Original subtitles

Episode download here: https://userload.co/f/617fa556fe53

Episodul 2 O OPERAŢIUNE BANALĂ

SALĂ DE OPERAŢII

Perfect, am făcut treabă bună.

Administrăm antibioticul şi coasem, după care putem scoate intubaţia.

Închideţi dv., dle profesor ?

Da, desigur. Rana e aliniată, nu cred că e nevoie de multe şuturi.

Bine, am terminat.

Domnule profesor, îi scade tensiunea.

Riscăm să o pierdem.

- Faceţi-i rapid adrenalină ! - Adrenalină, o doză, repede !

Frecvenţă respiratorie foarte scăzută. Ritmul cardiac încetineşte.

Tahicardie severă ! Intră în stare de şoc !

E 60/40, dle doctor. Continuă să scadă.

- Pulsul e, practic, absent. - Pacienta intră în comă.

Bună ziua, dle doctor !

Lasă, se gândeşte doar la cum a decurs operaţia.

Dumnezeu să vă binecuvânteze în numele Tatălui, al Fiului

şi al Duhului Sfânt. Amin !

- Laşule ! Să nu te prind ! - Domnule, vă rog !

Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace.

Eşti un ticălos !

- Plecaţi ! - Mi-am făcut doar datoria !

- Domnule profesor ? - Aveţi răbdare.

Nu e adevărat !

Duceţi pacienţii în camere, vă rog !

- Să mergem ! - Dar ce spune ?

Am auzit cum aţi zis că a greşit. Am auzit.

Nu e posibil ! Nu e adevărat !

- Mario, ce se întâmplă ? - Ajunge !

- A ajuns în comă. - În comă ?

Anestezistul a fost de vină. A recunoscut până şi doctorul...

Îi scot inima, îl ucid pe acel măcelar.

Gata, Mario, calmează-te. Încetează.

Mă duc la Angela, măcar să-i stau aproape.

Părinte, soţul meu are dreptate, l-am auzit pe cei doi discutând.

Doctorul Anzillotti. cel care a operat-o pe fiica noastră,

a zis că anestezistul Giuliani a greşit nu ştiu ce...

Ai înţeles, părinte ? A greşit. El a greşit, iar fiica mea moare.

Ne-au spus să nu ne facem speranţe. E în comă profundă.

Ştiu că e dificil, dar trebuie să credeţi, în ciuda tuturor.

Uitaţi cum a ajuns.

Mă ocup eu de rugăciuni, dar voi credeţi în fiica voastră.

Trebuie să credeţi în iubire.

Ce uitucă sunt! Cum am putut să uit hainele în ploaie ?

Ce aiurită sunt !

Se spune că asta e o virtute a sfinţilor şi a geniilor.

- Nu, eu nu sunt o sfântă. - Atunci eşti un geniu.

Un geniu ? Poate că da...

S-a aplecat deasupra copilului şi a spus:

"Doamne Dumnezeule, Te rog, adu înapoi viaţa în această fiinţă."

Dumnezeu i-a ascultat vocea lui llie, iar viaţa i-a revenit şi a trăit.

Don Matteo !

Copila şi-a mai revenit puţin.

A venit ieri tatăl aici.

I-a stat aproape mereu, i-a vorbit. Se pare că prezenţa i-a făcut bine.

Da, dar soţul meu nu mai poate de cap. Ieri după-amiază am venit să îl schimb

şi el mi-a spus că vine după miezul nopţii.

Nu l-am mai văzut. A început din nou să bea.

Sunt sigură că s-a dus să se îmbete. Cine ştie unde ? Săracul Mario...

Mă scuzaţi, dar s-a întâmplat ceva. E nevoie să veniţi cu mine.

Cum s-a întâmplat ?

Daţi-mi voie ! Faceţi loc !

Daţi-vă înapoi ! Faceţi loc ! Căpitane !

- Agent, fă identificarea... - E doctorul Giuliani.

- Cine sunteţi ? - Doctorul Valle, un coleg.

Din câte mi-am dat seama, decesul a survenit acum şase ore.

