Original subtitles

Download Episode here: https://userload.co/f/1f96a6ab295a

Episodul 7 TRANDAFIRUL ANTIC

POŞTĂ CORESPONDENŢA TRIMISĂ

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua, Natalina !

Aţi primit o scrisoare. - Mulţumesc.

Parfum fin...

"Dragă Matteo, nu ţi-aş putea-o spune niciodată în persoană."

"însă îmi doresc să ştii."

"Eşti cel mai frumos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată."

"Frumos în interior, în ceea ce spui, ce faci...

"Mă încearcă pentru tine un sentiment interzis, dar pur."

"care îmi luminează zilele.

"Matteo..."

"O, Matteo, mi-aş dori să pot să şterg de pe pământ"

"ceea ce ne desparte, cum am făcut în această scrisoare."

"A ta pentru totdeauna, Anonimă."

Şi cine-o fi această anonimă ?

Lăudat fie lisus Hristos !

- Lăudat fie lisus Hristos ! - În veci. Amin !

- E atât de dificil ? - Nu ştiu cum s-a putut întâmpla.

Sunt femeie măritată, părinte.

Căsnicia mea, cu bune şi rele, a fost mereu una fericită.

Dar, de un timp, nu mai este aşa, pentru că...

Pentru că..

Pentru că m-am îndrăgostit de un alt bărbat.

E o iubire imposibilă. Nu pot, nu trebuie...

Mă simt... vinovată.

Bărbatul meu nu merită aşa ceva. A făcut mereu multe pentru mine.

M-a respectat mereu, însă este ceva...

E ceva foarte puternic.

Când îi vorbesc, parcă îmi ştie toate nevoile, dorinţele...

E ca şi cum ne-am şti dintotdeauna. Parcă m-ar citi cu totul.

Ai vorbit cu soţul tău ?

Da. Pentru că a devenit ciudat.

Absentă... A trebuit să îi spun adevărul.

Iar de când i-am spus, nu a mai venit acasă.

Doarme la serviciu. La seră.

Nu vrea să mă vadă, să-mi vorbească. Vrea doar să divorţăm.

- Şi tu ? - Eu...

Eu trebuie să îi vorbesc. Să îl fac să înţeleagă.

I-am scris şi o scrisoare, dar..

Mi-au spus că nu a vrut s-o citească. A rupt-o.

Dă-i timp. Vei vedea că va veni să te caute.

N-o s-o mai facă... Nu acum.

De aceea,

dacă aţi putea dumneavoastră să-i vorbiţi... Doamne...

Mă iertaţi, îmi e foarte ruşine. Nu aş fi vrut să vă rog.

Printre altele, nici nu ştiu dacă îmi veţi da dezlegare.

"Dacă se căieşte, iartă-l zice ! " zice Evanghelia.

Te iert în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Am confruntat-o pe Annalise şi nu a putut să nege.

Nu a vrut.

Nu. Singurul lucru pe care nu l-a vrut a fost să îmi spună numele lui.

Însă mai devreme sau mai târziu...

De când am avut primele dubii, am angajat un detectiv.

Încă nu am aflat cine e amantul, dar e doar o chestiune de timp.

De ce nu vrei să vorbeşti cu ea, în loc să o spionezi ?

Orice mi-ar spune, nu se va schimba ce a făcut.

Atunci... Ascultă aici ! Doi oameni cad într-un şemineu.

Unul are faţa plină de funingine, iar celălalt este curat.

Care dintre cei doi va merge să se spele ?

- Părinte, glumiţi ? - Vă rog...

Nu ştiu... Va merge să se spele cel cu faţa murdară.

Greşit! Va merge să se spele cel cu faţa curată.

Deoarece când ies din şemineu şi se văd unul pe altul,

cel murdar îl vede pe celălalt şi-şi spune:

"Ce bine că am ieşit curaţi !"

Pe când cel curat gândeşte: "Ce ne-am murdărit ! Fug să mă spăl."

- Ce e asta, un fel de pildă ? - Nu, de fapt...

E o poveste pe care mi-o povestea un amic evreu când voia să înţeleg

că înainte de a decide cum stau lucrurile,

e mai bine să te uiţi in oglindă.

Părinte, ce insinuaţi ? Eu nu sunt vinovat de nimic.

Iertarea este un act de mare curaj. Sper să aveţi acest curaj.

"Iartă-mă dacă m-ai trădat" a spus un poet.

Au venit după mine.

Dar ce ştiţi dv. despre căsnicie, despre cupluri, despre familie ?

- Dle căpitan... - Bună ziua, dle doctor!

Deci ? Ce îmi spuneţi ?

A decedat de cel puţin 10 ore. Strangulare, fără dubiu.

Restul aflăm din autopsie.

Însă după poziţionarea petelor, toate sunt pe partea dreaptă.

Cred că a fost mutat cadavrul.

Priviţi în jur, doctore ! S-a făcut noroi după ploaia de ieri-noapte.

