Original subtitles

Diavolii Mărilor

Guernsey, în Canalul Insular în apropiere de Coasta Franţei,

în anul 1800, unde pescarii, opriţi de război,

pentru a-şi continua mijloacele de a trăi,

s-au ocupat cu alte lucruri...

Este Gilliatt. Are probleme din nou.

Ar fi trebuit să continue să pescuiască şi să nu facă contrabandă.

Vameşii, îl vor duce în altă parte

şi de data asta sigur va pierde "Diavolul Mărilor".

"Diavolul Mărilor".

De data asta l-am prins.

Până la căderea nopţii va fi în închisoare.

Crezi că dacă va fi în închisoare îl vom putea reţine ?

Tu prinde-l numai, iar eu îl voi reţine.

Ridicaţi vela mare !

De data asta îl vom spânzura.

Nu fii atât de sigur. Mereu a avut un noroc chior.

Nu şi de data asta ! Nu şi de data asta !

E timpul să acostăm ! Să vedem din ce sunt făcuţi.

Nu ne interesează să vedem din ce sunt făcuţi.

Asigură-te că vom ajunge acolo teferi

şi vom dormi liniştiţi în păturile noastre în seara asta.

Contrabandiştii nu dorm niciodată, Willie. Ei se luptă, se îmbată şi se simt bine.

E timpul să acostăm.

- Dezleagă funiile, Willie. - În regulă.

Omul ăla e nebun ! Se îndreaptă spre reciful de corali.

Şi ce înseamnă asta ?

Că îşi va scufunda singur nava.

Peştera aia e o capcană naturală.

Nu e nicio cale de ieşire pe partea celalalta.

Ne vor prinde, că pe nişte şobolani.

Willie, îţi faci prea multe griji. Gândeşti exact ca şi vameşii.

Mai bine să fim prinşi ca nişte şobolani,

decât să gândim ca şi oamenii precum Rantaine.

Nu e nevoie să ne îngrijorăm pentru Rantaine,

în nişte momente ca şi astea.

Nu e alt moment mai bun ca ăsta, Willie.

Prietenul nostru Rantaine, a spus vameşilor,

că aduc o încărcătură de brandy, azi.

Nu cred asta. Când faci contrabandă, mereu vei fi împotriva legii.

Lasă-mă să-ţi spun ceva, Willie,

Rantaine ar fi în stare să-i fure poşeta mamei sale şi să i-o vândă înapoi.

Aş vrea să încerc încărcătura de brandy pe care o duc.

Vezi ăla e Rantaine ! Ai ştiut asta tot timpul !

Ce coincidenţă ?

Şi îşi încarcă bunurile. Îi vom prinde cât sunt ancoraţi.

Hei Rantaine am o surpriză pentru tine !

Ţi-am adus nişte prieteni !

Te las să te alături lor !

Vameşii ! Du astea mai repede la mal, haide grăbeşte-te.

Vrei să-mi pierd şi barca ?

Hei Gilliatt, pirat mizerabil pleacă, nenorocitule !

Ai găsit alte stânci, omule ?

Nu-ţi fă griji pentru asta, Willie, avem marfa de împrăştiat.

Închideţi ochii Willie... iată-ne !

A reuşit. Ne-a făcut-o din nou.

Da aşa e, a reuşit, dar avem ceva mai bun.

- Priveşte acolo ! - Rantaine, ce cauta aici ?

Îţi spun eu ceva, nu pescuieşte homari.

Deci asat e jocul lui Rantaine, nu-i aşa ?

Ca să mă facă să-l urmăresc pe Gillian şi să-şi cureţe calea.

- Pregăteşte-te să-l înhăţăm pe Rantaine. - Întoarceţi barca !

Haide ce mai astpeti ? Vor ajunge aici într-o clipă.

Bună acolo, Rantaine !

Voi veni la bord să-ţi inspectez barca, în numele Regelui.

În regulă dacă Regele, chiar e interesat.

Şi spune-i omului tău de pe ţărm, să nu încerce să scape.

Omul meu ? Ei bine, nu are nimic de-a face cu mine.

După cum vezi, suntem doar nistre pescari simpli.

Poate ai vrea să vii la bord şi să arunci

o privire în oalele cu homari. Poate asta te va satisface.

Oricum îi va satisface pe homari.

Hei Gillian, asta a fost îndeajuns pentru mine astăzi.

Aproape am pierdut "Diavolul Mărilor".

A fost cât pe ce să ne lovim de stânci.

Valul mergea încolo, iar vântul bătea în partea asta...

Doar gândindu-mă la asta, mă face să beau tot din sticlă.

Ce zici dacă stăm la o parte pentru o perioadă,

iar Coasta Frnaceză să se odihnească puţin ?

Oamenii trebuie să continue să muncească, Willie.

Atâta timp cât plătesc preţul, voi continua să aduc marfă.

Încă o tură ca şi asta şi mă întorc din nou la pescuit.

Am uitat cum se face. Oricum pescuitul s-a terminat în părţile astea.

Unul care face contrabandă trebuie, să trăiască din asta.

Războiul este cel care a făcut asta.

Da aşa e. Războiul a fost un lucru îngrozitor.

Din momentul când am auzit ca Napoleon, mi-a făcut o invitaţie,

trebuia să mă întorc la fetele frumoase înapoi în Aanglia.

Nu ştiu ce să spun, Willie, le găsesc frumoase şi aici.

Paote nu le-ai văzut prea mult.

Avem vizitatori, Gill. O navă cu două catrge a ancorat.

- Ai mai văzut-o ? - Nu. Nu am mai văzut-o până acum.

Ar putea să fie vameşii. Încarcă barca.

- Câţi sunt ? - Doi.

E în regulă. Dacă erau vameşii, ne-ar fi sfâşiat.

Da aşa e, dar aşteaptă o clipă, unul dintre ei este o fată.

O fată ?

- Mă întreb cine e oare ? - Nu ştiu. Dar voi afla în curând.

- Da. - Să mergem.

- Cauţi pe cineva ? - Da.

Pe cine cauţi ?

- Autorităţile portuare. - Ţi-am spus eu că e, vamesa.

De ce ai ales Coasta asta ?

A fost aleasă pentru mine.

L-am plătit pe corăbier să mă ducă în Franţa.

Mi-a luat banii, iar eu mi-am pierdut cumpătul, aşa că m-a tirims aici.

Mi-a spus că aş putea primi nişte ajutor din partea, d-nului Lethierry.

Lethierry ? Ce treabă ai cu el, acel om nu ajută pe nimeni.

Ei bine, poate pentru mine va face o excepţie.

În orice caz, nu am altă alternativă.

- Nu te deranja cu o fată. - Lethierry are mulţi duşmani.

Nu vei fi în siguranţă aici.

Asta e un risc pe care trebuie să mi-l asum.

O călătorie spre Franţa este periculoasă, în aceste momente.

Trebuie să fie foarte important pentru tine.

Da este foarte important.

Deci veţi fi amabili să mă duceţi, la domnul Lethierry ?

Da cu plăcere.

Vezi drumul ăla de acolo ? Urmează-l spre vârf,

iar când ajungi în vârf o iei la dreapta şi continui să mergi.

- Şi continui să mergi. - Înţeleg. Ei bine, mulţumesc. Pentru ce ?

Este bine să fii binevenit, când vii pe neaşteptate.

- Să aflăm încotro se îndreaptă. - Nu te deranja pentru o fată.

Vă faceţi prea multe griji.Vă asigur că voi găsi drumul.

Willie, ia bagajul doamnei.

Nu este sigur pentru tine să mergi singura pe o lună atât de luminoasă.

Coasta este împânzită de contrabandişti.

Ei bine, asta e casa lui Lethierry. Intră prin arcul ăla de acolo.

Mulţumesc. Noapte bună.

Trebuia să rămânem şi să terminăm de mâncat.

Ţi-am spus din prima, că este în regulă.

