

Asia e foarte marcată, sper să reușească să uite totul cât mai curând.

Oricum, luni contez să fiu la studio.

Da, luni.

Mulțumesc, Federica. Mii de mulțumiri!

Da, bine.

Mai întâi o lași pe Vittoria 7 ani în celulă după ce și-a ucis soțul pentru tine,

apoi, ca să te ierți, o înscenezi pe fiica mea.

Ce fel de om ești?

Ia-ți mâinile de pe mine!

Nu știi nimic despre mine și Vittoria!

Din prima zi am vrut să fac asta!

Ai dreptate să mă urăști pentru fiica ta, dar Vittoria nu are nicio vină.

Nu am fost niciodată amanți.

Ceea ce este între mine și ea are legătură cu viața lui Iman.

Ce vrei să spui?

În țara ei era condamnată la moarte pentru că era îndrăgostită de o fată.

A fugit și...

după o călătorie lungă am găsit-o pe jumătate înghețată la poalele muntelui.

Eu și Vittoria am îngrijit-o...

i-am făcut documente false ca să obțină permisul de ședere.

De aceea vă întâlneați pe ascuns?

Din acest motiv credea Leonardo că suntem amanți.

Am ajutat și alți oameni ca Iman, pe fratele ei, Firas.

Și nu ați negat niciodată zvonurile despre voi.

Pe atunci eram îndrăgostit de ea, chiar îi și mărturisisem asta.

Dar ea i-a fost fidelă lui Leonardo, de aceea n-a fost niciodată nimic între noi.

În acești opt ani, m-am simțit mereu dator față de ea.

Din acest motiv am pus târnăcopul în magazie.

Știu, a fost un gest nebunesc,

aș fi făcut orice ca să o salvez și să împiedic să i-l ia pe Matteo.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Doamnă Greco, avocatul dvs?

A avut o problemă neprevăzută.

Vă convine dacă procedăm oricum?

- Da, să procedăm. - Bine, putem începe.

Aș vrea să-l ascult mai întâi pe Matteo.

Matteo, te-ai gândit la această decizie atât de importantă?

Da.

M-am gândit mult și credeam că m-am hotărât.

Dar s-au mai întâmplat și alte lucruri și nu mai sunt sigur.

Cred că știm cu toții la ce se referă Matteo.

Așadar, după acest alt scandal,

mi se pare clar care este decizia corectă pentru binele lui.

Lăsați-mă pe mine să iau decizia cea mai corectă pentru binele lui Matteo.

Doamnă judecător, scuzați-mă.

E că toți credem că știm ce este mai bine pentru Matteo, dar poate că nu știm.

Dar vă cer doar amabilitatea de a-i putea spune un lucru fiului meu.

Știu că nu mi-ai citit scrisorile, dar îmi amintesc ce era scris

în cea pe care ți-am trimis-o de ultima ta zi de naștere.

Îți spuneam să ai încredere în tine, mereu,

chiar și atunci când toți se îndoiesc de tine.

Eu n-aș răspunde niciodată cu ură la ură,

ci să-ți susții punctul de vedere cu capul sus.

Asta îți scriam când eram departe.

Orice decizie vei lua astăzi, o voi accepta.

Dar vreau să știi un lucru.

Am fost mereu alături de tine și voi fi mereu.

Dna judecător, o auziți?

Îi induce sentimente de vinovăție, e o manipulatoare.

Dar Matteo nu mai e un copil, acum e capabil să decidă singur!

Doamnă Moser, vă rog să vă calmați.

Matteo, ești în continuare convins

că vrei să fii adoptat de Barbara și Umberto?

Poți să-ți iei tot timpul de care ai nevoie, nu e nicio grabă.

- Liniștește-te, totul s-a terminat. - Putem merge acasă?

Trebuie să mergem acasă.

- Cum a fost la audiere? - Mulțumesc!

Vă rog, vă implor!

La Gazzetta delle Valli. V-ați gândit că veți pierde custodia fiului dumneavoastră?

- Vittoria! - Cât de grele sunt imaginile...

Vă rog, ajunge!

Încetați, mulțumesc!

Am vorbit cu Diego. Mi-a spus despre Iman, de ce nu mi-ai zis?

- Pot vorbi cu judecătorul. - Nu schimbă nimic, Matteo i-a ales pe ei.

Luciana e distrusă.

Astăzi nici măcar nu s-a dat jos din pat.

Îmi pare rău.

- Bună! Îmi faci un ceai, te rog? - Bună!

- Hei! - Nu e cabinetul deschis azi?

Nu, Vittoria a decis să țină închis.

E dărâmată, Matteo vrea să fie adoptat de familia Moser.

Diego a făcut o mare încurcătură.

Îl veți aresta?

Deocamdată e doar cercetat în stare de libertate.

Dar riscă o condamnare pentru omor.

Și Vittoria?

Diego și-a asumat toată responsabilitatea.

Și a clarificat adevărata natură a relației lor.

Ce ți-a spus?

Mi-a povestit despre trecutul tău.

Și despre actele false.

Dar a trecut mult timp de atunci.

Poți sta liniștită, nu va afla nimeni.

Nicio șansă, nu răspunde.

Poate a vrut să se distreze cu prietenii.

Astăzi a făcut o alegere importantă.

Atât de importantă încât după audiere nu ne-a mai spus niciun cuvânt.

Cred că există o persoană care ne poate ajuta cu Matteo.

- Asia. - Adică?

Vreau să o invit aici ca să o cunosc mai bine.

- Ai decis să o primești în familie? - Da, desigur.

