Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Traducerea şi Adaptarea pentru BluRay: Adiku 2026 ©
~ MOTELUL FANTEZIILOR ~
- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.
Quadrifoglio. Mi s-a rezervat o cameră.
Camera nr. 3, domnule. Este la etajul 1.
- Şi barul? - Acolo, domnule.
- Un whisky. - Cu gheaţa? - Sec.
E o insignă frumoasă.
Şi poartă noroc.
Întinde-te, sclavo.
După cum porunceşti, stăpâne.
Da?
E o scrisoare recomandată pentru dvs, domnule.
Bine.
- Poţi pleca. - Da, domnule.
„Ne-ar plăcea să vă reţinem atenţia cu cateva fotografii
în care sunteţi într-o situaţie compromiţătoare.
Pentru a intra în posesia lor şi a negativelor
va trebui să plătiţi 300 de milioane. Veţi fi informat cum şi când.
Dacă poliţia este sesizată, aceste fotografii vor fi publicate.
Vei fi sunat cu privire la timpul şi locul schimbului.”
Biroul de avocatură Altieri. În prezent sunt în instanţă.
Voi fi la birou după ora 16:00.
Aveţi la dispoziţie 30 de secunde pentru a lăsa un mesaj.
Avocate, sunt Cortesi.
Sună-mă imediat. Mulţumesc.
Avocate, sunt Cortesi.
Sună-mă imediat. Mulţumesc.
Ai auzit, Luiza ?
Soţul meu are mereu probleme.
E ciudat. El pune de obicei secretara să mă sune.
Trebuie să fie ceva foarte grav.
M-ai făcut curioasă. Anunţă-mă ce afli.
Sigur.
Îţi sugerez să mergi direct la poliţie. Fără nicio ezitare.
Nu, aş prefera să nu o fac.
Trebuie să evit un scandal, cu orice preţ. M-aş confrunta cu ruina.
Prefer să plătesc chiar dacă preţul este mare.
Dacă ar încerca să mă şantajeze din nou, Voi face cum sugerezi.
Eu doar îţi dau sfaturi în calitate de avocat.
Depinde de tine dacă le accepţi sau nu.
Pe de altă parte, sunt banii tăi.
Nu am alternativă.
Îţi sugerez să te gândeşti cu atenţie.
- M-am hotărât, plătesc - Foarte bine.
Dacă asta vrei. La revedere.
- Bună ziua. - Luiza? - Da?
Tocmai am vorbit cu el.
Echipa mobilă secţia 1 - ofiţer şef.
Ştiu că există, poate câteva presupuneri în ceea ce am zis
dar nu cred ca sunt prea departe de adevăr.
Scuzaţi-mă, doamnă Cortesi, dar acesta pare a fi un caz de gelozie
provenind dintr-o dorinţă... Revanşardă?
Ascultă. Chiar puţin îmi pasă dacă soţul meu se culcă cu o altă femeie
sau merge la orgii scelerate.
După cum am spus deja,
e mult timp de când nu mai avem raporturi. I-am cerut divorţul.
- Faceţi repede copii, sergente. - Bine.
- Vreau şi o fotografie mărită cu faţa fetei. - Da, domnule.
Vi le restituim în câteva minute.
Ar fi bine să le puneţi de unde le-aţi luat.
Soţul dvs nu trebuie să suspecteze nimic.
Am găsit asta în arhivele publicaţiilor porno.
Modelul din revistă e acelaşi din poză.
Poţi merge.
FEMEI DE LUX
INIMI ABANDONATE
"Trifoi cu Patru Foi" Editor: Massimo Liguori
- Bună, Mirella. - Salut, ce faci? - Nu-i rău.
- Sunt ani de când nu te-am văzut. - Ei bine...
Pantalonii ăia ţi se potrivesc.
Este tunsoarea mea obişnuită. Şi tu? Arăţi bine.
- Bună. - Bună, dragă.
- O să te sun, bine? - Bine.
- Nu uita, ok? - Nu îţi face griji.