Da, aşa ai spus, Willie.

Te aşteptam.

Ia loc.

- Ai ntarziat. - Da.

Ne-am oprit la jumătatea drumului în Plymouth.

Da, elementele sunt atât de nesigure.

Că ţi-aş sugera că pe viitor, să nu mai întârzii.

În acest joc, moartea nu ezită să ajungă la timp.

Să începem. Tu eşti familiarizată cu instrucţiunile tale ?

Da.

Care sunt repetami-le: trebuie să fiu dusă pe Coasta Franţei,

şi de acolo trebuie să ajung la Castelul Deverange. Continuă !

Odată ajunsă acolo, ar trebui să fiu contactată, de un om pe nume, Ragan,

majordomul de la Castel.

Cum îşi va dezvălui identitatea, că e unul din noi ?

Prin cuvintele: "Vremea e mai caldă, decât de obicei".

Şi la care replica ta va fi...

Da, "După o primăvară ploioasă, urmează mereu o vară călduroasă".

În regulă. Se pare că ne înţelegem.

Benson, o vei duce pe doamnă la locul aranjat.

Plăteşte-i corăbierului şi întoarce-te să-mi raportezi.

Vă urez o călătorie sprâncenată.

O clipă. Corăbierul - numele lui e Rantaine.

Să nu ai încredere în el.

Umple-le din nou !

Ştiţi, încă o călătorie ca şi ultima şi dacă nu voi avea surprize,

voi cumpăra acest loc, şi tot ce se afla în el.

Credeţi că vameşii care ne-au urmărit azi, au însemnat ceva ?

Să vedeţi cum a fost, când am fost urmăriţi de către Frnacezi.

Nu e niciun om de pe Coastă, pa care să nu-l întrec sau pe care să nu-l bat !

Are vreo diferenţă ceea ce spun ?

Bună masă ! Adu-mi ceva mai bun şi taie-mi o bucată din ea.

Mă simt bine în seara asta.

Este pregătită corabia ?

Să vedem prima dată banii şi apoi mai vedem !

Îi am aici.

E timpul să plecaţi. Timpul zboară.

Aşează-te. Am nişte treburi neterminate, aici, înainte să plec în seara asta.

Gillian eşti un mare erou, nu-i aşa ? Nu ţi-e frică de nimeni, nu-i aşa ?

Crezi că a fost o glumă să aduci vameşii, exact la mine, nu-i aşa ?

Ah, nu mă lua în seamă, Rantaine, am avut o după-amiază încărcată.

Vei avea şi acum una încărcată, prietene.

Mai dă-mi o bere şi pune-i o bucată de brânză, în nas şobolanului ăluia.

Poate se va trezi.

Asta este incredibil ! Acel om, Gilliatt, a distrus totul.

Chiar aşa ? Vă pierdeţi cumpătul uşor, d-nule Benson ?

Poate acest Gilliatt, este ceea ce aşteptăm.

Aşteaptă o clipă, are cumva o barcă ?

- Da. - Ei bine, de ce nu ar putea să mă ducă el ?

Ai auzit ce a spus micuţul: ştie Coasta foarte bine,

şi nu-i este frică de Francezi.

Dar asta este imposibil. D-nul Lethierry, nu ar fi nicodata de acord.

D-nul Lethierry nu va fi înştiinţat. Trebuie să acţionăm acum.

Ei bine, pari puţin tristă.

Văd că l-ai întâlnit pe Lethierry ? El poate face pe oricine să se simtă trist.

- Iar el nu e de ajutor. - Am motive să fiu tristă.

Mi-ai distrus ultima speranţă să, ajung în Franţa. Ce am făcut ?

L-ai ucis pe omul care trebuia să mă ducă acolo.

Rantaine ? El trebuia să te ducă acolo ?

Se pare că, ai vrut să ajungi acolo din tot sufletul.

Am vrut. Şi deja l-am plătit.

Cât ?

- 100 de monde Britanice ! - 100... ?

Willie ! Te duc eu acolo.

Dute şi goleşte-i buzunarele lui Rantaine. Hoţul i-a furat banii doamnei.

Mergem din nou la pescuit.

Şi tu vei merge să-i spui.

Şi spune-i lui Lethierry,

că m-ai văzut luptând, aşa poate nu mă va arunca din nou în închisoare.

La vârsta ta şi în poziţia ta, Benson, este imprudent şi nedemn să fugi,

precum un iepure.

- Este un dezastru ! Un dezastru ! - Revinoti şi vorbeşte normal.

Fata, planurile noastre au mers prost. Merge împreună cu, Gilliatt. Explică !

A fost o luptă îngrozitoare. Rantaine a fost lăsat leşinat.

- Iar fata a mers cu contrabandistul ăla. - Vrei să spui că a luat-o cu forţa ?

Nu, nu, l-a plătit cu banii lui Rantaine. Este un dezastru !

Opreşte-te din a mai folosi acel cuvânt.

- Va fi în siguranţă ? - În siguranţă ?

Va întâlni mai multe pericole în 24 de ore,

decât noi am întâlnit, în toată viaţa noastră.

Iar acel pericol, nu va veni, din parte lui, Gilliatt.

Şi nu poţi face nimic ?

Nu-ţi fie frică. Va ajunge acolo în siguranţă aşa cum am plănuit.

Doi ani, am plănuit aceste lucruri.

Şi nu-şi va permite să rişte şi să piardă totul, din cauza acestui mic incident.

Ştii care e misiunea care i-a fost încredinţată.

Îi va lua locul unei femei Franceze, şi va fi o spioană.

Asta nu e ceva nou pentru ea, pericolul este mai intens, dar este acelaşi model.

- Aveţi în credere în mine. - D-nule Benson,

mai bine ea decât noi toţi.

Nu aş schimba asta, nici pentru tot aurul Regelui.

Willie.

Ia cârma.Şi ţine-o în direcţia Sud, Sud-vest.

- Ai schimbat direcţia ? De ce ? - Nu pierzi nimic, nu-i aşa ?

Mi-ai promis că mă vei duce în Franţa. Te-am plătit bine,

de ce nu te ţii de cuvântul dat ?

Nu am spus că nu mă ţin de cuvânt.

În regulă te voi duce în Franţa, dar nu înţeleg de ce te grăbeşti să ajungi acolo.

Ce e atât de important în Franţa ? Un iubit ?

Nu, nu un iubit. Nu e lucrul la care te gândeşti tu.

Atunci trebuie să fie ceva important, nu-i aşa ?

Ce părere ai de ideea asta ? Situ o Insulă la mai puţin de o zi de mers de aici,

unde apa este albasatra, iar peştele este bun.

- Nu, nu e posibil asta. - De ce nu e posibil ?

Nu ştii cât de aproape este, sau ce vom găsi acolo.

Nu te înţeleg. Eşti o Englezoaică, îţi rişti viaţa,

mergând în Franţa, unde este razoi şi pericol.

Chiar acum nu ştiu de ce, ar trebui să am încredere în tine.

Spune-mi.

Este o prostie şi nu ştiu de unde să încep. Nu trebuie să-ţi pară rău pentru mine.

Am renunţat la milă cu mult timp în urmă.

Vezi tu, am fost născută în nişte timpuri

periculoase, care nu mi-au dat niciodată pace.

Iar ploaia terorii a venit, iar familia mea, casă, toată viaţa mea,

toate au dispărut peste noapte.

Părinţii mei au murit prin ghilotina unul alături de celălalt.

Eu am scăpat, dar am avut un frate, iar el nu a scăpat.

Însemnam totul unul pentru celălalt.

Timp de doi ani, nu am auzit nimic despre el.

Am crezut că e mort, până când cineva mi-a spus că e în siguranţă.

A fost luat prizonier, şi a fost lăsat să putrezească într-o temniţă întunecată.

Informatorul meu mi-a spus că, evadarea a fost posibilă dar,

ar fi costat mult, foarte mult.

