Original subtitles

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

Deci, când femeia zice: "Sunt şi lungi şi subţiri..."

"... şi mai groase, aşa şi pe dincolo..."

... tipul nu mai suportă. Se ridică şi zice: "Dac-aş găsi eu unul aşa..."

- "... nici nu ştii ce i-aş face..." - E ceva de groază!

Li se spunea "zîbîk". Erau ca nişte râşniţe. Aşa de mari.

Şi făcute din lemn, nu? Sau aşa am auzit, n-am văzut niciodată unul.

N-am mai râs de-o veşnicie aşa. Hai să bem, Vedat.

- Noroc! - Bine-ai venit, bătrâne.

- Bine-ai venit. - Sănătate.

Zeki, de ce nu, ştii tu...?

Aşa e. Am râs destul. Să nu-l mai facem pe Vedat să aştepte.

Omule, chiar trebuia să le pui într-o pungă de plastic?

Ambalajul trebuia să fie jalnic, altfel ar atrage atenţia. Nu?

Sigur.

Poftim, asta e marfa.

Numai uită-te la cusături. Vorbesc de la sine.

- Atunci le pot atinge? - Sigur. Uite.

Li se spune "cizme Wellington lungi". Au în jur de 130-140 de ani.

Nu pot da o cifră exactă, dar cam pe-acolo.

- Şi cum au ajuns la tine? - Asta e o poveste interesantă.

Hai, spune-i. Vedat e de-al nostru. Nu e nimeni străin. Suntem doar noi.

- Bine, preşedintele american Garfield... - Ce, motanul?

- Ce nenorocit de motan? - Garfield e un motan, nu?

Caută pe Google, omule! Vezi cu ochii tăi.

Preşedintele american de atunci era Garfield.

Bine, scriu: "Garfield". "Aţi vrut să spuneţi 'Garfield'?". Motanul iar.

Unde e preşedintele? Plecat. În vacanţă.

- Mergi mai departe, amice. - Alpay...

Bine, continuă.

Vedat, preşedintele american îi trimite sultanului nostru un dar.

Iar sultanul îşi zice: "O să-i trimit şi eu un cadou."

Stră-străbunicul meu, Aziz Vefa, membru al poliţiei secrete...

... şi alt funcţionar public, Lemi Galip, de la Finanţe.

Le dă o misiune. Ce zice?

Zice: "Duceţi-i acest dar preşedintelui."

- Aşa că se duc la palat. - La palat?

Păi ce credeai? Că s-au întâlnit cu sultanul pe malul Bosforului?

- Deci se duc la palat. - Bine. Treci mai departe, vrei?

Bine, dar mai întâi învăţaţi să ascultaţi.

A spune o poveste înseamnă la fel de mult să fii ascultat.

Bine...

Ajung în faţa sultanului. Şi îi sărută mâna.

- Le-o sărută şi sultanul pe-a lor? - Stai aşa, băiete, nu te mai băga!

Li se prezintă imediat cadoul. Ce e? Un colier cu diamant.

Şi sultanul zice: "Acum e totul în mâinile voastre."

"Şi uitaţi 1.000 de dolari pentru drum. Dolari de-ai Confederaţiei."

Acum, nu poţi să zici:

"Ne pare rău, padişahule. America e foarte departe. Nu putem face asta."

Trebuie să te duci, fie ce-o fi.

Acum, că şi-au primit misiunea, itinerarul e clar.

Mai întâi, Orient Express până la Paris.

Apoi un vapor spre Londra.

Şi apoi alt vapor, cu care trec Atlanticul spre America.

COWBOY-I OTOMANI

Vai! Am făcut-o din nou... Îmi pare groaznic de rău!

E un drum foarte prost, nu-i aşa, dragă?

S'il vous plaît, madame.

Scuzaţi-mi curiozitatea, domnule, dar... sunteţi francez?

Nu, madame, sunt otoman!

Doamne, otoman! Asta e minunat!

Jack? Ai auzit?

Da, ştiu, otomani.

Parcă eraţi la porţile Vienei, nu?

Odată ca niciodată...

- Da, da. "Cioc-cioc..." - "Cine-i acolo?" - "Otomanii."

"Otomanii şi mai cum?"

"Imperiul Otoman!"

Ticălosul nostru onorabil nu s-a prins, Aziz.

Întreabă-l dacă domnul şi doamna Brown s-au întors de la picnic.

Ia mai lăsaţi-mă, domnule! Umorul e mult prea subtil.

Ţăran englez!

- "Village People." - Village people?

Spun că ne preţuim mult ţăranii.

Călăriţi pe cămile, nu-i aşa?

Jack!

Cămile? Da. De fiecare dată. Întotdeauna!

Cămile peste tot!

Mereu spun asta. E singurul lucru pe care-l ştiu.

Cămile. Peste tot.

Dar dumneavoastră, domnule? Cu ce vă ocupaţi?

- Eu? - Da.

Secret... E din poliţia secretă...

Ei bine, eu mă pricep să păstrez secrete...

Zice că se pricepe să păstreze secrete.

O să le păstrezi când facem o pauză. Mai târziu!

Dacă ne-am opri să udăm plantele puţin?

Scuzaţi-mă?

Puţină apă!

Dumneavoastră sunteţi?

Eu!

Sunteţi fantastic! Eu...

Lupt uns cu ulei.

Ulei peste tot!

- Scotch? - Otoman.

De fapt, ne aflăm aici într-o misiune specială.

Vedeţi acest diamant?

Doamne, e nepreţuit!

Desigur. E un cadou de la sultanul nostru pentru preşedintele dumneavoastră.

Ce naiba faci?

- Care-i problema? - Nu-l poţi flutura aşa, ca pe-o acadea!

- Păi dumneavoastră aţi fluturat poza! - Pune-l imediat la loc!

Bine, nu vă încingeţi aşa! Eu răspund de el.

Scuzaţi-mă.

Domnule, poate fi foarte pericu...

- Bandiţi! - Liniştiţi-vă.

Liniştiţi-vă!

Sunt înarmat. Nu vă faceţi griji.

Câţi oameni sunt? Câţi? Aţi văzut? Câţi?

Aveţi grijă. Nu-l îndreptaţi spre mine!

Fii atent. O să urmăm procedura normală. Linişteşte-te.

Ascultă. O să folosim paiele ca să tragem la sorţi. Diamantul sau banii? Repede!

- Am dat de un necaz mare, domnule Aziz! - Alege un pai!

Diamantul.

Liniştiţi-vă, fiţi calmi.

- Sunt o armată întreagă, domnule Aziz! - Rămâi calm. Linişteşte-te. Fii calm.

- Sunt calm! - Fii calm.

În numele lui Allah, cel prea-îndurător, prea-milostiv...

Allah, nu ne părăsi!

Nu vă faceţi griji. Nu vă faceţi griji!

Nu renunţăm la diamant, nici dacă înseamnă să ne dăm viaţa!

- Hai, viteazule! - Hai, Doamne-ajută...

Am zis să opreşti diligenţa, fiu de căţea!

Auzi, Zeki... Am cam pierdut firul de la diligenţă încolo.

Stai. Să încercăm aşa, atunci.

Am zis să opreşti diligenţa, fiu de căţea!

Ieşiţi! Afară, afară!

Ieşiţi de-acolo! Coborâţi!

- Hai, mişcaţi-vă! - Doamne, Jack! Nu!

- Opreşte-te! Dă-i drumul! - Nu strigaţi, domnule! Păstraţi-vă calmul!

Doamnelor şi domnilor, sunt căpitanul Johnny Lesh.

Eu şi echipajul meu ne aflăm aici... ... ca să vă uşurăm de anumite lucruri,

pentru a vă ajuta să vă bucuraţi de o călătorie mai confortabilă.

Sunteţi liberi să strigaţi. Faceţi pe eroii şi sunteţi morţi.

Pistolul ăsta are 150 de ani.

Am cerut administraţiei unul nou, a dat cineva vreo ceapă degerată?

Treci încoace, dobitocule! Mişcă! Treci acolo!

Lesh! Uită-te la bunăciunea asta!

Un ceas!

Uite ce-i, să nu ne luaţi drept oricine. Am venit tocmai de la Istanbul!

Zău?... Se vede.

N-am mai văzut aşa ţoale nici în spectacolul lui Buffalo Bill!

Ce naiba-i asta?

Un fes. Am şi un flaut, dacă vrei.

Termină!

Nu...!

- Lesh! - Ce naiba ai făcut?

Asta-i de necrezut!

Dar suntem prieteni cu Ahmet Pocnitoare, din cartierul tâlharilor. Ai grijă!

Haideţi, să mergem! Simt putoare de indieni.

See you!

- A zis "Sioux". Sunt Sioux în zonă... - Nu, a zis "see you", adică "la revedere".

Cine naiba e Ahmet Pocnitoare?

Oricum, de câte ori îi pomenesc numele, ajung în necaz până la gât!

Nu mă înnebuni, monşer! Instrucţiunile sunt clare.

"În caz de pericol, ascundeţi bunurile statului"

"în zonele preţioase". Ce vrei mai clar?

Domnule, dar e corect? Ditamai diamantul?

Ai impresia că mie îmi face plăcere să-mi îndes 1.000 de dolari în dos?

- N-am de unde să ştiu! - Poftim?

Domnul vrea să-şi apere dosul, iar eu risc să fiu ciopârţit!

Treci încoace!

Desfă batista aia.

Poftim.

Bravo!

Asta trebuia să aibă şi o farfurioară...

Asta-i tot.

Vă simţiţi bine?

Cel puţin am salvat mia de dolari.

Nu e momentul să glumim, dar putem să zicem că nemernicul ne-a tras-o.

Ţine-o aşa şi eşti un om mort! Înfruntăm săgeţile sorţii!

Indieni!

- Howgh! - Ce-i aia "howgh"?

Cred că folosesc nume de animale... Coropişniţă.

Mă numesc Richard Thomas. Sunt la Oxford. Îmi petrec doar vara împreună cu tribul meu.

Uite, noi venim de la Istanbul. Se zice că indienii au origini turceşti, nu?

- Frate Kenan, e adevărat ce zice ăsta? - Ioc, fiule, lăsaţi-i în fundul gol!

Îi dau jos singur.

Şi dacă vă transmit salutări de la Selim Apaşul, din Kasîmpaşa?

Mă descurc.

Poftim... Lemi-Bei!

Să sperăm că n-o să ne-o tragă...

- Poftim, Kenan-Bei. - Doamne!

- Domnule Aziz, dacă am anunţa consulatul? - Putem.

Chestia aia pe care-o purtaţi la gât are vreo semnificaţie anume?

E un talisman de la mama. A zis că o să ţină orice pericol la distanţă.

Bună ziua! E o urgenţă, prietene. Telegrafiază asta la Istanbul chiar acum.

Asta e un "A"?

Se poate, domnule? Lucrezi aici şi nu ştii să citeşti?

- Dă-o încoace. - Ocupă-te tu.

Dacă ar apărea acum Lucky Luke, n-ai şti cum să-l mai linguşeşti!

Lucky Luke? Cui îi pasă de el?

- Am vreo telegramă? - Prietene! Bine-ai venit!

Ia loc acolo, te rog. Geoffrey, băiete, adu-ne două ceaiuri!

După câtva timp, soseşte un răspuns de la palat.

Ce zice?