- L-aţi găsit abia acum ? - Eu l-am găsit.

Mă duceam să iau căruţul de curăţenie.

Am înţeles, doamnă, dar săracul a rămas în mijlocul scărilor şapte ore

şi nimeni nu şi-a dat seama ?

Nu e atât de ciudat. E o scară de serviciu.

De aici ai acces la curte, unde unii, inclusiv săracul Giuliani,

îşi lasă maşina. Evident că de aseară nu a mai trecut nimeni pe aici.

I-am spus mereu că aceste scări sunt periculoase.

Cum erau ude după ploaia de aseară...

Doctore, să înţelegem şi noi.

Doctorul Giuliani, spre miezul nopţii, coboară la maşina lui,

dar doamna zice că scările sunt periculoase, mai ales cu ploaia,

aşa că alunecă, cade, se loveşte la cap şi moare.

Mă mir că mai avea pe el halatul.

Agent, să-i îndepărtăm discret pe toţi care nu au treabă. Mulţumesc.

Vă rog, cine nu are treabă să dispară. Repede, altundeva !

Tu nu ai treabă pe aici. Ce faci aici ? Te rog. Pleacă !

Agent, doar nu crezi că a fost aşa !

Bine, ne ocupăm noi. Părinte, nu vă faceţi griji.

Îmi pare rău, părinte.

Eu vă lăsam să staţi. Ce pot să fac ?

Ştiam eu ! Veniţi !

- Don Matteo ! Veniţi ! - Ce e ?

- L-am prins ! - Pe cine ai prins ?

Pe hoţ.

Aţi văzut ? Vă ziceam eu că cineva fură din cutia milei.

Nu sunt tâmpită.

Iar pe acesta îl ştiu.

E Nerino. nepotul doamnei Elide, bătrânica de la Ponti.

E aici ? Bine. Să pună geaca. N-o să simtă nimic.

Îţi arăt eu...

Aşteaptă !

- Ce va face cu acea lumânare ? - Ce face, face. Nu am înţeles.

- Îl lăsăm să plece aşa ? - Nu-ţi face griji. Mă ocup eu.

Nu ştiu nimic despre asta. Eu nu ştiu nimic !

- Duceţi-l sus ! - Dă-mi drumul ! Don Matteo ?

Don Matteo, mă acuză că eu l-am ucis. Nu ştiu nimic !

N-am fost eu ! Don Matteo, n-am fost eu.

Don Matteo, fiica mea e în spital. Nu am fost eu !

- De ce îl arestaţi ? - Pentru uciderea doctorului Giuliani.

- Atunci nu a fost un accident... - Nu a fost.

E adevărat că Giuliani a căzut pe scări şi s-a lovit la cap,

dar am găsit semne de luptă. Cineva l-a aruncat.

Asta nu mă surprinde, dar de ce Ricci ?

Ricci l-a ameninţat în faţa tuturor, iar el nu are alibi.

- Nu are ? - Alibi.

- De ce m-ai lăsat să câştig ? - Poftim ? Voiam să văd dacă pici.

Mi-ar plăcea să jucăm pe bani, dar nu mai ai, nu-i aşa ?

Eşti un preot deştept, dar eu nu m-am născut ieri.

E interzis să joci pe bani, aşa e, părinte ?

Bine, ne-am înţeles.

- Bună, Nerino ! - Ştii şi cum mă numesc ?

Ştii şi de unde am luat banii. Ce intenţii ai ? Vrei să mă denunţi ?

- Bună ziua. - Bună ziua, părinte !

E adevărat că în acea seară ai mers la spital şi ai întrebat de Giuliani ?

Da, aşa e, băusem. Nici nu aveam cele mai bune intenţii.

Ai spus asta şi judecătorului ?

Da, dar i-am explicat că atunci când ameninţi că omori, nu e aşa.

Părinte, aşa se zice... Una e să spui, alta e să şi faci.

Eu i-aş fi dat nişte palme cu dragă inimă... Dar atât.

Ştii că poliţia a stabilit că a fost o confruntare ?

