Original subtitles

DINCOLO DE ZID

Cine este?

Deschideţi uşa, vă rog!

- Cine este? - Garda, domnule.

Da?

Bună ziua, domnule! A venit cineva aici?

Cum adică "cineva"?

O femeie a fugit şi a intrat în clădire. Poliţia o caută.

Cum adică a fugit?

Spuneau că a fost prinsă, dar a fugit.

Au urmărit-o şi au văzut că a intrat în această clădire,

dar apoi nimeni nu a mai văzut-o.

Şi?

A intrat cumva aici? Aţi auzit ceva?

Cum ar fi putut să intre aici? Uşa asta e închisă.

Ştiu asta. Ne gândeam la scara de incendiu.

Nu ştiu.

Eu eram la duş. Nu am auzit nimic.

Puteţi să verificaţi?

Bine, o să mă uit.

Vreţi să intraţi?

Nu, uitaţi-vă dumneavoastră! Spuneţi-ne dacă o vedeţi!

- În regulă. - La revedere!

Ce a făcut?

Chiar nu ştiu. Fiecare spune altceva.

Spun că a intrat, alţii zic că a ieşit!

Sunaţi la secţia de poliţie şi cereţi întăriri.

Eu o să le trimit raportul.

Alo! Alo! Nasrin!

Bună, Nasrin, ai văzut-o pe Mahboobeh?

Cea care lucrează în bucătărie.

Ai numărul ei?

Dumnezeule!

Taha era cu ea.

Nu, veneam la tine şi am lăsat-o cu el.

Nu era acolo când m-am întors.

Unde eşti acum?

Poţi să te întorci?

Ştiu. Te rog!

Nu ştiu. Nu am văzut-o.

Nasrin, te rog, fă ceva!

Nu ştiu. Am fugit.

Da.

Te duci acum?

Te rog, sună-mă, da?

Nasrin, te rog, sună-mă! O să aştept.

Mulţumesc. Pa!

Da?

Deschide uşa! Sunt Nariman.

Ia asta! Îmi arde mâna!

- Unde este? - A spus că vine.

Iar nu ţi-ai luat pastilele!

Şi ce?

O să orbeşti.

Nu sunt deja orb?

O să-ţi pierzi complet vederea.

Pot să intru?

Bună ziua!

- Bună! - I-ai dat supa?

Da.

Acoperă-ţi ochiul!

Vecinul ţi-a trimis asta. A plecat din oraş.

Câte degete vezi?

Două.

Şi acum?

Nu văd.

Îmi vezi mâna acum?

Nu o văd. E doar o umbră.

Acoperă-ţi celălalt ochi!

Nu, i-am spus. A spus că nu ştie nimic.

Acum vezi mai bine?

Nu văd deloc. O observ oarecum când trece prin lumină.

O să-i spun acum.

Lasă mâna jos!

La revedere!

- Nu foloseşti picăturile, nu? - Nu.

Administratorul a spus că e o reuniune la unitatea 8. Ar trebui să veniţi.

Ce mai vrea acum?

Nu ştiu. Cred că e în legătură cu fata care a fugit.

Şi eu ce treabă am cu asta?

- Mi-au spus să-ţi zic şi ţie. - Unde sunt picăturile?

Pe frigider. Da, mi-ai spus!

Mergi acolo şi vezi ce vor.

Mi-ai transmis informaţia. Acum pleacă!

Ţi-am spus că trebuie puse la fiecare 4 ore, altfel se infectează.

Le-am folosit o dată sau de două ori. Nu mai am chef!

Cum adică "Nu mai am chef"?

N-o să mai vezi nici măcar aceste mici mişcări dacă nu le foloseşti.

Nu clipi!

Mişcă ochiul puţin!

Nu clipi!

Dacă nu mai vezi nici mişcarea mâinii, nu mai rămâne nimic, eşti orb.

Acum că ai folosit acest termen trebuie să te iau în serios?

De ce eşti aşa sarcastic?

Ţine capul sus!

Vrei să încetez vizitele, să vii tu la cabinet?

Nu ţi-am cerut să vii.

Aşa îmi mulţumeşti?

Toţi ceilalaţi vin la întâlniri când sunt convocaţi,

când e vorba de tine, trebuie să vină o armată să te scoată de aici!

- Bună ziua! - Bună! Gata, e destul!

De ce să vin să vorbesc despre ceva ce nu cunosc?

Nu te-a rugat nimeni să spui ceva. Poate ar trebui să vii să asculţi.

E greu pentru mine să vin şi să plec.

Şi trebuie să rog pe cineva să mă ajute pe scări.

Trebuie să te ridici, te ajut eu!

Şterge-ţi ochii!

Nu cu mâna!

Ia asta!

Am lăsat pastilele pe masă.

Ia câte una, începând de mâine.

Dă-mi mâna!

Poftim!

Doctore, aveţi noroi pe pantofi?

Nu, de ce întrebi?

Ai avut musafiri?

A venit doctorul şi Mokhtari a fost aici acum câteva minute.

Pantofii doctorului sunt curaţi. Mokhtari nu a ieşit din clădire.

Acum ce aş putea să ascund?

Nu ştiu. Dacă vin ei pe aici, nu o să stea la discuţii.

Atunci spune-le să vină! De ce te bagi şi tu?

Crima comisă de fată e o chestiune de securitate. Nu te băga în aşa ceva!

Despre ce vorbeşti? Şi dacă aş vrea, ce aş putea să fac?

De ce ai vrea să faci ceva?

Pentru Dumnezeu!

Am fost rugat să le spun tuturor. Anunţă-ne dacă o vezi.

Crezi că eu văd ceva?

Nu uita de picături!

Ai o scuză foarte bună.

Aşteaptă-mă, vin şi eu.

Este cineva aici?

Cum adică e pierdut?