Aşa că, mi-am vândut puţinele, lucruri pe care le-am avut,

Cumva am reuşit să strâng banii pe care i-au cerut.

De asta sunt aici acum.

Asta este ultima mea şansă, şi trebuie să mi-o asum.

Vezi, de ce altceva nu mai contează ?

- Nu-i aşa ? - Da, văd.

Wiulie, fă cale întoarsă, mergem din nou în franţa. La adăpostul nostru.

Aş fi vrut să te pot ajuta mai mult.

Ştiu la ce te gândeşti. Dar trebuie să merg singură mai departe.

Chiar şi fiind aici, acum, este un risc.

Te vom aştepta până când te vei întoarce.

Te-ai gândit că poate nu mă voi mai întoarce niciodată ?

Deci asta e ultima dată când ne vedem ?

Sper că nu.

Dar, dar trebuie să spun adio acum.

Aşteaptă o clipă.

Ia ăştia. Te vor ajuta să-ţi eliberezi fratele.

Nu, nu pot lua ăştia. Ţi-ai respectat, partea ta de înţelegere.

Nu i-ai tu. Ai nevoie mai multă de ei, decât am eu.

Mulţumesc.

Trebuia să-i dai aurul înapoi ?

Acum, am făcut călătoria pe gratis.

O fată ca şi ea nu am mai întâlnit niciodată.

Nu schimba subiectul.

Practic, nu am obţinut banii. Ce ţi-a venit ?

Am adus-o aici şi ne-a plătit. Nu-i datorăm nimic.

Mila nu te-a cuprins, Willie ? Eşti un om bun dar nu ai inimă.

Nu, dar am un sotmac şi am nevoie de bani, să-l hrănesc măcar o dată pe zi.

În felul ăsta, aruncând aşa cu banii, va trebui

să sfârşesc, prin a munci, pentru a trăi.

Ei bine, vei sta aici toată noaptea utiandu-te la lună,

sau vom merge în oraş să-l găsim pe Duprez ?

Poate va avea o încărcătură de brandy şi aşa ne vom putea...

Willie ! Taci din gură şi hai să mergem.

Este bine să te am din nou acasă, Contesa.

Este bine să fii acasă.

Sper că, Contesa nu a considerat călătoria, prea plictisitoare.

Nu, dimpotrivă. A fost o călătorie excelentă, după câteva obstacole.

Contesa, a fost norocoasă pentru că vremea a fost mai caldă, decât de obicei.

Da, după o primăvară ploioasă urmează mereu, o vară călduroasă.

Camera vă este pregătită.

Draga mea, pentru că nu ai ajuns la timp, mă gândeam la tot ce e mai rău.

Am fost întârziată în Insule.

Ştii ceva, nu pot crede, că nu eşti persoană adevărată.

Asemănarea este minunată.

Este o uşurare pentru mine, să aud asta, Ragan.

Este minunată, pot spune, nu numai la înfăţişare ci şi la maniere.

Când am auzit că unul din agenţii noştri, îi va lua locul Contesei,

credeam că e o nebunie. Spune-mi, încă eşti ţinuta prizonieră ?

Da, în Turnul Londrei.

Realizezi că vă trebuie să lucrăm, împotriva celor mai bune creiere...

Să spunem împotriva Generalului Latour.

Da Latour este unul din ei.

Pentru el a fost făcut raportul, din dimineaţa asta.

Asta va fi primul tău test.

Trebuie să ajungi la el şi să-i dai informaţii false despre.

- Apărarea noastră. - Sunt bine pregătită pentru asta.

Bine. Este inteligent, dar fără imaginaţie.

Am încercat să mă gândesc, cine altcineva va mai fi în pericol.

Crezi că, prietenii Contesei, vor veni în vizită ?

Cred că nu. Cu o singură excepţie posibilă... Baronul de Baudrec.

Ştiu multe despre el.

Nu sta departe de aici. Este bătrân,

aproape senil şi iese rar afară. Este cel mai puţin periculos.

- Altcineva ? - Da, Fouche.

- Oh, şeful Poliţiei. - Este cel mai viclean om cunoscut.

Rece, nemilos, fanatic. Va trebui să-i îmblânzeşti viclenia.

- Ştiu asta. - Da, cred că ştii, ce te aşteaptă.

Îţi voi pregăti planul Castelului. Studiază-l şi învaţă-l din toată inima.

Fii mereu pregătită. În caz de urgenţă foloseşte, clopoţelul ăla.

- Este conectat la camera mea. - Înţeleg.

Şi altceva ?

- Haine. - De asta mă ocup eu.

Latour va vein mai târziu la micul dejun.

Îl vei însoţi să vadă spitalul şi veţi vizita şi răniţii.

Profită de asta. Acolo cred că vei primi, nişte informaţii foarte preţioase.

Ei bine, Contesa, ne vedem din nou, dimineaţa.

Noapte bună, Ragan.

- Hei Duprez ! Duprez ! - Ah, eşti tu Căpitane !

Vin imediat.

Uite Gill, uita de faţă, iar eu voi uita că i-ai dat banii, ce zici ?

Capitnae, nu te aşteptam.

Theresse, adu-le ceva de mâncat oamenilor ăştia.

Şi ce va aduce înapoi aici atât de curând ?

Acelaşi lucru ca de obicei, Duprez.

Cred că putem profita de această călătorie, ai pregătit încărcătura ?

Da, am pregătit zece butoiaie din ce e mai bun. Theresse, grăbeşte-te cu supa aia.

Voi face rost de un cal şi de o căruţă.

Lucrurile nu stau atât de rău, după toate astea.

Acum cu o masă bună, umplută cu curcani şi iepuri,

şi câteva băuturi, vom lua nişte brandy acasă şi

voi fi pregătit să lupt din nou cu, Rantaine.

Ce se întâmplă cu tine ?

Mă întreb dacă, este în siguranţă.

Ascultă, am făcut un târg cu tine afară şi am crezut că ţi-l vei ţine ?

Dacă continui în felul ăsta îmi voi pierde apetitul.

Da, în ziua în care-ţi vei pierde apetitul, mă voi alătura armatei Franceze.

Ce dezamăgire pentru mine. Nu credeam cvreodata că voi

vedea cel mai bun prieten, întorcându-mi spatele.

Acum, dacă nu aş fi fost înfometat, nu aş fi terminat asta.

Ah, uita de asta. Nu pot să nu-mi fac griji pentru ea. Nu trebuia să o las singură.

M-mă îndrăgostit de trei femei odată şi nu am putut să beau toată săptămâna.

A fost îngrozitor.

Mă bucur că te am de partea mea, Willie, mă scoţi din multe belele.

Dacă nu ar fi fost pentru Napoleon şi pentru

usturoi, Franţa ar fi fost un loc bun,

dacă vrei să cauţi probleme. - Nu ştiu nimic despre

Napoleon, dar usturoiul durează pentru totdeauna.

Veniţi. Sunt pregătit !

Să mergem !

Ei bine asta e începutul. Adu-ţi aminte ce ţi-am spus, despre Latour.

Trebuie să-l flatezi.

Că mulţi dintre generalii lui Napoleon, este sec.

Cred că, mă pot descurca cu el.

Trebuie să realizezi că ce eşti pe cale să afli nu va fi uşor,

în aceste zile, trebuie să acţionezi indirect,

poartă o conversaţie cu careva dintre soldaţii

răniţi din spital şi sigur va vorbi, cu o femeie.

Trebuie să obţinem informaţii detaliate despre flota.

- Doamna Contesa, primiţi florile astea. - Mulţumesc.

Duprez, cine e femeia aia ?

O doamnă foarte cunoscută prin părţile astea, Contesa de Remichais.

Contesa ?

Da, aşa e. Locuieşte în Castelul Damorange.

A fost plecată mulţi ani.

- Şi omul ? - Domnul Latour.

S-a spus că e un om al serviciului de spionaj.