"Nu este nevoie să vă întoarceţi."

"Trimiteţi-ne prin poştă capul funcţionarului responsabil."

Bine, bine...

Tăiaţi-mi capul şi trimiteţi-l. Să nu vă pară rău pentru asta.

Eu sunt vinovatul.

Cum ar trebui să procedez?

Nu ştiu.

Mai întâi puneţi-mi laţul de gât.

Transmiteţi-i mamei salutări din partea mea.

O, America! Ce s-a ales de visul ăsta?

Are nevoie de nişte apă.

Tacă-ţi gura!

Suntem în rahatul ăsta împreună şi o să plătim împreună!

Aziz, o să fii exilat în Sahara!

Uită-te în jur. Suntem deja în Sahara! Cine are nevoie să fie exilat?

N-o să murim până nu găsim diamantul. Bine?

Vreo săptămână, sau cam aşa, umblă fără rost, fără un ban în buzunar.

Se gândesc să facă rost de arme

şi să-i caute pe bandiţi, ca să recupereze diamantul.

Dar armele nu vin gratis. Iar ei n-au o para chioară.

Ştergeţi-o, fraierilor! Valea!

Apoi se gândesc la câteva afaceri care să le aducă măcar de-ale gurii.

Spun "afaceri", dar, normal, nu de genul pentru care trebuie capital.

Spălătorie de cai. Fără perie, fără burete.

Spălătorie de cai! Interior şi exterior!

Să vă trăiască armăsarul!

Spălătorie de cai!

După ce s-au murdărit pe mâini în vreo două afaceri de rahat...

... domnului Aziz îi vine o idee. "De ce să nu facem ceva la care ne pricepem?"

Iar acum, cele mai îndrăgite personaje, cu cele mai apreciate scene!

- "Un Ramadan fericit, dragă Karagöz!" - "Cară-te, idiotule!"

"Nu fi aşa, Karagöz. E luna sfântă a Ramadanului!"

"Nu-ţi face griji, Hacivat, gură-spartă! Toată familia mea e în spatele tău."

A fost cel mai tare spectacol din Sultanahmet anul trecut.

Să râdem puţin!

Scuze, nu e amuzant.

Încearcă să fii mai deschisă la nou. E teatru de umbre. Karagöz!

Dacă ar fi amuzant, am râde. Nu-i aşa, fată?

Aşa e.

Bine... la anul o să pun în scenă Molière. "Avarul" lui Molière!

L-am jucat pe Bekir, beţivul fanfaron, l-am jucat pe Beberuhi Piticul.

N-au râs la niciunul!

Dar au râs când ai jucat-o pe dansatoare, nu?

Şi? Până atunci?

N-au pic de simţ al umorului. Umor american! Sictir!

Glumele se pierd când sunt traduse, bineînţeles.

Ia mai lasă-mă!

Ouă... pune-le bine. Ce-i acolo?

Zahăr.

Lămâi... zahăr! Lămâi şi zahăr!

Acadele!... Învârtim, învârtim, învârtim!... Acadele!

Poftiţi. Poftă bună!

- Acadele! - Fă-mi una.

- Clientul nostru, stăpânul nostru! - Pune-o pe asta, nu pe aia!

Sunt acadele otomane.

- Ar putea fi prea grea. - Taci naibii din gură!

Nu se dau în lături de la nimic ca să strângă 100 de dolari.

Prezintă chiar şi desene animate, folosind o maşinărie construită de Lemi.

Vorbesc despre desene animate! Walt Disney încă n-a apărut, nici Mickey Mouse!

Priviţi, priviţi! O poveste de dragoste! Reală ca viaţa însăşi!

O să vă spun ceva, dar să nu înţelegeţi greşit.

Descoperă formula aia. Ştiţi, cea despre care se zice că e secretă?

- Care-i aia? - Cola, băiete!

Lemn-dulce, bicarbonat de sodiu... Şi la bază e siropul, oricum.

Stai aşa, m-am pierdut. Chiar au inventat Cola?

Sigur! Sigur, însă...

Aziz!

Ce zici?

Foarte frumos! Foarte frumos! Uite...

Gustă.

Ce zici?

Delicioasă!

Aziz, ar trebui să scriu asta pe vas? "A se bea rece".

Las-o baltă! Lasă oamenii în pace. Lasă-i să bea cum vor.

Beţi, beţi! Cola rece ca gheaţa!

Mulţumesc. Savuraţi-o! Cola rece ca gheaţa!

Beţi, beţi!

Pui ieftin, pui ieftin... Are nevoie de o băutură lângă...

E cineva flămând? Cola rece ca gheaţa!

Stai să iau banii întâi. Poftim, prietene.

Copanele încă nu-s gata. O să-ţi dau o aripioară în loc.

Dă-mi restul pentru asta.

- Pui ieftin, pui ieftin... - Ruşine să vă fie! Ce e cu atâta strigat?

Şi tu eşti negustor, nu? Strigă şi tu! Roata care scârţâie e unsă.

Noi suntem băieţi din Kentucky. Terminaţi cu prostiile!

Şi noi suntem băieţi din Samatya. Vă jucaţi cu noi...?

Lasă-mă! Lasă-mă!

Îţi dau eu cu sticla asta!

Lasă-mă!

Allah!

Deci încearcă să vândă sandvişuri de pui în Kentucky.

De parcă ar putea scăpa uşor! Tipii au o afacere acolo.

I-ar da altcuiva vreo şansă? Îl recunoaşteţi?

- La cine te referi? - La cine crezi?

Tipul de pe logo-ul KFC. Nu-i fac reclamă acum.

Pentru băieţii noştri, a fost încă o dezamăgire.

Îl lipim pe ici pe colo şi merge.

Ţărănoi nenorociţi, nu ne lasă nici să facem o muncă cinstită!

Câţi bani avem?

- Vreo 50-55 de dolari. - Dă-i încoace.

O să iau un pistol şi mergem după bandiţi!

Ajunge cu prostiile! În sfârşit, m-am trezit din visul american!

Domnule Aziz, eşti un om căutat.

O să-l găsesc pe nenorocitul ăla de Johnny Lesh şi o să-l dau gata.

- Domnule Aziz, eşti un om căutat! - Nu-i aşa! E doar noroc, asta-i tot.

Nu, nu în sensul ăsta, domnule! S-a pus un preţ pe capul tău.

Leit eu!

- Zece dolari. Putem pune mâna pe ei? - Sigur că da!

Horse... Horse Whisper... Horse Whisperer.

"Horse" înseamnă "cal"!

Ce zici de asta? Johnny Lesh... 500 de dolari.

Deci e în capul listei, fiul de căţea!

Hai să reparăm vasul ăla.

Bună ziua, domnule şerif.

Sunt Lenny, vânătorul de recompense.

- Vreau 10 dolari pentru cowboy. - Ce cowboy?

- Cowboy-ul care violează cai. - Despre ce vorbeşti?

- Ştiţi, ăla care "şuşoteşte cu caii". - Ticălos bolnav! Perversule!

Dar eu n-am făcut nimic! Calul a început.

Domnule şerif, e datoria dumneavoastră ca perverşii ăştia să ajungă după gratii!

Lou, închide-l pe animal!

Trebuie să fie ţinut departe de grajduri o vreme, ticălosul!

Ţine, cei 10 dolari.

Asta e mărunţiş. De fapt, sunt după Johnny Lesh.

Johnny Lesh? Glumeşti? M-aş pensiona dacă l-am găsi.

Uite. 500 de dolari.

- Aţi vrea nişte cola? - Cola?... E o băutură?

Poftiţi, domnule şerif.

Nu vrei şi tu?

Domnul şerif Cheko?

Uitaţi, hoţul de cai Timothy.

Hoţul de cai Timothy, da?

Câţi ani ai?

Deschide gura! Deschide!

- Nu face o para chioară. - Douăzeci de dolari!

Zece dolari.

Urăsc hoţii de cai, Timothy!

- Bine, zece dolari, zece dolari. - Batem palma?

Închide-l!

Domnule şerif, aţi vrea o Cola?

Cola?

Dă-i drumul.

Tu?

E rece ca gheaţa.

Fie să-şi îndeplinească minunile!

Johnny Lesh... 900 de dolari.

Urcă mai repede ca dolarul, fiul de căţea.

Fii atent. Pune 100 de dolari, nu mărunţiş.

O să zicem că a jefuit un tren.

- Domnule Aziz, şi numele? - Numele?

Scrie. "Jack Daniel". Oricum, e ultima noastră lovitură.

Mâine suntem în trenul spre White Lake.

- Jack... - ... Daniel.

Da-niel. Jack, jefuitorul de trenuri.

Cenuşă în cenuşă, ţărână în ţărână.

Dumnezeule Atotputernic, fie-ţi milă de sufletul robului tău plecat dintre noi.

Iar noi, cei care îl jelim, să ne rugăm pentru sufletul lui.

Doamne, apără-l şi veghează asupra lui. Amin.

Luaţi-o mai uşor! Dumnezeu să-i ierte păcatele, frate.

Nu "frate", "părinte".

De fapt, noi îl căutam pe şerif.

Eu sunt şeriful Murphy.

Domnule şerif, vi l-am adus pe Jack, jefuitorul de trenuri.

- Jack, jefuitorul de trenuri? - Jack, jefuitorul de trenuri.

Jack, jefuitorul de trenuri!

Ai auzit, Jack? Tipul zice că te-a prins!

Să ardeţi în iad! Terminaţi odată cu asta!

- El e Jack, jefuitorul de trenuri? - Norocul nostru nenorocit!

- A fost ideea ta cu jefuitorul de trenuri! - Şi Jack Daniel a cui idee a fost?

Eu am râs de "Jack, jefuitorul de trenuri", nu?

Domnule şerif, daţi-mi voie să vă ofer o Cola.

Staţi! E dioxid de carbon înăuntru! Dioxid de carbon! Doamne!

Tăvăliţi-i prin smoală şi fulgi şi închideţi-i!

Haide! Mişcaţi!

Uşuraţi-vă în oală! Nu vă găinăţaţi peste tot.

- Mai porţi talismanul ăla? - Bineînţeles.

Cel care ţine pericolele departe?

Jocuri de noroc, nu?

Doamne, dă-mi răbdare...

Asta e liniştea dinaintea furtunii. Vor veni lucruri mai importante...

Chiar trebuie să fie unul ca tine în fiecare închisoare? Lasă-ne!

Johnny Lesh!

Cine s-ar fi gândit că un pistolar ca el o să ajungă aici?

- S-au dus cei 1.000 de dolari ai noştri. - Astea-s prostii!

Diamantul s-a întors singur la noi.

Prietene... pot să iau eu asta, dacă nu mănânci?

La muncă! Haideţi!

La muncă!

Dacă ne-ar lăsa singuri o clipă, i-aş sparge faţa.

Dar se uită tot timpul.

Linişteşte-te. O să urmăm procedura. Nu e nicio grabă.

E liniştea dinaintea furtunii. Nu miroase-a bine.

Pleacă de-aici! Cară-te!

Găinilor! Apă!

Ai pomenit de procedură, nu? Ce facem?

Nu te grăbi. Graba strică treaba.

Încet, dar sigur. Ascultă...

- Lemi! - Domnule Aziz!

A fost o grindină de gloanţe! Grindină!

E foarte întuneric înăuntru.

