Original subtitles

Episode Download From: https://userload.co/f/b7f789fd7020

E frumoasă vesta. De unde o ai ?

Nu e a mea. Mi-a împrumutat-o un amic.

- Eşti sigur ? - Da.

Aţi ales un nume ?

Părinte, ne-ai ajutat, pe mine şi pe familia mea, pe ai mei...

Îl vom numi Matteo, ca pe domnia ta.

Mulţumesc. E un nume frumos.

Nu pentru că e numele meu, ci pentru ceea ce semnifică.

Matteo înseamnă "omul lui Dumnezeu".

Matteo, te botez în numele Tatălui,

al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Te mai gândeşti încă, la acel semafor ?

- Cum te numeşti ? - Mira.

Îmi pare bine. Nerino Bertolucci. Frumos nume, Mira. Îmi place.

Mergem ?

Ce minunăţie ! Mulţumesc.

- Ai un câine ? - Nu. Aici nu-l pot ţine.

Un prieten de-al meu are. E frumos !

Nero. E foarte simpatic.

- Cum îl cheamă ? - Nerone.

Nu-i spui să-l aducă aici într-o zi, iar aşa ne vom putea juca împreună ?

Da, e o idee bună.

- Natalina, ce nu-ţi convine ? - Vesta lui Nerino nu e a lui.

- A spus că i-a împrumutat-o un amic. - Da...

Seamănă mult cu acea vestă, dintre hainele pentru refugiaţi.

Dacă a luat-o şi vi se pare corect, dar eu nu ştiu...

Mi-aş fi luat-o şi eu, pentru că e un frig de m-am congelat.

- Don Matteo ! - Bună, Anna !

- Natalina. - Bună, Anna.

- Ia loc. - Ai pierdut un botez pe cinste.

Îmi pare rău. Autobuzul...

- Dar Francesco ? - Mai sunteţi împreună ?

Da, mâine facem opt luni împreună.

- Mă bucur. Acum unde e ? - S-a dus la fizioterapie.

După ce a început să facă asta piciorul îi e mult mai bine.

Mă bucur. După ce a căzut de pe schele, putea rămâne şchiop.

- Cine sunt cei doi ? - Pe unul îl cheamă Mithat.

E vărul meu.

Nu munceşte, are nevoie de bani şi ştie că eu sunt cameristă.

Eşti sigură că nu ai nicio problemă, Anna ?

Nu am...

Totul e în regulă.

Mă scuzaţi un pic.

- Ce ? Nu te bucuri să mă vezi ? - Mithat, nu trebuie să vii în tabără.

Plecaţi de aici, sau strig după ajutor.

Pe bune ? Vrei să ştie toţi cu ce te ocupi ?

300 de mii de lire.

Aşa, îţi trebuie o viaţă întreagă ca să strângi 50 de milioane.

Nu putem să aşteptăm ! Să te grăbeşti, ai înţeles ?

Ce e, domnule mareşal ?

Îmi pare rău că întrerup petrecerea,

dar dra Anna Meya trebuie să vină la unitate, pentru întrebări.

Ce s-a întâmplat ?

A fost spartă casa familiei Bernardi. Am fost informaţi că, la prânz,

au forţat uşa de la salon şi au luat tot: argintărie, bijuterii...

- Credeţi că Anna vă poate ajuta ? - Nu e vorba că eu cred...

Soţii Bernardi o acuză.

Anna, trebuie să mergi cu dl mareşal.

Domnişoară, vă rog să recapitulăm.

Aţi pierdut autobuzul de la 11:30, aşa că, l-aţi luat pe următorul.

Corect ?

Da.

Atunci, aţi ajuns la tabără pe la ora 14:00,

unde au ajuns, curând, don Matteo şi guvernanta lui.

Aşa e ?

Alo ? Domnişoară ?

Bine... Ghisoni, mareşalul Cecchini a găsit orarul autobuzelor ?

Da. Acum ajunge.

Domnişoară, să reluăm.

Francesco !

- Anna e aici ? - Da, e acolo.

La tabără mi-au spus că au arestat-o.

Nu au arestat-o, îi pun câteva întrebări.

- Eşti sigur ? Altfel, eu mă duc... - Nu, calmează-te. Să aşteptăm.

- Salutare, părinte ! - Dle mareşal, cum mergem ?