Şi că cineva l-a împins pe Giuliani pe scări...

Nu cu mine s-a confruntat. Nu l-am văzut atunci pe Giuliani.

Doar că, în loc să revin la fiica mea, m-am dus să mă îmbăt.

- Eşti sigur că nu l-ai întâlnit ? - Nu, nu l-am văzut în seara aceea.

Părinte, priveşte-mă în ochi. Nu l-am ucis eu.

Alo !

Da, domnule căpitan. Mă scuzaţi că vă deranjez din nou.

- E aici don Matteo, care... - E încă acolo ?

Vrea să devină poliţist ? Ghisoni, spune-i să mă lase.

Vrea să discute despre Mario Ricci.

Inventează ceva, nu ştiu...

Dacă îl laşi să treacă, te transfer în Turcia.

Spune-i că am ceva contagios. Ai înţeles ?

Bine.

Dacă eşti preot, fă-ţi meseria...

Cred că e foarte ocupat şi să nu-l încurc...

- Da. Poate reveniţi altădată... - Am înţeles. La revedere !

- Cum sunteţi, don Matteo ? - Bine, domnule agent.

Aveţi răbdare cu căpitanul Anceschi. E greu să discutaţi cu dumnealui.

Mai ales pentru mine. Chiar nu e niciun mod în care să mă apropii ?

Ar exista un mod..

Vino ! Haide.

Vino încoace.

Cum vă merge, căpitane ?

Mă scuzaţi, îmi pare rău.

Doar de două ore mă chinuiam să-l prind...

Cine ştie ? Poate era peştele greşit, ca şi în cazul lui Mario Ricci.

Nu, părinte. Să fim calmi. Azi e duminică, ziua Domnului.

Până şi El s-a odihnit, dar dv., nu. Bine, ce vreţi să-mi spuneţi ?

Că Mario Ricci e nevinovat ? Noi nu suntem de această părere.

Poate că are circumstanţe atenuante, nu zic nu.

E gestul disperat al unui tată distrus de durere, dar totuşi...

Exact asta e treaba, căpitane.

Am vorbit cu Ricci şi vă asigur că începuse să prindă speranţe.

Părinte,

munca mea se bazează pe fapte concrete, elemente raţionale.

Elemente raţionale ?

Corect.

Ricci a descoperit că stând lângă fiică, vorbind cu ea, şi-a mai revenit,

dar noaptea, să-l ucidă pe Giuliani şi să se îmbete fără martori,

după ce l-a ameninţat de faţă cu toţi...

Părinte, îmi pare rău pentru copilă,

dar aţi văzut antecedentele lui Ricci ?

Părinte, a făcut de toate.

În plus, l-au văzut la spital la ora delictului.

Da, dar la plecare nu s-a întâlnit cu Giuliani şi a mers acasă să bea.

Asta zice el, dar victima nu poate confirma asta...

Părinte, cine v-a spus astea ?

Ştiu pentru că am vorbit cu Ricci. Îmi pare rău că v-am deranjat.

Pentru peştele acela îmi pare rău mai puţin...

- Sper că aveţi acum ceva dubii. - Nu, n-aţi reuşit.

Sigur ? Nici măcar cât un purice ?

- Priviţi aici... - Da...

Răspundeţi la telefon, domnişoară.

- Cum sunteţi, domnule profesor ? - Părinte !

Din păcate, n-am noutăţi.

Noi, medicii, n-ar trebui să ne lăsăm influenţaţi, dar cazuri ca acesta...

Doctore, mă scuzaţi. A venit poliţia. Căpitanul Anceschi vrea să vorbiţi.

Vin imediat. Mă scuzaţi.

Doctore, l-am arestat pe tatăl copilei, pe Mario Ricci.

- Presupusul asasin. - Presupus...

Ce am spus eu ? Presupusul asasin.

Doctore, ne spuneţi cum s-a desfăşurat operaţia Angelei Ricci ?

- Acea copilă care e în comă. - Agent, lasă-l să vorbească !

- Don Matteo ! - Salutare !