"Trifoi cu Patru Foi" - Editor
Nu mişcaţi.
Hai, Willy, fă pozele!
Stop! Ok, e bine.
Să schimbăm cadrul. Bruno, schimbă filmul,
şi adu nişte pahare şi o sticlă.
Aici, nu mişcaţi pernele.
- Aldo, stai aici. - Pe pernă? - Da.
- Leo, aranjează fundalul. - Bine.
Nu mişcaţi pernele.
Paola, refă machiajul.
- Să vedem dacă e bine aşa? - Da, e bine.
Leo, pune fundalul cu Parisul.
Nu, e ok aşa.
Anna, vino pe platou, avem de lucru!
Hei tu, vino aici cu aparatul.
- Doar un minut, domnişoară. - Da. - Bună dimineaţa.
Sunt comisarul De Santis.
- Iată diapozitivele, domnule Liguori. - Lasă-le aici.
- Şi fotografiile alb-negru? - Le developează.
- Asta e bine. - Vor sosi imediat.
Max, ascultă asta.
„Femeie tânără, frumoasă, pasională,
soţie nesatisfăcută a unui diplomat oriental,
stăpâna secretelor incitante din Kamasutra, ar dori
să-şi împărtăşească experienţele personale cu un partener occidental, elevat
care are o mare disponibilitate şi pasiune pentru sado-masochism.
Cine e ăla care vorbeşte cu Loredana ?
Îmi pare că l-am mai văzut.
Serios, dar ăsta e comisarul De Santis!
Până nu demult era la Moravuri.
Iar acum o să-i fie şi mai rău. Brigada Moravuri e la naftalină.
Venea regulat să facă sechestre acolo unde lucram prima dată.
Ok, dar ce naiba vrea de la Loredana?
Rămâi aşa, Nadia.
- Bine. - Încă una.
Asta e tot pentru azi.
Următoarea întâlnire vă va fi comunicată prin telefon. Plecaţi.
La revedere.
Vrei să facem dragoste, Loredana ?
Termină, Willy. Ţi-am spus de o sută de ori:
Nu, nu şi nu.
O faci cu toţi. De ce mă respingi numai pe mine ?
Pentru că eşti "subţire" îmbrăcat.
Dacă e vorba de bani, pot avea şi eu. Mulţi.
Când o să-i ai, fluieră-mă. Ciao !
- Noapte bună, Luigi. - Noapte bună.
Întotdeauna ultima domnişoara. Chiar şi când se termină devreme.
Să închidem, aşa plec şi eu acasă.
- Noapte bună. - Noapte bună.
Fără îndoială, sergente.
Este Loredana Salvi.
Deci chiar eşti hotărâtă să mergi acolo.
- Da. - De ce nu laşi poliţia?
Pentru că vreau să o fac în felul meu.
Ascultă, dacă aş fi în locul tău...
Dar nu eşti, nu-i aşa?
Bună seara.
- Aş dori o cameră, te rog. - Aveţi un document, vă rog ?
Camera 21, etajul 2, doamnă.
- Şi liftul? - Chiar acolo.
ÎNTREŢINERE
CONDUCERE
Nota de plată, vă rog.
Imediat.
- Aţi consumat ceva la bar? - Nu.
Un minut, să iau fişa.
Voi aştepta în maşină.
Iată, domnule.
De ce ai vrut să faci dragoste într-un motel când eram atât de aproape de casă?
Nu ştiu... Pur şi simplu un capriciu.
Reclama - "Hotelul Fanteziilor" părea cumva foarte incitantă.
- Ei bine, am ratat repetiţia. - Mare lucru!
Cu siguranţă nu erai ales pentru rolul principal!
„A fi sau a nu fi protagonist,
aceasta e intrebarea."
Este mai nobil să suferi interpretând un mic rol...
Sau să primeşti roşii şi ceapă, ca actor principal?
"Să dormi, să visezi,
- Să speri..." - Să conduci.
Fii atent la drum, nu mai glumi.
Ce este asta?
Ghiceşte.
Avem pană.