- Serviciul de spionaj ? - Da.Şi se spune că doamna,

lucrează pentru el.

Ia, bea puţin dni asta şi uit-o. Haide acum, uit-o !

A intlanit o fată şi i-a spus, că a suferit foarte mult în viaţă,

este singura pe lume şi nu trebuie, să-i fie milă pentru ea.

Şi apoi a spus că, nu va uita niciodată ce a făcut, pentru ea.

- Şi a crezut-o. Haide, bea puţin din asta. - Haide !

Să mergem jos să încărcăm marfa şi să plecăm.

Draga mea Contesa, nu am exagerat când am

spus că informaţia pe care mi-aţi dat-o azi,

a fost de maximă importanţă.

Sunt onorată să servesc Franţa, Generale.

Franţa îşi va aduce aminte de serviciul acordat.

Şi prin Franţa vreau să spun şi gloriosul Împărat Napoleon.

Draga mea, Împăratul Napoleon, va veni să viziteze, porturile ocupate din zona asta.

I-a fost indicat, cu graţiozitate că va putea să ocupe Castelul ăsta.

Împăratul aici ? Trebuie să fac pregătirile.

- Când va ajunge aici ? - Maine seară.

Securitatea poliţiei va fi aici mâine dimineaţă.

Poliţia ?

Poliţia este necesară, pentru securitatea Împăratului.

Desigur, înţeleg.

Nu am vista nicodata că, într-o zi îl voi intlani, pe măreţul nostru conducător.

Nu e atât de curajos cu femeile, precum e cu soldaţii.

- Asta e o mare onoare. - O onoare bine meritată.

Iar acum, vă spun noapte bună. Turul pe care

l-aţi făcut la spital, trebuie să vă fiu obosit.

Adio, până când ne vedem din nou, Contesa.

Noapte bună, Generale.

- Cele mai emoţionante veşti. Napoleon... - Am auzit.

- Ce ai învăţat de la el azi ? - Au fost făcut nişte modificări.

Amiralul Villeneuve, a fost promovat ca şi comandant al flotei.

Şi unde se afla ?

Unde se afla flota însăşi. Nu l-am putut face să-mi dezvaliue asta.

Trebuie să ştim exact unde se afla flota.

Suspectez că, nici măcar Latour, nu are toate informaţiile astea.

Cred că e cunoscut doar de către cei din rangul cel mai înalt.

Napoleon.

Exact.

Asta numesc eu o călătorie pe cinste.

Ne-am dedicat să aducem nişte spioni Francezi, pe gratis.

Ar trebui să murim de foame. Măcar vom avea o înmormântare mai decentă.

Ne vor spânzura ca pe nişte trădători, când ne vom întoarce acasă.

Este totul aici, îl încărcăm sau îl bem ?

În regulă, Willie, ştiu cum te simţi. Numai să nu mai pui întrebări.

Încarcă astea la bord, apoi aşteaptă-mă aici.

- Unde mergi ? - Doar aşteaptă-mă aici.

Ce se întâmplă ? Ce e ?

Haide să plecăm ! Vâsleşte.

Haide, să mergem.

- Nu vorbi atât de tare, beţivi idiot ! - Nu vezi că încerc să împing...

Haide vâsleşte ! Vâsleşte !

Ai grijă ! Date la o parte atunci.

Să vedem ce va spune despre călătoria asta.

Da să vedem ce va spune.

Când va afla pe ce barca se afla...

Ia cârma pentru mine.

- Tu ? - Da, eu. Contrabandistul inimos.

Spionii au fost prinşi, spioni au fost strânşi, fără schimb pentru trădare.

- Prostule, ai stricat totul ! - Da, am stricat totul, pentru tine.

Apropo, cum se simte fratele tău ?

Îmi pare rău, că nu l-am aşteptat să se întoarcă.

Întreab-o de părinţii ei.

- Cred că e tare îngrijorată pentru ea. - Oh da.

Şi cu familia ta cum rămâne ?

Ghilotina trebuie să fi fost ruginită în ziua aia.

- Crezi că eşti deştept, nu-i aşa ? - Nu te eşti cea deşteaptă !

Ppoti să-ţi mai aminteşti ceva, Willie ?

Întreab-o ce a făcut cu banii noştri.

Credeam că ai nevoie de banii ăia. Ce ai de spus în privinţa asta ?

În regulă, recunosc că te-am minţit.

Dar aveam nevoie să ajung în Franţa, şi trebuie să mă întorc înapoi acolo acum.

Vezi tu, eu, eu...

Nu-mi mai spune una din poveştile tale siropoase.

Nu ai putea pentru că eşti o spioană, nu-i aşa ?

Nu pierde timpul vorbind prostule,

îţi pot explica totul, dar nu acum.

- Te rog, du-mă înapoi. - Să te duc înapoi ?

Eşti norocoasă că nu te arunce peste bord.

Îmi pierd timpul, ascultându-te pe tine.

Nu poate să te convingă, nimic din ce am spus ?

Nu nimic, am fost o pradă uşoară pentru tine,

nu-i aşa ? Am crezut tot ce mi-ai spus.

Nu pot decât, să-mi imaginez cum m-ai lăsat baltă, după aceea.

Spune-mi cum te simţi, înşelând pe cineva ca şi mine ?

- Nu te-am înşelat. - Nu m-ai înşelat ?

Ţi-am spus nişte lucruri pe care nu i le-am spus nimănui înainte,

când ne-am despărţit pe plajă seara trecută, când

mă gândeam că te voi vedea pentru ultima dată,

iar tu m-ai înşelat.

Dacă cineva a fost înşelat, eu sunt aceea.

Încă trebuie să minţi, nu-i aşa ?

Ei bine, nu mai trebuie să te ascult.

Aşa vei fi mereu.

Să nu mai te joci cu sentimentele unui bărbat, să-l înşeli, să-l trădezi.

Îmi pare rău pentru oricine, te-a iubit vreodată.

- Ce e asta ? Ce s-a întâmplat ? - Unde este Lethierry.

Dute şi cheamă-l şi spune-i că i-am înapoiat bagajul.

Mergeţi acolo.

Te-ai întors de unde ai plecat, cum îţi place asta.

Mai bine ai arunca o privire. Pentru că acolo

unde vei merge, nu va fi nicio mobilă.

- Oamenii chiar trăiesc aşa ? - Pune-o jos.

De ce aţi adus-o pe fata asta aici ?

Nu voi mai fi considerat un contrabandist, Lethierry, dacă-ţi, voi spune asta.

Poate vrei să-ţi pierzi glasul, d-nule Gilliatt, nu uita asta.

Şi tu faci greşeli de asemenea.

Ai făcut una seara trecută, când ai aranjat călătoria acestetei fete în Franţa.

Nu am aranjat nimic, am fost doar sfătuit.

- Treci la subiect ! - Este un spion Francez.

- Vorbeşti prostii, d-nule Gilliatt. - Avem dovezi.

Dovezi ? Legea nu are încredere în cuvântul unui contrabandist.

- Ai auzit vreodată de Generalul Latour ? - Da numele lui îmi este cunoscut.

Atunci trebuie să ştii cine este, şeful serviciului de spionaj Francez.

A fost cu el ieri.

- Ai văzut asta ? - Da, am văzut asta.

Şi ?

A fost la cartierul lui general. Nu-i aşa ?

- Omul minte. - Eu voi decide asta. Continuă.

Cu cde poveste v-a aburit ? A fost cea despre fratele pierdut ?

- A fost menţionat despre un frate. - Mă gândeam eu.

A plâns şi pe umerii tăi ?

Nu vezi că am fost luaţi de proşti. Nu are niciun frate.

Tot ce a spus nu sunt decât nişte minciuni gogonate.

Nu ştiu ce nume ţi-a dat ţie, dar acolo e cunoscută ca şi Contesa de Ramaisec.

Înţeleg, ştii care sunt consecinţele, dacă ceea ce spui nu este adevărat ?