Rău. E urât cu povestea uşii.

Dacă uşa a fost forţată din exterior, poate că hoţul a intrat pe acolo.

Asta vrea hoţul să credem, dar nu e aşa.

Alarma antifurt a pornit imediat după ce a fost spart geamul.

Echipa a ajuns la casă după foarte puţin timp.

Cum se poate ca hoţul să fi intrat în casă, să fure...

Dacă nu a plecat şi nu a fost văzut de nimeni ? Nu există aşa ceva.

Bravo, domnule mareşal. Raţionamentul dv. e foarte bun.

Hoţul mai întâi a furat,

iar apoi a spart geamul şi a deschis cu mânerul.

Ca să simuleze că geamul a fost spart din exterior.

- Atunci, hoţul avea cheile ? - Da.

Butucul uşii casei are un cilindru magnetic.

E imposibil să-l forţezi.

Rămânem aici până mâine. Trebuie să colaboraţi !

Dacă nu, aceleaşi întrebări...

Părinte, trebuie să mă duc la căpitan cu orarele. La revedere !

- Domnule mareşal, te confesai ? - Nu, căpitane. Vorbeam şi noi aşa...

Cecchini, orarul autobuzelor !

Nu, e unul la fiecare oră, iar, până la tabără, îţi ia 30 de minute.

Bravo ! Dră, atunci înseamnă că l-aţi pierdut pe cel de la 11:30.

Dacă l-aţi fi luat pe următorul, aţi fi ajuns pe la 13:00. Corect ?

Aţi ajuns la 14:00. Aţi pierdut două ?

Domnişoară, răspundeţi-mi. Spuneţi ceva !

- Da, e adevărat că am pierdut două. - În sfârşit. Cum aşa ?

În staţie, m-am întâlnit cu un domn pe care-l cunosc.

Am dat o tură şi am întârziat.

Cum se numeşte acest domn ?

Nu ştiu.

Dră, dacă spuneţi că nu ştiţi, o vom lua de la capăt. Bine ?

- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua, părinte !

Cristina... Antonio.

Ne-au chemat aici. Au zis că vor să ne întrebe ceva.

- Ce vor să afle ? - Unde eraţi ieri, la amiază.

Eram la biserică şi mă rugam, părinte.

- Te-a văzut cineva ? - Nu, nu cred. Nu era nimeni.

Păcat.

Dar cum să mă bănuiască, părinte ?

De 20 de ani lucrez la ei şi le-am crescut până şi fiica.

Dacă e aşa, şi eu am ajuns de când eram mic la familia Bernardi.

Totuşi, eu, părinte, la amiază eram la un pahar cu prietenii mei.

Sper că prietenii tăi sunt destul de treji, să confirme alibiul.

Părinte, trebuie să o tai. O să văd eu cu sistemul...

Stai liniştit. Anna se descurcă şi singură.

- Acum, puteţi pleca. - Vă rog...

Veniţi voi doi !

- Iubita mea, te lasă să pleci ? - Da.

Ai venit. Mulţumesc, Anna. Eşti foarte tare.

După tot ce am făcut pentru tine...

- Ea nu are nicio legătură ! - Nu sunt o hoaţă.

Anna, Francesco, mergeţi acasă.

Nu am nimic cu preoţii şi nici cu albanezii,

dar dacă nu era după soţia mea, acea fată nu ajungea în casa mea.

Sergio, a ajutat. Totuşi, don Matteo, soţul meu are dreptate.

Am greşit când i-am dat cheile.

Înţeleg ce simţiţi, dar Anna e doar suspectată,

Iar dv. vă puteţi înşela.

Părinte, nu vreau să mă cobor,

dar, în acest caz, cu albaneza Anna, mi se pare de neevitat.

Vreţi să spuneţi că albanezii sunt toţi nişte infractori ?

Vreau să spun că sunteţi pricinos şi nu vreţi să recunoaşteţi greşelile.

Doamne, mi-ai dat dărui intuiţiei, dar încerc să-! pun în serviciul Tău

şi te rog să nu devină presupunere sau să nu uit să fiu umil.

Cred că Anna e nevinovată, dar numai Tu cunoşti adevărul.

Te rog, ajută-mă să înţeleg.

- Matteo ? - Nerino, nu trebuia să dormi ?

- Îmi fac griji pentru Mira. - Cum aşa ?