Ai nevoie de ajutor?
Trebuie să sunăm la poliţie.
- Alo, 113 ? - Da.
S-a întâmplat un lucru foarte grav: Am găsit un cadavru în maşina mea.
Cine sunteţi?
- Roberto Vinci. - Unde vă aflaţi?
La intrarea în Roma la staţia de benzină.
Nu atinge nimic şi aşteaptă-ne.
Corpul prezintă semne de moarte prin strangulare.
Moartea a avut loc acum câteva ore
dar nu pot fi sigur până când n-am efectuat autopsia.
Longhi Maria Luiza.
Şi-a folosit numele de fată.
- Pot să... ? - Da.
Da, ea e.
Luaţi-o.
INSTITUTUL DE MEDICINă LEGALă MORGA
Vreau să vă pun câteva întrebări.
Dar dacă nu ai chef acum, poţi veni mâine la biroul meu.
Îţi poţi aduce şi avocatul, dacă doreşti.
- La revedere. - La revedere.
Pe mâine. La revedere.
Voi aşteptaţi-mă în maşină.
- Acum mă credeţi ? - Acum da.
Dar nu voi ascunde faptul că atunci când Am văzut portbagajul gol al maşinii tale aseară..
M-am gândit că ai putea avea vedenii.
Cortesi ştie că trupul soţiei sale a fost iniţial în portbagajul maşinii mele?
Nu, cu siguranţă nu.
Trebuie să spun că ai jucat foarte bine rolul poliţistului.
Cu modestie, actoria este meseria mea.
Da, aşa e. Eşti actor de teatru.
- Stii ceva... - Oh, nu, nu-mi cere asta.
Rolul meu se termină aici, m-am săturat de povestea asta.
Mi-ai citit gândurile.
Dar trebuie să recunosc că speram la o reacţie diferită.
Ştii câţi se simt poliţişti... când sunt implicaţi într-o situaţie de genul acesta?
Nu, nu am această ambiţie prostească.
Dar asta nu înseamnă că nu te voi ajuta cu orice alte întrebări.
- La revedere. - La revedere. - Doamnă Vinci.
Ei bine, cu siguranţă nu ai strălucit la capitolul curaj.
Ce vrei să spui? Crezi că trebuia să mă umflu în pene?
- Am făcut-o şi... pentru tine. - Fără să mă întrebi.
Colaborarea cu poliţia este o datorie civică.
Ţi-ai fi făcut şi puţină reclamă, utilă pentru spectacol.
Din păcate, afacerile îmi acaparează tot timpul disponibil.
Asta a contribuit la degradarea raporturilor cu soţia mea.
- Ai neglijat-o? - Nu chiar.
Timpul pe care i-l dedicam era puţin..
Dar ea nu s-a plâns niciodată, cu adevărat.
Ce făceai ieri dupa-amiază?
Am fost implicat într-o întâlnire de afaceri care s-a terminat după miezul nopţii.
- Şi apoi te-ai dus acasă? - Da, desigur.
Şi negăsindu-vă soţia, nu v-aţi îngrijorat?
Nu era prima dată când Luiza întârzia.
Destul de des rămânea noaptea la mama ei.
Nu vă anunţa când dormea în altă parte?
În prima parte a căsătoriei, da, apoi nu a mai făcut-o.
Nu vă mai înţelegeaţi?
Nu tocmai.
De ceva timp ne obişnuisem să trăim vieţi separate.
Dacă nu am înţeles greşit, raporturile voastre erau..
Oarecum încordate. Este adevărat?
Când a ieşit, avea cu ea bijuterii, bani... ?
Da, cu siguranţă avea un inel pe care îl purta mereu.
Şi...
Valora mult inelul?
Poate două milioane.
Credeţi că e vorba de un jaf?
Poate.
Biata Luiza.
Dar avocatul tău?
A avut o audiere la curtea de apel.
Trebuia să ştie de ieri de această obligaţie.
Detalii pentru înregistrare, vă rog.
Da. Rinaldo Cortesi.
