Original subtitles

- Am asigurare. - Nu ca a noastră, tataie.

- Sunt pe toată săptămâna. - E dobânda!

Iau bani de la oamenii ăştia.

În schimb, nu le distrug magazinele şi nu le rănesc familiile.

Nu am venit aici să bem, Herr Struthers.

Dar de ce aţi venit?

Gunoi! Gunoi murdar!

Ce-mi place la Echipa de şoc e că ai şansa la diversitate.

- Diversitate în carieră! - Suntem gunoieri, fraiere.

Distrugeţi cartierul şi trageţi apa după el!

- Joacă murdar. - Noi jucăm şi mai murdar.

Acum zece ani, o echipă de comando a fost trimisă la închisoare

de un tribunal militar pentru ceva ce nu făcuse.

Bărbaţii au scăpat rapid

dintr-o închisoare de maximă securitate şi s-au pierdut în Los Angeles.

Astăzi, căutaţi încă de guvern, trăiesc ca mercenari.

Dacă ai o problemă şi nimeni nu te poate ajuta,

dacă îi găseşti, poate poţi apela la Echipa de şoc.

ECHIPA DE ŞOC

INTRARE

MAGAZIN DE MOBILĂ UZATĂ

Gata, domnule. Arată mai bine decât atunci când erau noi.

Nicky, se face târziu.

Ar trebui să te duci acasă înainte să se întunece.

Da, sigur.

Dar nu voiai să te ajut să aduci nişte cutii din depozit?

Nu!

Nu acum. Mâine. Hai, du-te! Pleacă de aici!

Puştiule, eşti bun la lustruit?

- Trebuie să ajung acasă. - Fă-ţi treaba!

Ţi-am spus ce se întâmplă dacă suni la poliţie.

- Nu voi spune nimic. Promit! - Ştiu.

Vezi ce faci, derbedeule!

Dle Laskey!

Dle Laskey!

Uşurel, dle Laskey!

Scuzaţi-mă, dle. Aveţi obiecte metalice asupra dv?

Pun pariu că e o premieră pentru tine.

- O să pierzi avionul, BA. - Bine! Oricum nu vreau să fac asta.

Îmi pare rău, Hannibal. Am spus că o să încerc, dar nu pot.

Ai spus că o să încerci. Şi o să-ţi placă să zbori.

Te înalţi printre nori! Te înalţi, te înalţi, te înalţi! Scuze!

Dacă nu voiai,

Chipeşul putea să ne facă rost de un avion şi pilota Murdock.

Economisim 2.500 de dolari. Am luat bilete la o linie comercială,

fiindcă ai spus că ai zbura dacă nu ar fi Murdock la manşă.

Mie nu mi-ai zis asta! Ai spus că ai zbura cu alt pilot, dar nu cu mine?

- Ai spus asta? - Da!

Înţeleaptă decizie!

A început îmbarcarea.

Ia!

Înghite!

- Ce sunt astea? Nu iau pastile. - Sunt pentru răul de avion.

Nu sunt cu reţetă, se vând la liber. E doar o măsură de precauţie.

Sper că nu încerci să mă droghezi, Hannibal.

De ce aş încerca să te droghez când ai acceptat deja să zbori?

Am grijă de tine.

Lasă-le! Să ţi se facă rău!

- Nu, nu mă urc! - Haide, BA! Nu fi aşa!

- O să treacă uite-aşa! - Zborul durează şase ore!

Odată ajuns în aer, e nimica toată. Decolarea e partea cea mai grea.

- Atunci începe să iasă gazul... - Murdock!

Şi totul poate să sară în aer, dar oricum n-am mai simţi nimic.

- BA! - Hannibal, trebuia să-l droghezi.

Patru, trei, doi, unu.

Pastile pentru rău de avion!

Un lider bun se pregăteşte pentru orice situaţie.

Scuzaţi-mă!

Zborul 122 de la Los Angeles soseşte la poarta şase.

TRUDY, 555-6969 NU UITA SĂ MĂ SUNI!

- Eşti bine, BA? - Da, aşa cred.

Se spune că pastilele astea te moleşesc,

dar ţi-am zis să nu mai iei când eram peste Chicago.

Peste Chicago? Unde suntem?

În Manhattan, Bronx şi Staten...

Suntem în New York?

Ai dormit ca un prunc în braţele mamei.

Ce tot spui?

Nu-mi amintesc să fi urcat în niciun avion şi nici să fi adormit.