Şi totuşi încălţările sărmanei sunt curate.

Au omorât-o şi apoi au adus-o aici. Sau a venit cu pantofii în mână.

Oricum ar fi, aveţi de-a face cu un om cu sânge rece.

- Calm, meticulos, hotărât. - Poate nici nu cunoştea victima.

"Nimic nu este mai sigur decât îndoiala" spunea cineva.

Încă ceva: am găsit mici înţepături la degetele mâinii drepte.

Pot fi de la spinii trandafirului găsit pe pieptul ei.

Este adevărat că sunteţi expert în acest tip de flori ?

- Da, este un trandafir antic. - Adică ?

Este o specie de cultură. Are multe petale.

Se obţine prin mutaţii şi hibrizi din trandafirii sălbatici.

Pentru că am aflat că dumneavoastră v-aţi bazat întreaga activitate pe ei.

Acesta nu este al meu. E un exemplar mediocru.

Dar ce legătură are asta cu moartea Annalisei ?

- Unde l-aţi găsit ? - Dle Cotroneo, îmi pare rău.

Trebuie să ne spuneţi unde aţi fost când a fost ucisă soţia dumneavoastră.

ANNALISA COTRONEO A FOST UCISă

M-a respectat mereu...

- Dle plutonier ! - Părinte !

- Ce faceţi aici ? - Aştept de două ore. E soţia aici.

Se coafează, îşi face permanent, pentru că duminică mergem la cinema.

Cine merge la cinema trebuie să aibă părul aranjat.

De ce nu intraţi ? Măcar puteţi sta jos.

Eu, înăuntru ? Nici mort. E plin de femei care vorbesc. Nu.

Prefer să muncesc.

Ca de dimineaţă, când am făcut un interogatoriu de gradul trei.

Cum să intru aici ?

Nu trebuia să-l interogaţi pe Cotroneo ?

Nu se lasă.

E un dur, inflexibil. Tot repetă că în ziua delictului,

el era în seră şi se gândea,

că vorbea cu plantele.

- Dar ce, e un film Walt Disney ?! - Dle plutonier, vă cheamă soţia.

Nu putem să îi tăiem părul fără supervizarea dumneavoastră.

- "Fără supervizarea dumneavoastră..." - Trebuie să plec.

Ferice de voi, că nu vă căsătoriţi. Nu trebuie să faceţi supervizări.

Eu spăl, eu calc, eu strâng.

- Îţi spun o glumă ? - Da, spune !

O doamnă cu un cărucior trecea printr-un parc.

Se întâlneşte cu o prietenă pe care n-a văzut-o de mult.

Cum ajunge, se uită la căruţ şi spune:

"Ce copil frumos ! E leit tatăl lui."

Iar cealaltă răspunde:

"Da, aşa este, dar să nu-i spui soţului meu !"

- Nu e amuzant ? - Nu am înţeles. Adică ea...

Deci soţul..

- Nu am înţeles. - Tu nu înţelegi nimic niciodată !

Dv. nu ziceţi nimic ? Aţi auzit ce glumă de prost-gust a spus ?

- Ce vrei să spun ? E o glumă. - Da ? Să vă spun eu una bună.

Una neruşinată despre anumite scrisori trimise unui preot.

Acum îmi citeşti şi poşta ?

Nu o citesc. O lăsaţi dumneavoastră aiurea.

Poate a scris-o o doamnă singură care are nevoi de afecţiune.

Şi fix tu trebuie să i-o oferi ?

- Azi mă tutuieşti. - Ce să fac, mi-a scăpat...

Unele lucruri mă scot din sărite.

Alo ?

- Acum am înţeles ! - Îl chem imediat.

- Don Matteo, e pentru dv. - Cine este ?

- E plutonierul Cecchini. - La ora asta ? Oare ce vrea ?

Poate vrea să joace o partidă de şah.

Mulţumesc, Nerino !

Alo ? Spuneţi, dle plutonier.

ÎNCHISOARE

"Curajul iertării"...

Ştiţi că în toată ziua aceea la seră

nu mi-am putut scoate din minte aceste cuvinte ?

Dar nimic. Un încăpăţânat... Nu am sunat-o. N-am căutat-o.

- Ştii de ce ? - Nu ştiu. Eram derutat.

La început m-am gândit că, dacă aş fi ştiut cine era celălalt...

As fi înţeles motivele Annalisei.

Şi aşteptam să primesc veşti de la detectivul angajat.

Însă, în final, mi-am dat seama că...

Era un fleac. Adevărata problemă era propriul meu orgoliu.

Dar era deja târziu. Prea târziu pentru tot.

Îţi aminteşti povestea cu cei doi oameni din şemineu ?

Da. Merge să se spele cel cu faţa curată.

Greşit! Merge să se spele cel cu faţa murdară.

Vezi, la o asemenea problemă, putem da răspunsuri diferite.