Poliţia chiar crede cu adevărat că e vorba de un jaf?
Totul pare să o indice.
Îmi pare foarte rău pentru asta.
Două fapte grave una după alta:
Şantajul şi cel mai important, moartea soţiei tale.
- Săptămâna neagră. - Nu mai puneţi la suflet.
Apropo, ce ai de gând să faci despre afacerea cu şantajul?
Încă nu m-am hotarat.
Desigur, dacă aţi informa poliţia acum, după uciderea soţiei,
poziţia ta ar fi agravată.
Pentru că tu, cu toată buna-credinţă,
ai spus poliţiei care erau raporturile cu soţia ta..
Dacă aţi fi fost comisar, ce aţi crede?
Plăteşte şi totul rămâne în umbră.
Nu voi putea veni la înmormântarea de mâine.
Din nou condoleanţe.
Mulţumesc.
Nu spuneţi nimic nimănui.
Consultaţi-vă întotdeauna cu mine.
- Foarte bine. La revedere. - La revedere.
- Bună seara comisare. Intraţi. - Bună seara.
Îmi pare rău ca abuzez de bunăvoinţa dvs.
- Din păcate, ancheta impune o ulterioară colaborare a dvs. - Staţi jos.
Poate pot fi de ceva ajutor.
Regizorul nu mă mai cheamă la repetiţii
şi în orice caz spectacolul va intra în scenă peste 3 saptamani sau cam aşa ceva.
Nu-mi spuneţi că v-aţi gândit la propunerea mea...
Soţia mea a fost cea care m-a încurajat.
Şi nu numai. Şi eu vreau să am partitura mea.
Să nu-mi spuneţi că nu sunt şi roluri de femei.
Ei bine, nu sunt atât de şovin.
- Aţi dori ceva de băut? - Da, un whisky, te rog.
Am fost astăzi la înmormântarea doamnei Cortesi.
Dintr-o mulţime de oameni foarte respectabili Am descoperit o faţă.
Un anume Max Liguori. Uită-te la asta.
- Nu-l cunosc. - Nici eu nu îl cunosc.
Acum vreo 10 ani a fost condamnat pentru prostituţie.
El este acum director al unei reviste porno.
Eşti sigur că nu l-ai văzut niciodată?
Nu.
În hotelul la care aţi fost?
Aş spune că trebuie să plecăm la Florenţa în seara asta.
Cel mai bun tren e la 0:20, e trenul îndrăgostiţilor.
- O noapte în vagonul de dormit... - Noi avem maşină.
Vă cer scuze, domnule.
- Nu a fost o idee rea, totuşi. - Poţi să spui asta din nou!
Care-i treaba?
Sunt Ligori, am rezervat o cameră.
- Numărul 3, domnule. etajul 1. - Mulţumesc.
Vino.
După dumneavoastră.
Ce atmosferă!
Et voila! Ce îţi place?
Să vedem...
Pelerina este pentru tine.
Şi eu... Dama de Pică.
- Dragoste şi mister. - Frumos.
- Nu, nu-mi place. - De ce nu?
Lasă-mă să aleg altceva.
Asta este. Asta e pentru tine.
Dragoste interzisă. Ţi se potriveşte.
- Ar fi trebuit să fii preot. - E adevărat.
- Îmi poţi da camera 7 la telefon? - Sigur. - Mulţumesc.
Copila meu.
Da, este adevărat, Ar fi trebuit să fiu preot.
Isuse, peruca asta! Îmi stă bine, dar e insuportabilă.
Arată destul de bine dar este imposibilă.
Cum fac cele care schimbă câte una pe zi ?
Cum? O fac din vanitate şi suportă.
Ai făcut-o pentru că inspectorul a sugerat-o,
deci pentru tine, este datorie civică.
- Ştii, este aşa cum bănuiam. - Ce ai descoperit?
Toată activitatea este în camerele 3 şi 4.
- Nu ne-am înşelat. - Linişte.
Sunt curios ce rol are Max Liguori în afacerea asta murdară.
Să-l urmărim.