Pentru Dumnezeu, fă ceva Nasrin. Copilul nu poate vorbi, o să...

Nu pot, e poliţie peste tot. Nu pot să ies.

Nu, ascultă-mă, Nasrin, pentru...

Nu am putut vorbi. Ce s-a întâmplat? Te-ai dus acolo?

Cum adică nu era acolo?

Ai găsit numărul lui Mahboobeh?

Unde locuieşte?

Şi dacă el nu e cu ea?

Nasrin, de ce nu înţelegi?

Nu, ştiu! Şi dacă el nu e cu ea?

Te-ai uitat peste tot?

Cum adică e dispărut?

Pentru Dumnezeu, fă ceva, Nasrin! Copilul nu poate vorbi, o să...

Nu pot, e poliţie peste tot. Nu pot să ies.

Nu ascultă-mă!

Bună ziua!

Bună ziua!

Nu-ţi fie teamă, nu vreau să-ţi fac rău!

De ce nu spui nimic? Nu-ţi fac rău! Nu-ţi fie teamă!

De ce plângi?

Unde o să te duci?

Clădirea e înconjurată. Te vor prinde dacă pleci.

Nu ştiu ce ai făcut, dar...

Răspunde!

Ia telefonul. Poate e prietena ta.

Nasrin, nu-i aşa?

Nasrin, nu te aud!

Alo?

Dar eu nu te văd.

De ce nu răspunzi la telefon?

Răspunde,

poate are veşti dspre copilul tău.

Vorbeşte mai tare! Nu te aud!

Răspunde la telefon!

Am ridicat o mână, mă vezi acum?

Mă vezi?

La poartă, unde?

Da, te văd!

Aşteaptă, vin acum!

Mahboobeh, ai un pic grijă de el, mă întorc imediat!

Nu, nu vorbeam cu tine.

Mă auzi?

Domnişoară?

Nu vrei să vorbeşti?

Pot să...

Pot să...

Dă-mi drumul!

Nu-ţi fie teamă, e în regulă!

E vecinul meu. Are nişte probleme.

Nu-ţi face griji! De ce te porţi aşa?

O să se liniştească în curând.

Mă asculţi?

Dă-mi drumul!

De ce nu vorbeşti?

Îmi rupi mâna!

Mă auzi?

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul! Lasă-mă să vorbesc!

Nu am făcut nimic rău!

Lasă-mă să vorbesc! Dă-mi drumul!

Haide! Grăbeşte-te!

- Eşti bine? - De ce l-au luat?

Nu ştiu. Vino aici!

Nenorocitule! Dă-mi drumul!

Nu e nimic grav. Nu fi speriată!

Dă-mi drumul!

Mă auzi?

Spune ceva!

O să se liniştească imediat.

Domnişoară?

Ce s-a întâmplat?

Domnişoară, domnişoară!

Domnişoară!

Înapoi!

Nu voi permite nimănui să intre aici.

Nu mă calmez!

Dă-mi drumul!

Haide, ce aştepţi?

- Ce se întâmplă acolo? - Nu ştiu, vino!

Domnule Rahimi! Vino aici!

Scuzaţi-mă, domnule!

Domnule Rahimi, o să semneze şi ea.

Aici.

Scrieţi-vă numele!

După ce se semnează, mergem înăuntru şi vorbim.

Nu pot sta prea mult. Taha este cu mine, o să se sperie.

Du-te şi ia-l!

Nu, e o nebunie aici, o să se sperie.

O să fie bine, or să se liniştească.

Nu pot. Devin agitată.

- Stai o clipă! Leila! - Nu pot. Te sun deseară.

Înapoi! Daţi-vă înapoi!

Ridică-te!

Mişcă-te nenorocitule! O omori.

Ridică-te!

- Ce cauţi? - Geanta mea.

Atenţie! Vorbesc cu voi.

Cei care deranjează ordinea publică vor fi puşi sub acuzare!

Fiţi atenţi la avertismentele poliţiei!

Taha!

Taha!

Taha!

Mahboobeh! Taha!

Domnule, vă rog!

Intră! Intră acolo!

Pentru Dumnezeu! Fiul meu e acolo!

Linişte! Taci!

Intră naibii odată!

Vă implor, domnule!

Nu-l găsesc pe băiatul meu!

- Nu închideţi uşa! Nu! - Dă-i drumul!

Pentru Dumnezeu!

Linişteşte-te!

- Daţi-mi drumul! - Nu pot.

- Pentru Dumnezeu! - Nu se poate.

Vă implor! Fiul meu a rămas acolo.

Şi de ce l-ai adus, ca să te rogi acum de mine?

Vă jur că nu am făcut nimic rău!

Domnule, pentru Dumnezeu!

Opriţi maşina!

E acolo!

Acela e băiatul meu!

Linişteşte-te, nu mai ţipa!

Opriţi maşina, pentru Dumnezeu!

Mergi înainte!

Vă rog, domnule! Băiatul meu e bolnav.

- Sună pe cineva să vină să-l ia! - Nu am pe nimeni.

- Spune-i soţului tău să vină! - E mort, vă jur. Opriţi maşina!

Acum nu mai pot să-ţi dau drumul,

- Vă implor! - Spune-le poliţiştilor de la secţie.

- Lăsaţi-o să coboare! - Taci naibii din gură!

Duceţi-ne pe noi unde vreţi, dar lăsaţi-o pe ea să coboare!

Sunteţi încăpăţânat?

Dacă ne oprim, vom fi şi noi implicaţi.

Ascultaţi-mă, femeia nu se simte bine!

De ce nu înţelegeţi?

Taci odată! Stai jos!

Ce s-a întâmplat?

Mă auzi? Movahhed?

Domnişoară!

De ce bateţi aşa?

Cum am bătut?

De ce nu răspunzi?

Eram în baie.

El e domnul Kasa'ee. A venit să discute cu tine.