Nu mai primeşti din astea.

Deci nu ţi-o aminteşti nici pe drăguţa de acolo, nu?

Dacă mi-ar fi dat numărul ei şi mi-ar fi zis s-o sun, aş fi ţinut minte

Numărul ei?

Pentru unul căruia nu-i place să zboare, te-ai descurcat bine.

Tot nu-mi amintesc.

Nu zicea Chipeşul că ne întâlnim aici?

Ba da, aşa a spus.

- Cum aţi zburat? - Cred că bine.

- Conduci tu? - Dacă tot sunt aici.

Hannibal a zis că în operaţiunea asta trebuie să urmărim ţinta,

aşa că, dacă urmărim pe cineva în New York,

n-o să bănuiască un taxi.

Asta e.

Ce părere aveţi?

SE DESCHIDE ÎN CURÂND

Bună! Bun venit la New York!

- Aţi călătorit bine? - N-a fost rău.

V-o prezint pe Tracy Richter.

Tracy, ei sunt echipa mea: Hannibal Smith...

- Bună! - Murdock Nebunul...

- Salutare! - Şi BA Baracus.

Bună!

Tracy şi mama ei au brutăria de peste drum.

- Cele mai bune plăcinte din oraş! - Mulţumesc că aţi venit s-o ajutaţi.

Locul ăsta e plin de vechituri.

BA, n-am venit aici cu bani nelimitaţi.

A trebuit să închiriez magazinul şi m-a costat mult.

Am luat lucrurile astea din curţi de vechituri şi magazine second-hand.

Eu mă uitam! Mă faci să pierd cea mai bună parte.

Fir-ar! Ba nu... E bine. Ia uite!

BA, vino încoace!

Prietenul tău are un simţ al umorului ciudat.

Da. E ciudat cu totul.

Chipeşule, ne trebuie un monitor funcţional.

Poate alea sunt puţin mai bune.

- Chipeşule, ai ceva pentru mine? - Păi...

Chestiile astea nu-s bune de nimic.

- Vor funcţiona? - Cine ştie?

- Minunat! - E tot ce am putut face.

Pe toate le-am luat de aici.

LICITAŢIE PENTRU ARME

Îi ştii pe ăia care aşteaptă sfârşitul lumii?

- Da. - Ciudat.

Altceva n-am găsit. N-a fost uşor.

Ceilalţi erau poliţişti în civil, făceau poze şi notau nume.

Ar fi bine să meargă.

Întinde cablul pentru cameră, BA!

Şi trebuie să găsim altă locaţie pentru monitorizare.

Avem o brutărie peste drum.

Ar fi bună, dacă i-aţi convinge pe mama şi pe ceilalţi să vă angajeze.

Dacă i-am convinge?

Da. Nu ţi-a explicat Amy când te-a sunat ieri?

- Nu? - Nu. N-am apucat să sun.

- N-ai apucat să suni? - Bine. Pur şi simplu n-am sunat.

Unul dintre proprietari, dl Laskey, a fost bătut ieri, înainte să ajungem noi.

E în spital şi e rănit destul de rău.

Ceilalţi proprietari sunt speriaţi şi nu ştiu dacă să ne angajeze.

Dacă s-au hotărât ieri, poate nu era nevoie să zbor.

Deşi nu e chiar aşa de rău să zbori.

Tipii ăştia iau bani de la oamenii ăştia

ca să nu le distrugă magazinele şi să nu le rănească familiile.

- Au nevoie de ajutor, Hannibal. - Da, le iau taxă de protecţie.

Ne iau foarte mulţi bani.

Nu cred că ne permitem să ţinem magazinul deschis încă o lună.

Oamenii ăştia sunt speriaţi. Cineva trebuie să facă ceva pentru ei.

L-au bătut pe dl Laskey şi i-au rupt degetul dlui Daniel.

Nu-mi pasă că aţi venit tocmai din Los Angeles.

Ar trebui să mergeţi acasă, dle Smith. Avem deja destule probleme.

De ce am vrea să ne facem şi mai multe probleme?

Bernie, mi-au spart magazinul de două ori şi îmi iau banii de luni de zile.

Ieri mi-au aruncat vitrina pe geam.

Şi, când le-am spus că nu mai suport, m-am simţit minunat!

Da, şi apoi ţi-au rupt degetele.

Şi data viitoare s-ar putea să-ţi rupă gâtul.