- Bună ziua, părinte. - Bună ziua.

Doctore ?

A început ca o apendicită normală.

Bine, atunci puteţi să-mi explicaţi

cum s-a ajuns la comă după o simplă operaţie de apendicită ?

Se pot întâmpla lucruri.

Operaţia era aproape terminată, eu coseam la loc,

iar atunci a fost realizată extubarea rapidă.

Când operezi cu anestezie generală,

pacientul respiră printr-un tub inserat în gât.

Când anestezia nu mai are efect,

se scoate tubul, iar pacientul începe să respire singur.

Dacă efectul anestezicului nu a trecut,

subiectul nu reuşeşte să respire automat, înţelegi ?

- Asta s-a întâmplat cu copila ? - Din păcate, da.

A devenit cianotică, au apărut convulsiile.

Anestezistul a încercat să o intubeze din nou.

- Şi nu a reuşit ? - Nu imediat.

După ce a reuşit, în final, creierul a rămas prea mult fără oxigen

şi copila a intrat în comă.

Doctore, îmi spuneţi că a fost vina anestezistului...

În cazul de faţă, da,

chiar dacă doctorul Giuliani era un anestezist grozav.

Nu merita să sfârşească aşa.

Nu cred că au existat crime meritate şi altele nemeritate.

Această frază ar fi spus-o şi don Matteo.

Mi se pare, să zicem, ca la biserică.

- Maria. adu-mi registrul operator. - Imediat, doctore.

- Să revenim la noi. - Doctore, mă scuzaţi. Cel din 2211 ?

Da, cel din 2211.

Deci, doctore...

Don Matteo ? Ce faceţi ? Vă jucaţi de-a doctorul sau ce ?

Mă scuzaţi. Câteodată mă joc aşa cum n-ar trebui,

iar apoi discut eu cu El.

Bună ziua !

Doamnă, îmi puteţi spune unde găsesc un băieţel pe nume Nerino ?

Stă la numărul 23, dar nu e niciodată.

- Ar trebui să fie cineva acasă. - E bunica, dar nici ea nu prea e...

- Şi ea e plecată ? - E plecată cu sorcova...

Dar e de înţeles, cu toate câte i s-au întâmplat.

Fiul e la închisoare, nora a murit imediat după naştere,

iar astfel nepotul a ajuns la săraca bătrânică.

Băiatul ăla o să ajungă rău, vă zic eu.

Eu le-am spus fiilor mei să nu intre în belele cu Nerino,

nu vreau să fie contagiaţi de către acel netrebnic.

Nu vă faceţi griji, doamnă. Nu cred că Nerino e contagios.

- Ziua bună ! - Bună ziua !

- Bună ziua ! - Cine sunteţi ?

Sunt don Matteo.

Don Matteo, luaţi loc.

- Luaţi loc. Vă pot oferi ceva ? - Nu, mulţumesc.

- Am venit să vorbim despre Nerino. - Nerino ? Ce a făcut Nerino ?

Nimic, nu vă faceţi griji,

doar că trece prin momente dificile şi ar trebui urmărit.

- Cine ? - Nerino.

- Nerino ? Cine e Nerino - E nepotul dv.

- Nerino. - Da.

Da, sunt băieţi, sunt foarte plini de viaţă.

- Cum vă mai merge cu soţia dv. ? - Eu...

Dumnezeule, am uitat. Nu am văzut bine cine sunteţi.

Aveţi gulerul.

Mă scuzaţi. Sunt lucruri foarte urâte..

Urâte sunt... Mă scuzaţi.

Aşteptaţi. Mă duc să iau medicamentul pentru memorie...

Mă duc imediat. Am nevoie de memorie, pentru că îmi lipseşte un pic...

De aceea fură lumânările.

Din nou...

Un pachet de ţigări, un portofel, o brichetă de unică folosinţă, chei.

Nu ştiu. E ceva ce nu iese.

- Din nou. - Încă o dată ?

Un pachet de... Cu câte vocale se scrie pachet ?

- Cu două. - Aici e una singură.