Dacă nu vrem să părem niște monștri, trebuie să-i întindem o mână.

Ca să evităm ca Vittoria să-i manipuleze pe ea și pe tatăl ei împotriva noastră.

Sunt de acord.

Să o refuzi pe fiica lui Leonardo clar nelegitimă, ar fi un autogol.

Scuzați-mă.

- Te duci să-l cauți pe Matteo? - Nu, am ceva de făcut pe șantier.

Firas! Ai terminat cu peretele ăsta?

Totul a fost finisat ca la carte.

Mizeria asta e chiar toxică.

Știi cât te-ar fi costat dacă apelai la o firmă?

Da, știu bine. Încarcă sacii în dubă și du-te să-i arunci unde știi tu.

Bine.

Sacul ăsta?

Deșeu toxic, aruncă-l cu ceilalți.

E o muncă periculoasă, știi asta?

Ia-i și ține-ți gura.

Bună, Asia, ce mai faci? Am aflat că ești din nou liberă.

Am trecut prin momente grele, din fericire tatăl meu e un avocat bun.

Ce ai de gând să faci acum?

Ne gândim să ne întoarcem la Milano.

Nu mai are sens să stăm aici, având în vedere tot ce s-a întâmplat.

Îmi pare rău că pleci.

Poți oricând să vii să mă vizitezi.

Da, o idee bună.

În plus, am făcut și niște bani.

Trebuie să închid acum.

Te sun mai târziu, bine?

- Bine. - Pa.

- Salut. - Ce vrei?

Am văzut lumina aprinsă și...

- Voiam să vorbim. - Despre ce?

Despre cât de mult m-am înșelat în privința ta.

Aveți cu toții nevoie de o dovadă concretă ca să mă credeți?

Nu.

- Eu te-am crezut imediat. - Nu, m-ai crezut doar la început.

- Trebuia să-mi salvez fiica. - Eu l-am pierdut pe Matteo din cauza ta.

- Nu eu am publicat fotografiile acelea. - Te-ai aliat cu Barbara, îți dai seama?

Voi afla singură adevărul despre soțul meu!

Vittoria!

Vittoria, așteaptă!

Așteaptă!

Încă te mai pot ajuta.

- Nu mai am încredere în tine. - Nu, tu nu ai încredere în nimeni.

Înțeleg de ce, dar n-am nicio legătură cu ce ți s-a întâmplat.

Vreau să se facă dreptate, pentru că o meriți.

Ia-ți fiica și pleacă departe de aici, și lasă-mă în pace.

Deci nu ne vom mai vedea?

Nu.

"Unde te duci?", l-am întrebat,

iar el a răspuns, "Trebuie să mă duc la ea."

Pentru că avea pacienta asta tânără, însărcinată care avea dureri continue.

Ce citești?

- Ce e chestia aia? - Dosarul procesului Vittoriei.

Iar? Vittoria și amantul ei mi-au ucis tatăl.

Te înșeli.

Lucrurile nu au stat așa, iar eu am judecat-o prea repede.

La fel ca tot orașul.

Alo?

Alo? Vorbesc cu Asia?

Da.

Sunt Floriana Moser.

Bună ziua, doamnă Moser.

Poți să-mi spui pe nume.

Nu o să-ți răpesc mult timp.

După cele întâmplate, am vorbit cu fiica mea și cu nepotul meu.

Și amândoi și-au exprimat dorința de a te cunoaște mai bine.

Nu știu ce să spun.

Te înțeleg.

Și eu sunt foarte zdruncinată

după ce am aflat.

Eu...

Nu mi-aș fi imaginat niciodată că am o nepoată.

Oricum, trebuie să rezolvăm problema asta.

Ce-ai zice să vii la prânz la noi mâine?

Chiar suntem pe picior de plecare.

N-ați putea să mai rămâneți o zi?

E important pentru noi.

Matteo a insistat pentru această întâlnire.

Are nevoie să-și cunoască sora.

Trebuie să vorbesc mai întâi cu tatăl meu.

Da, desigur.

Gândește-te în liniște,

dar anunță-mă, te rog.

La revedere.

Floriana Moser tocmai m-a invitat la prânz mâine.

De ce?

Spune că vrea să mă cunoască și că i-ar face bine lui Matteo.

Ce tupeu au, după tot ce au făcut ea și fiica ei.

Ce-au făcut?

Au răspândit pozele alea ca să o defăimeze pe Vittoria.

Fără pic de respect pentru ea și pentru Matteo.

Nu ai nicio obligație față de ei.

Nici tu nu ai nicio obligație față de Vittoria.

Știu că nu mi-ai citit scrisorile, dar țin minte ce scria

în cea pe care ți-am trimis-o de ultima ta zi de naștere.

Am fost mereu alături de tine și voi fi mereu.

Bine, acum te las.

Folosește medicamentul ăsta două săptămâni, de două ori pe zi, și apoi vino la control.

- Poftim. - Mulțumesc, doamnă doctor.

- La revedere. - Cu plăcere.

Bună ziua.

Piera! E totul în regulă?

- Pot să vă vorbesc un moment? - Sigur.

- Poftim. - Mulțumesc.

Nu puteam să nu vin la dvs, doamnă doctor.

Printre lucrurile soțului meu, am găsit biletul ăsta în această dimineață.

"Cer iertare tuturor, soției mele, Vittoriei Greco, "

"și morților fără mormânt."

Își cere iertare și de la dvs. De ce?

Nu știu, dar...

Cred că Aldo știa ceva despre moartea lui Leonardo.

Cine sunt acești morți fără mormânt, doamnă doctor?