Despre ce?

Putem să intrăm?

De ce?

Ca să stăm de vorbă.

Nu vorbim şi acum?

Ar fi o problemă dacă am intra?

Nu.

Aveţi un mandat?

Nu.

Locuieşti aici singur?

Da.

Eşti căsătorit?

Nu.

Unde este familia ta?

în Kurdistan.

Ţineţi legătura?

Nu.

De ce?

Nu erau de acord cu slujba mea şi nu au mai vorbit cu mine.

Ce slujbă ai?

Acum sunt şomer.

Dar recent a primit o scrisoare.

Tu eşti administratorul clădirii sau un bârfitor?

Nu am venit aici să mă cert cu tine.

Ce-ar fi să nu te mai bagi în treburile mele?

Prostii, ascultă ce are de spus acest domn

şi răspunde la întrebările sale.

O cunoşti?

Pe cine?

Pe cea care îţi trimite scrisori.

Trebuie să vă răspund dumneavoastră?

Da, trebuie.

Eu...

Am văzut-o doar o dată.

Şi e aşa fermecată de tine încât îţi scrie scrisori?

Nu am spus niciodată că e fermecată de mine.

Nu ştiu, poate simte că are o datorie faţă de mine.

Bine.

Dacă te pricepi să ajuţi oamenii, ajută-ne să o găsim pe fată.

Care fată?

Deci spui că nu ştii nimic?

Interogaţi pe toată lumea?

Doar pe cei de care avem nevoie.

Ei bine?

Nu am nimic de spus.

Domnule Ali!

Femeia care a fugit a cauzat decesul unui poliţist.

Aţi înţeles?

De ce ar fi asta treaba mea?

Este treaba dumneavoastră pentru că persoana care o ajută să scape

va face închisoare între şase luni şi trei ani.

Eu nu ştiu nimic.

Şi nu am ajutat pe nimeni să scape.

De ce este ud aici?

Unde?

Lângă fotoliu.

Beam apă şi am vărsat puţin.

Deci, aţi dus paharul în dormitor?

Şi dacă vă spun unde este?

Cine?

Mi-aţi spus că nu ştiţi nimic.

Nu, dar dacă aş şti,

mie ce mi-ar ieşi din asta?

Nimic, v-aţi face datoria. Nu aţi merge la închisoare.

Care uşă duce la ieşirea de incendiu?

E dezordine acolo. Vă rog să nu intraţi!

Am nevoie de un mandat?

După tot acest timp, tot nu ştiţi unde v-aţi pus lucrurile?

Cum puteţi citi scrisorile?

Puteţi să mă ajutaţi?

Mergi şi ajută-l!

Stai!

E în cealaltă aripă a clădirii.

Ce-a fost asta?

Nu ştiu, domnule. Mergem să verificăm chiar acum.

Unul dintre ofiţeri a văzut o femeie pe scara de incendiu.

Şi unde este acum?

Cobora pe scări, a fost văzută, aşa că s-a întors.

Cred că a intrat în unul dintre apartamente.

Cum adică? La ce etaj?

În cealaltă aripă a clădirii.

Când i s-a dat ordin să se oprească, eu am venit aici.

Află exact unde este.

Se pare că a intrat într-un apartament de la etajul 6.

Lasă pe cineva în locul tău şi du-te acolo imediat!

Da, domnule. Imediat!

Mereu lăsaţi uşa asta deschisă?

Doar uneori.

S-o închideţi!

Piciorul e în regulă?

- Nu, dar m-am obişnuit. - Nu e ceva cu care să te obişnuieşti.

Tu, du-te la etajul 6 şi vino apoi să-mi dai raportul!

Sigur!

- Felicitări! - Poftim?

Nimic!

Vedeţi-vă de treburile dumneavoastră, domnule Ali!

Data viitoare, o să vorbim mai mult despre scrisoare.

Domnişoară?

Domnişoară? Sunteţi aici?

Au plecat acum, puteţi ieşi.

Domnişoară?

De ce nu răspunzi? Te-am sunat toată dimineaţa.

Nu te panica, am veşti despre Taha.

Mă auzi?

Alo?

Alo!

Mă auzi, Leila?

- Alo! - Alo?

Alo! Eu sunt...

Linia apelată este ocupată. Încercaţi mai târziu.

Credeam că ai plecat şi nu te mai întorci!

Voiam să plec, dar mi-am scăpat telefonul.

M-am întors să-l iau.

L-am pus pe canapea.

Cred că nu mai are baterie.

Mulţumesc!

Eu...

Ţi-am lăsat ceva de mâncare.

Nu vrei să mănânci ceva?

Am mâncat.

A fost delicios.

Urma să plec.

Urma să plec, dar mi-am scăpat telefonul.

M-am întors să-l iau.

L-am pus pe canapea.

Cred că nu mai are baterie.

Eu...

Ţi-am lăsat ceva de mâncare.

Nu vrei să mănânci puţin?

Mulţumesc!

Am crezut că ai plecat şi că nu o să te mai întorci!

Nu mai are baterie. Ai un încărcător?

Eu nu am telefon.

Şi acum ce fac?

Băiatul meu e acolo.

Nu e nimeni să se ducă să îl caute?

Nu am pe nimeni.

Fraţi, surori?

Nu.

Şi prietena ta?

E o colegă de la fabrică.

Îl tot caută de ieri.

Spune că nu îl găseşte. S-a pierdut.

A sunat o dată cât erai plecată.

Nasrin? Şi ce a spus?

A spus...

Eu nu am vorbit, ca să nu închidă. A spus...

Ce a spus? L-a găsit pe băiatul meu?

Nu ştiu. Aşa pare.

A vrut să spună că l-a găsit, dar...

A spus că l-a găsit?

Nu, nu a spus.

Apoi s-a întrerupt,

dar asta voia să spună.