Pun viaţa mea pe asta... şi el la fel.

În regulă atunci, voi investiga aceste lucruri, mai departe.

În această seară, nu putem face prea multe. Vă sugerez

să o lăsaţi pe aceasta, doamnă, în grija mea.

Vă asigur că, nu iubesc spionii.

Ne vom întâlni din nou mâine, până atunci noapte bună.

Am înţeles că, e voprba de o recompensă pentru astfel de cazuri.

O veţi primi la timpul potrivit. Noapte bună.

Asta e dezastruos ! Acei prosti, ne-au expus unui mare pericol.

Nu ştii cât de tare ne-au expus. Imapratul va ajunge la Castel mâine.

Trebuie să mă întorc înapoi acolo, înainte să ajungă.

Napoleon ? Atunci trebuie să acţionăm imediat.

Vei avea nevoie de alte haine pentru călătorie.

Benson.

- Ţie teamă să te intoci ? - Putin.

Asta e bine. Puţină frică, stimulează curajul.

Umple-le.

Uite cine e acolo ?

Pentru că nu l-am lovit îndeajuns de tare.

- Te bucuri de masă, Rantaine ? - Mă bucurăm, până nu ai venit tu.

Ei bine atunic, hai să curăţăm masă, atunci.

Să vedem cin e încearcă ! Dacă e cineva îndeajuns de curajos, să iasă afară !

Dă-i domnululi altă băutură !

Asta e omul ! Arestaţi-l !

Ce vrei să spui el, este amestecat în asta !

Nu mai spune minciuni ! Arestaţi-l !

Dar nu eu mă început ! El e cel care a făcut-o !

Ei bine, nu putem avea încredere în Lethierry. Nu

mi-a plăcut, felul cum mi-a vorbit despre recompensă.

Ştii, bunica mea cunoştea felul ăsta de oameni ca şi el.

Obişnuia să-mi spună: "Willie urmează-ţi instinctele dar fii cu un ochi pe lege".

Bătrână vrăjitoare m-a învăţat multe.

Spune-mi, ce crezi că are de gând cu fata ?

O va spânzura, împuşca sau ceva de genul,

dar trebuia prima dată să cerem recompensa iar apoi să io dăm, mai târziu.

- Dar nu poate spânzura o femeie. - Am mai văzut spânzurata o femeie înainte.

Cât crezi, că va fi recompensa ?

Încetezi să te mai gândeşti la recompensă ? Pentru o clipă sunt îngrijorat.

Tu eşti îngrijorat ? Cum crezi că sunt eu ?

Nu-mi place ideea că o femeie să fie spânzurata, nu contează ce a făcut.

Încetezi să-ţi mai pară rău pentru ea şi să începi

să-ţi pară rău pentru noi. Ce am făcut noi până acum.

Probabil, a fost forţată, să facă asta.

Nu pare genul care, şi-ar vinde propria ţară.

Este o spioană, iar spionii sun spânzuraţi. E la fel în fiecare ţară.

Poate ai dreptate, dar încă nu mă simt bine după toate cele întâmplate.

Willie... Priveşte...

- Rantaine. Şi vezi, pe cine are cu el ! - Da. Fata.

Nu trebuie să avem încredere în Lethierry.

Acea femeie se va îmbarca, mergând spre Anglia,

iar Rantaine este cel care o va duce acolo.

Va fi spânzurata, iar noi nu vom mai primi recompensa.

Nu, nu va fi chiar aşa.

Am altă idee, iar Rantaine, nu vaq fi prea încântat de asta.

Hei Blasquito trezeşte-te ! Urc la bord !

Blasquito, ridică ancora.

Pentru ce rantaine ?

- Nu pleci nicăieri. - Asta crezi tu prietene.

Dar eu am o părere diferită.

- Şi de data asta te voi face să plăteşti. - Nu, te rog !

Lasă-l să vină. Îi voi tăia beregata, cu propriul lui cuţit.

În regulă. Leagă-l. După ce vom traversa Canalul,

îl vom servi ca şi mâncare pentru peşti.

Ştie pentru ce a venit aici. Ca să miroase apele adânci.

Hei Blasquito, vino încoace şi ţine cârma.

Ei bine, te voi arunca peste bord.

Ce e prietene ? Ţi-ai pierdut glasul ?

Contrabandă nu a fost de ajuns pentru tine, nu-i aşa ?

Trebuia să alegi ceva mai uşor.

Ca să duci o fată înapoi în Anglia, ca să fie împuşcată.

Ai înţeles totul greşit. Nu vom merge în Anglia, vom merge în Franţa.

În Franţa ? Atunci este şi mai rău. Este o spioană, Franceza.

- Despre ce vorbeşte ? - Despre nimic, care să te îngrijoreze.

Urmezi instrucţiunile lui Lethierry, nu-i aşa ?

Da, aproape uitasem. Nimic nu e mai bine decât să te ascult pe tine.

Ei bine, moartea e moarte, iar afacerile, sunt afaceri.

Hei Blasquitom, treci încoace şi dă-mi o mână de ajutor să scap de golanul ăsta.

Aşteaptă o clipă, Rantaine, te vei înşela amarnic dacă faci asta.

- Să mă înşel ? Cum ? - Este pusă o recompensă pe capul lui.

Lethierry, doar aşteaptă dovezi, iar eu i le dau.

- Cat de mult ? - 1000 de lire.

1.000 de lire ? Ei bine, am vrut să scap de el, dar dacă sunt plătit e şi mai bine.

Bucură-te de libertate cât mai poţi, prietene, dar nu prea mult timp.

Ştii e ciudat, cât de mult iubesc banii...

şi femeile frumoase.

Cât mai avem ?

Cam 20 de minute, poate. Poate şi mai puţin.

Nu te îngrijorezi că vom ajunge acolo prea repede ?

Atât de repede mi-am părăsit şi fosta nevastă.

Eşti sigur că suntem pe drumul cel bun ?

Trebuie să acostăm în spatele Coastei, sub Castel.

Ce crezi că sunt, vizitiu ? Lasă-mă pe mine să-mi fac greiji pentru drum.

Te-am văzut cum îl priveai pe Gilliatt, ştii ?

Trebuie să-ţi faci mai multe griji, când vei ajunge acolo.

Aş vrea să pot crede asta.

Este frig aici. Cred că voi coborî sub punte. Anunţă-mă când ajugem acolo.

Da, ar fi mai bine să-mi pregăteşti cei 1000 de lire ai mei.

Sau nu va mai rămâne nicio parte a corpului intactă.

Vrei să-ţi mulţumesc ? Asta e lucrul obişnuit, nu-i aşa ?

Ştii... nu am venit pentru asta.

De ce nu ? Ce mai contează acum.

Gratitudinea este singurul lucru, pe care noi doi îl avem în comun.

Ştiu cum te simţi, dar ar putea fi ceva mă mult decât gratitudinea...

Ce, milă ? Aş putea face şi eu, asta.

M-ai crede acum dacă ţi-aş spune adevărul ?

Ce ştii tu despre adevăr ? Tot ce mi-ai spus până acum, este o minciună ?

Nu ştii că oamenii mint câteodată, din cauza iubirii ?

Numeşti asta dragoste ? Eu îi spun, trădare.

Aşa îţi vei aminti mereu de mine, ca şi de cineva care te-a trădat ?

Nu mă gândesc la mine însămi.

Dacă îmi amintesc de tine sau nu,

ar fi pentru că m-ai trădat pe mine, în afară celorlalţi.

Nu te pot învinovăţi că tu crezi asta.

Dar mereu sunt lucruri, pe care nu le ştii despre o persoană,

chiar şi când o persoană iubeşte, lucruri bune, lucruri rele...

dar odată ce spui minciuni, nu e uşor să dai înapoi.

Atunci ar fi mai bine să trăieşti cu asta.

Nu vreau asta. Vreau să ai din nou încredere, în mine.