Depinde cum vedem lucrurile.

Adevărul este că cei doi, după ce ies din şemineu,

nu se privesc doar la faţă ci se uită şi la mâini.

Cel curat nu are nimic pe mâini,

pe când cel murdar are mâinile pline de funingine.

Realizează că e murdar şi merge să se spele.

Nu am nevoie să mă uit la mâini ca să ştiu că le am curate.

DETECTIV PARTICULAR TONY PETRI

- Cine e ? - Sunt don Matteo.

- Vă deschid. - Mulţumesc.

Părinte, vă însoţesc imediat.

Mă pregătesc pentru o supraveghere.

Să văd dacă am pus tot: pix, caiet, reportofon.

- Ce grei sunt ! - Părinte, lăsaţi-i, sunt fragili !

Arată ca nişte ochelari de soare, dar, de fapt, sunt camere de filmat.

- Incredibil, nu ? - Şi acest stilou ?

E clasic. Are microfon într-o parte şi cheie în cealaltă.

- Iar acel termos ? - E un termos.

Cum e aceasta o pâine adevărată cu salam adevărat,

iar acestea şosete autentice de lână, să-mi ţină de cald la noapte.

Cât timp durează să faci o supraveghere ?

Cine ştie cât le ia celor doi ?

Poate fi o oră, două, patru, toată noaptea...

Serios ?

Jocul. Dacă îmi uit jocul, mă omor. Unde l-am pus ? Uite-l.

Ce s-a întâmplat, părinte, a dispărut stareţa ?

Paracliserul fură din banii de colectă ?

Sunt curios, pentru că e prima oară când mă angajează un părinte.

Îmi pare rău pentru dumneavoastră, dar nici de data asta nu va fi uşor.

Nu ?

Annalisa Cotroneo era din parohia mea.

Sărmana ! Acolo am dat greş.

Mi-a luat mult să...

Eu nici nu...

Soţul ei mi-a spus de dumneavoastră.

Şi voiam să ştiu dacă aţi găsit ceva despre trădarea soţiei.

Nu, nicio dovadă. Doar nişte indicii. Am fotografiat-o cu un bărbat.

- l-ai spus soţului de acest bărbat ? - În niciun caz. Ce, ne jucăm ?

Eu sunt un profesionist. Vin de la o agenţie prestigioasă din capitală.

Mai că am inventat eu această slujbă.

Dau nume şi prenume doar dacă sunt sigur două mii la mie.

Nu poţi avea încredere în soţii geloşi.

Sunt în stare de orice, chiar mai rău decât doamnele. Vă spun eu !

În seara când Annalisa a fost ucisă, nu o urmăreaţi, nu ?

Nu ieşea niciodată seara singură.

Vedeţi, femeile măritate înşeală mai ales după-amiaza.

Uneori şi dimineaţa. Sunt cel mai greu de urmărit.

Bărbaţii sunt mai libertini, îi prinzi repede.

Dar pe femei când le prinzi ?

În seara aceea eram ocupat cu nebunii ăştia doi care mă bagă în ospiciu.

Nu-ţi dai seama pe unde intră, de unde ies.

Uitaţi aici ! Sunt copii, desigur. Originalele le-am dat poliţiei.

- Cine e bărbatul ? - Îl cheamă Artemisio Gigliotti.

E profesor de latină la şcoala unde preda ea.

Cum se simte să intri aşa în viaţa celorlalţi ?

Cum se simte ?

Să vă spun ? Ca Atotputernicul...

Mă scuzaţi. Mă spovediţi acum ?

Eu ascult ce vor să îmi spună oamenii, nu îi spionez.

Dar nu e mare diferenţă.

Dumneavoastră urmăriţi ca sufletele oamenilor să fie pe calea dreaptă,

iar eu îi urmăresc pe stradă.

Îi pândesc, îi pozez, uneori îi demasc.

Părinte, noi lucrăm cumva în tandem.

Eu descopăr murdăriile, iar dumneavoastră le spălaţi.

- Dle căpitane. - Ce e ?

V-a sunat don Matteo de două ori. Voia să vă vorbească.

Ei bine, dacă sună iar, îi spui, ca de obicei, că sunt bolnav.

- De fapt... - Ce ?

De fapt, e aici.

- Bună seara, dle căpitan ! - Bună seara, părinte !

Dacă nu mă lăsaţi să termin de vorbit...

- O să plec repede. Voi fi succint. - Staţi, ştiu deja.

Aţi venit să-mi spuneţi că domnul Cotroneo e nevinovat.

Aţi ghicit.

- Don Matteo, luaţi loc. - Mulţumesc !

- Vă servesc cu ceva - Nu, mulţumesc,

Poate vă pot oferi ceva dumneavoastră, dle căpitan ?

Nu ! Don Matteo, îmi spuneţi ceva ?

Cum faceţi dv., îi priviţi în faţă şi deja vă daţi seama ?

Doar are ochi.