Habar n-am.

L-ai făcut azi!

Desenul ăsta îl faci de când erai mică.

Îl faci când ești agitată, când e ceva care te preocupă.

- Ce anume te preocupă? - Oricum nu mă înțelegi.

- Apoi îmi spui să mă întorc la psiholog. - Nu, nu te trimit acolo.

Poți să ai încredere în mine, ți-am demonstrat-o.

Azi noapte cred că mi-am visat mama adevărată.

Eram în pădure și mă ținea de mână.

Se auzea sunetul acela de clopoței.

Nu știu, nu pot să-ți explic.

Dar simt că s-a întâmplat ceva rău în pădurea aceea.

Nu reușesc să-mi amintesc ce, și e mereu la fel.

De fiecare dată când încerc să-mi amintesc,

mă doare capul și încep să văd totul în ceață.

E atât de important pentru tine să-ți amintești?

Dacă nu știu de unde vin, cum să înțeleg încotro vreau să mă îndrept?

Crezi că a-ți cunoaște familia biologică te-ar putea ajuta?

Dar aș vrea să încerc.

Bine, mai rămânem o zi.

Mulțumesc.

Vittoria! Vittoria!

Ce s-a întâmplat?

Nu știu, era pe șantier și i s-a făcut rău.

- Să-l punem pe targă! - Vino!

Încet!

- Dă-mi ăla. - Da.

Are tensiunea foarte mare.

Ce simți exact?

Mă doare tot, îmi explodează capul, mă doare stomacul.

- Ai mâncat ceva ciudat? - Nu, nimic.

Simt un gust metalic în gură.

Pare o intoxicație, trebuie dus la spital.

Nu mă duceți la spital, vreau să rămân aici.

- Dă-mi tu ceva. - Dar de ce ți-e frică?

- Ce spune? - Se roagă.

Du-te la farmacie, ia medicamentele astea, imediat!

- Firas! - Îmi este frig.

Iau o pătură, dar dacă febra nu scade, trebuie să te duc la spital.

Ce faci?

- Ce faci? - Nu e treaba ta!

Dă-te la o parte!

- E benzină! - Nu!

- Ce vrei să faci? - Ești beat, du-te acasă!

Vrei să dai foc la ceva?

Hotelul tatălui meu!

Nu pot să cred, ești nebună ca sora ta!

- Nu, stai! - Lasă-mă!

Stai, oprește-te!

Matteo!

Am venit, Firas!

Firas!

Firas!

Am luat tot! Am venit!

- Firas a fugit. - A fugit?

De ce nu voia să meargă la spital? Ce spunea în arabă?

Era o rugăciune și spunea: "Morții fără mormânt nu au pace".

"Cer iertare tuturor și morților fără mormânt."

Are o intoxicație cu plumb, să-l ducem la Urgențe.

Bine.

- Eu mă duc la Margaret. - Mă duc să-l caut!

Matteo, ce s-a întâmplat? E totul în regulă?

Vino, ridică-te!

Ești beat! Te conduc acasă.

Nu, nu putem, mi-e teamă că am călcat pe cineva.

- Pe cine? - Pe Firas!

Era în mijlocul drumului, nu l-am văzut, dar am frânat!

- M-am izbit! Acum nu mai e acolo. - Unde l-ai văzut?

Era acolo!

Firas!

Firas!

Firas!

Firas!

Firas! Iată-l!

Dumnezeule!

Firas!

Sună la 112!

Alo? Avem nevoie de o ambulanță! E un bărbat leșinat în pădure.

Vă trimit locația. Grăbiți-vă!

- E vina mea! - Nu, nu e vina ta! Schimbă-mă!

- Nu știu cum se face! - Pune mâinile așa! Hai!

Așa! Bravo!

Nu l-ai lovit, nu are nimic rupt.

Firas! Sunt Vittoria, uită-te la mine!

Am reușit! Bravo!

Rămâi treaz, Firas!

Da, l-am găsit la timp, Iman. Stai liniștită, ne vedem la spital.

Era în stop respirator. Suspect de intoxicație cu plumb.

- Trebuie să-i faceți imediat o hemogramă. - Vom spune la Urgențe.

Mulțumesc.

- Ești sigură că nu e vina mea? - Absolut deloc!

Are o intoxicație, tu n-ai nicio vină! Din contră, l-ai salvat.

Te-ai descurcat grozav! Hai, te duc acasă.

Am înțeles, vă mulțumesc. La revedere.

Matteo nu s-a dus la școală, o să ajungă să fie corigent.

Nu lăsa cheile mașinii la vedere. Fără permis, riscă mult.

Îmi promisese că nu mai face asta.

Trebuie supravegheat, sunt zile grele.

Vittoria face totul dificil.

- Nu e vina Vittoriei. - De ce ai luat mașina?

Voiam să fac o plimbare departe de San Martino.

Ce-ai făcut?

- Ai băut? - Am avut un accident.

- Dumnezeule! - Ia mâna de pe mine.

Mașina am lăsat-o pe drumul comunal.

- Cine te-a adus înapoi? - Vittoria. Te așteaptă la intrare.

Merg sus să mă schimb.

- De ce erai cu Matteo? - L-am găsit pe drum, era beat.

- Îl lași să conducă fără permis și beat? - Mi-a furat mașina.

Oricum, nu s-a mai întâmplat să bea până să te întorci tu.

Mulțumim că l-ai adus, acum ne ocupăm noi.

Matteo a făcut accident pentru că era să dea peste Firas.

Cum s-a întâmplat?