Ne oprim ?

Un pachet de ţigări şi e bine. Doctorul Giuliani fuma.

Un portofel, normal, o brichetă, din moment ce fuma, şi cheile...

De ce ziceţi că e ceva care nu iese ?

Nu ştiu, domnule agent. Nu sare nimic, nu mă convinge.

Nu se ştie niciodată, cu puţin optimism.

- Ia uite-l ! Bună ziua, părinte ! - Bună ziua, căpitane !

Vă las cu agentul, pentru că am o grămadă de lucru. La revedere !

Agent, ascunde rapid lista aceea.

- Bună ziua, părinte. Luaţi loc. - Mulţumesc.

- Cum sunteţi ? - Bine.

- E lista de cumpărături ? - Nu.

Să încerc să ghicesc ?

E lista cu ce aţi găsit în buzunarele decedatului ?

Părinte, vă rog, vreţi să mă băgaţi în belele...

- Doar o privire... - Rapid.

Vedeţi, noi doi suntem concentraţi pe aceeaşi problemă.

Această listă e importantă, spune multe lucruri.

Dacă spuneţi... Mie mi se pare că aceea nu zice nimic.

De fapt, ce nu e ne interesează, corect ?

Corect.

Don Matteo, doctorul Anzillotti e un chirurg foarte dedicat.

E mereu primul care intră în sala de operaţie, pentru a verifica totul.

Dacă toţi ar fi ca el...

- Giuliani cum era ? - Giuliani ? O persoană dragă.

Delicat, mereu disponibil... Am maşina stricată de 14 zile,

iar el venea în fiecare dimineaţă să mă ia cu el.

- Şi în ziua în care a murit ? - Desigur.

Atunci ploua, iar el nu a reuşit să se calmeze pentru treaba cu copila.

Abia ce am ajuns la spital şi se ducea să afle despre ea,

dar cineva l-a chemat la Urgenţe.

La Urgenţe ?

Mă scuzaţi.

- Părinte, vă pot ajuta cu ceva ? - Da.

E ciudat că azi, pe soarele ăsta, cineva a venit cu impermeabilul.

Nu, acela e de câteva zile. Ar trebui să aflu al cui e.

- Infirmieră ! - Mă scuzaţi.

Puteţi veni ?

- Bună ziua ! - Domnule agent !

Uitaţi ce lipsea: cheia de la maşină, din impermeabil.

Nu vi se pare ciudat că Giuliani, pe ploaia aceea,

s-a dus să ia maşina în cămaşă şi fără chei ?

Mi se pare ciudat. Dar cum aţi reuşit să le găsiţi, unde erau ascunse ?

Uneori e mai greu să găseşti lucrurile care nu sunt ascunse.

Unde le-am pus ? Să vezi că le-am pierdut...

Ce aiurit sunt.

Salut, Nerino !

La naiba !

Cică aţi fost pe la mine. Ce căutaţi ?

Am cunoscut-o pe bunica ta. E simpatică...

Aia are deja o groază de probleme, lăsaţi-o în pace.

Iar tu vei continua să iei lucrurile altora ?

Aş înţelege pentru acele două lire pe care vi le las în cutia milei ?

Azi donaţiile, iar mâine..

Dacă ai nevoie de ceva, de ce nu ceri ? Te pot ajuta.

Dacă aici mi se pare că cineva are nevoie de ajutor, acela eşti tu.

- Poţi să pleci. - Mulţumesc.

Ţine minte, cheile nu folosesc la nimic.

Agent, cum de aţi găsit cheile maşinii ?

Uneori e mai greu să găseşti lucrurile care nu sunt ascunse.

Ai citit "Scrisoarea ascunsă" a lui Alan Poe ?

- Nu, de ce ? - Bine.

Agent, cred că acum putem exclude că doctorul Giuliani cobora în curte

pentru a lua maşina, deci mergem la judecător şi îi spunem

că Mario Ricci e nevinovat, pentru că am găsit impermeabilul cu cheile.

- Exact. - Bine, de la capăt.