Dle căpitan, în acea seară, Cotroneo voia să se împace cu soţia.

- De ce ar fi ucis-o - Aşa spune el.

Dar judecătorul nu-l crede. Nu i-a acordat arest la domiciliu.

Eu îl cred. Durerea îi e sinceră.

Sigur. Uciderea soţiei e o secundă, e furia momentului.

Dar când realizează că are de stat 30 de ani în puşcărie,

atunci îi vin şi remuşcările.

Eu ştiu diferenţa dintre remuşcare şi regret.

Cotroneo nu e un asasin cu remuşcări.

Cotroneo regretă că nu s-a împăcat cu femeia pe care o iubea.

Bine, don Matteo. Chiar dacă aş fi de acord cu dumneavoastră,

ultimul cuvânt îl are judecătorul.

Bine, judecătorul... Însă e si intuiţia...

- Iar începi ? - Adică... contează intuiţia.

Părinte, am o mulţime de treabă, trebuie să vă las.

Însă pentru mine e clar: e clasica crimă din pasiune.

Căpitane, aveţi dreptate asupra motivului.

Dar uitaţi că nu numai soţii pot fi geloşi, ci şi amanţii.

Când eram mică credeam că sufletul e făcut precum cearşaful. Identic.

Da ? Şi acum ce credeţi ?

- Că e mai mic. - Ca o faţă de masă ?

Ca un şerveţel delicat. Subţire...

Îmi place să vă aud vorbind despre suflet. Văd că vă pricepeţi.

Cine vorbeşte aşa despre suflet e cel ce primeşte astfel de scrisori.

Poftim ? Încă una ?

Când a venit ?

Nici nu a mai trimis-o prin poştă. A băgat-o pe sub uşă de dimineaţă.

Este datată azi. Şi e acelaşi scris.

Şi acelaşi parfum.

- Don Matteo I La telefon ! - Vin acum. Cine e ?

- Ei, cine... O fi pupăza anonimă. - Nu, e vicarul.

Vicarul...

Vicarul.

Da, dle vicar. Mai exact, nu una, ci două.

Da, a mai ajuns una de curând.

Sigur.

Nicio problemă.

Pe curând.

- La revedere, am plecat. - Cum, deja plecaţi ?

Da. Am fost convocat la episcop.

Apropo... Cum o fi aflat despre scrisoarea anonimă ?

De unde să ştiu ? Am atâtea nimicuri pe cap...

Aşa este.

Dacă se continuă cu aceste scrisori, ar putea deveni o problemă.

Ştiu, însă nu ştiu cum să mă feresc.

Nu aveţi nicio idee despre asta ?

Adică despre cea care vă trimite aceste scrisori şi vă sună şi tace ?

- Chiar nu ştiu. - Foarte rău.

Şi ce s-a întâmplat cu intuiţia ta de Sherlock Holmes ?

Se pare că aceea funcţionează doar când e vorba despre alţii.

Matteo, eşti sigur că nu ai avut nicio intenţie involuntară,

atitudini care să fi putut genera aceste sentimente în parohie ?

- Sunt sigur. - Atunci cum explicaţi toate astea ?

Nu ştiu. Nu e prima oară când primesc asemenea scrisori, poate nici ultima.

Dar, Excelenţă...

Aş spune că sunt inconvenientele acestei meserii.

În afara modului discutabil de exprimare,

nu cred oportun să povestiţi o experienţă ruşinoasă personală.

Mi s-a întâmplat chiar şi mie. Acum ceva timp, bineînţeles...

Adesea avem de-a face cu femei singure, neînţelese,

care cred că văd în noi ce le lipseşte din familie.

Nu e chiar atât de straniu, dacă te gândeşti...

Un preot protector, deschis la dialog, fără legături de familie...

E o imagine pe care pot dezvolta lejer pasiuni fără speranţă,

din care în alte instanţe nu ar putea găsi ieşire.

- De acord, dar mă tem... - Dle vicar, mi se pare clar.

Dacă don Matteo spune că nu a alimentat în niciun fel

aşteptările nimănui, trebuie să îl credem.

ţine de el să rezolve problema.

Aşa ceva se poate întâmpla oricăruia dintre noi. Nu ?

Ei bine, aproape oricăruia...

Apropo de alibiul celui de la lucru, colegul victimei. Cum îl cheamă ?

Gigliotti.

Gigliotti are o figură ciudată, de asasin, de tip maniac.

Şi motivul există. Căci a fost refuzat de victimă.

Dar zice că are alibi.

Că a fost la un curs de auto... training autogen...

De la ora 18:00 până noaptea. Cu treizeci de persoane.

- Trebuie verificat. - De ce ? Cum adică ?

Nu, nimic.

Dv. spuneţi când nu spuneţi şi mă apucă agitaţia.

- Eu am oarecare dubii. - De ce "oarecare" ?

Deoarece e o suspiciune şi nu-mi place să suspectez oamenii.