Dacă se dovedeşte că albanezii sunt hoţi, o pot alunga din tabără.

Nerino, albanezii nu sunt hoţi. Nu-i goneşte nimeni, stai liniştit.

Să mergem la somn, iar dacă vrei, îţi citesc o poveste frumoasă.

- Draga mea, ce ai ? - N-am nimic.

- Îmi mai aduci un coş ? - Da.

Mulţumesc, don Matteo.

Caritasul ne-a găsit tuturor, de muncă, la Berlin.

- Don Matteo ! - Da, Francesco ?

Don Matteo, aţi vorbit cu domnul mareşal ?

Da, dar momentan, e doar investigată.

- Atunci, e sigur că n-o arestează ? - Nu sunt probe împotriva ei.

Anna !

Anna !

Don Matteo a vorbit cu mareşalul. A zis că nu te arestează.

Eşti doar sub investigaţie.

Familia Bernardi nu gândeşte la fel.

M-au concediat.

Aşa că, am pierdut şi dreptul de şedere.

Nu te vei întoarce în Albania. Or să aibă de-a face cu mine.

Ar exista o soluţie.

- Vă iubiţi ? - Desigur.

- Da. - Atunci, căsătoriţi-vă.

Aşa, vei primi cetăţenia italiană şi nu te mai trimite nimeni, nicăieri.

Aşa e ! Să ne căsătorim repede, fără să mai aşteptăm să ne luăm casă.

Vrei să te măriţi cu mine ?

Anna !

- Ce se întâmplă ? Are ceva ? - Nu ştiu. Mai bine să vorbiţi dv.

Anna, cred că ascunzi ceva.

I-ai zis căpitanului că te-ai oprit să vorbeşti cu un cunoscut,

dar nu îi ştii numele, aşa e ?

Ştiu doar că are o maşină albastră

şi merge unde stau fetele pe stradă.

De ce nu ai spus asta poliţiei ?

Pentru că acel om...

... e un fost client al meu.

Anna...

În Albania, aveam un iubit.

Cel care a venit aici, ieri, cu motorul şi cu un prieten.

Atunci, nu e verişorul tău ?

Nu, îl cheamă Mithat.

Am venit împreună în Italia, ştiind că o să am şi eu de muncă,

dar nu era adevărat.

Prietenul lui mă aştepta ca să mă trimită la produs.

Nu voiam să fac asta, dar m-au forţat.

Apoi, am scăpat şi am venit aici.

Ceilalţi refugiaţi din tabără ştiu această poveste ?

Nu, au văzut că eram disperată şi m-au primit fără să mă-ntrebe.

- Dar Mithat te-a şantajat, corect ? - Da.

A spus că voia 50 de milioane, altfel mă duce din nou la produs.

Eu...

..de unde să scot 50 de milioane ?

Trebuie să-l denunţi.

Şi Francesco ?

- El mă consideră o fată de treabă. - Eşti o fată de treabă.

- Nu sunt, părinte. - Ba da, eşti.

Trebuie să ai curaj, să-i povesteşti lui Francesco. Sigur te va înţelege.

Altul poate că nu, dar el da.

Nu pot să-l denunţ pe Mithat.

A zis că se va răzbuna pe ai mei.

Părinţii mei sunt încă în Albania.

Vreau să te ajut. Poţi să-mi spui ceva despre bărbatul cu maşina albastră ?

Mă plătea doar ca să-l ascult.

În ziua cu spargerea, ne-am întâlnit, din întâmplare, în staţie.

El parcase acolo.

Îmi părea rău pentru el,

aşa că, l-am ascultat.

Jur că nu mi-a dat niciun ban.

Mai ştii şi alte lucruri ?

- Bună ziua ! Mă scuzaţi... - E prima dată aici, corect ?

Da.

Aveţi noroc, căci clienţilor noi le fac o mică reducere.

Aş fi norocos dacă tu ai deveni o clientă nouă de-a mea.

- Sunteţi un protector ? - Oarecum, da. De suflete...

Sunteţi un preot !

Mi-am ascuns tunica pentru a nu vă stânjeni.

Caut un bărbat cu o maşină albastră, care vine doar să vă vorbească.

Semaforul... Numele lui e Angelo, dar îi spunem "Semaforul Galben".

- De ce ? - Mereu spune aceeaşi poveste.