Studio Foto Etajul 1
Am fost la "Hotelul Fanteziilor".
Şi chiar au crezut că suntem o pereche în luna de miere.
Dar nu sa întâmplat nimic pentru primele 2 zile.
Am reuşit să jucăm farsa până la capăt.
E minimul pe care îl puteaţi face.
Roberto nu s-a mulţumit cu minimul.
Apoi în a 3-a zi acest Max Liguori a venit cu Valeria Manzotti,
soţia industriaşului.
- Şi au rămas în camera numărul... - Numărul 3.
Avem de-a face aici cu oameni fără scrupule, dar şi bine organizaţi.
Trebuie să avem dovezi solide ca să punem mâna pe peştele cel mare.
- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.
- V-am telefonat pentru a face nişte fotografii. - Ah, dvs eraţi. Intraţi.
- Presupun că vrei să joci în filme. - Păi, cel puţin, încerc.
Înainte să o spună aparatul fotografic, o spun eu:
Cu asemenea "argumente" nu vei avea probleme să joci în filme.
Vorbeşti serios?
Mai mult. Dacă vrei, pot să te ajut.
Am o mulţime de prieteni în domeniu.
Pot să-ţi dau o mână de ajutor.
Scoate jacheta aia.
Începem cu o rolă de probă, alb-negru.
Şi... scoate-ţi blugii, Vreau să-ţi văd picioarele.
- Ce? Blugii mei? - Desigur.
În zilele noastre, draga mea, trebuie să arăţi ceva.
Altfel, serviciile fotografice nu folosesc la nimic.
Sper că nu eşti jenată de mine.
Puţin...
Sunt destul de obişnuit cu fetele goale. Le văd în fiecare zi:
Actriţe, vedete, modele...
Haide acum, grăbeşte-te.
Nu pot pierde timpul cu tine, mai am de lucru.
Sa vedem acum...
- Da, mai multă lumină. - Sunt gata.
- Pentru o fotografie de familie? - Ei bine...
- Fotografiindu-te aşa va fi chiar inutil. - Dar...
Cum vrei să reuşeşti dacă ascunzi ce vor să vadă producătorii?
Nu ai de ce să-ţi fie ruşine, mai degrabă, ai multe de arătat.
Dă jos cămaşa aia.
Haide.
Hai să-ţi vedem sânii.
Sunt frumoşi.
De ce să nu-i arăţi?
Acum... asta e. Lasă-mă să ridic puţin sfârcurile.
Încă o dată.
Jos cămaşa. Rămâi aşa..
Opreşte-te! Dă-te jos! Ce faci?
Opreşte-te! Dă-mi drumul!
- Scuză-mă. Îmi pare rău. - Ai înnebunit?
Ai luat-o razna?
Aranjează-te puţin. O să facem prim-planuri.
- Unde e baia? - E acolo jos, în stânga.
CAMERA OBSCURă
Poţi veni când ai terminat,
Sunt gata.
Ai venit! Bravo!
Stai acolo în faţa fundalului.
Să plecăm de aici.
Am avut impulsul de a fura câteva din acele negative.
Ar fi fost o mare imprudenţă.
I-ai fi făcut să fie bănuitori, inspectorul nu ne-ar fi iertat niciodată.
Nici ăla nu m-ar fi iertat dacă mă prindea în camera obscură.
Cu toate acestea.. Mă excită să fac pe detectiva.
Da... Dar nu uita prudenţa.
Trebuie să te văd imediat.
S-a întâmplat ceva foarte grav.
Despre ce este vorba? Spune-mi.
Nu pot vorbi la telefon,
Îţi spun când te văd.
Ne întâlnim la locul obişnuit... O jumătate de oră.
- Bine? - Da, la revedere.
Ce porc jegos!
Nu am nici o scăpare. Trebuie să plătesc.
Ce, eşti nebună? 100 de milioane?!
Şi ce altceva pot face?
Să îmi pătez reputaţia?
Ca să nu mai vorbim de soţul meu şi copiii mei?