Serios?

Da. Aşa cred.

Cel puţin eu aşa am înţeles.

Mulţumesc lui Dumnezeu!

Mulţumesc lui Dumnezeu!

- Ia loc o clipă! - Mulţumesc lui Dumnezeu!

Te-a văzut cineva când ai intrat?

Nu cred. Nu m-a văzut nimeni.

Totuşi, nu pot să plec. Jos sunt mulţi poliţişti.

Şi cum ai plecat dimineaţă?

Nu am plecat. Am văzut că tragi de timp când au venit aici.

Îmi pare foarte rău! Ai probleme din cauza mea.

Nu-ţi face griji! Şi apoi?

Urma să cobor, şi ei m-au văzut pe scări.

M-am întors şi m-am ascuns după aerul condiţionat.

Era un gard de metal, nu m-au văzut.

Au spus că ai intrat în alt apartament.

Nu, doar m-am ascuns. Am aşteptat să se facă întuneric.

Nu a venit nimeni pe scări?

Nu, dar ei au rămas acolo tot timpul.

Ce ai făcut?

Jur că nu am făcut nimic.

Eu eram acolo. Nu ne plătiseră salariile.

Gata, nu contează. Calmează-te! Uită de asta!

Stai jos!

Îmi curge sânge din picior. O să-ţi murdăresc fotoliul.

Nu contează, stai jos!

Să îţi aduc ceva să îţi bandajezi rana?

Nu, mulţumesc.

Ei ziceau că a murit un poliţist.

Îţi jur că nu ştiu ce s-a întâmplat.

Eu nu am făcut nimic.

L-am lăsat pe băiatul meu cu o prietenă şi am plecat.

Nu mai era acolo când m-am întors.

Am încercat să-l găsesc.

Gata!

Nu mai spune nimic! Stai jos!

Nu te mişca!

Ai văzut pe cineva pe scări?

Tu!

Ai văzut pe cineva?

Du-te la culcare!

A plecat.

Am spus că a plecat.

Atenţe! Vă rugăm, atenţie! Vorbeşte poliţia.

O suspectă care fuge de poliţie se ascunde în imobil.

Vă rugăm să rămâneţi calmi!

Domnişoară Movahhed!

Leila Movahhed! Aţi fost identificată, nu aveţi unde să fugiţi.

Nu aveţi cum să scăpaţi. Clădirea este înconjurată.

Copilul dumneavoastră a dispărut,

şi nu îl putem găsi dacă nu vă predaţi.

Numele meu...

- Calmează-te! - A spus numele meu.

Calmează-te, va fi bine! Stai jos!

- Fiul meu... - Stai acolo.

A spus că fiul meu e dispărut.

Minte.

Te minte.

- Calmează-te o clipă! - Băiatul meu!

Băiatul tău e cu prietena ta.

E cu prietena ta! Ia loc!

Băiatul meu!

- Taha! - Taha e bine. Ia loc!

- Taha! - Am spus să stai jos!

Taci! Stai jos!

- Băiatul meu! - E cu prietena ta. Ascultă-mă!

Calmează-te! Băiatul e în siguranţă.

- E dispărut. - Nu e dipărut. Nu e dispărut.

E cu prietena ta, calmează-te!

Calmează-te o clipă! Ascultă-mă!

Mă auzi?

Auzi ce îţi spun?

Mă auzi?

Mă auzi, Movahhed?

O cunoaşteţi?

Lucrează la secţia de fabricat cutii.

I s-a blocat maxilarul.

O să o trimit la spital când ajungem la secţie.

Suferă de epilepsie, domnule. Trebuie să o ducem la spital.

- Nu o pot lăsa să coboare acum! - Pune-i ceva sub cap!

Dă-mi aia!

Copilul e dispărut. Nu putem să-l găsim dacă nu vă predaţi.

Repet, domnişoară Movahhed, nu aveţi cum să fugiţi.

Locatarii trebuie să anunţe poliţia

imediat ce văd un individ necunoscut.

Se simte mai bine, se trezeşte.

Eşti bine?

Eu nu sunt doctor, dar sunt responsabil pentru ei.

Vă purtaţi de parcă aţi fi prins nişte hoţi.

Voi sunteţi mai rău decât nişte hoţi.

- Ai grijă ce spui! - Taci!

Vă rog, liniştiţi-vă! Femeia asta nu se simte bine.

Nu te lua de el!

Dar se poartă de parcă am fi ucis pe cineva.

Nu mă faceţi să iau măsuri pe care o să le regret!

- Nasrin! - Cine e Nasrin? Te simţi bine?

Ce tot spuneţi? Nu depinde de mine.

- Daţi-i nişte apă. Nu se simte bine! - Nu avem apă.

- Am spus să-i daţi nişte apă! - Şi de unde să iau eu apă?

- Vă rog să opriţi, domnule! - Linişte! Nu începeţi din nou!

Fiul meu e acolo, pe străzi, opriţi maşina!

Poliţia o să-l găsească. Nu pot să vă las să coborâţi.

- Nu aveţi conştiinţă? - Linişte!

Băiatul meu e bolnav. O să se sperie.

Nici nu trebuia să ieşiţi din casă. E vina ta!

Ni se datorează salariile pe patru luni, le plătiţi dumneavoastră?

Linişte! Gata!

Să nu îndrăzneşti!

Dă-ţi piciorul la o parte!

Capul sus!

Nu respiră.

Mă auzi?

Cu grijă!

Te ţin eu.

Vreţi să vă ajut?

Ia-mi mobilul din maşină! Repede!

Chemaţi o ambulanţă!

Spuneţi-le să blocheze strada,

să pună o barieră.

Staţi acolo!

Karimi, vorbesc cu tine!

Daţi-vă în spate!

1725! 1725, mă auziţi?

Prinde-o! Nu o lăsa să scape!