Odată, când era cu soţia în maşină, a trecut pe galben.

L-a lovit un camion din plin, iar soţia i-a murit pe loc.

Din păcate, el nu şi-a mai revenit.

Cum vede un semafor galben, imediat îşi pierde minţile.

- Îmi pare rău. - Dar de ce îl căutaţi ?

Ar putea să ajute o fată. Poate că ai cunoscut-o.

- E albaneză şi o cheamă Anna. - Da, nu era făcută pentru asta.

A stat puţin aici. Plângea mereu. Era mereu stresată.

Unde-l pot găsi pe acest Angelo ?

La intersecţia unde i-a murit soţia. Uite-l, şi azi e acolo.

- Salut ! Putem vorbi ? - Desigur, părinte.

- Mulţumesc, Angelo. - Mă cunoaşteţi ?

Nu, îmi pare rău, părinte. Pe această Anna nu o cunosc.

- Eşti sigur ? - Da.

- Eu ştiu sigur că o frecventai. - Părinte, vă rog, nu mă acuzaţi.

Nu te acuz, ci mă gândesc doar că eşti un bărbat singur.

Nu sunt singur. Dar ce ştiţi despre mine ?

Ştiu că ai nevoie de cineva cu care să vorbeşti.

Nu am nevoie de mila nimănui. Mila mă enervează.

Eu am treaba mea, văd mulţi oameni, am multe de făcut.

Ştiţi ceva ? Trebuie să plec.

Angelo... Angelo, aşteaptă !

Matteo, ce simţi când te îndrăgosteşti ?

Poftim ?

S-a întâmplat o dată, dar cu mult timp în urmă...

- Natalina, de ce nu răspunzi tu ? - Eu ?

Pare că se aud clopotele...

Cum fac să-mi dau seama ? Aici bat mereu clopotele !

Am auzit că asta taie pofta de mâncare.

- Atunci sunt îndrăgostit. - Serios ?

La ora asta au venit să se spovedească ?

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Angelo !

- Ce s-a întâmplat ? - V-am minţit azi.

- La ora aceea, Anna era cu mine. - Trebuie să le zici poliţiştilor.

- Aşa, o vei scoate din belele. - ştiu, dar nu-mi pare rău. Sunt rău ?

Da, sunt, dar apoi vor afla toţi că eu plătesc acele fete...

Anna nu a vrut bani atunci, ci m-a ascultat ca o prietenă.

Dar apoi se vor afla astea. Aş dori să o ajut, dar...

- Mă dispreţuiţi, aşa e ? - Nu, Angelo.

Tu nu trebuie să te dispreţuieşti.

Alegerile tale nu trebuie influenţate de judecata altora.

Pa, Angelo !

Părinte, eu când am o criză, dau o tură cu maşina.

- Aţi dori să veniţi cu mine ? - Poftim ?

- De ce nu ? - Să mergem !

Când trăia soţia mea, aveam o viaţă diferită.

Acum, nu mai am pe nimeni, nici măcar un prieten de discuţie.

Fără să-ţi dai seama, te izolezi pentru că te simţi vinovat.

Aşa, te pedepseşti.

Trebuia să mă opresc la semafor.

- Rita te iubea, nu-i aşa ? - Da.

Atunci, ea te-a iertat deja. Acum, trebuie s-o faci şi tu.

Am nevoie de ajutor.

Acolo, sus, e cineva care abia aşteaptă să te ajute.

Aici, dacă ai nevoie să vorbeşti, vino la mine.

Nu voi fi la fel de drăguţ ca fetele, dar, ca ascultător, mă descurc.

Eraţi împreună în maşină. Avem alibiul.

- Ghisoni, e gata procesul verbal ? - Da, domnule căpitan. Poftim.

- Dacă doriţi să semnaţi... - Da.

Domnişoară, fosta dv. muncă...

Aţi început singură ?

- Da, singură. - Sunteţi sigură ?

- Da, dar a durat foarte puţin. - Bine.

Îmi face plăcere că aţi renunţat.

Dacă nu mai e nimic de făcut, aş dori să plec.

Vă rog. Domnişoară, puteţi şi dv.

- La revedere ! Eu mă duc. - Mulţumesc.

Nu mie trebuie să-mi mulţumeşti, ci lui.

Bună, Anna !

Nu l-am denunţat.