Data viitoare nu vor mai face nimic dacă ne facem noi treaba, dle Shatzman.

Unde te duci, frăţioare?

- Cine te-a lovit? - Nemernicul de Digger,

când i-am dat cu cremă pe şosetă.

A luat-o razna! Mi-a aruncat cutia de lustruit pantofii în stradă.

A făcut-o praf. Nici măcar nu m-a plătit.

Vedeţi? Chiar şi pe băiat! Aşa se poartă monştrii ăştia cu oamenii.

Vreţi să ne luptăm cu ei?

Nici măcar nu ştim cine sunt, cine i-a trimis, de unde vin.

Dle Smith, când Stan v-a căutat în LA,

omul vostru a făcut o ofertă foarte scumpă.

Merită să facem orice ca să scăpăm de lipitorile astea.

Dar nu mai avem cu ce să vă plătim.

Ce zici, micuţule?

Am economisit din greu pentru cutia aia de pantofi. Mi-a luat o lună.

Atât mi-a mai rămas. Până la ultimul cent.

- Dar vreau să contribui şi eu. - Trei dolari şi 68 de cenţi.

Asta acoperă onorariul nostru.

Şi dacă daţi greş? Lucrurile se vor înrăutăţi.

Nu vor da greş. Am văzut de ce sunt în stare.

Deci ne-am înţeles?

Bine.

Mâine e marea deschidere.

Ei sunt, Amy. La băcănie.

Dacă nu arată bine, anunţă-mă şi vin!

- Sunt banii pe toată săptămâna! - Dobânda, frate!

Când trebuie să venim până aici să-ţi amintim că ai întârziat,

te taxăm pentru servicii personalizate.

Data viitoare, nu mai întârzia!

E mai ieftin pentru toată lumea.

BA, se îndreaptă spre magazinul lui Hannibal.

- Cafea proaspătă, dulce şi uşoară. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Cred că se vedea mai bine ieri, înainte să-şi bage BA nasul.

- Nu e minunat? - Minunat.

Chipeşule, Murdock, se îndreaptă spre magazinul lui Hannibal.

- Bună ziua! - Bună ziua!

- Îl căutăm pe proprietar. - Eu sunt.

- Pot să vă ajut cu ceva? - Cred că glumeşti!

Orbul ăsta repară televizoare?

Mă ajută nepotul meu, dar nu e aici azi.

Dar puteţi să lăsaţi televizorul aici şi să-mi spuneţi ce problemă are.

Nu avem probleme. Suntem agenţi de asigurări.

Asigurări? Mulţumesc, dar am asigurare.

Nu ca a noastră, tataie.

Ce-a fost asta?

E prietenul meu, răstoarnă nişte marfă.

Sper că nu s-a rănit.

- Ce se întâmplă? - Uite cum stă treaba!

Nu ştii ce poate păţi cineva care nu are asigurarea corectă.

Avem tarife lunare excelente. Întreabă-i pe ceilalţi de pe stradă!

N-am mai auzit de aşa ceva.

Am venit aici ca să lucrez.

Avem un tarif special.

O mie pe loc şi ultima lună e gratis.

Dar n-am fost aici luna trecută.

Pân-aici!

Houston, avem o problemă! S-a zis cu supravegherea video.

- Ce faci? - Nu-l putem lăsa pe Hannibal aşa!

Sunt doar 110 dolari aici.

Mai puţin decât avansul obişnuit, dar acceptăm şi rate.

Ne întoarcem după restul de 800 în două zile.

Două zile?

Ca să nu uiţi, Scully o să-ţi noteze în calendar.

Una, două!

Nu ştiu de ce se zice că astea sunt televizoare portabile.

Sunt al naibii de grele. Ajută-mă!

Ce rost mai are supravegherea?

- Ce s-a întâmplat? - O coastă ruptă.

Doamne! Nu înţeleg.

Credeam că sunteţi în stare să aveţi grijă de voi.

Cred că m-am descurcat foarte bine în situaţia dată.

- Puteai să le faci faţă. De ce...? - Sunt doar oameni plătiţi, Murdock.

A trebuit să le dau drumul ca BA să-i urmărească.

Presupun că nu se pune problema să chemăm un doctor.

N-am nimic.

Îmi place când planul dă roade.

S-au oprit să-i jefuiască pe proprietarii de magazine din alte trei cartiere.

Ne ducem spre centru, trecem de strada 86.

CLUBUL SUGAR HILL

Charlie, tot spui că mergem, dar nu mergem.