Strada Sharif, în zona de vest.

A fost un accident. Trimiteţi rapid o ambulanţă!

Fii cu ochii pe maşină!

Stai acolo!

Cu tine vorbesc, stai acolo!

Nu-ţi fie teamă!

Vrei nişte apă?

Nu ar trebui să iei o pastilă sau ceva?

Eu nu...

Poftim?

Nu le am cu mine. Erau în poşetă, dar am pierdut-o.

Ai epilepsie?

Da.

Şi sora mea avea.

Au plecat?

Nu-i mai aud, dar probabil sunt în zonă.

Nu ai spus

că Nasrin l-a găsit pe băiatul meu?

Ba da.

Ţi-a spus ea asta?

Da.

Ţi-am spus.

S-a întrerupt.

Dar era pe cale să spună asta.

Şi atunci ei ce spun?

Au spus că baiatul meu e dispărut.

Nu ştiu.

Dar cred că se folosesc de asta, ca să te facă să te predai.

Şi dacă spun adevărul?

Şi chiar dacă e aşa, cum o să-l găseşti?

Te vor aresta imediat cum ieşi de aici.

Dar eu nu am făcut nimic, nu înţeleg de ce mă urmăresc.

Nici ei nu sunt siguri.

Ai fugit, aşa că au crezut că eşti o persoană importantă sau...

Nu am fugit!

Nu am fugit!

M-am întors să-l caut pe băiatul meu.

Nu ştiu ce să spun.

Te vor ţine în arest mult timp

până poţi dovedi că eşti nevinovată.

Ce pot face?

Cât trebuie să mă mai ascund? Îţi jur...

Calmează-te!

- Cine este? - Deschide, sunt Nariman.

- Stai puţin, am treabă. - Grăbeşte-te!

Stai aici! Nu o să intre în camera asta.

Nu. nu, stai acolo!

- Cum se numeşte pastila? - Ce pastilă?

Pastila pe care nu o ai cu tine.

Phenytoin.

- Pheny...ce? - Phenytoin. E o capsulă.

- Phenytoin. El o să ştie? - Da.

Vin acum!

Bună ziua!

Wow!

Ce gentleman!

Spune "bună ziua"!

Şi şi-a luat şi pastilele! A folosit şi picăturile?

Da.

Un adevărat gentleman!

Stai aici!

Ţi-am cumpărat ţigări.

Acoperă-ţi ochiul!

Cât de departe?

Nu e nicio diferenţă. E la fel.

Nu o să se schimbe.

Nu vrem să se înrăutăţească, acoperă celălalt ochi.

Poţi să-mi faci o favoare şi să-mi aduci o pastilă?

Ce pastilă? Până unde vezi?

Phantoin.

Phenytoin.

La ce îţi trebuie Phenytoin?

Ai epilepsie?

Da.

Ai epilepsie?

De când?

De ce nu mi-ai spus înainte?

Sufăr de epilepsie de mult timp.

Dar nu am avut o criză de mult timp. Acum a început din nou.

Cum adică n-ai mai avut crize? Ai epilepsie sau nu?

Am o problemă cu nervii.

Când devin agitat, îmi pierd controlul.

Eşti sigur că e epilepsie?

Da. Un doctor mi-a spus asta.

Ţi-a spus un doctor!

Nu ştiu.

Şi de ce eşti agitat?

Treaba cu fata asta care a fugit.

A devenit o problemă pentru toată lumea.

Şi de ce nu le spui unde este şi scapi de o povară?

Ce vrei să spui? Eu de unde să ştiu unde este?

- Unde sunt picăturile? - Pe dulap. Ce vrei să spui?

Nimic!

"Ce vrei să spui?"

Ai văzut ce scenă au făcut azi-dimineaţă?

Şi ce voiai să facă? Trebuie să o găsească.

Încă mai sunt aici?

- Cine? poliţiştii? - Da.

Da, sunt jos la uşă şi la ieşirea de urgenţă.

Câţi mai sunt?

De unde să ştiu eu câţi mai sunt? Crezi că i-am numărat?

Îţi pui picăturile din oră în oră?

Mai mult sau mai puţin.

Şi ţie de ce îţi pasă aşa de mult?

Nu-mi pasă.

"Nu-mi pasă!"

Nu te băga în aşa ceva.

Deja te-au luat în vizor.

Cine anume? Tipul care a verificat apartamentele?

Nu contează.

Ori îmi spui ori nu, nu te juca jocuri de astea.

Ascultă, tinere!

Am făcut medicină legală 17 ani. Ai înţeles?

Am văzut lucruri pe care nu vreau să mi le amintesc.

Îţi spun să ai grijă ce faci!

E un delict să primeşti scrisori?

Am spus eu ceva de scrisori?

Când îmi aduci pastilele?

Chiar este necesar?

Ţi-am spus, am avut crize în ultimele două zile.

Le-am pus pe dulap.

O să ai nevoie de o electrocardiogramă.

De ce? Ţi-am spus că nu mă simt bine.

O să vorbim mai târziu.

Doctore!

Ai un încărcător?

Ce fel de încărcător?

Un încărcător de telefon.

Ai tu telefon?

Da, am şi vreau să-l folosesc din nou.

De care?

Ce vrei să spui?

Telefonul mobil! Ce fel de încărcător să-ţi aduc?

Nu ştiu. Nu-mi amintesc acum. O să verific şi îţi spun.

Bine.

Verifică!

Şi dacă nu poţi, întreabă!

Ce să întreb, pe cine?

Pe aceeaşi persoană care ţi-a spus de pastile.

Ali!

Da?

Nimic.

Şi-a dat seama?

Da, aşa cred.

O să spună cuiva?

Nu ştiu. Nu cred.

Îmi pare foarte rău, Nu voiam ca tu...

Nu voiam să-ţi fac probleme.

Nu, a fost greşeala mea.