Firas se clătina în mijlocul drumului după care a leșinat.

Din fericire, Matteo nu l-a lovit.

- Are o intoxicație, tu ar trebui să știi. - Eu? De ce?

Pentru că cred că a inhalat praf de plumb pe șantier.

Ce mai vrei să inventezi împotriva noastră?

Cară-te!

Bine, va trebui să-l denunț la carabinieri.

Știi că Vittoria minte mult! Mereu a făcut asta!

Când ai de gând să te întorci?

Am înțeles. Bine, te anunț. Pa.

Asia, te rog, îmi explici de ce nu mai vrei să vorbești cu mama ta?

E îngrijorată.

Dacă ar fi fost îngrijorată, ar fi fost aici.

Și nici nu se știe cine e mama mea.

În plus, e femeia pe care o iubești și care m-a trimis la închisoare.

- Bună. - Bună, Asia.

Îmi pare rău pentru ce a trebuit să înduri. Îmi cer scuze.

Să mergem.

Ai aflat că Firas a ajuns la spital, nu?

Îmi pare rău. Vorbisem cu el zilele trecute și părea bine.

Știu că sunteți prieteni, nu ți-a spus nimic?

Mi-a spus că a făcut niște bani și că voia să vină la Milano.

- Mergem, tată? - Da, urcă în mașină.

- Vittoria, vreau să vorbesc cu tine. - Dar plecați.

Mai avem ceva de făcut aici.

Cred că ceea ce caută fiica mea...

are legătură cu moartea soțului tău.

Poate ai avut dreptate, ne putem uni forțele.

Nu ți se pare cam târziu să-mi spui asta?

Poate.

Dar pe lângă faptul că nu vreau să-mi las fiica singură,

am înțeles și că vreau să fiu cu tine.

Rămâi pentru ea, nu rămâne pentru mine. Eu trebuie să mă ocup de Matteo.

Asta e cămașa pentru prânzul de mâine cu sora ta.

Te bucuri că vine? Așa o vom cunoaște mai bine.

Eu o cunosc deja.

Umberto s-a dus să ia mașina.

Tu cum te simți?

Firas se simte rău din cauza lucrărilor de pe șantier?

Nu asculta răutățile astea.

Nu sunt răutăți, Vittoria e medic, ar trebui să știe mai bine decât tine, nu?

Te-ai descurcat grozav azi.

Am făcut o echipă bună. Te iubesc.

Matteo!

Scumpule.

Vrei să ieșim diseară la cină, eu, tu și unchiul Umberto?

Trebuie să învăț.

Ne-ai îngrijorat.

- Ce vrei? - Ce i-ai spus doctoriței?

- Nimic. - Ești sigur?

Nu i-ai vorbit despre gunoi, nu?

Știi că dacă află ce e acolo jos, o să fii și tu implicat?

Știu.

Aici e un contract pe perioadă nedeterminată.

Totul e în regulă, iar în anii următori ai avansări garantate.

Prefer banii gheață, pe loc.

Vreau să plec din locul ăsta.

De acord, ți-i aduc mâine.

Intoxicația cu plumb e certă, îi administrăm dimercaprol.

- E o intoxicație ușoară sau gravă? - Ușoară.

- Va scăpa într-o săptămână. O zi bună. - Mulțumesc.

- Salut, Firas, cum te simți? - Bine.

- Ce voia Umberto de la tine? - Ție ce-ți pasă?

Salut! Ești deja aici?

Voiam să-i pun câteva întrebări fratelui tău.

Când te-am salvat, tot repetai fraza aceea în arabă.

Despre morții care nu-și găsesc liniștea dacă nu sunt îngropați.

- Ce vrea să spună asta? - Poate am avut halucinații.

Firas, ai spus exact aceleași lucruri

pe care Bergamasco le-a lăsat scrise înainte să se sinucidă.

- Cine sunt morții fără mormânt? - Nu știu despre ce vorbești.

Am aflat că vrei să pleci la Milano.

Renunți la muncă așa, pe neașteptate, ai câștigat la loterie?

- Sau ți-a dat cineva bani? - Ești polițist?

Firas.

Ce spune Coranul despre mincinoși?

Despre cei care se lasă corupți de bani pentru a acoperi o nedreptate?

Umberto m-a plătit mult mai mult,

ca să curăț rapid peretele din camera centralei.

Nu știai că era plumb acolo?

Ba da, dar mi-a spus să arunc totul la o groapă de gunoi ilegală.

- Dar voi nu trebuie să mergeți acolo! - De ce?

Noroc!

- Cum se simte fratele tău? - Se simte mai bine.

Vittoria mi-a raportat intoxicația cu plumb.

Când se va simți puțin mai bine, spune-i lui Firas că trebuie să vorbesc cu el.

Desigur.

Îți iubești fratele, nu-i așa?

Ne certăm continuu...

dar ne-am protejat mereu unul pe altul.

Nu a fost ușor să schimbăm țara.

Eu nu știu nimic despre tine.

Nimic despre povestea ta, despre ce ți s-a întâmplat.

A fost greu.

Firas este încă plin de furie.

Nu suportă să fie privit de sus.

Are obsesia asta de a deveni milionar ca să se răscumpere.

Tu în schimb?

Nu, eu aș vrea lucruri normale.

Să fiu liniștită, să mă îndrăgostesc.

- Scuză-mă. - Ce s-a întâmplat?

Nu știu ce mi se întâmplă când sunt cu tine.

Am în spate un mariaj eșuat, un copil...

Nu știu...

A trecut mult timp de când n-am mai simțit emoții atât de puternice.