Vrea cineva apă?

- Cred că nu. - Lesh. Lesh!

Lesh, nu muri! Încă nu poţi să mori! Stai!

Unde e diamantul? Spune-ne unde e diamantul.

- Spune! - Spune! Unde e diamantul?

- Bil... - Bill... Dă-i nişte apă.

Ce Bill? Bill? Care Bill? Pacos Bill?

- Buffalo Bill! - Haide, Bill şi mai cum?

- Carduri Akbil? - Bill...?

Bi...lanţ final...

Nenorocitule, te omor! Nu poţi să mori! Te omor!

- Cannon... - Bill Cannon? Bill Cannon?

- Cannon? Cannon? - Cannon... ball...

Cannonball. Ce e Cannonball? E vreun trib de pe-aici?

- Siii... - Spune prima parte! Prima parte!

Sii-ouux...

Sioux! A zis Sioux! Sioux!

Nu, băiete! A fost "see you", adică "pe lumea cealaltă". A fost "see you"!

Prost şi-a mai ales momentul să moară!

Bietul de el! Calul lui e tare supărat.

- Caii sunt animale foarte sensibile. - Aşa-i.

Domnule Aziz?

Eşti Johnny Lesh. Tocmai ai evadat. Valorezi 2.000 de dolari.

Bine...

Ţine.

Asta e liniştea dinaintea furtunii. Urmează lucruri mult mai importante.

Îl lichidez.

Atunci să vedem ce e cu Cannonball...

Nu mi-aş fi imaginat niciodată asta. Liceul Galatasaray, Robert College...

... un stagiu de patru ani la Ministerul de Finanţe...

... şi uite-mă acum.

Păi scrie despre asta în memoriile tale.

Trebuia doar să înmânăm diamantul, să bem şi să mâncăm şi să ne întoarcem.

Dar suntem în rahat până la gât. Uite, încă mai am fulgi în gură.

Deci trebuie să-mi reevaluez admiraţia pentru Vest.

Dragul meu prieten, ce-i aşa mare sfârâială cu Vestul?

Acum 100 de ani, palatul Versailles nu avea toalete!

Nobilii îşi făceau nevoile direct pe podea.

Valsul a fost inventat numai pentru ca lumea să poată ocoli rahatul.

Aşa se zice mereu. Atunci ce-a mers prost după asta?

Păi, tiparul n-a ajuns la noi decât târziu şi alte chestii din astea...

Ce se întâmplă?

Fii calm.

- Chiar e femeie? - Sigur.

Uită-te unde trage. Îţi poţi da seama după asta.

Domnule Aziz, ce se întâmplă? Simt un nou val de admiraţie pentru Vest.

Totul e să ştii să apreciezi părţile bune ale Vestului.

Dă jos armele alea. Aminteşte-ţi, eşti prizonier.

Ochelarii!

Bună ziua, frumoasă Ma'am! Ne-a încântat antrenamentul dumneavoastră.

Chiar aşa?

Dar spectacolul Suzan Van Dyke nu se poate urmări gratis.

Aruncaţi încoace nişte mărunţiş.

N-avem o para chioară. Ce zici de o cafea, în schimb?

Cafea?

- Suzan Van Dyke. - Aziz Vef... Zozo the Kid. Trei cuvinte.

Cafeaua e la cai. Mă duc şi-o aduc imediat.

- E ca un bărbat! Nu mă atrage deloc. - Merge o tură, dacă mă-ntrebi pe mine.

Caimacul cafelei e minunat, eşti o ţintaşă divină...

Mulţumesc.

Mă ocup cu asta de la 3 ani. Am apărut cinci ani în spectacolul lui Buffalo Bill.

Tir, lasouri, gătit, trucuri... Apoi am petrecut ceva timp la un hotel.

Van Dyke...

Ce brută de cowboy te pune la muncă în aşa hal?

Ce cowboy? Nu-i niciun cowboy.

Tu ai scăpat poza asta, cumva?

Da.

Lesbi...

- O persoană importantă, cred. - Aşa e... Cineva drag.

Şi încotro mergeţi?

Sunt vânător de recompense, mă duceam să-l predau pe Johnny Lesh.

- La naiba! Ce spui? - Ce înseamnă asta? Stai aşa!

- Johnny Lesh! În sfârşit. Tu, nu? - Nu! Aziz, spune-i!

- Suzan, te rog... - Stai, domnişoară Suzan!

La o parte sau te omor şi pe tine! Nu, rămâi unde eşti!

Stai! Nu, nu e Johnny Lesh! E o minciună! Noi suntem otomani!

E o deghizare! Ca să punem mâna pe recompensă!

Chiar nu sunt el, nu sunt nici măcar american!

Sunt otoman. Un băiat din Istanbul! Vorbesc patru limbi.

- Otoman? - Otoman. Ştii, palatul, muzica...

Teatrul de umbre... Haremul...

- "Ibiş, avem musafiri." - "Bine, dar vin să mă vadă pe mine?"

Mâncare grozavă, sarmale, tocană de miel...

Vinete umplute...

Hipodromul, Sultanahmet, sărbătoarea de Ramadan...

Uite, lumina dintre minarete!

- Măcar de le-am avea aici! - Cele 1001 de nopţi...

"Doamnelor şi domnilor, să mergem la izvoarele divine"

"şi să ne adăpăm cu voluptăţi..."

"Vom lăsa vâslele deoparte şi ne vom veseli."

Casele vechi... negustorii ambulanţi... Flăcările...

- "Paznic, unde e focul?" - "În inima mea! În inima mea!"

- Bandiţii din Galata, Tophane... - "I-am omorât pe mama şi pe tata!"

- Imită slujitoarea arăboaică. - "Ce-ar dori tânăra stăpână diseară?"

Nu aşa. Mai pe nas.

"Stăpână, n-am gătit nimic, iar cămara e goală."

Nu e puţin exagerat?

Puţină cenuşă pe faţă şi aş fi slujitoarea arăboaică perfectă!

Ar fi nevoie şi de un batic.

Rahat... Deliciu turcesc! Rahat!

N-am înţeles ce-i cu slujitoarea arăboaică, dar cu rahatul mai veniţi de-acasă.

- Poftim. - Deliciu turcesc...

La urma urmelor, noi am inventat rahatul.

- Crezi că nu sunt Johnny Lesh, nu? - Vă cred.

Domnişoară Suzan, mai avem o tradiţie. Dacă ai scos pistolul, trebuie să tragi.

Bine.

Nu-i nimic. Doar o zgârietură. Ridică-te, sus.

Rezistă, domnule Aziz. Rezistă.

Bine, bine. Stai liniştit. Bine.

E alcool?

Allah!

- Deci Lesh e mort, nu? - Da. Am văzut cu ochii noştri.

Domnul Aziz l-a îngropat cu propriile mâini.

Aş vrea să-l fi omorât eu. Johnny Lesh mi-a ucis mama.

Mama mea... Mary Lou.

- Allah! - Dă aia-ncoace.

Johnny Lesh ne-a nenorocit şi pe noi.

Am venit cu darul sultanului. Ceva nepreţuit.

Suntem în diligenţă. Şi, deodată, bandiţi!

Strigă: "Opreşte diligenţa, fiu de căţea!"

Domnul Aziz intră în panică, eu sunt cât se poate de curajos.

- Tragem la sorţi cu paie şi... - Sari peste detalii, nemernicule!

Ideea mea a fost să pretindem că Lemi e Johnny Lesh,

să-l predau şi să obţinem 2.000 de dolari.

Ar trebui să treceţi râul. Lesh e prea cunoscut pe malul ăsta.

Aş zice să mergeţi la Cannonball.

- Cannonball? - Cannonball... See you...

Acolo aţi primi 2.000 de dolari pentru Lesh. Şeriful e un ticălos.

Ura!

Dar... 1.000 de dolari sunt ai mei.

Bine.

E o fotografie a mamei ei. Bârfitorule!

Ştii ce se zice, că bârfa e pe jumătate minciună?

Iar tu o laşi să ia 1.000 de dolari uite-aşa.

Mi-aş da şi viaţa pentru ea.

E ca un bărbat. Nu e genul meu.

Da, sigur. Uită-te la spatele ăla. Exact ca hamalul nostru, Hasan.

Auzi, cu ce mână îţi scrii memoriile?

Bun. O să-ţi leg mâinile, ca să pot dormi şi eu cum trebuie.

- Nu mai ai niciun pic de încredere? - Nu, domnule.

Bine aţi venit în Cannonball, oraş al cinstei şi al prieteniei

Te aştept la rugăciunea de seară. Ai înţeles? Nu mă-nnebuni!

Pune într-un loc sigur arma asta.

Dacă nu trebuie să apăr legea şi ordinea...

... am îndatoriri preoţeşti, la biserică.

N-am nici cinci minute să mă aşez. Abia am venit de la o înmormântare.

Chuck, fugi cu nişte lumânări la biserică.

Nenorociţii le tot şterpelesc.

Da, bine aţi venit.

- Şeriful Lloyd? - Eu sunt.

Am venit să încasăm o recompensă.

Ce ziceţi de un whisky mai întâi? De casă, producţie proprie.

Sau... Chuck! Fugi şi adu-ne nişte cola rece!

- Cola? - Da. E ceva nou.

Ştiţi ce gust are? Minunat!

Au băgat-o în sticle.

Ne-au furat ideea.

Oricum, domnule şerif... Să trecem la afaceri.

Vi l-am adus pe Johnny Lesh.

Johnny Lesh...

E adevărat? Nu glumiţi, nu?

- Chuck, ai auzit? Johnny Lesh... - Când luăm banii?

Bani? Ce nenorociţi de bani? Eşti nebun, omule?

Într-o astfel de zi, în astfel de vremuri...

... într-un moment în care avem nevoie

mai mult ca niciodată să ne unim şi să luptăm împreună...

... îmi ceri să închid un erou ca Johnny Lesh?

Ţi-am trimis un mesaj prin băiatul lui Fargo. L-ai primit, nu?

Ce se întâmplă?

Domnule şerif, încălcaţi legea! Vrem recompensa chiar acum!

La naiba cu recompensa voastră! Banii sunt la mine. Nu vă faceţi griji.

Dar nu-l pot închide pe Johnny Lesh.

Indienii Sioux ne-au nenorocit.

Uite!

- L-au scalpat! - Exact... nu demult.

S-a întâmplat abia ieri. Fac ravagii tot timpul.

Luaţi loc.

Uite, dacă cineva se poate ocupa de asta, e Johnny Lesh.

Sunteţi albi şi voi. Ar trebui să aveţi puţină înţelegere.

Chuck!

Nu mă mai saluta ori de câte ori îţi zic numele, la naiba!

Fugi şi anunţă la hotel...

... că Johnny Lesh se îndreaptă într-acolo,

împreună cu oaspeţii noştri, vânătorii de recompense.

Să mergem!

Vino cu mine, viteazule.

Domnule şerif!

Macaulay!

Du-l pe fratele Johnny Lesh la hotel.

Spală-l bine peste tot.

Sigur, domnule şerif. Poftiţi!

- Să nu-mi spui că uită de recompensă. - Mai uşor. O să stăm de vorbă.

Doamna nu merge la hotel? Vă rog! Simţiţi-vă ca acasă.

Mi-ar prinde bine o baie caldă.

Eu îmi primesc cei 1.000 de dolari, fie că vă convine sau nu.