Vreau să-ţi arăt rochia aia înainte s-o vândă altcuiva.

Dar mă tot amâni.

Lasă-mă o secundă, scumpo. Am treabă.

Acum chiar că nu mergem nicăieri.

Am fost în partea de est fără probleme.

Cineva şi-a deschis un magazin pe strada Delancey. Un orb.

Avea spirit civic încât să se alăture comunităţii cartierului?

Da. Vom reveni la el peste câteva zile pentru a mai primi o contribuţie.

Charlie, ai promis.

Mai las-o baltă! Du-te şi pudrează-te, coase-ţi un ciorap sau ceva!

Ia să vedem!

Stai pe loc, amice! Deschidem la 16:00.

Sunt şofer de taxi. Am venit să iau un client.

Tu vrei să te duc undeva?

Charlie, dacă ai treabă, mă duc singură la cumpărături.

Nu te duci nicăieri, scumpo.

N-a chemat nimeni taxiul, aşa că şterge-o!

De ce zâmbeşti?

Degeaba. Nu pot să zâmbesc?

Doar dacă spun eu.

Clubul de noapte Sugar Hill, de pe strada 89.

Bine, BA. Vino înapoi!

Clubul Sugar Hill îi aparţine lui Charles F Struthers,

cunoscut şi ca East Side Charlie.

Am verificat numerele maşinii, sunt ale clubului.

Un amic de la New York Times l-a verificat pe Struthers în baza de date a poliţiei.

A fost arestat de câteva ori în tinereţe, dar doar pentru infracţiuni minore.

A spart câteva ferestre, a furat maşini...

Mai târziu, s-a asociat cu mai mulţi interlopi

şi se crede că îşi face banii din cămătărie şi taxe de protecţie.

Dar ştie cum să-şi păstreze mâinile curate.

Deci n-a fost condamnat sau arestat.

Pare un tip pe cinste.

Îmi vine să mă duc acolo, să-l iau de călcâie,

să-l întorc cu capul în jos

şi să-i scutur toţi banii pe care-i datorează acestor oameni.

Şi unde ar mai fi distracţia?

Cred că ar trebui să-i dăm dlui Struthers o lecţie.

Hannibal, ăsta pare să fie unul dintre "planurile alea".

Când folosim "acele planuri", cineva se supără pe noi.

- Aşa e. - Ce trucuri mai pui la cale?

Cred că aud unul venind.

Uitaţi-vă!

- Surpriză! - O maşină de gunoi?

Exact!

Cum ne recuperăm banii cu o maşină de gunoi?

Stai să vezi, Nicky!

E frumoasă, Chipeşule.

- E goală. - Mi-ai zis că vrei o maşină de gunoi.

Ştii prin ce am trecut ca să obţin maşina asta?

N-am zis că o vreau goală. La ce bun să fie goală?

- De unde era să ştiu? - Chipeşule, am nevoie de gunoi.

- Şi nu mă refer la orice fel de gunoi. - Ai nevoie de un anumit tip de gunoi?

Când spun gunoi, mă refer la gunoi. Gunoi murdar.

Majoritatea gunoiului e murdar, Hannibal. De-aia i se spune gunoi.

Vrea să spună gunoi adevărat.

Doar un fraier ca tine ar înţelege ce e gunoiul.

Gunoi... Mai întâi, trebuie să duc taxiul înapoi.

- De ce? - Pentru tura de noapte.

Cum crezi că l-am luat? A trebuit să mă angajez.

Hannibal, tu vrei un taxi, o maşină de gunoi, un magazin...

Eu n-am toate astea la dispoziţie.

- Nu te ambala! - Chipeşule, nu te ambala!

BA şi cu mine ne ocupăm de gunoi,

pentru că ştiu exact ce vrea Hannibal.

Mai întâi mergem în zonele industriale.

Apoi, la restaurante! Au un gunoi extraordinar!

Mă voi întoarce. Gunoi!

Inamic în dreapta!

Suntem în raza de acţiune a unui gunoi oribil!

- Taci, Murdock! - Ce bine!

Ce-mi place la Echipa de şoc e că ai şansa la diversitate.

- Diversitate în carieră! - Suntem gunoieri, fraiere.

Ca la mama acasă!

Ăsta e gunoi! Miroase asta!

Un deliciu pentru sistemul olfactiv!

Asta a fost cea mai bună încărcătură de până acum. Stai puţin!