Prefer să îi înţeleg.

Haideţi, fiţi sincer. Sunteţi foarte bun.

Dumneavoastră pătrundeţi unde alţii nu reuşesc.

Mulţumesc, dle plutonier, dar nu e aşa. Vreau să văd mai clar.

Ştiţi ce e ? Cotroneo, soţul defunctei, e în închisoare.

- Deci dacă îl puteţi ajuta... - Asta încerc să fac. Atât cât pot.

- Eu nu sunt poliţist. - Scopul scuză mijloacele.

- Ce legătură are, dle plutonier ? - Niciuna... E o vorbă...

Părinte, mă scuzaţi. Doar o secundă. Perfect.

Vă rog, simţiţi-vă ca acasă, părinte !

Cere răbdare, părinte, dar... Aşa m-a învăţat mama.

După ce s-a dus... Să nu credeţi că sunt nebun.

La tălpici nu pot să renunţ. Pe aici, vă rog.

Iată-le !

- Ce compoziţii interesante ! - Da ? Le-a făcut mămicuţa.

Uitaţi aici. Mai sunt şi altele.

Nu-mi e ruşine să vă spun, dar am moştenit asta de la mama.

Vă place ?

Mama spunea că e ca o pasiune care te ajută.

Şi avea dreptate. Eu după şcoală vin aici.

Termin lecţiile şi în mă apuc zilnic să fac, să creez, să dezvolt.

- Adesea şi noaptea. - Locuiţi singur ?

Singur. Da. Foarte singur. De când a murit mama... Foarte.

Dar ştiţi cum se spune: "Mai bine singur..."

Nu, nu e adevărat.

Mă întreb dacă singurătatea scurtează sau lungeşte timpul.

- Pascal spunea.. - Şi aceasta ?

Aceasta e creaţia mea. E cea mai dragă lucrare.

Acea colegă a dv... Annalisa Cotroneo adora trandafirii antici, nu ?

Da. Annalisa îi iubea mult... Chiar ea mi i-a oferit.

Vor rămâne aici mereu. Nu îi voi da jos niciodată.

Părinte, am o friptură în cuptor. Dacă se arde...

Dle plutonier, decizi să-ţi ucizi soţia.

Cum ?

- Ai decis să îţi ucizi soţia şi.. - Scuze, dar de ce ?

- E un exemplu, dle plutonier ! - Spuneţi aşa... Una la un milion.

Şi atunci îţi găseşti un alibi.

Cu toate filmele care rulează zilnic: poliţiste, de mister...

Şi ce fac la televiziune: comisari, inspectori, plutonieri...

- Vă uitaţi la toate ? - Nu, mă uit la cele cu doctori.

Vreau să spun că şi cel mai neinformat om reuşeşte să-şi facă un alibi. Nu ?

Faceţi referire la Cotroneo, care e închis pentru uciderea soţiei.

Mă scuzaţi, dar nu dv. spuneaţi că este vinovat ?

Aţi spus-o în faţa lui don Matteo.

Dle plutonier, eu nu emit judecăţi în faţa preoţilor. Nu comentez.

Mai mult, nu îmi dau voie să fac confidenţe.

- Mi se pare corect. - Cum faceţi dv. în schimb...

Eu mă gândeam la celălalt, la profesorul din pozele detectivului.

- Cum îl cheamă ? - Petri.

Nu, acela e detectivul. Pe profesor. Gigliotti.

Artemisio Gigliotti. Mie mi se pare un pic dus...

Mă scuzaţi că v-am întrerupt. Spuneţi.

Nu ne-a spus chiar don Matteo că şi amanţii pot fi geloşi ?

- Treizeci de persoane. - Ce ?

L-au văzut 30 de persoane. Are un alibi de fier.

Aici voiam să ajung. Sunt soţul şi decid să-mi ucid soţia.

- Tot un exemplu. - Da.

O omor, dar nu am niciun alibi. În schimb amantul. Gigliotti...

- Artemisio. - Da.

El, în schimb, uite-aşa, are treizeci de oameni care l-au văzut la reuniune.

Nu e ciudat ?

E ciudat, dar sunt treizeci de persoane care jură că l-au văzut.

Iar noi suntem aşa siguri că în timpul acestei reuniuni,

profesorul Gigliotti nu a ieşit, o jumătate de oră să zicem,

cu o scuză, să dea un telefon, să meargă la toaletă ?

Suntem absolut siguri ?

Ştiţi că acum gândiţi ca don Matteo ?

Dacă mă fac că nu v-am auzit, mergeţi să îl reconvocaţi pe Gigliotti ?

- Artemisio... - Mergeţi !

Vedeţi, don Matteo...

Eu nu ştiu dacă soţul este vinovat sau nu. Nu ştiu.

Dar dacă n-a fost el atunci aş vrea să ştiu cine a fost.

Să-l pot vedea în faţă.