O să plec.

Cum adică o să pleci? Te vor găsi.

Ce pot face?

Dacă ieşi, nu o să-ţi găseşti băiatul.

Dar ai spus că Nasrin l-a găsit.

Da...

Voiam să spun

că te vor aresta.

Şi ce ar trebui să fac? Să aştept? Şi apoi?

Şi ce o să faci dacă pleci?

Mai aşteaptă puţin.

Mă tot gândesc că putem face ceva.

S-ar putea întâmpla ceva, nu?

Dacă pleci acum, o să-i laşi să te aresteze.

Eu zic să mai aştepţi puţin, să ne mai gândim.

Mă auzi?

Da.

O să găsim o soluţie, da?

Domnule Ali!

Da?

Tu eşti...

Eşti un om bun.

Eu... Iartă-mă!

Ţi-am făcut multe probleme.

Nu, nu e cazul.

Îmi pare rău.

Doar o clipă!

Da?

Scuză-mă! E cineva la uşă.

- La uşă? - Da.

Doar o clipă! Vin acum.

Cine este?

Cine este?

Cine e acolo?

De ce nu răspunzi?

Ştiu că eşti acolo... Ce vrei de la mine?

Ce vrei?

De ce nu mă laşi în pace?

Îmi cer scuze, dar am o scrisoare pentru tine.

Scrisoarea ta e deschisă.

Da, ştiu.

Nu o să spui nimic?

Nimeni nu va recunoaşte.

Poţi să vezi?

Puţin. Totul e în ceaţă.

Când e întuneric, nu văd nimic.

Vrei să o citesc eu pentru tine?

Dacă vrei, dacă nu...

Dacă nu vrei... Nu o citesc dacă nu vrei.

Citeşte-o!

În numele lui Dumnezeu!

Ia loc!

Îmi cer scuze că întreb.

Dar ţi-ai trecut degetele peste scrisoare?

Nu ştiu cât timp mai am până să orbesc de tot.

Încerc să mă obişnuiesc.

Îmi cer scuze, nu trebuia să întreb.

Haide!

În numele lui Dumnezeu.

Bună!

Sper că eşti bine.

Nu ştiu dacă primeşti sau nu scrisorile mele.

Îţi jur, măcar atât îţi datorez.

Nu ştiu ce să spun.

Acum, când scriu, lacrimile îmi curg pe obraji.

Am aflat acum câteva săptămâni ce ţi s-a întâmplat în ziua aceea

şi jur că de atunci sufăr.

M-am rugat în fiecare zi să te faci bine.

Îţi spun sincer că nu ştiu ce să îţi scriu.

Am spus în ultima mea scrisoare că nu mă pricep la scris.

Sper că e cineva lângă tine care să îţi citească ce scriu.

Nu aştept să-mi scrii şi tu,

pentru că nu pot să-mi pun adresa pe plic.

Nu vreau să se afle unde sunt.

Dar sper că scrisorile mele ajung la tine,

ca să ştii că mă gândesc mereu la tine.

Şi că mă rog pentru tine în fiecare zi.

Mă rog la Dumnezeu să îţi vindece ochii cât mai repede.

Îmi pare rău că am plecat aşa!

Dumnezeu să te aibă în pază.

Asta e tot.

Te-a supărat scrisoarea?

Nu, mă doare capul.

Ai o pastilă pentru asta?

O iau singur.

Spune-mi dacă pot face ceva pentru tine.

Nu, mulţumesc!

Du-te la culcare!

O să dorm aici dacă nu te superi.

Du-te să dormi în pat, e mai comod.

Nu, e patul tău.

E în regulă!

Eu voi fi bine pe canapea.

Bine.

Somn uşor!

Îmi cer scuze, ştiu că te doare capul,

dar te-ai gândit la ceva?

Ca să poţi pleca?

Îţi jur că nu te-aş deranja, dacă nu ar fi Taha.

Nu e niciun deranj. M-am tot gândit,

dar nu mi-a venit încă nicio idee.

Nu-ţi face griji, totul va fi bine.

Îmi pare foarte rău!

Domnule Ali! Domnule Ali!

- Da? - Cineva bate la geam.

- În dormitor? - Da. Te cheamă pe tine.

Ali!

Ali!

Ali! Uită-te la mine!

Ali!

Mă auzi? Ali!

Da!

Uită-te la mine!

Ia asta! Situaţia e tot mai gravă!

Ia-l!

Ai grijă de tine, or să te încolţească dacă vin aici.

Cine era?

Un prieten, du-te la culcare!

Un prieten? Ţi-a dat o armă!

Nu-ţi face griji, nu o să se întâmple nimic.

Cum poţi spune asta, sunt îngrozită!

Ai luat o armă de la el! De ce nu spui cine este...

Ai putea să te duci în dormitor, te rog?

Cât e ceasul?

Poţi să-mi aduci un pahar de apă, te rog?

Mă simt groaznic când iau pastilele.

Nu voiai nişte apă?

Cu cine vorbeai?

Cum ai intrat aici?

Ca de obicei, pe uşă!

Ţi-am aduc micul dejun.

Uşa era deschisă?

Da.

Era deschisă.

Nu ne-ai spus cu cine vorbeai.

De ce sunteţi aici?

Am venit să vorbim.

Cât mai avem de vorbit? De ce nu mă lăsaţi în pace?

Gata, nu te mai agita!

Unde ai pus scrisorile?

Ce îţi pasă ţie?

Ţi-am spus că o să vin să vorbim despre scrisori.

De ce ar trebui să-ţi dau ţie socoteală?

De ce ar trebui s-o facă, domnule Mosleh?

Idiotul ăsta îmi deschide scrisorile. De ce nu îl întrebi pe el?

Ştiu ce a scris ea. Vreau să-i răspunzi.

Nu a lăsat nicio adresă.