Într-o zi poate-ţi vei da seama, că nu am avut altă alternativă.

- Iar atunci poate vei înţelege. - Oare ?

Aşa sper. Pentru că, pentru că, vreau să-ţi aminteşti de mine,

cu drag.

Asta înseamnă, că...

mai avem puţin timp şi avem nevoie cel mai mult de el.

Asta nu e nimic nou pentru noi. Ar trebui să ne spunem, adio.

- Îţi vei aminti de mine ? - Da.

Cum ?

- Mai bine plec acum. - Spune-mi.

- Spune-mi. - Ştii deja asta. Spune-mi oricum.

Cum îşi aduce o femeie aminte, de bărbatul pe care-l iubeşte ?

- Suntem pregătiţi să mergem la mal ? - Ce ai spus ? Nu.

Nu-mi place, este prea luminos afară. Doar până aici mergem.

Vrei să spui că nu mă însoţeşti până la ţărm ?

Da, poate chiar asta vreau să spun. Mă mai gândesc al asta.

- Îţi dau mai mulţi bani dacă vrei ? - Aici nu e vorba despre bani ?

Iar astă seară, am făcut deja 1000 de lire.

Tu, tu ştii care sunt ordinele lui Lethierry...

Ascultă...

pe această corabie, ascultă doar ordinele mele.

Blasquito, tu du-o la ţărm, iar eu mă gândesc la ceva special pentru tine.

Îi voi zdrobi fiecare oscior din corp ai

înţeles ? În regulă, acum ia o plută ! Dute jos !

Ce părere ai despre omul ăsta ? Nu este de încredere ?

Acum încetează să-ţi mai faci griji şi ia o înghiţitură ?

Asta e marfă bună. O beau eu însumi.

Ţine. Hei priveşte, am terminat toată sticla !

Ce părere ai despre asta. Nu-ţi fă griji, mai avem timp să bem împreună,

merg sub punte şi aduc altă sticlă.

Ei bine, prietene cu cât stau mai mult cu fata asta, cu atât mai mult o plac.

Vom bea încă o sticlă, în sănătatea ta.

Şi ar fi mai bine să stai, în închisoare.

Dă-mi drumul ! Scoate-mă de aici !

Deschide uşa !

Deschide-o !

Unde este Lethierry, vreau să-l văd.

Nu puteţi să-l deranjaţi pe D-l Lethierry la ora asta !

- Scoate oamenii ăştia afară de aici ! - Spune-i că vreau să-l văd şi grăbeşte-te !

Asta e partea în care noi ne despărţim, prietene. Definitiv.

Ajutor, crimă, ajutor !

Ajutor, ajutor ! Crimă, crimă !

Opriţi-vă ! Opriţi-vă ! Ce credeţi că e casa mea grajd de vite ?

Duceţi-i pe oamenii ăştia în închisoare !

Cât de convenabil, m-au scăpat de multe probleme.

Bună Gill, te aşteptam.

- Ai întârziat. - Dezleagă-mă.

- De când eşti aici ? - M-au adus seara trecută.

- Pentru ce te-au adus pe tine ? - Spionaj.

Asta e totul ? Probabil, e ceva serios.

Uiteti haina.

Tu nu ai avut cumva coşmaruri, că nu a mai rămas

nicio piucatura de brandy pe mulea asta ?

- Nu. - Ei bine, eşti norocos.

Eu l-am avut de treo ori seara trecută.

Aş vrea să ştiu, Willie...

- Ce să ştii ? - Despre fată.

Aş vrea să ştiu sigur. Tot continui să-mi pun întrebări...

- La care nici măcar nu ştiu răspunsul. - Te-a înşelat, nu-i aşa ?

- Da, am uitat de asta. - Te-a înşelat, iar dacă a făcut-o o dată,

o va face din nou.

Atunci de ce mi-a salvat viaţa ?

Intră.

Ar fi mai bine să fie important, Ragan.

Doamna vrea cumva, să fie făcute aranjamentele pentru prânz ?

Oh, da.

- Fouchet, tocmai a ajuns. - Deja ?

Şi-a făcut un obicei din asta, să ia oamenii pe nepregătite.

- Eşti pregătită ? - Da.

- Fii atentă. - Fii foarte atentă.

- Am înţeles ! Îl voi primi în bibliotecă. - În regulă.

- Contesa, vă va primi în bibliotecă. - O aştept, aici.

- Domnule... - Pot să mă prezint, Contesa,

sunt unul din oamenii cei mai încântaţi de întoarcere ta.

Vizita ta este o onoare pentru mine, d-nule Fouchet.

Onoarea e de partea mea, Contesa. Generalul Latour,

mi-a trimis detaliile ultimului tău raport.

- Sunt de maximă importanţă. - Asta este foarte flatant.

Nicidecum. Îmi rezerv flatarea, pentru cei în care nu am încredere.

Ştiţi, nu cred că sunteţi atât de rece, precum cred oamenii.

Opinia publică, nu m-a interesat niciodată.

În lumea asta trebuie să ştii ce vrei, iar apoi să-l iei. Sunt de acord.

De asta Frantra va reuşi.

Împăratul va lua tot ce va dori, şi atunci când va dori.

- Servim unei cauze nobile, domnule. - Într-adevăr, aşa e.

Astăzi Împăratul va inspecta, porturile invadate.

Va ajunge aici la cină. Vizita mea neaşteptată din această dimineaţă,

este ca să mă asigur de protecţia personală a Împăratului.

Înţeleg şi vă admir, curajul.

Iar acum, dacă mă scuzaţi, datoria îmi cere să fac o inspecţie.

Servitorii mei vă vor da tot ajutorul de care aveţi nevoie.

Vă mulţumesc, apropriii mei oameni. Pe diseară.

Spune-mi cine trăieşte în Castelul, de acolo ?

- Nu ştiu, domnule. - Nu ştii ?

- De cât timp lucraţi aici ? - Doar de două săptămâni, domnule.

Toţi angajaţii de aici sunt noi, d-nule.

Angajaţii vechi au fost concediaţi, chiar înainte să ajungă Contesa.

- Cine te-a angajat pe tine ? - Ragan, majordomul, d-nule.

Cred că, poate Baronul de Baudrec, locuieşte acolo.

Este doar o simplă suspiciune Baronule, nimic mai mult, dar...

pentru siguranţa Împăratului, nu-mi permit să-mi asum niciun risc.

Ne-a fost încredinţat, iar acum nu e timp pentru cineva să decadă.

Da, dar ce ai vrea să fac eu ?

Nu am pierdut niciodată oportunitatea să vizitez o femeie frumoasă.

- Ai spus că e foarte frumoasă... - Am spus asta. Da.

Desigur că voi face tot ce-mi spui. Pun tara pe primul loc.

- O cunoşti de când era copilă nu-i aşa ? - Pe Contesa ? Desigur că o cunosc.

Ei bine, nu am văzut-o de mulţi ani !

Îi veţi face o vizită însoţit de mine ? Să vorbiţi cu ea, să glumiţi,

şi aminti-vă, dacă suspiciunile mele sunt adevărate,

se va da de gol singură.

- În regulă. Accept orice doriţi. - Chiar doresc asta.

Să nu se spună despre Baronul de Baudrec, că a

uitat de datoria pe care o are faţă de ţară.

Este frumoasă, spui ? Asta e interesant.

Dar, Majestate, Canalul poate fi foarte grunzuros.

Sunt valuri cu care să vă înfruntaţi.

Să sperăm că, forţele de pe uscat va depăşi numeric inamicul.

Vom vorbi despre asta mai târziu.

Ei bine, vă voi lăsa în compania personalului dvs.

Sunt sigură că aveţi lucruri mai importante,

să le spuneţi Genralilor dvs, decât mie.

- Ne vedem la cină. - Ne vedem la cină, Contesa.

Domnilor, acum vreau să vă îndreptăţi atenţia

la detaliile planului meu.