Bine, bine. Pare genul materialist...

Aşa-i, e materialistă, dar o să punem mâna pe recompensa aia?

Sigur că da. Nu te agita.

Aveţi puţin respect pentru steaua asta. Nu vă agitaţi pentru porcăria de recompensă.

Odată ce-i facem una cu pământul pe Sioux, restul e floare la ureche.

Pari un erou de categoria grea.

- Cu ajutorul lui Allah... - Ce?

- Adică, da, sunt. - Las-o baltă!

Zilele cowboy-ilor s-au încheiat.

Azi vezi băieţi punându-şi pene pe cap...

... ţipând şi jucându-se de-a indienii toată ziua.

Ăştia-s copiii. Ce ştiu ei despre duşmani?

Încearcă să vorbeşti raţional cu un indian. N-ai ajunge niciodată nicăieri.

Nebunii ăia vorbesc cu munţii, râurile şi pietrele.

- Trebuie să fie apa de foc. - Doar apa de foc?

Mai sunt pipa păcii, ciupercile şi o grămadă de rahaturi din astea.

Dar sunt terminaţi. Aproape.

Mai au, poate, vreo jumătate de acru de pământ rămas.

O să-i şterg de pe faţa pământului în curând.

- Duceţi-vă să vă jucaţi în altă parte! - Asta e a doua mea soţie, Betty.

- Bine-ai venit, cowboy! - Respectele mele...

- O să rămâi ceva timp la noi? - Păi...

Vezi-ţi de treaba ta!

- Vino la rugăciunea de seară, dacă vrei. - Deja s-a auzit chemarea la rugăciune?

Ce?

Ei bine, fiind şchiop e mai greu...

Intră.

Nu e o biserică impresionantă.

Dar e un loc cât se poate de bun pentru îndatoririle religioase.

Nu-ţi da jos cizmele! Nenorociţii o să le şterpelească.

Separaţi religia de stat, domnule şerif, sau munca o să vă epuizeze.

Serviciu public... Ce pot să fac? Nu am de ales.

- Haide! N-ai terminat cu podeaua încă? - Dar sclavia n-a fost abolită?

Nu poţi aboli sclavia peste noapte, pentru numele lui Dumnezeu!

Încet, încet, dar sigur. Ridică-te!

Dacă l-ai auzi cântând gospel, ţi-ar da lacrimile, să ştii.

Hai, ia-ţi hainele de ceremonie. Şi pune suflet în vocea aia, da?

Nu-l lăsa să te calce în picioare.

- Aici e confesionalul nostru. - Deci mărturisirile curg?

Ei bine, aşa o să fie...

Ce cauţi aici? Ieşi, idiotule! Ieşi!

E băiatul meu cel mare... Eugene.

Ar fi trebuit să mă fi culcat cu orice, în afară de maică-sa.

Lăsaţi-l în pace, domnule şerif! Are un moment spiritual.

Spiritual, zici? A luat-o razna de la whiskey-ul ăla de casă.

- Prietenii lui îi zic "Johnnie Walker". - "Johnnie Walker"?

Da... Salută-l pe omul ăsta!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Nu interpreta greşit. Femeia asta... Tocmai îi ascultam confesiunea.

Tocmai terminasem când ai intrat.

- Bine ai venit, frate... Ai o ţigară? - N-am ţigări, nu.

Ar trebui să-mi dea o ţigară. Nu-s ţigări...

Uite, o oglindă!

Când un nebun dă de alt nebun, e blând ca un mieluşel, se zice.

Noroc cu oglinda aia. O să-l ţină ocupat ore în şir.

Frate, uite o poză cu mama. Poţi s-o păstrezi.

Unde-ai găsit-o? Cară-te de-aici! Repede, haide!

Mişcă!

Ăsta-i băiatul meu! Să vedem şi braţele!

Mişcă şi braţele alea!

Domnule şerif, care-i treaba cu dumneavoastră şi Johnny Lesh?

Johnny Lesh a jefuit o diligenţă luna trecută.

A furat un diamant cât pumnul.

Dar indienii Sioux l-au încolţit într-un canion şi i-au săltat diamantul.

Acum, dacă-i spui unde sunt indienii ăia Sioux...

... Johnny Lesh o să-i termine.

Iar noi o să scăpăm de ticăloşii ăia cu pene.

Nu te agita pentru recompensa aia. Două mii sunt o picătură într-un ocean.

Dă-ne o mână de ajutor la asta şi ţine-ţi gura.

- Deci indienii Sioux au diamantul? - Jur pe Allah.

- Pe Allah? - M-a luat gura pe dinainte.

- Lemi! - Scuzaţi-mă!

Indienii Sioux au diamantul. Indienii Sioux!

Şeriful are o propunere pentru tine. A zis să ne întâlnim la bar diseară.

- La bar? - Asta a zis.

Eu căutam informaţii despre diamant. N-am scos un cuvânt de la ea!

A fost o pierdere de timp totală!

Frumos... frumos, frumos. Bravo ţie.

Vorbeşte! Vorbeşte! Unde-i diamantul?

Poftiţi. Bine aţi venit!

Acum să găsim un loc unde să stăm.

Ridică-te de la masa asta! Fund cât baniţa!

Nu-ţi poţi permite masa asta!

E locul lui Murdoch, băiatul lui Fida. Poftim.

Noroc.

Aici, dragul meu prieten. Bine ai venit!

Whisky aici!

Noroc. Mă întorc imediat.

Nu ţi-am spus că aici nu sunt primiţi minorii?

Fac ceva în pălăria ta!

Chuck! Aruncă-l afară!

Încă nu vrem să-nceapă bătaia. Mai e timp pentru asta.

Johnnie! Ce cauţi aici?

- Tata vrea un Johnnie. - Să fie primit.

Haide! Dă-l peste cap. Ce e? Te-ai făcut praf?

Suzan, beam aşa când eram mic. E plăcut că mi te-ai alăturat.

Dar nu te uiţi la dansatoarele de cancan.

La petrecerea mea de circumcizie au adus o dansatoare din buric.

Şi de atunci n-am mai fost în stare să mai privesc vreuna.

Bună seara!

- Johnny Lesh nu e? - O să ajungă imediat.

Pompează, nu?

I-am spus povestea. E interesat.

Pornim mâine. Dar ne trebuie costume de indieni.

O să aranjăm asta.

Intră, Casanova! Ia loc.

- Întreba unde e poşta. - Sigur că da...

Nu te agita... Tot ce vrei o să se rezolve.

Odată ce lichidăm căpetenia indienilor Sioux,

restul o să fie floare la ureche.

Pe deasupra, să afle ticăloşii care-i preţul când i-o tragi lui Johnny Lesh, nu?

O să pornim mâine în zori, împreună cu Zozo the Kid.

De trei ori ura!

Nu mă încântă ideea de a mă pune cu indienii Sioux, dar, oricum...

- Fii sincer. Ai pompat până acum? - Domnule şerif!

Aţi vorbit urât în faţa unei doamne. Nu mai faceţi aşa ceva!

Şi care-i problema? Are o mustaţă mai mare ca a mea.

Ce s-a întâmplat, Suzan?

Suzan, diamantul ăla e foarte important. Vieţile noastre depind de el.

Trebuie să plecăm mâine dimineaţă.

Nu veni, dacă nu vrei... Dar ne-ai fi de mare ajutor dacă ai veni.

- Au spus că am mustaţă. Am auzit! - Uite, şi eu am. Şi ce?

- Ei pur şi simplu nu-ţi văd frumuseţea. - Da, sigur, sigur.

A vedea frumuseţea e o artă, Suzan. Unii oameni se uită, dar n-o văd.

Şi nu contează unde te uiţi...

... ci ce vezi acolo.

Ne vedem mâine.

- Hai înăuntru, cowboy. - Nu sunt niciun cowboy, târfă!

Mişcă!

Mişcă!

Grozavă poveste!

- Deci indienii Sioux aveau diamantul? - Da, frate.

Ştii, abia aştept să văd cum ajung cizmele în poveste.

Păi, cizmele îi aparţin lui Johnny Lesh, nu-i aşa?

Nu. Nu, frate, ce legătură are el cu ele?

- Auzi, tipii ăştia... - Zeki, ce zici de-o pauză?

- Trebuie să merg la baie. - Sigur.

Şi eu, dacă mă scuzaţi.

Cum merge?

Grozav!

- Dă să încerc şi eu aroma de cappuccino. - Stai. Să fixez muştiucul ăsta.

- Fir-ar! - Ce s-a întâmplat?

L-am scăpat... Bine, pauză de 10 minute, cât îl caut.

- Yakari! - Yakari?

Hamle ba Yakari! Haride Yakari! Tannare Yakari!

Hanyere had Yakari! Kam le Yakari! Koppe Yakari!

Domnule Aziz, îmi folosesc intuiţia... Salutări, Picior de Fier!

- Salutări, Ochi de Vultur! - Îţi baţi joc de mine?

Domnilor, sunt Păr Nedorit, din neamul indienilor Cherokee...

Cherokee?

Grand Cherokee... Prietenii mei, Pajero şi Pontiac.

Îi aducem salutări căpeteniei.

Bună mână! Să-ţi vedem cărţile.

Salutări, căpetenie!

Pe aici. O să stăm acolo.

Bine aţi venit... Sunt Pietre Roşii. Iar el este fiul meu, Bambi.

Mulţumim, şefule. Nu ne e foame.

Ei sunt Pietre Sterpe, Pietre Plângătoare, Pietre Roz şi Pietre pur şi simplu...

Suntem printre pietre.

Da... Ocazia vizitei noastre este una fericită.

Am venit să obţinem binecuvântarea şefului de trib...

... pentru căsătoria băiatului nostru, Păr Nedorit, cu fata noastră, Pajero.

Dar "Păr Nedorit" e nume de fată.

- Domnule, mama a vrut mereu o fată. - Deci n-a avut niciuna?

Ei, a avut?

Cred că nu.

Cei din tribul Cherokeee sunt prietenii noştri.

E o bucurie pentru noi că ei se căsătoresc şi se înmulţesc.

Pietre Plângătoare, aprinde tămâia!

Adu podoabele!

- Ce-s alea? - Mărgele de cristal.

Păşeşte în mijloc, fericit mire.

Aceste fudulii de bizon vor aduce

nenumărate binecuvântări asupra familiei voastre.

Epiesa!

Sheda!... Suflă!

Fie să-şi îndeplinească menirea!

Mâine în zori vom fuma pipa păcii şi vom încheia ceremonia.

Acum întoarce-te la locul tău.

Adunarea s-a încheiat!

Domnule Aziz...

O să vă căsătorim oficial în oraş. Suflă!

- Te simţi bine? - Da.

Căpetenia şi-a bătut joc de mine.

Măcar de-aţi fi fost aici săptămâna trecută. A fost săptămâna produselor locale.

Produse locale?

Bine aţi venit din nou! Poftiţi.

Să v-o trag la toţi!

Vorbeşte, mire, vorbeşte! Fuduliile şi-au făcut treaba.

Asta nu-i nimic. Urmează lucruri şi mai măreţe...

Sictir! Cară-te!

- Sunt eu, fiule, Aziz! - Aha...

Chestia asta nu-i cine ştie ce.

Sunt băştinaş aici, nu, prieteni? Deci ar trebui să fiu tratat ca unul.