Scuză-mă.

Mulțumesc, Raul.

Mulțumesc.

Comanda asta?

La masa avocatului.

- Dle avocat, cum merge? Totul bine? - Da, mulțumesc.

Cafeaua dvs.

Am aflat că plecați.

Nu, mai rămânem câteva zile să respirăm puțin aer curat.

Doriți un sfat? Luați-vă fata și plecați de aici.

Când ai de-a face cu familia Moser, te arzi.

De fapt, Diego Ferrari a fost cel care mi-a dat viața peste cap.

Nu, de el nu mai trebuie să-ți faci griji, l-am alungat.

Curiozitatea mă roade. De ce îi urâți atât de mult pe cei din familia Moser?

- Din cauza hotelului? - Nu, nu e din cauza asta.

Unii oameni n-au nicio morală.

Iată de ce.

Și tu ai sângele lui Leonardo în vine...

lasă-i în pace, gândește-te la tatăl tău.

Ai un tată bun, ba chiar unul extraordinar.

- Mai doriți altceva? - Nu, nota de plată, vă rog.

- Crezi că are dreptate? - Nu știu.

Dar dacă te gândești să mergi la familia Moser, e bine să o faci.

Aici trebuie să fie.

Mă duc să văd ce e în groapa asta de gunoi.

Chiar și cu plumbul, fratele meu nu-l va da niciodată în judecată pe Umberto.

Nu contează, vreau să știu de ce vorbea despre morți care nu-și găsesc liniștea.

Nu ar fi cazul să-i povestești totul Margaretei?

Dacă găsesc ceva, da.

Vittoria!

- Vin cu tine! - Nu, e mai bine să rămâi aici.

Trebuie să vină doamna Treo pentru rețete!

Iman, cum se simte Firas?

E bine, își va reveni într-o săptămână.

- Îl saluți din partea mea? - Bineînțeles.

- Eu plec, ne vedem mai târziu. - Bine.

- Să mă suni dacă e ceva. - Pa.

Iman, scuză-mă!

- Unde se ducea Vittoria? - Se ducea la groapa de gunoi.

- Mă tem că se bagă în bucluc. - Bine.

Arată-mi unde e.

Aici.

Am auzit c-ai avut accident. Ești un pericol public.

Nu mai zic de tine cu bombele tale.

Sărăcuțul alcoolic.

Vorbește cățărătoarea psihopată.

Greta, cui scrii?

Nimănui! Un prieten de la școală.

Vindecă-te.

Matteo, a venit Asia!

Vin imediat!

- Ce tot vrei? - Iman mi-a spus unde ești.

Era îngrijorată pentru tine.

- Ce e acolo? - Dovada că Umberto e un criminal.

- Adică? - Ce te interesează pe tine?

Ți-am explicat deja, nu te preface că nu exist.

Pune-ți asta, s-ar putea să fie materiale toxice acolo.

Trebuie să fie molozul pe care Umberto l-a pus pe Firas să-l arunce.

Sunt sigură că e plin de plumb.

- Dar ce căutăm, de fapt? - Nu știu exact.

Dar Firas, în delirul lui, vorbea despre morți fără mormânt.

Bergamasco a scris același lucru înainte să se sinucidă.

Ce legătură are Firas cu o poveste întâmplată acum ani de zile?

Nu știu, asta încerc să aflu.

Marco!

Trebuie să chemăm carabinierii.

Nu înțeleg de ce fiul meu s-a purtat așa cu tine.

Din păcate, nu vom afla niciodată motivul.

Dar acum ești aici și asta îmi umple inima de bucurie.

Ești frumoasă!

E posibil ca niciunul dintre voi să nu aibă idee cine e mama mea?

Știm cât știi și tu.

Am încercat să întreb printre vechile cunoștințe ale fratelui meu,

chiar și la universitate, dar nimeni nu știe nimic.

- Suntem cu toții uimiți, din păcate. - Da, dar ea trebuia să locuiască aici.

Am fost găsită în aceste păduri.

Nu știi cât de mult aș vrea să mă întorc în timp

și să încerc să înțeleg ce punea la cale fiul meu,

și să-i evit moartea.

Vittoria l-a ucis pentru că descoperise ceva,

dar nu va recunoaște niciodată.

Vrei să vezi pozele tatălui nostru?

Desigur.

Vino.

- Ăsta era biroul lui? - Da, acum e al bunicului.

Tata era arhitect. Știi asta, l-ai cunoscut.

Da.

Ascultă, s-a purtat urât cu tine?

Mai degrabă se temea că mama ta va afla că exist.

Aici păreau fericiți.

Adulții sunt toți niște gunoaie. Asta e realitatea.

- Dar unchii tăi te iubesc, nu-i așa? - Nu mai știu.

- Tatăl nostru citea mult. - Da, chestii de arhitectură.

Nu-mi vine să cred!

Emily Dickinson, e una dintre poetele mele preferate.

- Ai mai văzut-o? Uită-te la dedicație. - Nu.

"Lui Leonardo, destinul nostru va fi iubirea noastră unică"

"pe care nimeni nu trebuie să o descopere, și care îmi face inima să bată."

- Mama ta ar putea scrie așa ceva? - Nu-i stă în fire.

Atunci ce înseamnă "pe care nimeni nu trebuie să o descopere"?

Poate o iubire clandestină.

Uită-te la dată.

1997. Anul în care m-am născut eu.

Deci asta a scris-o mama mea adevărată.

Cristiano!

Ce părere ai?

După dimensiunile bazinului, pare a fi o femeie.