Anna... Trebuie să-l denunţi pe Mithat.

Nu doar pentru tine,

ci şi pentru a ajuta alte fete, care sunt în aceeaşi situaţie.

Dar mi-e teamă.

Nu-l ştiţi pe Mithat.

Trebuie să-mi apăr părinţii.

Îmi pare rău, părinte.

Alo ! Vorbesc cumva cu blonda aceea, frumoasă şi albaneză ?

Care vrea să devină o fată bună..

Banii, Anna !

Dacă vrei să renunţi la produs, trebuie să-mi dai banii.

Gândeşte-te la părinţii tăi din Albania.

- Mergem ? - Azi, nu.

- De ce nu ? - Azi, nu. Du-te tu.

- Trupul lui lisus. - Amin.

- Trupul lui lisus. - Amin.

- Trupul lui lisus. - Amin.

- Trupul lui lisus. - Amin.

- Trupul lui lisus. - Amin.

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua, mareşale !

- Ce faceţi, mă urmăriţi ? - Dv. mă urmăriţi.

Dacă ne-ar vedea căpitanul, s-ar gândi imediat că e o informare.

Dar nu e.

Dacă tot suntem aici, avem noutăţi despre Bernardi ?

Acum, că Anna are un alibi, o cercetăm pe Cristina, camerista.

Nu ştiu dacă vă amintiţi, dar acea bătrână cu ochelari...

Zice că, în ziua furtului, era la biserică să se roage,

dar nu a văzut-o nimeni.

- Cu Cristina vă pierdeţi timpul. - De ce ? Nu, căpitanul cercetează.

A descoperit că, acum câteva zile, a cerut bani de la mai mulţi.

Cum aşa ?

Zice că are nevoie de bani pentru operaţia fiicei la inimă.

Are nevoie de 40 de milioane.

Valoarea prăzii, incluzând argintăria şi bijuteriile,

se ridică la 40 de milioane.

E o coincidenţă stranie.

Stranie, dar e doar o coincidenţă.

Don Matteo, vă mai gândiţi la vreun alt vinovat ?

Să vorbim direct... Sunteţi bărbat.

Vă mai gândiţi la vreun vinovat şi nu vreţi să-mi spuneţi ?

- S-a mai întâmplat asta ? - Niciodată.

- Nerino, care-i treaba ? - Eşti un mincinos.

- Ai zis că Mira n-o să fie alungată. - Nu o alungă nimeni.

Caritasul din Berlin primeşte refugiaţi, le dă de muncă şi o casă.

- Ce e Caritasul ? - Persoane care ajută pe cei nevoiaşi.

Atunci, să mă ajute şi pe mine. Vreau să mă duc la Berlin cu ea.

Don Matteo, îmi permiteţi ?

Scuze, trebuie să plec. Vorbim mai târziu.

Bună, Anna !

- Ce s-a întâmplat ? - Mi-a sosit asta.

- Ce e ? - E hârtia de plecare.

Într-o săptămână, mă repatriază.

Vino ! Te însoţesc.

Familia Bernardi nu te-a mai primit, deşi ştiu că nu tu ai furat.

- O să vorbesc eu cu ei. - Mulţumesc, dar cred că e inutil.

O fostă prostituată nu poate să lucreze în casa Bernardi.

Vrei să te mai măriţi cu Francesco ?

Doar după ce se termină toate astea.

Anna, astea nu se vor termina până nu-l denunţi pe Mithat.

- Se va întoarce să-ţi ceară bani. - Părinte, jur că nu revin pe trotuar.

Apoi, în momentul ăsta...

Dacă mă trimit în Albania, Mithat mă va lăsa în pace.

- Ai vorbit asta cu Francesco ? - Da, i-am spus.

- El cum a reacţionat ? - Nu mi-a părut foarte surprins.

- Poate intuia el că ascund ceva. - De unde să înţeleagă ?

Când a început Mithat să mă abordeze, i-am cerut nişte bani împrumut,

dar să nu mă întrebe la ce îmi trebuie.

- Iar el ţi-i i-a dat ? - Da.

A înţeles că eram disperată şi nu m-a mai întrebat altceva.

Vino !

O să găsim o soluţie.

- Bună ziua ! - Bună ziua, părinte !

Bună ziua, don Matteo !

- Dl mareşal Cecchini ? - E acolo.