Dacă nu-mi vor pământul, vor altceva.

Ne vor podoabele şi ne dau apă de foc.

Tipul ne-a dat apă de foc contrafăcută!

Băiatul şi-a pierdut vederea. E orb. Uite!

Spun că vorbeşte cu pomii şi râul.

Dar băiatul nu poate vedea cu cine vorbeşte!

Alaltăieri, băieţii mei... Şeriful are manechinul ăla.

- Da, Chuck. - Aşa.

Încercau să-l scape de o căpuşă, dar tipul nu voia să stea nemişcat.

Deodată, l-au scalpat din greşeală.

Apoi îi auzi: "Indienii sunt răi! Staţi cu ochii pe ei!" Ce minciuni!

Vreau să vă spun ceva. Îmi place de voi. Sunteţi nişte fiinţe umane decente.

Vreau să zic... Persecuţia la care sunteţi supuşi... E aşa de...

Căpetenie, ai ceva prăjiturele sau ceva pe-acolo?

Hai, e vremea să mergem la culcare.

Domnule Aziz, nu mai am picioare. Domnule Aziz, picioarele mele!

Care-i problema, omule? Eu am două! Vrei să stai turceşte?

Nu. Dar trebuie să mă ridic.

Ridică-te, omule! Ridică-te...

Unde e Suzan, băiete?

N-a avut niciun efect asupra mea. Absolut deloc.

Mă duc să vorbesc puţin cu furnicile de colo.

Mă întorc repede. Haide, pa!

- Pune-le să mai şi muncească! - Bine.

Ai grijă!... Un stâlp totemic!

Stâlpul totemic se uită la noi, Aziz!

Te respect ca obiect folcloric, dar nu te pot venera, stâlp totemic!

Totem... Je t'aime.

Fiule, nu mai fuma aşa ceva, dacă nu-ţi face bine.

Care-i treaba, băieţi? Aţi înmânat diamantul?

Nu, nu am reuşit.

Ţine.

N-o vrei?

Păcătoşilor!

Lemi!... Lemi!

- Lemi! - Ce?

Ridică-te!... Lemi!... Nu uita de ce ne aflăm aici!

- Lemi! Cine sunt eu? - Generalul Logar.

Generalul Logar? Să-l ia naiba! Ce-i cu tine, omule?

Aziz, mă simt rău.

Ascultă! Mă duc să caut diamantul. Să nu te mişti de-aici.

Bine.

Nu mişca! Jucătorule!

Păr Nedorit!

Nu. Aziz Vefa, agent sub acoperire. De la poliţia secretă.

- Dar acum nu mai e un secret. Ieşi! - Lasă pistolul!

- Eu sunt Pietre Roşii. - Ştiu că eşti.

Am venit să recuperez diamantul sultanului.

Deci eşti turc...

Se zice că turcii se trag din indieni. Aşa e?

Nu! Invers. Se zice că indienii au origini turceşti.

Termină cu prostiile şi dă încoace diamantul.

Ziceai: "scoate diamantul şi s-o ştergem", nu?

Nu asta am zis. Am zis: "Dă-mi diamantul".

- Pajero... - Nu!... Suzan Van Dyke!

Plănuiai să înhaţi diamantul cât timp dormeam cu toţii, nu?

Astea-s prostii, Suzan! Nu mai fi paranoică.

- Să nu mişte nimeni! - Lemi!

- Pontiac! - Alias Johnny Lesh!

- Hotărâţi-vă odată! - Johnny Lesh, la urma urmelor.

Sunt Johnny Lesh. Am venit să vă omor.

Johnny Lesh! Tu, nu? Ucigaşul lui Mary Lou!

Mary Lou? Nici să nu respiri numele mamei! Tu i-ai spus?

- Nici gând! - Păr Nedo...

Eu sunt Păr Nedorit! Uită-te la mine când vorbeşti!

- Păr Nedorit! Fata mea! - Ce păr? Ce fată? Ce înseamnă asta?

Uite ce-i! Scoate diamantul! Nu mă face să trag!

Atotputernice Manitou! Te-am căutat peste tot, Johnny Lesh!

Trebuia să-mi întâlnesc duşmanul de moarte când sunt atât de lipsit de puteri?

Mă uit eu la fată. Tu ocupă-te de căpetenie.

Lemi, n-o împuşca pe Suzan.

Suzan! Tu ştii că el nu e Johnny Lesh! Ţi-am spus!

Nu, Aziz! Tată, opreşte-te!

- De ce naiba ai tras în mine? - Totul a devenit aşa de confuz...

- Fata mea! - Tată!

Am întâlnit-o în Greenville, când eram tânăr... Era dansatoare.

Ne-am îndrăgostit.

A fugit cu mine.

Bătrânii erau furioşi. Erau împotrivă. Dar am rezistat.

Am fost fericiţi... Apoi te-ai născut tu.

Într-o zi, când eram plecat la vânătoare, Johnny Lesh a atacat satul.

A omorât-o pe Mary Lou pe loc.

Ceilalţi au zis că eşti blestemată şi m-au făcut pe mine să plătesc.

Voiau să te omor cu mâna mea, să-mi omor copilul!

Nu m-a lăsat inima.

Te-am trimis pe Râul Lacrimilor.

Mă ierţi? Mă ierţi, fata mea?

Johnny Lesh a primit ce merită. Noi l-am îngropat, căpetenie.

Dar cred că ai diamantul sultanului.

Trebuie să ni-l dai înapoi. Asta nu e un război între albi şi indieni, căpetenie!

Nu sunteţi duşmanii noştri. Mai ales dacă eşti tatăl lui Suzan...

Mulţumesc, băiete.

Dar am o slăbiciune.

După ce mi-am pierdut fiinţele cele mai dragi,

am dat în patima jocului.

Nu mi-a mai rămas pic de pământ, nimic.

În fiecare noapte, în Cannonball, mă scufund tot mai adânc în ruină,

încercând să recuperez ce am pierdut.

- Diamantul vostru... - Da?

Tocmai l-am pierdut la cărţi.

- Unde a ajuns? - La Lloyd.

Şeriful Lloyd are diamantul.

Ghinion în dragoste, noroc la cărţi!

Idiotule! Fi-ţi-ar a naibii barba aia falsă! De parcă nu mi-aş fi dat seama că tu eşti!

Chuck! Să-l ascundem într-un loc sigur imediat.

Aziz!

- Unde te duci? - Înapoi la Cannonball, Suzan.

- Vin şi eu. - Petrece câtva timp cu tatăl tău.

O să venim să ne luăm rămas-bun de îndată ce terminăm acolo.

Staţi, copii! Eu am pierdut diamantul, aşa că eu trebuie să-l recuperez!

Cum, căpetenie? În oraş vor să-ţi ia capul.

Lasă-i să încerce numai!

Bravo... Bravo, băieţii mei!... Bravo! Arătaţi bine.

Chuck! Termină-l de pictat pe ăsta. Fă-i şi pe ăştia doi.

Pune-ţi aia pe cap. Aşa.

Frumos!

Bravo.

Acum ascultaţi cu atenţie.

Scoateţi strigătele alea de război şi stârniţi agitaţie.

Faceţi-i pe oamenii din oraş să creadă că au de-a face cu indienii.

Bine?

Aţi înţeles?

Nu se poate... Îl aduc pe şef.

Ce? Tipul încă mai are capul pe umeri.

Valea! Plecaţi de-aici! Idioţilor!

Chuck! O să-ţi trag una! Du-te şi adu-mi o Cola, fir-ar să fie!

Şeful Sioux Pietre Roşii! Veniţi să-l priviţi mai de aproape!

Suzan, ne întoarcem imediat.

Te ştiu! Te-ai însurat cu o fată albă, dar apoi a fost omorâtă!

Fetiţa a dispărut. Îmi amintesc! Era din Greenville, nu?

Baker! Vino şi fă-ne o poză. E bine?

Bine, o fac!

Fă una şi cu mine!

Acum de aici! Eu şi cu şeful. Încă una aşa. Şi aşa.

Acum din profil. Bine, ajunge! Opreşte-te! Bine că am zis ceva.

Mai vrea cineva poze?

Bine, staţi la coadă!

Puneţi-i aici. Poftim.

Ce faci, omule?

Te faci de ruşine, Lesh!

Eu îţi spun să-mi aduci capul lui, iar tu îl faci faimos!

E scandalos! Toate pozele alea!

Lasă Cola acum!

Aţi spus că diamantul e la căpetenie, dar mi s-a zis că e aici.

Eu n-am spus niciodată că e la el!

Oricum, aţi făcut treaba, ca să întrebaţi de diamant?

Nu te băga! E între mine şi Johnny Lesh.

Uită de Johnny Lesh! Suntem otomani. Eu sunt Lemi Galip. Iar el este Aziz Vefa.

Otomani, zici?

Ar fi trebuit să ştiu după accent. "Gala gulu, gala gulu..."

Dă-ne diamantul, sau te ciuruim!

Steaua asta n-a căzut din cer, aţi înţeles?

Eu sunt legea aici!

Vreţi să mă împuşcaţi şi să luaţi diamantul, nu?

Haide! Trageţi, dacă îndrăzniţi!

Spune-ne unde e diamantul, sau omul tău e mort!

Bine, omorâţi-l. Drum bun spre oraş.

Turci nebuni care vin să se joace de-a cowboy-ii... Credeaţi că mă păcăliţi?

O să ascund diamantul ăla aşa de bine, de n-o să-l găsească şapte generaţii.

- Hai, trageţi! - Dă-ne diamantul.

- Haide. - Dă-ne diamantul!

- Haide. - Aziz, calmează-te!

- Haide. - Aziz, gata!

Aziz şi Lemi...

O să pun recompense pe capul lor, atunci o să vadă ei, ticăloşii!

Să-i prindem noi, domnule şerif! Sunt chiar aici.

Chuck...

Lasă jos mâna aia!

Fugi şi adu-mi o Cola, repede!

Lasă nectarul să alunece pe gât...

Jos labele!

Bine, mulţumesc.

Deci căpetenia are ceva fani în oraş!

Ce s-a întâmplat? Ce-a zis şeriful?

O să vorbim la hotel. Nu vrea să spună unde e.

Copii, e seara de poker. Daţi-mi o şansă.

O să iau înapoi diamantul de la el. Ei?

Pe uşă scrie "fără pene". Cred că n-ai văzut.

Am venit să te las în fundul gol, Lloyd. O să-ţi iau şi izmenele! Am bani peşin.

Hai, aşează-te, atunci, dacă eşti în stare să ţii nişte cărţi în mână.

Şterge-o!

Suc de fructe pentru spectatori! Fac cinste.

Taie.

- Deschid cu 100. - Merg.

Trei cărţi.

Şi trei pentru mine.

Încă 250.

500.

Două perechi, dame.

Ai câştigat!

Ai luat lecţii de la stâlpul totemic?

- Manitou e de partea ta. - Încă o cafea!

Deschide o notă separată pentru spectatori! Ajunge! Câte cafele au fost?

Full de dame.

Full de nouari.

- Noi ieşim puţin. - Mă găsiţi aici.

Bună treabă, căpetenie!

Merge foarte bine.

- Ne descurcăm de minune, Aziz. - Chiar?

Slavă Domnului! Îl curăţă, îl curăţă!

Vreau diamantul, Lloyd.