Deoarece nu pot să înţeleg cum cineva e capabil de un delict atât de atroce.

O doamnă atât de minunată.. Atât de adevărată...

Pentru dv. Annalisa era mai mult decât o simplă colegă, nu ?

Vedeţi, don Matteo, la şcoală ştiau toţi că o iubesc.

Au observat cu toţii.

Însă eu nu am avut curajul să i-o spun.

Şi aşa, într-o zi mi-a cerut să mergem la o plimbare

Şi, nu ştiu cum, am încercat chiar să o sărut.

A mers rău. Foarte rău.

I-am cerut scuze şi i-am spus că o iubeam.

Nimic... Ea mi-a spus că nu poate fi nimic între noi.

Dar vedeţi, părinte, chiar şi în acele circumstanţe mi-a spus-o aşa...

A ieşit din maşină şi a plecat.

Apoi, în ziua următoare, mi-a trimis acel buchet superb de trandafiri.

Cu un bileţel scris. Ascultaţi:

"Ce iese din inimă intră oricum ar fi în inima celorlalţi."

Cum ar putea cineva să omoare o asemenea femeie, părinte ?

"Fraţilor, acum, în lisus Hristos, voi, care eraţi cândva departe,"

"aţi devenit apropiaţi, datorită sângelui lui lisus."

"El este pacea noastră. Cel ce a făcut din două un singur popor."

"Dărâmând zidul de separare care era în mijloc,"

"şi anume duşmănia."

"A şters prin carnea Sa, legea făcută din cerinţe şi decrete."

"pentru a crea în sine însuşi din doi un singur om, făcând pace."

"şi pentru a îi împăca..."

"A îi împăca pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup,"

"distrugând în sine însăşi duşmănia."

"El a venit prin urmare pentru a anunţa pacea vouă,"

"care eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape,"

"prin intermediul Lui ne putem prezenta şi unii şi ceilalţi..."

Don Matteo, am găsit-o ! Acelaşi parfum şi acelaşi scris.

Uitaţi dacă în biletul de cumpărături nu e acelaşi scris.

Nu e la fel ?

Bravo, dnă Marple ! Ai un adevărat fler.

Cine merge cu un şchiop începe să şchiopăteze.

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua !

Bună ziua, Adele !

Bună ziua, părinte.

Am venit să vă aduc acestea.

Adele, nu trebuie să te ruşinezi şi nici să îţi faci griji.

Poate crezi că ar fi mai uşor pentru tine

dacă nu aş şti că tu mi-ai scris scrisorile.

Însă eu sunt sigur că e mai bine aşa.

Ştiu că nu ar fi trebuit.

Dacă aţi şti nopţile albe avute înainte de a mă hotărî...

Nimeni nu m-a privit ca dv., părinte.

Eu vă vedeam ca...

Mi se părea că e dragoste.

Ai dreptate, Adele, e iubire.

dar nu vine de la mine.

Atunci de la cine ?

Tu vezi doar o încercare de a transmite oamenilor...

De la El vine iubirea pe care ai simţit-o.

El te iubeşte.

Lui trebuie să-i trimiţi aceste scrisori.

Cum adică la baie ?

Dle Artemisio, am zis baie doar aşa...

Se poate părăsi o reuniune pentru un motiv oarecare.

Nu. Este o terapie de grup foarte serioasă.

Cum ar fi ca la fiecare cinci minute să meargă cineva la baie...

Profesore, nu ne interesează pe noi ritmurile dv. biologice.

- Vreau să ştiu dacă în timpul... - Dle plutonier !

Profesore, vrea să ştie dacă în ziua incidentului aţi lipsit

de la reuniune cu orice motiv. E mai clar ?

Dle căpitan,

vă asigur că am un intestin foarte punctual.

Mămicuţa mă punea în fiecare zi la veceu la aceeaşi oră.

Şi m-ar fi ţinut toată ziua dacă nu îmi îndeplineam nevoile.

- Mămicuţa ? - Ăsta e întreg la minte ?

Natalina...

Am visat ceva aseară. Că don Matteo căsătorea.

- Pe cine ? - Pe noi doi. Ce vis frumos !

Nu era un vis, ci un coşmar. N-ai înţeles că nu mă mărit cu tine ?

Ce ţi-e şi cu astea...

Se poate ?

Mă iertaţi, părinte ! Pot să vă vorbesc puţin ?

Sigur, Adele. Vino !

Hai să mergem în sacristie.

O duce în sacristie...

Părinte, m-am mai gândit la ce mi-aţi spus zilele trecute.

Cred că am confundat iubirea cu nevoia de a fi iubită.

- Mă simt foarte singură. - Nu eşti singură.

Mulţumesc, don Matteo ! Credeţi că mai pot veni la biserică ?

Vai de tine dacă nu vii.

Vreau să fac ceva pentru dv., părinte. Să vă fiu de folos, ca prietenă.

Veţi vedea ce bine vă vor veni sutanele.