Scările duc în curtea internă, unde sunt parcate maşinile,

sau la balconul unde se găseşte camera cu mături.

Cred că putem exclude că doctorul mai făcea un bani curăţând seara.

- I-am zis asta lui don Matteo. - Ce legătură are don Matteo ?

Nu vorbeam de azi... Mai demult.

REZERVAT ANGAJAţILOR SPITALULUI

E nevoie de puţină răbdare, pentru că e un pic antipatică.

Asta e ! Eu mă pot duce să iau medicamentele pentru bunica.

Scuze. E pentru o cauză nobilă.

- Bună ziua ! - Bună ziua, părinte.

Ce căutaţi aici ?

- Eu... - Aţi găsit şi dv. uşa deschisă ?

- Da. - La fel a fost acum câteva nopţi.

- Eram sigură că am închis-o, dar... - Şi v-au furat ceva ?

Asta m-au întrebat şi poliţiştii. Mie nu-mi pare că lipseşte nimic.

Cum să ştiu, la câte sunt aici ?

Nu s-a făcut niciun control.

Măiculiţă ! Mă scuzaţi, părinte...

- Vă ajut. - Mulţumesc.

- O sticluţă fără etichetă. - Mă scuzaţi, părinte. Mulţumesc.

Ce credeţi că e ?

Îmi pare un medicament.

Ce caută aici ? Daţi-mi-o mie, să o arunc.

Nu, asta o păstrez eu.

- Vino, aşează-te. - Mulţumesc.

E ceva în neregulă ?

Te-am chemat pentru o problemă, de fapt două, care te privesc.

Mă aşteptam. Pentru că l-am apărat pe unul dintre enoriaşii mei,

am exagerat cu căpitanul de poliţie.

Să aperi un enoriaş nu înseamnă să depăşeşti limitele unui sacerdot.

E adevărat.

Dar e o problemă şi mai gravă.

O acuzaţie, chiar dacă mie nu-mi place să cobor urechea la un telefon anonim.

Excelenţă, dacă-mi permiteţi, acum avem şi un martor.

Vino, micuţule. Intră !

E adevărat că don Matteo te-a forţat să spargi uşa unui depozit din spital?

Pe mine nu mă forţează nimeni şi poate sunt fiu de hoţi,

dar nu sunt trădător.

Vă rog, nu era cazul să-l implicăm şi pe copil. Mergeţi. La revedere !

Te aştept afară.

Da. e adevărat, Nerino m-a ajutat să deschid acea uşă.

Nu, Matteo. Acum nu vorbeşte un prieten, ci episcopul tău.

Oricare ar fi explicaţia, te avertizez:

dacă mai faci ceva de genul,

eu, care te-am adus aici, devin pe loc cel care te trimite de aici.

Ştii că nu sunt în stare. Aici, prietenia nu are legătură.

Ştiu, aveţi dreptate. Am acţionat fără să mă gândesc la ce fac.

Deseori mă las dus de entuziasm. Voi încerca să am grijă.

În ceea ce-l priveşte pe Nerino,

Nerino...

... încerc să-l iau de pe stradă, Excelenţă.

O să fac tot ce e posibil. Restul vine de sus.

În orice caz. voi fi mai atent.

- La revedere. Excelenţă ! - La revedere, Matteo !

Să mergem !

Părinte, eu te acopăr, dar dacă te vei inculpa singur, eşti un prost.

Părinte, eu am analizat deja această probă.

- Sunteţi sigură ? - Desigur.

Aici în spital nu avem deseori antibiotice de sinteză nouă.

Adică ?

E un medicament care se bazează pe o nouă moleculă.

Cum se numeşte acest medicament ?

N-are nume,

pentru că nu e aprobat de Ministerul Sănătăţii, nu e în comerţ.

Dacă nu e în comerţ, cum a ajuns la dv. prima oară ?

Nu ştiu, nu eu am luat mostra, dar putem căuta pe computer.

Desigur.

Uitaţi.

- L-a adus doctorul Giuliani. - Doctorul Giuliani ? Când ?