Stai.

- Aziz, aruncă-mi 10 dolari! - Ce s-a întâmplat?

Totul e bine. Măresc miza.

Doamne, căpetenie!

- Ce s-a întâmplat? - Tată?

- Căpetenie? - Totul e bine.

- Căpetenie, ce s-a întâmplat? - Tată?

"Iar în timp ce Isadora, mângâiată de briza dulce..."

"... încerca să-şi ascundă îmbujorarea..."

"... Jack a luat-o de mijloc şi a tras-o spre el."

"Trupurile lor s-au lipit, buzele lor se atrăgeau irezistibil."

"Jack nu mai era doar un cowboy. Acum era şi un bărbat."

Doamne! Arată-mi un cowboy ca ăsta!

- Ai grijă! E un bărbat în zonă! - Aziz!

- Citeai un roman, Suzan? - Ce?... Îmi curăţam pistolul.

Doamne! Cât de curat poate fi un pistol?

Ai devenit un cowboy adevărat, cu banjo şi tot restul.

Fugi de-aici! E doar din plictiseală.

Dar nu prea merge pentru muzica noastră. E din cauză că noi avem un sistem diferit.

- Notele noastre muzicale sunt cam praf. - Praf...

- Ca mine, vrei să zici... - Nu spune asta!

Sistemul de notare e diferit. La voi e Do-Re-Mi; noi avem bemoli.

Voi ziceţi mereu "atenţie la Mi". E din cauza bemolilor?

Exact. Aşa, de exemplu: Do... Re...

Dooo... Reee... Miii... Miii... Faa... Mi...

- Asta e Mi?... Tot a fost Mi? - Exact. Din cauza bemolilor.

Înţeleg. E grozav... Cântă ceva, vrei?

- Să cânt? - Haide.

Bine, încep...

Acum ceva mai în stilul nostru...

"Nu mă plâng nimănui..."

"Îmi jelesc starea..."

"Tremur ca un criminal când mă gândesc la viitor..."

Ce versuri ciudate, nu?

Da, îşi cam pierd înţelesul când le traduci.

Dar e ca şi cum ar vorbi despre mine. "Îmi jelesc starea"...

- De ce ai plânge tu, Suzan? - De ce n-aş plânge, Aziz?

Am 22 de ani şi tocmai am aflat că mama a fost dansatoare de cancan...

... şi că tata e indian.

Tata a fost hamal. Dar mama trebuia să ducă toată povara.

Şi?

Păi, lumea cam râdea de mine.

Dar, la urma urmelor, e tatăl tău. Trebuie să-l iubeşti aşa cum e.

- Are patima cărţilor. - Vorbesc despre faptul că e indian!

Şi ce dacă e indian sau alb?

Mai devreme sau mai târziu, întreaga lume o să-şi dea seama că suntem cu toţii fraţi.

- Da? Toţi oamenii sunt fraţi? - Mai puţin noi doi. Uite...

Sigur, mai sunt incidente ciudate, când oamenii îşi vor gâtul...

Dar nu poţi vorbi de un război mondial. A fost vreun război mondial până acum?

Suntem în secolul al XIX-lea. A fost vreodată vreun război mondial?

Nu. Dar asta nu înseamnă că n-o să fie niciodată unul.

Uite, unul sau două mai merg, Suzan.

Ţine asta.

Nu doar notele sunt problema voastră. Mi se pare că şi tu eşti praf.

Sigur că sunt...

Sunt mort după tine!

Mort după mine?

Dar chiar crezi că am fi o pereche potrivită?

Adică... E ca şi cum am fi din lumi diferite.

În primul rând, eu mestec tutun. Iar voi aţi interzis tutunul.

La naiba! Asta era pe vremea lui Murat IV! În secolul al XVIII-lea!

Renunţă la prejudecăţi, vrei?

Dacă nu-s cămilele, e interdicţia aia sau ailaltă. Sunt numai prostii!

Şi mai e chestia cu cele patru soţii. Ce-o să faci?

Mai iei încă trei neveste şi mă închizi în casă?

Mereu îi tot trag cu asta. Patru soţii...

Avem o legendă despre o femeie numită "Hürmüz Cea Cu Şapte Soţi".

Nimeni nu vorbeşte despre ea.

În primul rând, eşti din Est.

Dar tocmai de asta eşti perfectă pentru mine!

La noi, codul onoarei zice: cal, femeie, pistol! Le ai pe toate!

Nu. Nu, ştiu povestea aia.

Ce-o să se întâmple când mă duci acasă?

Familia ta n-o să mă vrea. O să fie o agitaţie cumplită.

Am fost deja aruncată în Râul Lacrimilor.

Tu ce-o să faci? Mă arunci în Cornul de Aur?

Dacă vreun tip ţi-ar face asta, l-aş arunca pe el în Cornul de Aur!

Nici măcar japonezii n-ar fi în stare

să-l scoată de-acolo în următorii 100 de ani.

Uită de războiul ăsta Est-Vest. Estul are şi el părţile lui bune.

- Cum ar fi? - Eu.

- Mustaţa ta e aşa de interesantă... - Şi a ta la fel, iubito.

Încă o noapte albă... Poftim.

Joc de ani de zile, şi el crede că mă poate bate! Idiotul!

Dă astea la săraci.

Dă penele femeilor, să facă perne şi alte chestii.

Înnebunesc când ştiu că are diamantul...

... şi nu pot să pun mâna pe el.

Bonjour!

Neaţa, Aziz.

I-aş zbura creierii, dar cu ce ne-ar ajuta?

Grozav! Căpetenia a pierdut toţi banii la poker azi-noapte.

Am trecut pe-acasă şi mi-am luat ceva pe mine.

Cred că astea sunt ale voastre. Mi le-au dat băieţii.

Îmi pare rău.

Ce s-a întâmplat? De ce aveţi feţele astea triste?

Ce s-a întâmplat?

Poate pot să obţin eu vreo informaţie de la şerif.

- Folosindu-mi farmecul feminin... - Nu! N-o să permit asta!

- Ce farmec feminin, Suzan? - Ce are farmecul ei feminin, domnule?

Tot oraşul trebuie să lucreze la asta. Până şi cele mai mici indicii pot ajuta.

Să aflăm unde a ascuns diamantul ăla.

- Instinctele mele de indian îmi spun că... - Scuteşte-ne, căpetenie!

Am văzut azi-noapte ce pot instinctele alea.

- Ai dreptate, fiule. - Fiu?

Instincte...

Haide, prieteni! Să mergem.

- Ce mai e nou, Betty? - Vino, vino!

Tu ai făcut asta?

Transmite-i salutări mamei tale.

Acum du-te.

Părinte, vreau să mă confesez.

Omule, nu te-ai înecat în păcate până acum?

Aşa să fie... Treci înăuntru.

De ce nu stai în picioare? Aşa o să te aud mai bine.

Sunt deja în picioare!

Iartă-mă... Cum te cheamă?

Alejandro Gomez Arias José Lobredo Alfonso Villa de Sandoz.

Fi-ţi-ar numele al dracului! Mai pe scurt! Hai, timpul se scurge!

- I-am furat caii lui Juan Jimenez Garcia. - Continuă, fiule.

Şi am ucis copilul din mine, părinte!

Avort... Cel mai mare păcat dintre toate!

- Oare bunul Dumnezeu mă va ierta? - Ai credinţă şi o va face.

Acum ieşi de-acolo.

Dumnezeu e întotdeauna mare. Te va ierta cu siguranţă.

Mâinile sus!... Te arestez în numele legii!

Ai venit să te confesezi, nu? Măgarule! Asta e un lucru. Asta e altul.

- Mişcă! - Mai daţi-mi o şansă, domnule şerif!

La naiba cu şansele tale!

Domnule şerif, n-am putea rezolva problema aşa?

Ce naiba a fost asta?

- Stai să-ţi văd cerceii! - Sigur, uite.

Tu nu porţi niciodată bijuterii, Betty. Cum se poate?

Exact. Sunt soţia şerifului, dar n-am nimic cu care să-mi arăt statutul.

Asta-i o nebunie! Şeriful te iubeşte. Sare-n ochii oricui.

Ţi-a luat un colier cu diamant, nu? Tot oraşul vorbeşte despre asta.

Nu e pentru mine! Are de gând să-l vândă. Nu vrea să mă lase nici măcar să-l încerc!

Sigur că nu vrea. O să mi-l dea mie.

A spus-o cu gura lui. O să mi-l dea mie.

Bine...

Tatăl tău are un diamant acasă. A pomenit ceva despre asta?

Ce diamant? Vezi-ţi de treaba ta!

Oricum, tata a zis că în 20 de ani o să fiţi sclavii americanilor.

Când a zis asta, se referea la maică-ta!

- Valea! - Hai să mergem, băieţi!

Ne-a plăcut la nebunie!

Al naibii copil...

Dumnezeule Atotputernic...

acestea sunt păcatele pe care le-am comis azi:

am luat mită pentru pământul familiei Jessy...

am pipăit-o pe fiica vecinului, Mary Lane...

tocmai am luat şpagă 20 de dolari adineauri...

Deocamdată atât îmi vine în minte.

- Ce s-a întâmplat? Cum a mers? - Aşa şi-aşa.

Am aflat câte ceva. Am mâncat plăcintă şi de astea. Voi?

Am zis c-o să scot ceva de la copii, dar nimic.

Oricum, am altă sursă. Să vedem.

- Fă una şi pentru mine, vrei? - Chiar?

Aziz! Mă întorc la hotel!

- S-a lipit! S-a lipit. - Stai.

- Ai grijă. - Uşor.

Uşor.

Trage...

S-a dus şi mustaţa ta.

- Doamne... Deci, cum arăt? - Bine.

- Îţi stă minunat cu cercei. - Crezi?

Dar n-am apucat să gust.

Ei bine, ar trebui să fim recunoscători pentru binecuvântările epilării.

Bine, atunci... Eu mă duc înapoi la hotel.

- Ar trebui să mă spăl. - Hai, du-te.

Soţia lui nu ştie mare lucru.

Dar are de gând să vândă diamantul, sau aşa a zis. Asta e un risc, desigur.

- Lemi? - Ce?

A mormăit ceva în biserică.

Am încercat să-l înregistrez cu gramofonul, dar calitatea e groaznică. Ascultaţi...

"Idiotul a furat lapte şi două capre pe care le păzea pe munte..."

- Nu. - Nu.

"E de datoria mea să le închid gura..."

Nu.

"De îndată ce vând diamantul, am şters-o de-aici."

"Idioţii n-o să-mi dea de urmă niciodată."

- Da! - Da!

Asta e!

I-am făcut o fotografie pe ascuns, dar o să fie gata abia în 10 zile.

Pe ascuns?

Ce naiba a fost asta?

Da.

- Nu ziceai că mai ai o sursă? - Exact.

- Ştiu unde e diamantul. - De unde ştii?

L-am făcut să vorbească pe Chuck.

- Chuck, unde e diamantul? - În seif.

- Şi cum îl scoatem de-acolo? - Nu-l scoatem. O să ni-l dea cu mâna lui.

Uite planul pe care l-am pus la punct.

Campionatul de Lupte în Ulei Fourty Rivers.

- Lupte în ulei... - Da.

Am făcut şi noi asta o dată, dar ne-am oprit când s-a terminat uleiul.

Ce?