Nasul ştie.

Fă dreapta! Mai avem!

- Cum te suporţi? - Uneori e greu.

Virează la dreapta!

CLUBUL SUGAR HILL

Domnilor, nu e nicio masă liberă până diseară.

Am vrea să-l vedem pe Herr Struthers. Reparăm televizoare.

E orbul de la magazinul de televizoare de pe Delancey.

Cum ne-a găsit?

Herr Struthers? Cred că avem nişte treburi de rezolvat.

Tataie, lasă-l în pace pe dl Struthers!

Eu şi nepotul meu

am vrea ca oamenii tăi să nu mai vină pe strada Delancey

şi să ia bani de la negustori.

- Ar trebui să ştiu despre ce vorbeşti? - Nu ştie despre ce vorbeşti, unchiule.

Bine, o să-i explic.

Oamenii tăi au venit

şi mi-au ameninţat prietenii că-i omoară dacă nu plătesc.

Digger, dă-le ceva de băut domnului şi nepotului său

şi aşază-i la o masă.

- Nu am venit să bem, Herr Struthers. - Atunci de ce aţi venit?

În total, incluzând banii luaţi pe nedrept,

dobândă, daune, cheltuieli neprevăzute şi o mică taxă pentru serviciul nostru...

166.200 de dolari.

- Da. - Da. Am rotunjit.

Da.

Credeţi că eu şi băieţii mei am luat bani de la nişte vânzători

şi vreţi să-i dau înapoi?

Da, dacă eşti amabil.

Vreau să-ţi spun ceva.

Nu umblu cu atâţia bani la mine.

Şi, chiar dacă i-aş fi avut,

n-aş fi putut să vi-i dau înapoi în clipa asta.

Te rog să iei în serios propunerea mea.

- Ce vrei? - 166.200 de dolari.

Acum, că ţi-am captat atenţia...

O să-ţi explic.

Mai faci un singur drum în partea aia. Unul singur!

Ca să restitui banii pe care i-ai luat de la oamenii de pe Delancey,

Houston şi Bleecker.

Ca să nu uiţi cifra...

Delancey. La prânz, mâine.

Pregătim noi supa, tu vino cu caşcavalul.

Ai idee când e ziua de ridicat gunoiul, Struthers?

Haide, amice, nu fi aşa! Când se ridică gunoiul pe aici?

- Mâine. - Mâine avem o întâlnire.

Ca să nu uiţi, m-am gândit să-ţi notăm în calendar.

- Eşti nebun! - Eu sunt nebunul!

Băuturile sunt din partea casei!

Asta e tot, oameni buni!

Prindeţi-i! Cine îi prinde rămâne în viaţă!

- Îi vreau pe ăia! - O să-i prindem, Charlie. Ia-o uşurel!

S-o iau uşurel?

Mă fac de râs pe teritoriul meu, iar tu îmi spui s-o iau uşurel?

Până acum, pagubele sunt de vreo 20.000 de dolari.

Nişte negustori au angajat pistolari să-mi facă asta!

Trebuie să fie o înscenare. Ăia n-au cum să repare televizoare.

Nu mai spune!

Vreau toată strada! Ia-i pe Floyd şi pe Ripper!

Mergem acolo dis-de-dimineaţă, când deschid.

Dăm o petrecere pe toată strada.

Chipeşule, e conectat. Întinde firul.

BENZINĂ

Parcă ne pregătim de război.

S-ar putea.

Ia spune-mi...

Nu eşti sigur că-l poţi face să ne dea banii înapoi.

Asta înseamnă că nu eşti sigur că vei fi plătit.

Atunci de ce faci asta?

Oricine îşi poate petrece după-amiaza jucând golf.

Dar nu crezi că asta e mai distractiv?

Au ieşit.

Şi par să se fi trezit cu faţa la cearşaf, băieţi.

Urmăreşte-i, puştiule! Anunţă-mă dacă vin cu întăriri.

La revedere!

- Pe strada 149. Calc-o! - Îmi pare rău, nu sunt de serviciu.

Acum eşti. Am întârziat şi trebuie să ajung unde trebuie.

- O să mă duci acolo. - Nu pot. Dacă vrei să mă reclami...

Dă-i drumul până nu vin să-ţi dau una!

Perfect!

Toată lumea să stea în camere! Şi ţineţi capetele jos!

Veţi fi în siguranţă acolo. Imediat!

Trebuia să mergi pe strada 149. Era la dreapta.