Îmi vând bijuteriile şi plătesc, asta-i tot.
Vreau numai să vii cu mine.
Nu sunt sigur dacă voi putea fi calm.
Poate voi sări la gâtul şantajistului.
Să mergem.
Poftim!
Dă-mi pachetul!
Ţine.
- Aşteaptă aici. - 0k.
Poftim.
Sunt toate?
Cred că da...
Da. Să plecăm.
Nu, prefer să mă plimb puţin.
- Du-te tu! - Vino cu mine, Max.
Pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă. Trebuie să-mi calmez nervii.
Fă ce vrei. Eu fac doi paşi, apoi iau un taxi şi mă duc acasă.
Bine. Cum vrei.
Bun. Continuă să te mişti.
Da, rămâi aşa.
Perfect.
Din nou.
Încearcă să fii mai relaxată acum.
Aşa...
Bine.
Întoarce-te!
Ţine-o aşa.
Continuă să te mişti.
Asta este.
Machiajul.
- Machiaj... - Vin imediat.
- Ce vrei? - Vino puţin.
Împrospătează-i faţa sus şi pune-i părul aşa.
Bine.
Anna, vino, vom continua cu tine.
Acum te dezbraci, dar doar după cum simţi, în mod spontan.
CONFESIUNI EROTICE: O Femeie la Viteză Maximă
Un moment..
Intraţi.
- Ar trebui să semnaţi astea, domnule. - Nu am timp momentan.
- Le voi semna mai târziu, te chem. - Foarte bine.
- Au venit extrasele de cont? - Desigur.
Oh, bună ziua, doamnă. Vi-l dau imediat.. La revedere.
Soţia dumneavoastră e la telefon, domnule.
Buna ziua. Ce este, draga mea?
Da, îmi amintesc. Nu trebuie să îţi faci griji.
Spui că senatorul a confirmat?
Şi eminenţa sa?
Asta e minunat. Voi fi punctual.
Nu îţi face griji. Pa! Pa.
Aştept multe de la întâlnirea din această seară.
E ceva istoric să vă întâlniţi cu Cardinalul.
Acesta este rezultatul unei vieţi curate, corecte şi cu un profund simţ moral.
- Poţi pleca acum, Aurelio. - Mulţumesc.
„Tânără doamnă aristocratică, foarte atractivă, senzuală
aş dori să fac schimb de experienţe sado-masochiste
cu un domn înstărit, distins, rafinat şi discret.
Scrie la C.P. 218, San Silvestro, Roma.”
- Domnul Toselli? - Da.
- Numele meu este Anna. - Spune-mi Guido.
Stai jos.
Acum, deci...
Iepurele e în cuptor. Trebuie să vină cel care îl poate găti.
Şi iată-l acum.
Mai bine parcăm în altă parte, altfel vom fi observaţi.
Ce frumoasă eşti.
Scoate-ţi sutienul.
Oh, ce sâni frumoşi!
Scoate-ţi chiloţii...
Nu!
Iisuse! ăla ejaculează pentru a patra oară!
Probabil, e rezultatul "migrenei" soţiei sale.
În acest caz, trebuie că o înşeală din prima zi a lunii de miere.
Am urmărit-o, ca să ştim unde locuieşte.
Acum trebuie să intervină ea.
- Dar singură. - Singură?
Am o idee şmecheră, dacă merge vom face paşi uriaşi.
Tu trebuie să stai deoparte, cel puţin pentru moment.
Mişcă...
Doar un minut. Vin.
Puţină răbdare.
Ce dracu' este asta?
Vrei să-mi spui cine naiba eşti? Şi ce naiba vrei?
- În seara asta ai fost cu un bărbat la "Hotelul Fanteziilor". - Şi ce dacă?
- Cine eşti tu? Nevastă-sa? Amanta? - Nici una.
Atunci ce te interesează cu cine am fost? E treaba mea.
- Ar putea fi treaba poliţiei. - Poliţia?
- Şi din ce motiv? - Pentru şantaj.
- Şantaj? - Da.