Ce e pe 18 iunie? Ziua Eliberării Oraşului Cannonball!

De cine se teme ticălosul? De guvernatorul de district.

Lemi, telegrafiază-i guvernatorului chiar acum.

"Sultanul otoman a declarat Cannonball oraş înfrăţit cu Tophane."

"De Ziua Eliberării, va avea loc un campionat de lupte..."

"... al cărui premiu va fi un colier cu diamant."

"Prezenţa dumneavoastră ne va onora etc."

Odată ce e semnat de şeriful Lloyd, e totul bine.

Aziz, eşti un geniu. Bravo! E uimitor.

Credeţi c-o să meargă?

- Soarta va hotărî. - Şi echipamentul pentru lupte?

O să aranjăm asta.

Tot mai dau târcoale pe-aici.

Sigur pun ceva la cale. Dar o să aflăm noi ce.

Chuck! Adu-mi registrul ăla cu bandiţi periculoşi!

Trebuie să găsesc un nebun, ca să-mi închei socotelile cu ei.

Nu, nu e bun! Adu-mi-l pe ăla cu cei care şi-au omorât părinţii!

Jesse James... Nu, nu-i bun.

Billy the Kid... Încă mai are caş la gură.

Hoss din "Bonanza"... Cine-a pus chipul ăsta de înger aici?

Scoate-l înainte să dea de necaz!

- Asta e... Buck Berry! - Poftiţi, domnule şerif?

Chuck!

Termină!

Buck Berry din Brokeback...

Numai tu poţi rezolva asta, Buck Berry!

Niciun ţărănoi nu poate veni aici şi lua legea în mâini! Nu?

Şi vine cheliosul ăla?

Fă-l una cu pământul, ca să pot fi mândru că sunt din Cannonball!

- Selam aleikum! - Aleik...

Am auzit că organizaţi un campionat de lupte, şerifule.

- Am venit să mă înscriu. - Lasă campionatul şi aşează-te.

Buck Berry din Brokeback... Buck Berry are o plângere împotriva ta.

Eu sunt om al legii. Nu mă pot amesteca în asta.

Buck Berry te provoacă la duel.

Îi accept provocarea.

Am înţeles că eşti otoman, Aziz-Bei?

Da, de la Istanbul.

Am auzit foarte multe despre băile din Istanbul! Hamamuri turceşti!

Da. De fapt, eu sunt din Samatya, dar am prieteni în Galata.

- Dacă treci pe-acolo... - Dar nu pot să plec!

Veşnic în şa... Dar o vizită la hamam, căldură, spumă...

Dar transpiri la hamam...

- Ştiu ce vrei să zici! - Ei bine, eu nu!

Ce se întâmplă aici? Cum rămâne cu duelul?

Un gentleman atât de arătos nu poate fi împuşcat! O băutură la bar, Aziz-Bei?

Ia-o înainte.

Vin şi eu mai încolo. Eu respect pe toată lumea, indiferent de orientare.

Şerifule, trece-mă pe listă. La revedere, rămâneţi cu Domnul.

Ne mai vedem. Poţi să-mi faci cinste cu ceva de băut într-o bună zi.

- Cu plăcere... - Vai! Sper să fie aşa.

Ce naiba faci?

Am zis să-l omori, şi tu faci schimb de amabilităţi! Fătălăule!

Te cârpesc de nu te vezi, şerifule! Nu mă mai călca pe nervi!

Domnule Aziz...

Domnule Aziz, trebuie să te dezmorţeşti. Să ne antrenăm ca să-ţi intri în formă.

Stai, nu mă unge cu ulei. Opreşte-te! O să mă faci să dau de necaz.

- Unge-mă puţin pe spate. - Stai! Nu ştii despre ce-i vorba. Mişcă!

- Cine-i ăla? - Mişcă!

Chel sau orb, ajută-te singur, se zice.

Uită-te la mine.

Uită-te la mine, la naiba!

Du-te şi spune-i că şeriful îl provoacă la un duel după rugăciunea de seară.

Şi apoi te duci în clopotniţă, ca de obicei.

Bine, acum puţină acţiune. Să vedem puţină pasiune.

"Nu fiţi invidioşi când ne priviţi..."

"Găsiţi-vă perechea şi fiţi fericiţi..."

- "Fe-ri-ciţi..." - "Fericiţi..."

- "Nu fiţi..." - Suzan... Suzan!

- Am găsit asta acasă. Şi o umbrelă. - Mulţumesc, Betty.

O să fie prima dată când port aşa ceva.

Uită-te puţin. Ce zici?

- Vino încoace. - Aziz!

Sper că nu-ţi pierzi timpul. Încă n-am primit răspuns la telegramă.

O să vină, iubito. Doamne-ajută...

Ce s-a întâmplat cu tipul ăla care face cascadorii călare?

Aşteptăm un răspuns.

Aziz, a venit recitatorul nostru. Hai, drăguţă.

"Un apaş jeleşte! Ochii i-s în lacrimi!"

- "Era un singuratic..." - Aziz-Bei!

Ce vrei?

Şeriful Lloyd te provoacă la un duel în piaţă. La ora 6.

- Aziz... Lasă-mă să mă duc eu. - O să-l înfrunt eu pe şerif!

- Suzan, nu-ţi poţi risca viaţa! - Aziz, asta e specialitatea mea.

Pentru mine e un joc de copii. Nu poţi scoate arma mai repede ca mine.

- Şi eu sunt rapid! Uite! - Ăla e pistolul meu!

Ce?

Hai, scoate pistolul ăla. Să vedem cât de rapid eşti.

Suzan, cum pot să îndrept o armă spre tine?

Dacă eşti mai rapid ca mine, poţi merge la duel. Acum, hai!

- Suzan... - Hai!

- Căpetenie... - Hai!

- Chuck! - Lemi!

- Hai! - Hotărâţi-vă odată!

Spune-i şerifului că o va înfrunta pe Suzan Van Dyke.

Mă duc să văd ce face nebunul ăla.

- Fata mea... - Tată...

Aziz...

Ascultă aici! Dacă scrii despre asta în memoriile alea, te omor!

Asta e liniştea dinaintea furtunii. Urmează lucruri mai importante...

Cară-te!

Ce face vulturul ăla?

- Ce faci acolo? - Îi iau măsurile doamnei... Pentru sicriu.

Dacă ai nevoie de măsuri, ia de la mine. Poftim... 25 cm. Valea!

Suzan, o să-ţi dau talismanul de la mama.

O să te apere de orice pericol.

Sau poate nu. Bine. Te iubesc, Suzan.

- Şi eu te iubesc, Aziz. - Haide, cheliosule!

Cară-te sau o să te-alegi cu un glonţ în dos.

- Căraţi-vă şi voi. - Noroc!

După ce se termină duelul, căraţi-vă odată din oraş!

Acolo!... Pe acoperiş!

Era aşa de previzibil din partea ta...

Fiu de căţea!

- Suzan... - Aziz!

- Frate Aziz, uite-ţi oglinda înapoi. - Bună treabă, Johnnie!

Fapte, nu vorbe!

Nivelul spiritual al unui om se vede în faptele lui... Bună treabă, Johnnie!

"Această biată minte nu-i ăstui duh egală, balanţa ei se-nclină de-atâta greutate."

E de Ziya-Paşa.

Bravo!

Domnule şerif Lloyd? Aveţi o telegramă.

Cară-te!

Biroul guvernatorului, zice...

O invitaţie?... Lupte în ulei Kirkpinar...

Sub egida măreţului sultan otoman, da?

Şi zice că eu sunt organizatorul!

Cine-a trimis telegrama asta poate să ardă-n iad!

Vine guvernatorul Wilson. O să fie şi primarul.

Asistă şi funcţionari de la biroul guvernatorului de district.

Cum pot înstrăina diamantul ăla uriaş cu propria mea mână?

- Doamne! Scapă de el şi gata! - Să te ia naiba, cu tot cu apa ta cu oţet!

- Du-te şi joacă-te afară! Imediat! - Hai, pocneşte-l! Pocneşte băiatul!

Loveşte-l în cap, să înnebunească, la fel ca fratele lui!

Ce-o să mă fac?

Mă lasă nervii. O să fie cu toţii aici mâine!

O să mă sinucid... O să mă sinucid!

Nu-i aşa de uşor, doamnă. Chestia aia e ca un candelabru de cristal.

- Ce-ai zis? - Candelabru de cristal!

- Bravo, Chuck!... Bate palma! - Vă rog, domnule şerif!

De data asta vorbesc serios, Chuck.

Lua-i-ar naiba pe duşmanii lui taică-tu!

Un candelabru de cristal, nu?

Şi costumele voastre sunt grozave.

- Ai putea fi mire! - Mulţumesc, căpetenie.

- Cum arăt, tată? - La fel de frumoasă ca mama ta, draga mea.

Bine, mă duc acolo.

- Hai, noroc. - Mulţumesc, iubito.

- Lemi! - Aziz?

- Ghici cine-a venit? - Cine?

Buffalo Bill! Tu ţii discursul de deschidere.

Deci asta e pe bune...

Atunci e cowboy-ul cascador. I-am dat bani...

- Şi iată-mă, dragilor... - Frumos! Du-te la calul tău!

A venit guvernatorul! Guvernatorul!

Guvernatorul!

Lemi Galip, domnule. De la Finanţe... Bine aţi venit!

Aziz Vefa, de la poliţia secretă. Dar asta e secret.

- Mă bucur să vă cunosc. - Bine aţi venit.

Domnule guvernator... William Lloyd, şeriful din Cannonball.

- Mă bucur să te cunosc. - Iar eu sunt soţia lui, Betty Lloyd.

- Îmi face plăcere, doamnă. - E totul curat. Vă rog să luaţi loc.

Vă rog... Poftiţi... Eu am organizat totul!

Dă-te de-acolo! Tu stai în altă parte.

Cară-te!

Domnule guvernator, suntem prieteni cu fraţii noştri indieni de ani de zile.

De asemenea, aş dori să vă înmânez premiul pe care i-l vom da învingătorului.

Mulţumesc.

- Domnule, începem. - Poftiţi.

Unu, doi, test... Unu, doi, test... Test...

Aziz...

Ya yay...

Domnule guvernator... Domnule guvernator de district... Domnule primar...

Fraţii şi surorile noastre din tribul Sioux...

Şi voi, locuitori din Cannonball...

Mă uit în jur, să văd dacă am uitat pe cineva.

Cum sultanul nostru a declarat districtul Tophane, din Istanbul...

... înfrăţit cu această distinsă comunitate...

... sunt încântat, în acest moment, să prezint un spectacol în cinstea...

... eliberării oraşului Cannonball de forţele inamice de către garda locală!

"Un apaş jeleşte! Ochii i-s în lacrimi!"

"Un cowboy singuratic... Călărea prin munţi şi văi."

"Plângi, cowboy, plângi! Lasă-mă să plâng şi eu!"

"Lasă-mă să-ţi dau o bucată din acest pământ!"

Ridică-te şi fă şi tu ceva. Haide! Trebuie să ne dăm pe lângă guvernator.

"Cowboy-i americani călăresc fără izmene şi fără şa..."

Iar acum, spectacolul de tir al lui Suzan Van Dyke!

Treci acolo! Repede! Ai grijă să nu-l împuşti pe guvernator.

Mai sunt cinci minute, copii.