Mulţumesc.

- Don Matteo, bună ziua ! - Bună ziua, domnule căpitan.

Părinte, de ce nu te înrolezi în poliţie ?

Mai mult timp petreceţi aici decât în parohia dv.

- E un sfat ? - Nu, e un ultimatum.

Vă las cu domnul mareşal. Fiţi cuminţi şi nu intraţi în belele.

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua, domnule mareşal !

Căpitanul e binedispus azi, are chef de glume. Nu e rău.

- Ştiu. Fiţi atent... - Spuneţi.

Ieri mi-aţi zis că uşa casei Bernardi are o închizătoare specială.

- Vă amintiţi cum se numeşte ? - Cu cilindru magnetic.

- Aveţi o pistă bună, nu-i aşa ? - Nu. E doar o idee...

Da, o idee, dar vă ştiu eu... Aveţi multe idei clare.

Nu mă lăudaţi, domnule mareşal. Am depus un jurământ de umilinţă.

La revedere !

- Bună ziua, Giuseppe ! - Bună ziua, don Matteo !

Tu faci chei pentru yale cu cilindru magnetic ?

- Nu, nu mă ocup cu aşa ceva. - Ştiţi pe cine aş putea întreba ?

Desigur. Vă pot da adresa unui magazin specializat.

Mulţumesc.

Unde am pus pixul ? Am trimis acolo un băiat, săptămâna trecută.

Voia să copieze nişte chei.

Vă amintiţi, cumva, dacă băiatul avea o problemă la picior ?

Da, mi se pare că da. De ce ?

Nimic. Mulţumesc pentru informaţie.

- Dar adresa ? - Nu mai e nevoie.

Dacă aveţi probleme cu meniscul, vă recomand nişte fizioterapie.

Mulţumesc. Un enoriaş mi-a zis că sunteţi foarte buni.

Numele lui e Francesco Morelli, vi-l amintiţi ?

Desigur. Au venit şi poliţiştii după băiatul acela.

Voiau să ştie dacă a fost aici într-o anume zi.

- Şi aţi ştiut să le spuneţi sigur ? - Desigur!

Noi înregistrăm toţi pacienţii.

Uitaţi, Francesco Morelli.

Marţi, 25, la ora 11:30, la camera numărul trei.

- Şi Francesco ? - S-a dus ia fizioterapie.

De când a început să meargă, piciorul iui e mult mai bine.

Am revenit.

- Cât durează o şedinţă ? - O oră.

În timpul terapiei, mai controlaţi pacientul ?

Nu. Nu e nevoie, să spun drept.

La finalul şedinţei sună alarma,

iar eu intru şi opresc aparatul.

Vă fac o programare ?

Mă mai gândesc. Mulţumesc.

- Când o să-mi dai banii ? - Nu-i am. Nu mai am de lucru.

Ţi-ai pierdut locul de muncă, dar nu trebuie să-ţi faci griji.

- La asta ne gândim noi. Nu-i aşa ? - Da.

Trebuie să-ţi faci griji doar pentru banii ăia. Ai înţeles ?

- Dacă nu mă lăsaţi, vă denunţ. - Da ?

- Scuze... Unde e Francesco ? - Acolo, în faţă.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

- Salut, Francesco ! - Don Matteo, s-a întâmplat ceva ?

- Nu, cred că tu ai păţit ceva. - Nu părinte, vă înşelaţi.

- Ceva ce-ţi apasă pe conştiinţă. - N-am nicio greutate pe suflet.

Când Anna ţi-a spus ce s-a întâmplat, tu ştiai deja asta, nu-i aşa ?

Francesco, cred că tu ai furat de la familia Bernardi.

- Nu sunt un hoţ. - Sigur că nu.

Nu cred că eşti un hoţ, ci cred că tu ai furat, e diferit.

Un hoţ nu are conştiinţă

şi n-ar scăpa-o pe Anna, cum ai făcut tu,

când ai spart geamul, să se creadă că hoţul a pătruns din exterior.

Dar ea a fost prima suspectă...

Pentru că lucrurile nu au mers aşa cum te aşteptai.

Ai furat în timpul botezului, ştiind că Anna ar avea un alibi perfect.

Nu aveai de unde să ştii că va întârzia.

Francesco, îţi aminteşti ?