E probabil, dar lasă-mă să lucrez la asta.

Mă suni când afli ceva?

Te anunț, în măsura în care îmi permite secretul anchetei.

Desigur. Mulțumesc.

Doctore, se știe ceva despre datare?

Încă nu. Dar imediat ce aflu ceva, vă anunț.

Bine, mulțumesc.

Margaret.

Spune.

Interogați-l pe Umberto despre proveniența acelui cadavru.

Este legat de moartea lui Bergamasco și de cea a lui Leonardo.

- Ce treabă are Bergamasco? - El știa despre acel cadavru.

Înainte de a se sinucide, a lăsat scris: "Morți fără mormânt".

- Dar ce poveste absurdă e asta? - Vorbește cu soția lui dacă nu mă crezi.

Voi verifica. Acum lasă-ne să ne facem treaba.

La ce te gândești?

Îți spun mai târziu.

De câte ori m-am uitat prin cărțile lui Leonardo,

și n-am observat niciodată asta.

E singura carte de poezii din bibliotecă.

Sunteți siguri că dedicația nu e a Vittoriei?

Nu, în '97 încă nu se întâlniseră.

Nu e doar o poveste oarecare, vorbește despre o iubire secretă.

E posibil ca Leonardo să ne fi ascuns o iubire atât de mare?

Doamnă!

Bună seara! Scuzați intruziunea.

Umberto, am vrea să-ți punem câteva întrebări.

E vorba de Firas?

Da, și asta, trebuie să vii cu noi la secție.

- O seară bună. - La revedere.

- Acum spune-mi care e bănuiala ta? - Cred că știi deja.

Crezi și tu că acel cadavru ar putea fi mama Asiei?

Fă rost de o periuță de dinți a Asiei sau orice altceva

de unde să pot preleva ADN, îi voi da lui Cristiano.

De acord, dar să rămână între noi până când vom avea certitudini.

Sigur că da, drept cine mă iei?

Dă-mi o șansă.

Scuzați-mă.

Bună.

Îți voi face rost de ce mi-ai cerut.

Și? Cum a fost?

Firas nu delira.

Umberto l-a pus să ascundă un cadavru.

Știu că procesul e important, doar că...

Federica, trimite-mi-l și voi lucra la el în noaptea asta.

Da, bine.

Acum trebuie să te las, la revedere.

Bună.

- E vreo problemă? - Nu, niște dificultăți la birou fără mine.

Cum a fost cu familia Moser?

- Bine, până au venit carabinierii. - Adică?

L-au chemat pe Umberto pentru treaba cu deșeurile toxice.

- Era de așteptat. - Da.

Matteo e drăguț. După părerea mea se simte singur, mi-e puțin milă de el.

Și el a crescut fără mamă.

Am găsit asta. Probabil era a mamei mele.

Și dacă dedicația din interior îi aparține, îl iubea enorm pe tata.

Vorbește despre o iubire clandestină și asta ar explica totul.

Dar nu e nicio semnătură.

E de la biblioteca municipală, are ștampila.

- Poate poți afla cine l-a împrumutat. - Nu observasem.

Mulțumesc, tată!

Umberto, ce faci?

Ce te-au întrebat? E adevărată povestea cu cadavrul?

Se știe deja?

- Toată lumea vorbește despre asta. - Am clarificat că n-am nicio implicare.

Am debarasat niște moloz, nu știam de scheletul din sac.

- Nu i-ai explicat Margaretei? - Ba da.

- Nici de plumb nu știai nimic? - Barbara, nu sunt chimist.

Înțelegi că riscăm o plângere pentru aruncarea deșeurilor toxice?

Firas a ajuns la spital.

Ajunge! Voi rezolva totul, aveți încredere.

Alo?

Bună! E totul în regulă cu unchiul tău?

Spune că nu știa nimic despre scheletul găsit pe șantier.

Eu am aflat că acea carte pe care am găsit-o,

provine de la bibliotecă, aș vrea să merg acolo.

Vii cu mine sau trebuie să mergi la școală mâine?

Nu, te însoțesc, oricum n-am chef să merg la școală.

Bine, mulțumesc. Noapte bună.

Noapte bună.

Salut, Cristiano. Vreo noutate?

Datorită periuței de dinți, am secvențiat ADN-ul Asiei Premoli.

Dar starea oaselor găsite face totul mult mai complicat.

Pentru comparație va mai dura câteva ore.

Bine, anunță-mă, mulțumesc.

Cu plăcere. Pe mai târziu.

Dă-mi-o la telefon, vreau doar să știu cum se simte.

Diego, nu vrea să vorbească cu tine!

- Dă-mi-o. - Degeaba insiști, nu ți-o dau.

Dă-mi-l.

Mai sună o dată și jur că vin la magazin și te omor! E clar?

Acum, știrile despre misterul din San Martino.

Se așteaptă analizele scheletului găsit la groapa de gunoi.

Familia Moser, proprietarii șantierului...

Cine știe cine a murit?

Moser e în belele, asta e o veste bună!

- Salut! - Bună!

Le-am făcut în dimineața asta, știu că-ți plac.

Mulțumesc.

Cum se simte Firas?

E mai bine, datorită Victoriei.

Tu cum ești?

Tocmai am primit a nu știu câta amenințare cu moartea de la Raul.

Luciana nu vrea să vorbească cu mine. Cum vrei să fiu?

Îmi pare rău, ar trebui să-i spui totul.

Asta voiam să fac...

dar Vittoria m-a făcut să mă răzgândesc și are dreptate.

Știi că aici zvonurile circulă repede și ar putea fi periculos pentru tine.