Ştiu şi asta.

Dar o să ne spui tu adresa ei.

Nu ştiu!

Bine, să ne prefacem că nu ştii.

Spune-ne cine este. Ce legătură ai cu ea?

M-ai mai întrebat asta.

M-ai mai întrebat şi am spus că n-am văzut-o decât o dată.

Nu ştiu cum m-a găsit.

Eu am vrut ca ea să te găsească.

Dar e aşa isteaţă că n-a lăsat nicio urmă.

Ce vrei de la mine?

Nu e suficient că ţi-ai pierdut vederea?

A meritat să-ţi distrugi viaţa pentru o necunoscută?

Ei, bine?

Puteţi să plecaţi?

Vă rog!

Nu vrei să iei micul dejun?

Taci!

Ce nepoliticos!

Atenţie!

Atenţie! Vă vorbesc forţele de poliţie.

În pofida avertismentului,

suspecta nu s-a predat.

Acesta e ultimul avertisment pentru ea şi cei care o ajută.

Vin sus.

Nu ne spui cu cine vorbeai?

Ieşiţi afară, vă rog!

Şi nu ne dai nici adresa ei, nu?

Nu o ştiu. Vă jur! Nu o ştiu!

Ratezi oportunităţi, domnule Ali.

Când vor ajunge aici, ei vor şti cum să discute cu tine.

Domnişoară!

Domnişoară!

Domnişoară!

- Leila! - Da?

Unde ai fost?

I-am văzut că vin şi am intrat în camera cealaltă.

- Nu au intrat aici? - Nu...

Da?

Vin să facă percheziţii. Deschide uşa şi dă-te în spate!

Nu pot acum, într-un minut!

Grăbeşte-te! Dacă ajung aici, nu te aşteaptă!

- O să plec. - Nu.

- Dacă vin acum, or să-ţi facă rău. - Nu, du-te la fereastră!

- De ce? - Du-te la fereastră!

Haide! Repede!

Uită-te jos! Ce vezi?

Nu-i lăsa să te vadă!

Vorbeşte!

Sunt nişte maşini de poliţie.

Câte maşini?

Cinci sau şase.

Şi poliţişti?

Mulţi!

- Numără-i! - Sunt prea mulţi! 20, poate 30.

Sunt şi oameni care doar se uită.

Nu pot să-i număr.

Unii vorbesc cu un poliţist.

Unul are o staţie radio.

Forţele speciale aleargă spre clădire.

Sunt şi nişte copii.

Sunt speriaţi.

E şi o maşină de aia neagră.

Una mare.

Şi mai e una parcată alături.

Unul a pus o sirenă pe acoperiş.

Şoferul a coborât.

Nu pot să-i văd faţa.

Şi-a aprins o ţigară.

S-a întors.

Dă-mi drumul!

Cei care tulbură ordinea publică vor fi puşi sub acuzare!

Ali!

Ali!

Ali! Uită-te la mine!

Ali! Mă auzi?

Ali!

Uită-te la mine!

Nu sta acolo! Du-te la locul tău!

Ţine ăsta! Situaţia se agravează!

Ia-l!

Ai grijă de tine. Te vor încolţi dacă vin aici.

Dă-i drumul!

Să te ia naiba!

Domnule Ali!

Domnule Ali!

Domnule Ali!

Da?

- Sunteţi bine? - Da.

Aţi auzit ce v-am spus?

Da.

Au bătut iar la uşă.

- Când? - Acum un minut.

- Agenţii? - Nu ştiu. Nu m-am uitat.

Du-te să te uiţi!

Toate uşile sunt deschise.

Nişte oameni stau de vorbă.

Nu-i aud.

Unii vin spre noi.

Unii stau la capătul holului.

Nu sunt aşa mulţi.

Un poliţist este cu ei.

Ce...

Ce faci?

Ascultă-mă!

Acum unii sunt şi pe scara de incendiu.

Dacă se întâmplă ceva în partea asta de clădire

vor pleca toţi şi vor veni aici.

Când încep să trag, fugi!

Fugi! Mă auzi?

Nu te opri! Fugi!

- Fugi cât de departe poţi. - Ce vrei să spui?

Ascultă-mă!

Eu o să trag.

Numără până la zece, şi apoi...

Din partea aia... Fugi pe scări!

Nu va fi nimeni acolo. Vor veni toţi aici.

Îţi dai seama ce spui? De ce aş...

Nu, stai, ascultă-mă!

Ce ai făcut?

- Fugi! - Nu, nu!

Încetează!

Fugi!

Nu pot...

Fugi!

Fugi!

Fugi!

De ce...

Du-te acolo, repede!

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Intră! Haide!

Atenţie!

Cei care tulbură liniştea publică vor fi puşi sub acuzare!

V-am ascultat revendicările.

Aceste răscoale vor agrava situaţia.

Lasă-mă în pace!

Jur ca nu am făcut nimic!

Domnule, te rog!

Intră!

Pentru Dumnezeu! Fiul meu e acolo...

Linişte!

Domnule, te rog!

Te implor, domnule!

Băiatul meu a dispărut.

- Nu închde uşa! - Dă-i drumul!

Pentru Dumnezeu!

Linişte!

- Lasă-mă să ies! - Nu pot.

- Pentru Dumnezeu! - Nu se poate!

Te implor! Fiul meu e acolo.

De ce l-ai adus, ca să te rogi acum de mine?

Jur că nu am făcut nimic greşit.

Domnule, pentru Dumnezeu!

Opreşte maşina!

E acolo!

Ăla e băiatul meu!

Linişte! Nu mai ţipa!

- Linişte! - Opreşte, pentru Dumnezeu!

Mergi înainte!

Domnule, te rog! Băiatul meu e bolnav.

- Sună pe cineva să vină să-l ia! - Nu am pe nimeni!