- Mai spălate şi călcate ca niciodată. - Sunt sigur.

Îmi faceţi un mare serviciu. Apreciez din suflet.

Fiţi serios, părinte !

Chiar şi sutanele ?

Don Matteo, voiam să vă spun că mă simt mai bine.

Vă mulţumesc pentru discreţie

şi pentru delicateţea cu care mi-aţi explicat unele lucruri.

Altcineva ar fi profitat de mine.

V-am împărtăşit dorinţele mele, nevoile. şi m-aţi înţeles.

- Vă mulţumesc, părinte ! - Eu îţi mulţumesc, Adele !

Când îi vorbesc parcă îmi ştie toate nevoile, dorinţele...

E ca şi cum ne-am şti dintotdeauna. Parcă m-ar citi cu totul.

Parcă m-ar citi cu totul.

- E totul aici. - Bravo. Felicitări I

I-am prins în sfârşit. Duri cei doi. Era să renunţ la tot.

După trei săptămâni, 97 de ore de urmărire, apare greşeala.

Azi-dimineaţă au deschis fereastra şi nu au tras perdeaua.

În asemenea momente înţeleg de ce continui să fac această slujbă.

Îmi permiteţi ? Dumneavoastră nici nu vă ofer, pentru că...

- De ce ? - De când beau preoţii whisky ?

"Beţi, dar nu vă saturaţi !" zice Biblia.

E suficient un simţ al măsurii.

- Dacă scrie în Biblie, vă rog... - Mulţumesc.

Aţi mai aflat ceva nou în cazul lui Cotroneo ?

Am descoperit că gelozia dă naştere trădării.

- Iar din Biblie ? - Nu.

Mi-a spus-o un eschimos când eram misionar în Alaska.

Capul tribului Imez.

Gelozia e o bestie feroce care ne face să vedem lucruri care nu există.

Reuşeşte chiar să convingă un om

să-şi urmărească soţia prin cineva ca dumneavoastră.

Astfel, zile întregi detectivul cu urmăreşte pe femeie.

O pozează în diverse circumstanţe. Ajunge ca umbra ei.

Şi descoperă o persoană inteligentă, nu doar frumoasă.

Un caracter ales, un comportament fascinant, gusturi rafinate.

Şi se îndrăgosteşte de ea.

În ghearele pasiunii, îşi lansează o provocare.

Hotărăşte ca o singură dată să ignore regulile.

Renunţă la etica profesională.

Vrea acea femeie şi va face orice ca s-o aibă.

După zile întregi de spionaj şi urmărire, o cunoaşte complet.

l-a înţeles gusturile şi dorinţele, slăbiciunile.

Îi cunoaşte dorinţa de a iubi şi de a fi iubită.

Şi când a devenit sigur că va obţine ceea ce doreşte

i se arată într-o zi.

Se hotărăşte să o cunoască, să îi vorbească.

Se preface că s-au întâlnit întâmplător şi, din acei moment,

joacă rolul bărbatului ideal, al sufletului pereche.

Poate îi face cadouri, complimente şi reuşeşte să o cucerească.

Dar ceea ce nu a luat în calcul detectivul este sinceritatea.

E sigur pe sine şi e convins că ea nu-i va spune soţului nimic.

Dar într-o seară cei doi se întâlnesc într-un loc ca acesta.

Ea îi spune că povestea lor s-a încheiat.

El nu vrea să accepte, insistă.

Poate îi dăruieşte un trandafir antic, ca acesta, preferatul ei.

Însă femeia este de neclintit.

Confirmă că i-a spus totul soţului. După care, cu efort, dar fermitate,

încearcă să-i explice din nou că nu-şi va părăsi soţul,

că a decis să îşi petreacă cu el restul vieţii sale.

Detectivul nu renunţă şi încearcă să o cucerească.

Cei doi discută aprins.

Bărbatul, cuprins de furie, o atacă cu multă violenţă.

Când îşi vine în fire...

Este prea târziu. Nu-i rămâne decât să scape de cadavru.

Dar înainte de a o părăsi pentru totdeauna pe femeia iubită,

ia trandafirul pe care l-a tăiat din grădină

i-l pune în mână, ca un ultim adio,

şi i-l aşează pe piept.

Bravo ! E o poveste frumoasă, dar cam exagerată, părinte !

Dar foarte verosimilă.

Da, mi-a plăcut să o ascult, însă e una din două.

Ori whisky-ul vă face să vorbiţi, ori chiar credeţi ce aţi spus.

Atunci, mergeţi şi spuneţi totul poliţiei.

Eu sunt un preot. Respect legile oamenilor.

Chiar dacă nu acelea aduc izbăvirea.

Nu ajungem nicăieri, părinte. Ajungem la aceeaşi discuţie:

Crezi ca să vezi sau vezi ca să crezi ?

- Te referi la dovezi ? - Da.

- Nu am dovezi. - Nu le subevaluaţi.