Vreau să fie pregătiţi 150000 de oameni, complet echipaţi,

şi să fie postaţi în Bologne, Viereux şi Ambleteux.

2000 de transporturi să fie pregătite, de plecare.

Când va sosi timpul să treceţi Canalul,

veţi acosta în Irlanda şi

veţi aştepta trupele de uscat să acosteze pe Coasta Engleză.

Având acest avantaj, Villeneuve, va prelua controlul, asupra flotei Engleze din.

Canal.

Şi atunci vom ataca.

Fouchet a fost să-l vadă pe Baronul de Baudrec azi.

Şi dacă nu mă înşel, vom primi o vizită din partea Baronului în timp scurt.

Vine cineva.

D-nul Fouchet, nu recunoaşte niciodată.

Invidia din acele zile de odinioară.

Asta e problema cu Poliţia, că nu doresc, să-şi aducă aminte de trecut.

Pentru ei totul este întunecat.

Nu fiţi prea aspru cu el, Baronule.

Chiar şi poliţiştii erau copii odată.

Chiar e greu de crezut asta, nu-i aşa ?

Nu ştiţi cât de încântată sunt de această vizita-d-nule Fouchet.

A fost o idee bună din partea dvs, că v-aţi gândit la asta.

Nu poate fi prea gânditor, Contesa. Oricum, cea mai mare plăcere e din partea mea.

Oh, ce frumoase erau lucrurile, odată.

Îţi aduci aminte cum te făceam, să mă duci la biserică,

şi mergeam în vârful Turnului Belfry ?

Chiar numărăm şi treptele. 127 până în vârf.

Asta e adevărat. Acum, nu mai pot face asta din cauza vârstei.

Când era o zi bună puteam vedea, Canalul Insular de acolo.

Câteodată îmi umplea capul cu poveşti despre, pirtati şi contrabandişti.

Îmi aduc aminte că m-am simţit minunat spunând poveşti.

Este de necrezut cum a zburat, timpul.

Au trecut doi ani de când, a murit fiul meu.

Henry este mort ?

Nu am ştiut asta. Am lipsit atâta timp...

Oh, da, da este mort. A fost ucis într-o bătălie pe mare.

- Iertaţi-mă nu am ştiut. - Chiar a fost un băiat minunat, nu-i aşa ?

Îţi aduci mainte cum obişnuiaţi să vă plimbaţi împreună ?

- Da, îmi amintesc. - Acum, hai să nu ne mai gândim la trecut.

Acum, cred că nu va mai reţin.

Ştiu ce faceţi voi femeile. Ştiu că aveţi multe de făcut,

şi puţin timp de pierdut.

Nu am niciodată prea multe lucruri de făcut, ca să vă primesc pe dvs.

trebuie să ne întâlnim din nou cât mai curând.

Ei bine, vom vedea asta.

Dar să nu facem promisiuni. O surpriză e mereu binevenită.

Adio copila mea dragă.

Vă însoţesc la căruţă, Baronule.

Nu pot să nu-mi ascund dezamăgirea, Baronule.

Poţi să-ţi păstrezi dezamăgire, d-nule Fouchet.

Contesa ta, este o impostoare.

Fiul meu a murit înainte, că ea să se nască.

Dar a fost foarte deşteaptă. Foarte deşteaptă, dar a făcut greşeala asta.

Deci atunci am avut dreptate ?

Vedeţi dvs, d-nule Fouchet,

eu nu am un stomac îndeajuns de tare pentru lucrurile astea.

Nu am fost obişnuit să folosesc prietenia, că pe o armă.

- Va muri ? - Desigur.

Am primit informaţii codate de la Lethierry.

În regulă.

Le-am lăsat în locul aranjat.

Acum dute în pivniţă, Ragan,

şi trimite-i Baronului, cel mai bun vin.

Îi voi scrie o notă personală, care trebuie să ajungă la el.

- Încântător bărbat, Baronul. - Da, mi-a fost un prieten bun, ni trecut.

- Acest Castel, deţine multe amintiri. - Sunt sigur de asta.

Contesa, vă rog să mă scuzaţi, am nişte treburi de făcut.

Cu permisiunea dvs.

Îmi cer scuze, Contesa, că abuzez de ospitalitatea dvs.

Dar cred că nu vă va consola faptul că nu sunteţi,

prima spioană, care a ocupat temniţă asta.

Majestate am veşti de două feluri şi bune şi rele. Îmi vei spune după prânz.

Sunt într-o stare proastă.

Poate că, veştile tale vor avea un efect, dar în primul rând unde e Contesa.

Nu ni se alătura ? Nu nu azi,

o va face în altă zi.

- Vrei să spui că nu e bine dispusă ? - Este o impostoare, un agent secret.

Sau cel puţin aşa a fost, în urmă cu câteva clipe în urmă.

Acum, este oaspetele meu, de onoare.

- Sper că nu te înşeli, în privinţa asta ? - M-am mai înşelat eu vreodată ?

Nu. Întrebarea mea nu era necesară.

Cât de periculoasă e situaţia ?

A avut timp, să trimită informaţii, înapoi în Anglia ?

- Nu, cred că, nu. - În regulă, scoate tot ce poţi de la ea.

Oh, nu vreau să ştiu care sunt, metodele tale.

Iar când ai terminat... le urăsc pe femeile intrigante.

Cu permisiunea dvs.

Majordomul !

Tocmai, l-am primit.

- Veşti din Franţa ? - Da.

Cele mai îngrozitoare veşti. A fost întemniţată. Întemniţată ?

Iar informaţia care trebuia să ne-o dea, este închisă cu ea.

Trebuie să o ajutăm cumva. Nu putem. Trebuie să trimitem nişte trupe atunci.

Da putem trimite o armată, sau poate două care să acosteze cu butonii lustruiţi...

Va lua mai mult de o lună să organizăm asta.

Nu. Trebuie să acţionăm repede. Elementul surpriză ar fi cel mai bun răspuns.

- Dar cum ? Cum ? - Am o altă propunere. Spune-o care e !

Este o soluţie şi se afla la câţiva metri de noi: Gilliatt.

Gilliatt ! Ai putea avea dreptate în privinţa asta !

Dar nu e cea mai bună alegere totuşi...

Surprizele mereu sunt aşa, d-nule Benson.

De data asta ţi-ai spus punctul de vedere. Pentru prima dată, cred că ai dreptate.

Aşteaptă aici. Mai am un mesaj, pe care trebuie să-l trimiţi înapoi.

Au trecut 8 ore de când le aud insuportabilă voce !

Tăceţi din gură odată !

Dacă spui că eşti gata pentru luptă, salveaz-o pentru o cauză nobilă.

D-nule Gilliatt, am dovezi suficiente împotriva ta şi a prietenului tău,

ca să vă trimit înapoi în Anglia, şi să tarnati de o frânghie.

Sunt gata să vă ofer, ceva de lucru.

Nu am încredere în tine, Lethierry, aşa că închideţi gura.

Termenii pe care-i ofer, nu sunt ceva de refuzat. Spune-i !

Ai dus o fată odată pe, Coasta Franţei.

- Da, iar tu şi ea m-aţi păcălit. - Nu spun că nu.

Du-mă înapoi la locul ăla, şi-ţi voi şterge tot trecutul.

Deci asta e motivul pentru care, vrei să-mi risc viaţa din nou ?

- Pentru o Franţuzoaică ? - Nu. Te înşeli.

Nu e o trădătoare. Este adevărat că este o

spioană, dar lucrează pentru noi, pentru Anglia.

- Minţi. - Nu mi-a rămas timp pentru minciuni.

A fost trimisă în Franţa, într-o misiune importantă.

Şi pentru care şi-a însuşit, numele Contesei,

care este ţinută prizonieră acum, în Turnul Londrei.

Astea sunt faptele esenţiale. Spun adevărul.

În urmă cu câteva ore, Contesa a fost arestată.

Este ţinută în Castelul Devereux.