- Mergi la școală azi? - Ce te interesează pe tine?

Mă interesează, pentru că dacă nu vii la școală, vei fi corigent.

Venim în aceeași clasă și ar fi un dezastru.

Vorbește cea care voia să dea foc șantierului hotelului nostru.

Știi ce se întâmplă dacă spun asta tuturor?

După ce a făcut unchiul tău, tot orășelul ar fi de partea mea.

Nu vei mai putea incendia nimic, carabinierii au pus sigilii.

Sora mea ar fi reușit, ea era o persoană determinată, uite.

Drăguță!

Doamne, e foarte târziu! Pa!

Salut, scuze de întârziere, am trecut pe la Diego.

Ai făcut bine.

În oraș se vorbește doar despre cadavrul pe care l-au găsit.

Umberto a declarat că nu știe nimic.

- Tu îl crezi? - Nu.

Sper doar ca fratele meu să nu fie reclamat.

Să sperăm că nu.

A riscat să moară și, din fericire, Matteo nu l-a lovit cu mașina.

L-am văzut la barul din oraș, nu s-a dus la școală.

Bună, Matteo.

- Nu mergi la școală azi? - Nu.

N-am chef să-mi văd prietenii.

Se uită la mine de parcă aș fi un caz social, poate au dreptate.

Sigur, dacă continui să bei așa, poate chiar vei deveni un caz social.

Zilele trecute băusem, dar te-am ajutat oricum cu Firas.

Într-adevăr, ai fost bun.

Dar băutura îți face rău oricum.

Sunt îngrijorată pentru tine.

Faci bine, având în vedere că sunt printre monștri.

Poate că și unchiul Umberto e un monstru.

Nu știu, eu nu mai înțeleg nimic.

Știu că ții la el ca la un tată.

Oare al cui o fi acel cadavru?

Nu se știe.

Trebuie să plec, am o întâlnire cu Asia.

- V-ați împrietenit? - O ajut să afle cine a fost mama ei.

Trebuie să mergem la bibliotecă.

- Pa. - Pa.

Salut, Cristiano, ai noutăți?

Bine, vin cât de repede pot. Mulțumesc.

Marco.

Iată-mă, am verificat.

Asia!

Unde ai fost?

Cartea a fost luată de aici și nu a mai fost returnată niciodată.

- În registru e doar o inițială. - Pot să o văd?

Sigur, iată aici.

"MC".

- Nu e numele complet? - Nu.

Aveți idee cine ar fi putut fi?

În acel an, în locul meu era un coleg mai în vârstă, din păcate a murit.

Încă semna cu stiloul.

În acei ani, această persoană a mai luat și alte cărți de la noi.

S-a semnat mereu așa, din '95 până în '97.

Tot ea și mereu poezii.

- Apoi s-a oprit brusc. - Exact.

- Aș vrea să o păstrez. - Sigur. Puneți doar o semnătură.

Moartea a avut loc acum 25 de ani,

e vorba despre o tânără de vreo 20 de ani, pe oase am găsit urme de funingine.

Cauza decesului?

Probabil asfixiere prin inhalare de fum.

- Ai anunțat deja carabinierii? - Încă nu am redactat expertiza.

Carabinierilor le voi spune că ideea cu ADN-ul fiicei sale a fost a mea.

Eu te-am chemat. Să trecem la motivul pentru care sunteți aici.

Există o potrivire.

- E mama Asiei? - Este aceeași persoană.

A fost găsită pe șantier, moartă prin asfixiere,

iar moartea ei datează din anul în care a fost incendiat hotelul.

Totul indică faptul că este ea.

Ești sigură că nimeni nu a mai văzut-o pe această Maria Chiesa?

Da, au crezut că a fugit după ce a provocat incendiul.

Scuze, dacă Maria ar fi fost într-adevăr mama Asiei,

ar explica și motivul pentru care relația nu era cunoscută.

Familiile Moser și Chiesa se urăsc de generații.

Cum e posibil ca nimeni să nu fi bănuit nimic?

Tatăl și surorile, după incendiu, nu au mai căutat-o?

Nu, pentru că a existat un martor care a văzut-o fugind în acea noapte.

- Cine a fost? - Umberto.

Tată!

- Trebuie să-i spui. - Știu.

Văd că v-ați împăcat.

- Tocmai am aflat ceva. - Și eu.

Timp de trei ani, mama mea împrumuta cărți de la biblioteca municipală.

Semna cu "M" și un "C".

Chiar despre mama ta voiam să-ți vorbesc.

- Vă las. - Bine, pa.

Ce-ați aflat?

Au comparat ADN-ul cadavrului din groapa de gunoi cu al tău.

Se potrivesc. Mama ta a murit acum mai bine de 20 de ani.

- Nu, nu e posibil. - Din păcate, așa este.

- Credem că știm și cine este. - Cine a fost?

Maria Chiesa, fiica lui Raul.

"MC", Maria Chiesa.

Sunt inițialele de pe registru.

Cum este posibil?

Spuseseră că a fugit.

Deci ar fi murit în incendiul pe care ea însăși l-a provocat?

Unde eram eu? De ce nu s-a gândit la mine?

- Asta nu știm. - Nu, ascultă-mă, te rog.

În visele mele, în amintirile mele,

e mereu o femeie care mă ia cu ea. Cine era acea femeie?

E normal să fii confuză, erai prea mică.

- Nu, nu e adevărat. - Nu plânge.

Tu ai făcut tot ce a fost posibil.

- Ce frumoasă era Maria! - Așa e.