Dacă nu te-aş fi oprit la poliţie, ai fi recunoscut, nu-i aşa ?

Da.

Anna mi-a cerut nişte bani şi nu a vrut să-mi spună la ce îi trebuie.

Eu i-am dat, dar am urmărit-o.

Am văzut că i-a dat unor tipi.

Le-am spus s-o lase în pace, că îi denunţ,

dar m-au ameninţat că se răzbună pe părinţii Annei.

Apoi mi-au cerut 50 de milioane, să-i răscumpăr libertatea.

Astfel, te-ai gândit să-i furi de la familia Bernardi ?

Da... Cu câteva zile înainte de botezul micuţului Matteo,

am luat cheile din geanta Annei, am făcut o copie şi le-am pus la loc.

În ziua botezului, m-am dus la fizioterapie, pentru alibi.

- Mulţumesc. - Ne vedem mai încolo !

Ştiam că, din acei moment, am la dispoziţie o oră.

Am ieşit pe fereastră şi am fugit la casa familiei Bernardi.

Am oprit alarma şi am intrat cu cheile.

Apoi am spart geamul uşii, ca să pară că am intrat de-afară.

- Apoi te-ai întors pentru alibi. - Da.

Am făcut asta ca s-o ajut pe Anna.

Când am aflat că nu au arestat-o...

... mi-a lipsit curajul.

Sunt un om rău ?

Nu, nu eşti un om rău, eşti doar confuz.

Cred că ai înţeles deja că nu lupţi cu rău împotriva răului.

Am înţeles prea târziu.

Mă veţi denunţa ?

Nu e treaba mea.

Tu trebuie să alegi ce vrei să faci.

Am încă prada la mine, voiam s-o returnez, dar...

- Dar ţi-era teamă că te descoperă. - Da.

Părinte... Mă duc să recunosc. Mă însoţiţi ?

Poţi conta pe mine.

Anna, ascultă-mă. Aş dori să vorbesc puţin cu acei domni...

Cum se numesc ? Mithat şi Neritan. Unde dau de ei ?

Au un apartament pe strada Dalmazia, ca loc de întâlnire.

Poliţia, nu mişcaţi ! Nu mişcaţi !

Hai, vino afară !

Urcă în maşină. Urcă ! Să mergem !

N-am nicio legătură. E prima dată când sunt aici.

Da, ne povesteşti la secţie. Hai, în maşină !

- Ştiu că e însurat şi are trei copii. - Mergem ?

Mithat nu e aici. Vom lăsa aici nişte poliţişti.

- Ghisoni, Lauro, rămâneţi aici. - Da, căpitane !

Uită-te la el ! Hai !

- Stai ! - Nu mişca !

Ce faci ?

Repede, după el !

Nu mai pot...

Nu mai pot...

- Nu mişca ! - Stai !

- Repede, domnule mareşal ! - Puţină apă...

Aruncă pistolul !

Aruncă pistolul !

Aruncă tu pistolul, sau îl ucid !

Dac-o faci, e mai rău. Calmează-te !

Am spus că-l ucid !

- Ghisoni, nu-ţi face griji. - Îl ucid !

Bravo, domnule mareşal ! Ai acoperit perfect.

Mulţumesc. Nu e prima dată.

Nu e nevoie de cătuşe.

- Sigur nu îl duceţi la închisoare ? - Sigur.

Francesco a restituit prada, deci va fi o înţelegere.

Avocatul m-a asigurat că va primi cu suspendare.

Cât despre doamna Morelli, ea nu va mai fi repatriată.

Vrei, când mai creştem, să ne căsătorim şi noi ?

Da, aş vrea, dar nu se poate. Noi plecăm la Berlin.

Nu e nimic, în 15 ani, vin după tine.

- Promiţi ? - Promit. Uite !

Îţi dau asta drept garanţie.

Mulţumesc. E foarte frumoasă. Uite-i, că vin !

Felicitări !

Vă rog, domnule mareşal, luaţi-mă şi pe mine.

Să vă iau... Regulamentul...

- Da... - Da !

Până şi conservele..

Don Matteo, ai chef de o plimbare ?

- De ce, eşti din nou în criză ? - Nu, doar să facem o tură.

- Bine, dar... - Dar?

- Dar mă lăsaţi să conduc eu ? - Doar pentru că eşti prietenul meu.

Ce bolid !