Aici zice miercuri. L-a retras în aceeaşi zi.

Atunci în aceeaşi zi în care el...

A scos analizele.

- Bună ziua, Maria ! - Don Matteo, bună ziua !

- Pot intra ? - Cum să vă refuz ?

- Veniţi ! - Mulţumesc.

- Maria. Ce e asta ? - E un antibiotic.

Se foloseşte la finalul fiecărei intervenţii chirurgicale.

De ce ?

Pentru a preveni eventualele infecţii.

Asta i-aţi administrat micuţei Ricci ?

Desigur.

Eşti sigură că aţi administrat exact acest antibiotic ?

Da, desigur. Eu i l-am dat doctorului Giuliani să-l injecteze.

Părinte, micuţa Ricci era deja în grija noastră,

ştiam că dacă folosim cefalosporina, nu riscăm vreo alergie.

- În caz de alergie, ce se întâmplă ? - Poate suferi un şoc anafilactic.

- Adică ? - Poate să-i cadă brusc tensiunea.

Gâtul se umflă şi respiră greu. Sângele nu mai ajunge la creier,

iar astfel se poate ajunge la comă.

- La comă ? - Da.

Părinte, mă scuzaţi, dar de ce mă întrebaţi toate astea ?

Maria, tu, ca asistentă-şefă, eşti unica în stare să ne ajute.

Da ?

Domnule agent, de data asta suntem siguri ?

Probabil, foarte probabil...

E probabil, dar această asistentă-şefă,

Maria, ştim ce treabă are ? în timp ce mergem, explică-mi tot.

- Vă explic totul cu calm. - Hai !

- Maria ? Eşti deja aici ? Bună ziua, domnule doctor.

Bună ziua.

Sunteţi mereu primul care ajunge în sala de operaţie,

dar, de data asta, am fost mai rapidă.

Domnule doctor, de ce aţi luat acea sticluţă de acolo ?

Am considerat că e mai bine să o iau din mijloc. Nu are etichetă.

Nu se ştie nici măcar ce e.

Nu, domnule doctor, dacă nu ştiaţi, aţi fi întrebat-o pe asistenta-şefă.

Dar ştiaţi bine ce e. Aţi ascuns-o, iar înăuntru era noul antibiotic

pe care îl folosiţi pentru experimente pe pacienţii dv.

Da, aşa e, dar nu eu l-am folosit.

Cazul micuţei Ricci m-a pus în gardă, iar aşa am aflat

că Giuliani a înlocuit cefalosporina cu un alt medicament.

Asta nu justifică tentativa dv. de ascundere a flaconului.

În acest moment ar fi inutil să murdărim memoria unui decedat

şi să punem în pericol renumele acestui spital.

Foarte nobil, doctore, dar explicaţi-ne un lucru.

De ce defunctul Giuliani a dus la analize ceva care ştia deja ce e ?

E confortabil să acuzi un mort care nu se poate apăra.

Profesorul a încercat să-l acuze pe Giuliani încă de când trăia.

imediat după ce copila a intrat în comă.

Doctore, corectaţi-mă dacă greşesc,

dar speraţi ca simptomele şocului anafilactic

provocat de alergia la antibiotic

să semene cu cele ale unei extubări rapide, zic bine ?

Dar doctorul Giuliani era suspect şi a recuperat antibioticul folosit.

La dus la analize şi a descoperit că nu era cefalosporină.

A înţeles rapid că doar dv. puteaţi înlocui medicamentul,

dv., doctore, care sunteţi mereu primul care intră în sala de operaţii.

Apoi v-a urmărit,

a descoperit unde ascundeaţi sticluţele cu antibioticul de test.

- Tu ai schimbat sticluţele... - Nu, eu doar....

Aţi discutat, aţi încercat să-l faceţi să nu zică nimic, dar nu aţi reuşit.

Giuliani mergea să vă denunţe, dar l-aţi oprit.

Eu nu l-am împins intenţionat. S-a întâmplat...

În acest punct, trebuie să recunosc că moartea lui mă disculpa,

nu am făcut asta intenţionat, dar acum nu vreau să mă justific.