Iar eu ţi-am zis că am ieşit din tură. Mai lasă-mă!

Îţi sparg faţa!

- Nu faţa! - Ţi-am spus să mergi pe strada 149!

- Ce naiba e asta? - Încuietori de siguranţă.

Pot fi deschise şi închise doar de către şofer,

ca să-i protejeze pe cei ca mine de cei ca tine.

Când ies de aici, eşti mort! Ai auzit? Mort!

Şi cică taximetriştii sunt nepoliticoşi.

- Hannibal, au luat-o spre est... - Eşti mort!

Încerc să vorbesc cu cineva!

- Ce-a fost asta? - Nimic.

Struthers vine spre est, pe strada 6.

Dacă ar fi venit după întăriri, ar fi făcut-o până acum.

Începe spectacolul. Întoarce-te aici imediat!

Bine, vin imediat.

Taxiul ăla ne-a urmărit toată ziua.

Cheamă băieţii!

Deblochează drăcia asta! Dă-mi drumul de aici!

Crede-mă, vei fi în siguranţă acolo. În locul tău, m-aş feri.

Aţi trimis câţiva idioţi la clubul meu şi l-aţi umplut de gunoi...

Vi se pare amuzant?

Acum o să vă arăt eu cum se face mizerie.

O să plătiţi!

Pe voi o să mă răzbun!

Chipeşule, avem nişte musafiri nepoftiţi.

Şi au adus cadouri. Parcă ziceai că e doar o maşină.

Chiar şi când joacă murdar, joacă murdar.

Da, dar noi jucăm şi mai murdar.

Ce e, ţi-a stat ceasul? Ai venit devreme.

Ai multe replici isteţe, nu-i aşa?

O să distrug tot cartierul ăsta şi o să trag apa după el!

Care ar fi răspunsul tău isteţ la asta?

166.200 de dolari.

E plata ca să pleci întreg de aici.

Fii atent la asta!

Ce păcălici eşti!

Haideţi!

Cad bombele!

Aruncaţi armele!

La fix!

Da!

Murdock!

Se pare că nu m-am ferit la timp.

Aruncă-l! Peste drum, în taxi!

Mişcă!

Hai!

Data viitoare, ia-te de cineva pe măsura ta!

Nu întreba!

Unde mergem?

În biroul tău, să aruncăm o privire în seif.

Ai uitat de cei 166.200 de dolari?

Hannibal, ştiu că-ţi place când planul dă roade.

Ar trebui să mergem.

Mai devreme sau mai târziu, Struthers va convinge poliţia

că nu i-au venit de hac nişte negustori.

Păcat că trebuie să plecaţi.

De obicei, eu mai rămân.

Mă ocup de curăţenia necesară,

returnez taxiul, maşina de gunoi, orice alte probleme nerezolvate.

O să mai stau aici cel puţin două zile.

Minunat! Şi eu rămân!

Tracy o să-mi arate tot New Yorkul.

O să-mi arate Central Park, Statuia Libertăţii

şi Empire State Building, pe care s-a căţărat maimuţa aia păroasă.

Eu nu cred că merg.

Înseamnă că zburăm iar. Eşti de acord, BA?

Nu. Am sunat-o pe stewardesă. Era o înregistrare în glumă.

Ai sunat la numărul ăla? Nu e corect.

Ai dreptate. Şi o să vorbim despre asta!

Mai târziu, BA. O să ratăm orele de vizită.

Ai noroc că mergem la spital să-l vizităm pe dl Laskey

şi să-i spunem cum Nicky i-a recuperat banii.

- Deci suntem doar noi doi, puştoaico. - Şi eu am o întâlnire.

V-am zis că am un amic la The Times.

E un fost iubit şi nu l-am mai văzut de câţiva ani.

S-ar putea să mai fie ceva între noi.

- Mă duci la aeroport, Chipeşule? - Îmi pare rău, Hannibal.

Trebuie să duc taxiul înapoi.

Poţi să mă laşi pe mine la The Times.

Poate ne laşi şi pe noi la spital.

Aş vrea să vă duc pe toţi, dar o să am de dat socoteală.

Folosesc taxiul ăsta de două zile fără să fac niciun ban cu el,

aşa că dispecera oricum o să-mi facă capul calendar diseară.

Te împrieteneşti cu ceilalţi taximetrişti, Chipeşule?

Nu prea au şoferi, aşa că ea ajută la volan.

Ea e dispecera.