Cine știe unde e acum?

- Ne așezăm aici? - Da, e bine.

Rețeta, din partea Victoriei.

Chiar dacă o urăști pentru povestea cu Diego, ea ține la sănătatea ta.

Mulțumesc.

Ia zi-mi, chiar nu știi nimic despre anchetă?

Prietena ta, Margaret, nu ți-a spus nimic?

Da, v-am văzut, stai liniștită.

Sunt genul care-și vede de treaba lui.

Când eram în țara mea, au vrut să mă omoare...

pentru că m-am îndrăgostit de o fată.

De aceea am fugit.

- Știi cine m-a salvat? - Cine?

Diego și Vittoria.

Da, nu au fost niciodată amanți.

Se vedeau pe ascuns ca să mă ajute cu actele pentru a rămâne în Italia.

Leonardo era convins că aveau o relație, dar nu era așa.

N-au spus-o ani de zile doar ca să mă protejeze pe mine și pe fratele meu.

E corect să știți asta.

- Dna Mareșal! - Domnule Chiesa!

- Bună ziua! - Salut, Luciana.

- Bună. - Bună.

Nu mă așteptam să te văd aici.

- Vrei o cafea? - Da, cu plăcere.

- Ne aduceți două cafele, vă rog? - Pregătește două cafele.

- Ce mai faci? - Mi-am luat o piatră de pe inimă.

Scuză-mă puțin.

Spuneți, doctore.

Deci știți identitatea cadavrului.

Ești un coșmar, ce mai vrei?

Acum 25 de ani, tu ai dat alarma pentru incendiul de la hotel, nu-i așa?

Da, toată lumea știe, și ce dacă?

Ai spus că Maria Chiesa a fost cea care a provocat incendiul,

și că apoi a fugit, păcat că a murit.

Despre ce vorbești?

Cadavrul pe care l-ai pus să fie aruncat la groapa de gunoi era al Mariei.

Maria era mama Asiei și iubirea secretă a lui Leonardo.

- Ce tot spui acolo? - De ce ai ascuns cadavrul?

- Tu ai ucis-o! - Te-ai băgat unde nu-ți fierbe oala.

N-ai înțeles nimic! Nimic!

Umberto, trebuie să vii cu noi.

Ești arestat!

Ce s-a întâmplat?

Ce se întâmplă, mătușă? Unde îl duc?

Stai liniștit.

Leonardo Moser și Maria Chiesa au o relație pe care o țin secretă

pentru că cele două familii se urăsc.

Ea rămâne însărcinată și pleacă din sat ca să nu se afle.

Atunci dvs o ucideți și ascunde cadavrul.

Asia, în schimb, fetița, se pierde în pădure.

Sunt doar fantezii, prostii.

Nu le spun eu, le spun anchetatorii.

Ați spus că ați văzut-o pe Maria Chiesa la hotel în momentul incendiului.

Iar acum câteva zile ați încercat să faceți cadavrul să dispară.

Nu știam că acel cadavru, că acele oase, erau ale Mariei Chiesa.

Vorbiți-mi despre incendiu. Cum de erați acolo?

Eram acolo din întâmplare.

Am văzut-o pe Maria fugind după ce a dat foc.

Știți că nu poate fi adevărat, pentru că Maria a murit în incendiu.

În acea perioadă exista un grup de ecoterroriști,

care amenințase că va distruge hotelul.

Maria era cu ei, toată lumea știa asta aici.

Am văzut o persoană fugind, cine altcineva să fi fost?

N-ați văzut-o bine și ați inventat legenda Mariei incendiatoarea?

- Eram sigur că era ea. - Vreți să știți ce cred eu?

Ați inventat legenda Mariei incendiatoarea

ca să nu o mai caute nimeni din momentul în care ați ucis-o.

- Nu e așa. - Vă spun mai mult.

Ani mai târziu, Leonardo se întoarce, află,

vrea să o denunțe iar dvs îl lichidați și pe el.

Glumiți, nu-i așa?

V-am cerut ca să mă apărați iar dvs mă acuzați de o altă crimă?

Nu, am venit să vă ascult și să încerc să înțeleg.

O fac pentru fiica mea, pentru că trebuie să știe adevărul despre mama ei.

Dar cu cât vă ascult mai mult, cu atât mă convingeți mai puțin.

Nu, nu voi fi avocatul dvs.

Nu am ucis-o pe Maria Chiesa, nici pe Leonardo. N-am ucis pe nimeni!

Mă voi constitui parte civilă.

Deci veți mai avea de-a face cu mine, dar ca parte adversă.

Am terminat.

Dle avocat!

Vă mulțumesc tuturor c-ați venit.

În sfârșit, sora mea își va găsi puțină pace printre pădurile ei.

Mulțumesc.

Nu, tată! Tată!

Tu ce cauți aici?

Tată, nu acum.

Ce cauți aici?

Să transmit condoleanțe familiei dvs.

Nu accept condoleanțe de la cei din rasa ta!

Sunt cei care mi-au ucis fiica.

Matteo, vino, te duc eu cu mașina.

- Mă duc singur, mulțumesc. - Nu, nu te lăsa rugat.

Hai, vino.

Tu nu știai nimic despre Maria și tata?

Nu.

De ce i-ar fi ucis unchiul Umberto? Ce motive avea?

- Asta nu știu. - Crezi că el este un ucigaș?

Cred că este ceva mult mai complicat la mijloc în moartea Mariei.

Și în moartea lui tata, la fel.

Traducerea: Denis Kent

Sfârșitul episodului 3 din sezonul 1