- Roagă-l pe soţul tău să-l ia! - E mort, jur! Te rog, opreşte maşina!

Nu pot să-ţi dau drumul acum.

Spune-le celor de la secţie!

- Las-o să plece! - Taci naibii odată!

Nu fi încăpăţânat, las-o să plece!

Încăpăţânat? Dacă ne oprim, suntem implicaţi.

Ascultă-mă, femeia nu se simte bine!

De ce nu înţelegi?

Taci naibii! Stai jos!

Ce s-a întâmplat?

Ascultaţi-mă! Nu putem gestiona situaţia singuri.

Acum se simte mai bine. Îşi revine.

Eşti bine?

Nu sunt doctor, dar sunt responsabil pentru ei.

Ce responsabilitate?

Sunteţi mai rău decât hoţii!

- Ai grijă ce spui! - Taci!

Las-o să plece! O să facă necazuri.

Trebuie să-ţi dau şi ţie socoteală?

Se poartă de parcă am fi omorât pe cinveva.

Nu mă obligaţi să fac ceva ce voi regreta!

- Nasrin! - Cine e Nasrin? Eşti bine?

Şi-a revenit. Las-o să plece!

Ce tot spui? Nu depinde de mine.

Nu avem apă.

- Am spus să-i dai nişte apă! - De unde să am eu apă?

- Vă rog să opriţi, domnule! - Linişte, nu începe din nou!

Băiatul meu e acolo, pe străzi.

O să-l găsească poliţia. Nu pot să te las să pleci.

- Nu ai şi tu o conştiinţă? - Taci din gură!

Băiatul meu e bolnav. O să sperie acolo.

Nu trebuia să-l iei cu tine! E vina ta!

Ni se datorează salariul pe patru luni, ne dai tu banii?

Linişte! Linişte!

O să trag pe dreapta. Trebuie să te ocupi de situaţia ei.

Să nu îndrăzneşti!

Dă-mi drumul!

Ali!

Ali!

Leila!

Leila!

Da?

De ce te-ai întors?

Nu am plecat.

De ce nu ai plecat? Vor sosi imediat.

O să vorbesc cu ei.

- Şi ce o să le spui? - O să le spun ce s-a întâmplat.

Dacă te-ar fi ascultat, te-ar fi ascultat când erai în maşină!

- Nu pot... - Vor fi aici într-o clipă!

Nu pot!

Ascultă-mă!

Lasă-mă pe mine să vorbesc cu ei!

Nu va funcţiona!

Ba da.

le voi spune ce s-a întâmplat.

Nu te apropia! Nu...

De ce nu mă asculţi?

Nu pot să plec.

- Ba da, poţi! - Nu pot.

Ascultă-mă! Calmează-te!

Fiul tău te aşteaptă!

Dacă te găsesc aici, nu o să-l mai vezi niciodată.

- Nu trebuia să mă duc acolo. - Nu mai spune nimic, ascultă-mă!

Fugi!

Nu pot!

Am plecat o dată şi tu eşti aici de şapte luni.

A fost vina mea.

A fost vina mea că te-au arestat.

Dacă nu aş fi fugit în ziua aia.

Jur că nu voiam să plec,

dar fiul meu era singur pe străzi.

A fost vina mea.

Nu a fost vina ta.

Ba da.

A fost numai vina ta.

- Ochii tăi... - "Ochii tăi..."

- Îţi jur că nu am vrut. - "Îţi jur că nu am vrut..."

- El m-a împins în maşină. - "El m-a împins în maşină..."

- Dacă m-ar fi lăsat să ies... - "Dacă m-ar fi lăsat să ies..."

- Nu am fugit. - "Nu am fugit..."

- M-am dus să-l caut pe fiul meu. - "M-am dus să-l caut pe fiul meu..."

- Nu voiam să fii rănit. - "Nu voiam să fii rănit..."

- Nimeni nu înţelege ce spun. - "Nimeni nu înţelege ce spun..."

Taci!

Taci!

Taci!

Taci!

Ce s-a întâmplat?

Piciorul tău?

Va fi în regulă acum.

Dă-te mai încolo!

Ridică piciorul puţin!

Poţi să-l ridici?

Ridică-te!

- Ridică-te! - Nu pot.

Fugi!

- Te rog! - Fugi!

Dumnezeule!

Fugi!

Îmi pare atât de rău!

Îmi pare rău!

Un ofiţer a fost rănit! Trimiteţi o ambulanţă!

L-am prins pe atacator, femeia a scăpat.

Sirvani!

Ali Sirvani, ai o scrisoare!

În numele lui Dumnezeu

Bună ziua, domnule Ali.

Sper că eşti bine.

Nu ştiu de unde să încep, dar...

O să încerc să scriu ce îmi trece prin minte.

Învăţ să scriu încet, încet.

Mă rog pentru tine imediat ce mă trezesc.

Nu ştiu unde aş fi fost acum

dacă în ziua aia ar fi fost un alt şofer.

Domnule Ali!

Jur că, dacă aş fi avut pe cineva care să aibă grijă de Taha,

m-aş fi predat ca să fii tu liber.

Dar nu ştiu ce să fac cu Taha.

I-am povestit despre tine seara trecută.

Crede-mă, se uita la mine şi asculta.

I-am spus că dacă n-ai fi fost tu, poate nu l-aş fi găsit niciodată.

Nu ştiu dacă m-a înţeles sau nu,

dar zâmbeşte de fiecare dată când aude numele tău.

Ne-am rugat amândoi pentru tine, ca ochii tăi să se vindece.

Este singurul lucru pe care pot să-l fac pentru tine.

Cred că am scris prea mult.

Iartă-mă pentru toate aceste rătăciri.

O să încerc să-ţi scriu din nou foarte curând.

Mă rog pentru sănătatea ta şi pentru libertatea ta.

La revedere!

Leila Movahhed.