Are informaţii vitale pentru noi, iar viaţa ei este în pericol.

Şi nu exagerez când spun asta. Singura noastră şansă, o avem în tine.

Mi-am spus termenii, acum dă-mi răspunsul tău ?

- Merg. - Temniter !

Mai vrei să vină cineva cu tine ?

Willie, de aici şi încă unul, trebuie să fie un matelot bun.

Este doar un sigur om pe insula asta, care ştie

Coasta Franţei la fel de bine, ca şi tine.

Îţi ofer aceeaşi termeni, care e răspunsul tău, da sau nu ?

Crezi că, voi călători alături de hoţul ăla ?

Răspunde-mi, da sau nu.

- În regulă. Nu-mi dai de ales. - Temniter !

- Cat de repede puteţi pleca ? - De îndată. Spune-mi ce am de făcut ?

Mai e un om în Castel, majordomul Ragan.

Ştii vreun loc, unde poate lua legătura cu tine ?

- De ce nu la locul lui Duprez ? - Da, Duprez. Asta e cel mai bun loc.

În regulă. Trimite mesajul codat înapoi la, Ragan.

Spune-i că ajutorul, este pe drum şi că trebuie

să se întâlnească cu el, la localul lui Duprez.

Vă voi da parola. Urmaţi-mă.

Sper, că mai e timp.

- Ei bine, ce spune ? - Codul acesta este ceva nou pentru mine.

Îmi cer scuze că te-am deranjat din arest, dar te-am

chemat aici pentru că aveam nevoie de ajutorul tău.

Nu veţi obţine nimic de la mine, d-nule Fouchet.

Am un mesaj aici de la unul din compatrioţii tăi,

a ajuns la mine pentru că majordomul tău, avea alte trebuiri de făcut.

Nu este codat, desigur, dar ne va scuti de timp dacă vei binevoi să-l citeşti.

Fac o înţelegere cu tine.

Citeşte-mi acest mesaj şi capul îţi va rămâne pe umeri.

- Vorbeşti serios ? - Îţi dau cuvântul meu.

"Ajutor, ne vom întâlni mâine...

întâlnire cu agentul tău... de deimineata".

- Ei bine ? - Locul de întâlnire e în curtea bisericii.

Excelent, mâine în zori, îmi voi face cunoscută prezenta, vizitatorului tău.

Între timp, ai libertatea să te plimbi prin Castel,

te poţi întoarce în camera ta.

- Cat de uşor cedează, Englezii ăştia. - Poate prea uşor.

Evident, mintea.

Spune-i paznicului să-i asigure, o oportunitate de scăpare.

Şi când va face asta, să fie urmărită.

Aproape am ajuns, Gill. Suntem în apropiere de Coastă Franceză.

Prima dată îl vom contacta pe, Ragan, ca să vedem care e planul.

Oh, eşti foarte patriotic, aşa dintr-o dată.Mă face să mă simt bine văzând asta.

Nu am văzut nicodata, un om atât de nerăbdător, să moară penbtru ţara lui.

- Sau nu e pentru ţara lui ? - Ce vrei să spui cu asta ?

Eu ? Nimic. Este o fată foarte frumoasă.

Uite, Rantaine te-am adus cu mine în această

călătorie doar dintr-un singur motiv.

Eşti un matelot bun. Dar voi avea nevoie de părerea ta, doar când îţi voi cere asta.

Acum, hai să mergem. Tu, rămâi aici.

Ce vrei să spui cu, să rămân aici ? Suntem imrepuna în asta, nu-i aşa ?

Da, dar eu dau ordinele, aici. Acum, merg de unul singur.

Dacă vom merge toţi trei pe ţărm, şi vom fi ucişi ce se va întâmpla atunci ?

Nu, Willie mă va duce acolo şi se va întoarce. Şi vreau

să staţi amândoi aici şi să vă deschideţi bine ochii.

Dacă totul merge bine, vă voi face semnal de la mal.

Să presupunem că va merge, ce se întâmplă atunci ?

Atunci vei fi tu la comandă, prietene.

Tu aici, Căpitane ? Nu te aşteptam.

A venit cineva să se întâlnească cu mine în seara asta ?

Cine să vină ? Nu am văzut pe nimeni altcineva.

Nu am venit aici, pentru brandy. Eşti sigur că nu a fost nimeni pe aici ?

Mă cnoasteti bine, Căpitane, eu nu mint. Ţineţi, beţi ceva.

- Cat e ceasul ? - Trecut de unsprezece.

Chiar atât de important este. Femeia ta este importantă ?

Ce cauţi aici ? Gill, a spus să fii cu ochii în patru.

Nu urmeze ordinele lui, Gilliatt.

Nu am avut niciodată încredere în tine, Rantaine.

Ştii, e ciudat şi eu am aceeaşi impresie.

Dacă nu se mai întoarce la barcă, cine va mai vâsli.

Asta nu te priveşte pe tine.

Crezi că am venit în această călătorie, ca să mă distrez ?

Crezi că am venit după o fată ? Crezi că sunt nebun, sau ceva de genul ?

Gilliatt, este exact în locul, care vreau eu să fie !

Francezii, vor plăti bine pentru aceasta infromatie.

Atunci va trebui să scapi de mine, prima dată.

De ce nu-mi spui numele fetei ? Poate te-aş putea ajuta.

Nu e vorba de o femeie.

Dacă nu e vorba despre brandy, nici despre vreo femeie, de ce ai venit până aici ?

Ai cumva probleme ?

Aştept un bărbat pe nume Ragan, îl cunoşti ?

- Vrei să spui majordomul de la Castel ? - Da.

Căpitane, mai bine ai bea ceva. Ragan, nu va veni în seara asta.

Este mort. Poliţia, l-a împuşcat în după-amiaza asta.

Duprez, dacă sunt găsit aici, vei avea probleme mari.

- Nu te înţeleg ? - Nici nu trebuie.

Doar, uita că m-ai văzut.

Rămâi pe loc, prietene.

Întoarce-te şi pune-ţi mâinile pe cap.

În regulă. Acum, aşează-te pe scaunul ăla.

Duprez, adu o frânghie şi leagă-l.

Grăbeşte-te, bătrân idiot, şi strânge-l bine.

Doar nu credeai că, accept să primesc, ordine de la tine, nu-i aşa Gilliatt ?

Cred că eşti mai prost, decât credeam eu că eşti.

Acum, Francezii plătesc bine pentru spioni.

Vii sau morţi. Şi presupunând că, nu e nicio diferenţă, tu vei fi unul mort.

Ţi-am spus că dacă ne vom mai întâlni vreodată, va fi în termenii impuşi de mine.

Şi acestias sunt termenii mei.

Willie, Ragan e mort. Asta înseamnă că faţa e încă la Castel.

Dacă plec de îndată, pot să mai reuşesc.

Întoarce-te la barcă şi fii pregătit de plecare.

Nu lasa pe nimeni să te oprească !

Deci nu aţi înţeles mesajul, Contesa, nu-i aşa ?

Spune-mi cine e ? Şi ce s-a întâmplat ?

- Nu ştiu. - Am pierdut o grămadă de timp deja,

şi nu-mi permit să mai pierd. Spune-mi.

Spune-mi !

Îţi spun eu.

Aruncaţi armele ! Spune-le.

Faceţi ce spune.

Acum mergeţi în colţul ăla. Daţi-vă înapoi.

- Droucette, vino încoace. - Nu veţi ajunge prea departe.

Mai vedem asta. Voi rămâneţi unde sunteţi.

Aprindeţi luminile ! Aprindeţi luminile, proştilor ! Prindeţi-i !

- Au scăpat ! - Mergeţi după ei !

Haideţi ! Au mers în direcţia aia !

Îi vreau în viaţă !

Pleacă spre barcă.

- Nu, nu te pot părăsi. - Fă ce ţi-am spus. Pleacă spre barcă !

Traducerea în Lb. Romana: Cristian82