- Ghisoni ! - Ordonaţi !

Daţi-mi voie să trec pe sus ca să-mi iau lucrurile...

- Ghisoni, du-te cu domnul. - Veniţi.

Aţi văzut, domnule agent, că i-am dovedit nevinovăţia lui Ricci ?

Ştii cine mi-a inspirat asta primul ? Prietenul tău, preotul.

- Trebuie s-o zicem ? - De ce să n-o zicem ?

Arma e întotdeauna o armă, iar arma nu bate pe nimeni,

dar don Matteo e.

- Ce ? - E tare.

- Dle agent ! - Ce e ?

- Anzillotti a fugit ! - Ce zici ? Cum ?

- Ţi-am zis să-l urmăreşti ! - Eu stăteam la uşă...

- Hai, repede ! - Eşti un dobitoc !

- Doctore ! - Doctore, coboară de acolo !

Doctore, vă rog. Nu faceţi prostii ! Staţi calm !

Acum vin să vă ia. Mă auziţi ? Hai să mergem !

- Acela e don Matteo ! - Asta mă preocupă.

Cine se crede, Zorro ?

Doctore ?

Părinte, nu te apropia. Nici măcar să nu încerci.

Sunt preot, nu erou. Nu, mulţumesc, stau bine aici.

Dacă, până să vă aruncaţi, aveţi nevoie să vorbiţi ceva,

vă doriţi o binecuvântare, mă mobilizez repede.

Nu voiam să iasă aşa.

Mă gândeam...

N-am făcut-o pentru bani.

- Dar cine mă poate crede ? - Eu vă cred, doctore.

În scurt timp, medicamentul va fi experimentat oficial.

un antibiotic revoluţionar, va face bine multă lume,

dar eu n-o să apuc asta.

Pasiunea pentru cercetare v-a făcut să greşiţi, doctore.

ştiţi la ce mă gândesc ? La Nairobi, un amic zicea aşa...

"Matteo, greşelile înţelese"

"sunt ca sâmburele care creşte fiorul spiritului nostru."

Nu e rău, nu ?

Doctore, ispăşiţi-vă pedeapsa şi veţi vedea că, în timp,

vă veţi recupera încrederea în sine ca om şi ca medic.

Părinte, v-aţi făcut datoria, dar eu nu pot înfrunta această ruşine

în fata soţiei, a copiilor, în faţa tuturor colegilor mei...

Acum, dacă sunteţi de acord, daţi-mi binecuvântarea,

pentru ca Dumnezeu să mă ierte, dar... Nu pot !

Cade..

Curaj, don Matteo !

Nu te lăsa ! Strânge-mă de mână !

Ţine-te tare, don Matteo !

Speram că el va ţine tare.

Acum putem să mergem.

- Şi lui îi place aici. - Mă bucur.

Nu am mai crezut în miracole, dar nu ştiu cum să-i spun ăstuia.

Spune-i miracol, prostuţule.

Exact.

Mulţumesc, Doamne, că ai făcut-o bine pe micuţa Angela

şi mulţumesc că m-ai ajutat să dovedesc nevinovăţia tatălui.

În cinstea lui Giuliani, sărmanul răposat...

Îmi spui ce faci ? Ce faci ?

Natalina, ce se întâmplă ?

Ăsta era din nou la cutia milei. Nu-ţi ajung banii furaţi ?

Eu nu vreau să fur. Vreau să pun banii.

- A venit cu donaţii... - Nu e o donaţie, ci o restituire.

Natalina, eu cred că enoriaşii noştri nu au fost niciodată atât de darnici.

Trei hârtii de 100 în cutie... Nu s-a mai văzut aşa ceva.

Asta înseamnă că binele e mai puternic decât răul şi...

Părinte, vă rog să nu predicaţi. V-am returnat banii. La revedere !

Îmi pare rău că se duce.

E un băiat de treabă. O să se întoarcă.

Dar...

De unde..

Dar de unde a luat toţi aceşti bani ?