Deoarece, pentru legea oamenilor, sunt indispensabile.

Puteţi spune că eu am fost,

dar este cuvântul dumneavoastră împotriva cuvântului meu.

Aşa este.

Sunt don Matteo. Cu căpitanul Anceschi, vă rog.

Mulţumesc.

Bună seara, căpitane ! V-am lăsat un plic la secţie.

- Da, mi l-au dat, părinte. - Să nu-l aruncaţi prea repede.

Nu l-am aruncat, îl am în mână. Crenguţa de trandafir.

- S-o analizaţi. - Părinte, mă învăţaţi meserie ?

Mă scuzaţi, sigur, dle căpitan.

Nu am nimic ce să vă învăţ.

Atunci fiţi amabil. Mulţumesc, am treabă.

Dle căpitan !

Ce caracter...

Natalina !

Natalina !

Bună seara !

- Bună, Matteo ! - Bună, bunico !

Bună seara, părinte !

- Cum merge treaba ? - Bine.

- Unde e Natalina - A plecat ?

- Cum aşa ? - şi-a luat nişte lucruri şi-a plecat.

- Unde ? - Nu ştiu ?

V-a lăsat o scrisoare în cameră.

Scrie !

Când îmi spuneţi că gătesc prost, treacă.

Când îmi aduceţi în casă o senila şi un băiat răzgâiat, treacă şi asta.

Dar nu pot să fie două ajutoare la un părinte. Asta nu pot suporta !

Eu sunt cea care spală şi calcă aici. şi gata !

Natalina.

Aţi terminat ? Pentru că vreau să merg să mă culc.

Petri, nu ne-am înţeles. Vorbim de omucidere !

Ce omucidere ?

De când poliţiştii de aici primesc ordine de la un preot ?

Eu primesc ordine doar de la superiorii mei !

Nu ţipaţi !

Nu îmi spune ce trebuie să fac ! Bine ?

Dacă primesc o pistă interesantă, eu o urmez.

- Eu credeam că vă bazaţi pe dovezi. - Avem dovezi. ştii de la cine ?

De la preotul de la ţară, cum îi spui tu.

- Pot să văd aceste probe ? - Pentru asta suntem aici.

- Dle plutonier, haide ! - Să i le dau ?

Îi dai crenguţa ? Dle plutonier, raportul, te rog, nu dormi !

Asta a venit direct de la laboratorul nostru de analize.

Cât timp citiţi, să vă împrospătez memoria:

Ultima oară când don Matteo a venit la dv. acasă,

şi-a permis să ia o crenguţă de trandafir antic din grădină.

Noi am analizat-o. A trecut testul ADN.

Ştiţi ce spune testul ? Că această crenguţă

e de la trandafirul găsit pe cadavrul Annalisei Cotroneo.

Aparţin aceleiaşi plante. A ta. Petri, te-ai pus rău.

Atât de repede aţi făcut testul ?

Analizele celulelor vegetale durează câteva ore. Nu ştiai ?

Sau doar faci pe detectivul ?

E culmea ! M-a prins un preot.

Îţi dau un sfat ? Lasă părintele şi găseşte-ţi un avocat bun.

A fost o idee fantastică cea cu testul ADN.

- Ce ADN, dle plutonier ? - Cum adică ?

- Nu se face acest test pe plante. - De ce ?

Nu, doar ca să afli compatibilitatea.

Deci rezultatele testului erau false ? A fost doar un bluf ?

- A funcţionat perfect. - Am muşcat-o şi eu.

- Dacă a muşcat-o şi don Matteo... - Dar ce, eu nu am muşcat-o ?

Nu, dle plutonier, de tine eram sigur, dar don Matteo ştie mereu totul.

Pe mine mă interesa să o muşte Petri,

care nu mi se părea oricum un geniu de detectiv.

Dacă ar fi cu toţii curajoşi s-ar face poliţişti.

Nu toţi. Unii devin preoţi.

Trebuie să plec. Am ceva foarte important de rezolvat.

- La revedere, don Matteo ! - La revedere !

Cine e ?

Bună ziua, dnă Nucci, sunt don Matteo. O caut pe Natalina.

Îmi puteţi spune unde e ? Avem nevoie de ea la parohie.

Sunt aici.

Slavă Cerului !

- E doar vina dumneavoastră. - Vina mea ? Bine, s-o lăsăm aşa.

- Nu asta contează. - Dar ce contează ?

Nu am nevoie de tine doar pentru că te ocupi de parohie.

Poate eşti un pic băgăreaţă şi bârfitoare.

Şi-ai putea găti mai bine. Dar eşti bună şi sinceră.

Plină de viaţă. şi eu nu pot fără tine.

Dacă te-am jignit fără să vreau, îmi cer scuze.

Bine, să mergem !

Dar să-mi juraţi că nu se va atinge nimeni de sutane. Niciodată !

Am bătut palma !

Urcă !