Luptători!... Luptători! Cei mai bravi sunt aici!

Care mai de care mai bărbat...

Lovesc ca nişte cai... Luptă ca nişte lei...

Iată arena... Şi iată luptătorii.

Nu şovăiţi când sunteţi la pământ... Nu vă făliţi când sunteţi sus...

Înhaţă-l de ouă când eşti dedesubt...

Bagă-i mâna-n nădragi când eşti deasupra...

Învingătorul este... Aziz Vefa!

Bravo, Aziz!

- Ce primeşte câştigătorul? - Un cap în gură... Ce-ţi pasă ţie?

Priveşte spectacolul!

Învingătorul este... Little Joe!

Învingătorul este... Aziz Vefa!

Învingătorul este... Dumb John!

- Haide, Aziz!... Bravo! - Învingătorul este... Aziz Vefa!

Învingătorul este... Big Ben!

Bravo, Aziz!

Chiar îi faci zob sau sunt doar amabili?

Sunt amabili.

- Avem diamantul, Aziz. Nu? - Exact, prietene.

- A mai rămas doar un mic detaliu. - Ce, el?

Nu, nu el. Tipul ăla.

Ce vrei? E destul de uleios. Valea!

Haide, Aziz! Te descurci minunat. Noroc!

Bravo, Aziz! Bravo!

- E mort? - Nu.

I-am dat două străchini de fasole înainte de concurs.

E mare minune că a rezistat atâta.

Învingătorul competiţiei... Aziz Vefa!

Haide, Aziz. Guvernatorul aşteaptă.

Sunt aşa de fericit, Suzan!

Bravo ţie, cheliosule. Felicitări!

L-ai câştigat cu propriile mâini.

Domnule guvernator, vă rog să faceţi onorurile. Poftiţi.

- Felicitări, Aziz-Bei. - Mulţumesc, domnule.

Cum se zice? Ai câştigat o mare victorie în această arenă.

Aşadar, îţi ofer acest premiu. Poftim.

- Aziz-Bei? - Luaţi loc.

- Aziz, diamantul e fals. - Îmi dau seama.

- Adevăratul diamant e în seif. - Cred că ştiu unde e cheia.

Cum aşa?

- L-am tras de limbă pe Chuck. - L-ai tras de limbă pe Chuck?

- Chuck! Unde-i diamantul? - În seif.

- Unde-i cheia? - În fundul şerifului.

Sictir!

La început nu l-am luat în serios. Dar acum totul căpătă sens.

Aşteptaţi aici.

- Domnule guvernator? - Da?

Dacă se poate, aş dori să-l provoc la luptă pe şeriful Lloyd.

Desigur, cum doreşti.

- Haide, escrocule! - Dar, domnule guvernator...

- Aduceţi echipamentul! - Dar, domnule guvernator...

Tobele!

Lloyd!

Oi fi eu şchiop, dar ai căutat-o cu lumânarea, cheliosule!

Haide, atunci... cetăţean din lumea a treia!

Pentru mine există o singură lume. Iar tu nu ai loc în ea, Lloyd!

- Atunci o să mă duc pe lună. - O să spui c-ai fost, dar o să minţi!

Gura! Imperialist de rahat!

O să primiţi un şut de-o să zburaţi din Balcani în următorii 50 de ani!

- Atunci o să vedeţi voi! - Nicio şansă!

Ia mâna de-acolo! Nu mă mai pipăi!

Suzan!

Învingătorul este... Aziz Vefa!

Te simţi mai bine acum?

Căpetenie... e al tău acum!

Iar acum, duetul mirilor!

"M-am săturat de burlăcie,"

"Amantele nu-mi mai surâd."

"M-am săturat de burlăcie,"

"Amantele nu-mi mai surâd."

"Tot ce-mi doresc e să mă-nsor,"

"Dar unde-i fata potrivită?"

"Tot ce-mi doresc e să mă-nsor,"

"Dar unde-i fata potrivită?"

"M-am săturat să fiu singură,"

"Iubiţii nu mă mai încântă."

"M-am săturat să fiu singură,"

"Iubiţii nu mă mai încântă."

"Tot ce-mi doresc e măritişul,"

"Dar unde-i omul potrivit?"

- Cum ziceai că te cheamă, tinere? - Chuck.

Ai căutat-o cu lumânarea!

"Dar unde-i omul potrivit?"

"Iat-o fată frumuşică..."

"Mă va iubi, dacă i-o cer?"

"Iat-o fată frumuşică..."

"Mă va iubi, dacă i-o cer?"

"Mademoiselle, o să-mi daţi mâna?"

"Ia-mi şi mâna, căci inima-i a ta!"

"Mademoiselle, o să-mi daţi mâna?"

"Ia-mi şi mâna, căci inima-i a ta!"

"Acum mi-am găsit iubirea,"

"Eşti binecuvântarea mea!"

"Hai, vino în braţele mele!"

"De sunteţi singuri, să ne urmaţi,"

"Nu fiţi invidioşi când ne priviţi,"

"Găsiţi-vă perechea şi fiţi fericiţi!"

"Nu fiţi invidioşi când ne priviţi,"

"Găsiţi-vă perechea şi fiţi fericiţi!"

Spune-i despre femeie. Cea din diligenţă, cât pe ce să te violeze!

Domnule Aziz, ajunge cu glumele. Deci era femeia asta...

Băiatul de la biserică! Ai ajuns la Casa Albă, nu?

- Bravo! - Asta încă nu-i nimic.

Deocamdată doar mă uşurez în limonada lor.

Staţi să vedeţi ce urmează...

Mulţumesc mult!

Tu ce cauţi aici?

Nu v-am zis că urmează lucruri mult mai măreţe?

Noroc.

Preşedintele James Abraham Garfield.

Lemi...

Cu întârziere, aş dori să vă prezint cadoul măreţului nostru sultan...

- Poftiţi. - Ca simbol al prieteniei noastre...

Incredibil! Ce diamant! Unde-aţi găsit asta?

Nu l-aţi furat, nu?

- Aveţi aşa ceva pe-acolo? - Este un dar din inima sultanului.

Bine, dar nu-l pot purta. Nu-i aşa, Benson?

Acum am o întrebare pentru voi. Sunt cămile pe la voi?

- Da, sunt. Dar nu pe măsura dumneavoastră. - Bine, atunci.

Aziz-Bei, un mic cadou din partea Casei Albe.

Având în vedere că sigur o să vi se fure încălţările pe drumul de întoarcere...

... cel puţin n-o să te întorci desculţ!

Aziz, nu-ţi pierde cumpătul.

Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vă răspund.

Desculţi şi fără fes pe cap, am văzut Vestul împreună...

A fost sălbatic, blând a fost, a fost o aventură...

Aţi merita înjurături, dar azi o să-mi ţin gura...

Daţi-mi cizmele alea-ncoa', să plec cu ceva-n mână...

Bate palma, Lemi.

Deci asta e povestea, Vedat. De fapt...

... o să găsiţi vorbele de duh spuse de Aziz preşedintelui...

... scrise chiar aici, în turca veche. Vreau să zic că totul e...

- Pe bune. - Pe bune, da.

Hai să ne uităm.

- Aici. Inscripţia în turcă veche. - Extraordinar.

Minunat.

Zeki, ne-ai spus o poveste grozavă. Ne-ai ţinut cu sufletul la gură.

Deci... cât vrei pe cizme?

Douăzeci.

- Douăzeci de ce? - De dinari!

20.000 de dolari, frate. Dar, crede-mă, preţul ăsta e doar pentru tine.

Alpay ştie.

Vedat, dacă n-aş avea nevoie de bani, serios că nu le-aş vinde.

Valorează o avere.

Ei bine, Zeki... Vreau să zic, dacă era diamantul...

Toate chestiile alea sunt în muzee. Aşa că nici eu n-am reuşit să-l văd.

Glumeam. Dar, sincer să fiu, nu mă interesează prea mult cizmele.

- Ar trebui să găseşti un colecţionar. - Aşa e.

- Deci nu te interesează... - Mă tem că nu.

- Alpay, din partea ta e ok? - Sigur.

Vedat, mai am ceva care cred că ţi-ar putea atrage atenţia.

Ei bine, frate, e vorba despre...

... un nunchaku încrustat cu smaralde.

- Ai adus cu tine şi mimchika? - Nunchaku, nu mimchika.

"Aţi vrut să spuneţi mimchika"? Nunchaku-ul ăsta e numai smaralde.

A fost un dar al sultanului pentru împăratul Chinei.

Ei bine, partea interesantă e că smaraldele astea...

- Da? - Spun mai departe numai dacă-l cumperi.

Bine, continuă, atunci.

Sultanul îi cheamă la el pe Aziz şi pe Lemi...

Habar n-am ce naiba bagă-n ea, dar e a naibii de bună!

- Jos pălăria cui a descoperit-o! - Poftă bună.

Vrei formula?

- Da! - Na!

N-ai văzut niciodată Istanbulul?

Nu! Dar nişte prieteni au fost la Bodrum, îmi tot povestesc.

Se pare că nu mai e ca înainte...

Normal, cu toate vizitele astea...

Auzi, dacă faceţi un copil, nu-i daţi un nume ridicol, OK?

- Ce nume să alegem, tată? - "Oaie Rătăcită".

Cum adică?

"Piatră Roşie, Bambi, Oaie Rătăcită"... Nu merge?

După tine?

Nu merge.

Chuck! Aţi găsit-o pe femeia aia?

Nu.

O vezi pe femeia asta? E căutată...

Suzan, te invidiez foarte mult.

Vreau să devin vocea femeilor din sat.

Cu vocea asta?

După mine, ar trebui să adoptăm bunele obiceiuri din Orient.

Se pare că strămoşii mei erau din Anatolia Centrală.

Ştiai?

Se vede...

Îţi dai seama după accent, nu?

Da.

Fac tot ce pot ca să-l ascund, dar...

Vreau să ispăşesc, părinte.

Uite, o poţi face cu ăsta? De unul singur, în colţul tău.

Hai, încearcă.

Vai, femeie!

M-ai părăsit prea devreme, m-ai lăsat singur cu nebunul ăsta!

Sper că n-o să mă închizi într-o cuşcă după ce ne căsătorim.

Dacă mi-ar plăcea cuştile, aş creşte lei...

Logic...

În cel mai rău caz, mama...

... are o căsuţă la Samatya.

Am putea locui acolo.

Ce, să stau cu soacră-mea?

Putem şi să luăm o vilă la Emirgan,

o să te instalez acolo, cu o mandolină în mână...

Deci de mandolină nu scap, nu?

Păi, am şi talent muzical.

Doooo reeee miii fa miii...

- E o problemă la "mi"... - Da, bemolii...

La miiii...

Nu aşa. Mai întâi în faţă. Aşa.

N-am avut niciodată nevoie de ele în timpul filmului.

N-am tras nici măcar o dată în două ore.

E vina scenaristului.

Eu unul abandonez comedia.

Cui i-o abandonezi?

Nu-mi pune întrebări.

Nu-mi pune întrebări, nu ştiu replicile.

Bine, am terminat filmările fără accidente, deja e ceva.

Slavă Domnului...

Fir-ar să fie!

Dar ce-ai făcut?

Stai, o să dezinfectez rana.

Get 30% OFF for VIP membership on MY-SUBS.com osdb.link/bf2024