Nu face pe deşteapta cu mine.
Glumeşti, nu-i aşa?
Şantajul este o glumă?
Dar nu am şantajat pe nimeni.
Oh da?
Atunci formează 4543. Răspunde ing. Guido Toselli.
- Bună ziua. - Bună ziua.
Alo! Cine e?
- Domnul Toselli? - Da, eu sunt.
- Guido. - Cine-i acolo?
- Sunt eu. - Care "eu"? - Anna.
Zdreanţă! Curvo...
Voi plăti, voi plăti acele 300 de milioane,
dar sper că într-o zi vei avea nevoie să le cheltuieşti ca să te tratezi de cancer. Târfă!
Eşti mulţumită?
Nu ştiu nimic despre asta.
Sunt o curvă, este adevărat.
Dar este profesia mea.
Şi 3 milioane... nu primeşti atât de mulţi bani, atât de des.
Sunt mulţi..
Dar şi umilinţă şi suferinţa suportată e mare...
Cât despre şantaj, nu ştiu nimic. Îţi jur.
Nu vei putea să nu fii implicată când totul va ieşi la iveală.
Doar dacă...
- La revedere. - Ne vedem mâine.
Să aşteptăm până au plecat toţi.
- Intrăm acum? - Da, Willy va fi singur.
- Ştii ce ai de făcut? - Da, nu-ţi face griji.
Bună seara, Luigi.
Bună seara. Ce te aduce aici la ora asta?
Am întâlnire cu Willy, trebuie să îi prezint pe prietena mea.
Puteţi merge.
Asta e camera redactorului. Atenţie.
Ce faci aici?
Te-am chemat mâine dimineaţă la 8, nu în seara asta.
Voi bărbaţii nu înţelegeţi niciodată femeile.
Nu ţi-a trecut niciodată prin cap că cu cât te-am respins mai mult
cu atât te-am dorit mai mult?
- Dar poate că am ales noaptea greşită. - Vino aici.
Bună seara, domnule Liguori.
Cine e fata aceea care a ieşit de aici, acum o jumătate de oră?
- Cine? Blonda drăguţă cu blugi? - Da.
Nu ştiu, n-am mai văzut-o până acum.
- A venit împreună cu domnişoara Anna. - Anna?
Unde este ea acum?
A plecat cu Willy acum vreo 10 minute.
Nu a mai venit să le ia.
Târfa de Ana...
Face un joc dublu.
Bună ziua.
Bună ziua.
Sunt Ana.
Nu aud nimic, vorbeşte mai tare.
- Sunt Anna. - Anna...
Anna?
Ce se întâmplă?
Anna?
Te rog, răspunde-mi!
Alo?
Anna?
Alo? Anna?
E mai bine să îl anunţam imediat pe comisar.
Ţi-am spus totul despre raportul dintre mine şi soţia mea, despre activitatea mea.
- Nu am nimic altceva de spus. - Doar dacă avocatul tău îţi permite.
Adevărul nu se teme de lege.
Cu excepţia cazului în care ceri, cu pricepere, circumstanţe atenuante sau clemenţă.
- Sunt aici să-mi sfătuiesc clientul. - Este dreptul lui.
Şi este inalienabil.
În lumina ultimelor fapte, de tip criminal,
şi ultimul cadavru al fetei descoperite în această noapte...
.. mi-a trecut prin minte o legătură care nu e uşor de desfăcut.
Luiza Cortesi...
Biata ta soţie defunctă...
A fost ucisă în circumstanţe misterioase.
Şi acum devine mai clar
că nu e vorba de o omucidere în scop de jaf.
Chiar dacă asasinul, sau asasinii
au făcut totul ca să pară aşa.
Se poate crede că soţia dvs avea o viaţă dublă.
Acordaţi-mi această ipoteză, domnule Cortesi.
După cum v-am spus, în această noapte a fost asasinată o altă femeie.
O anume...
Anna de Marchis.
În acelaşi mod, cu aceleaşi mijloace cu care a fost ucisă soţia ta.
Cu siguranţă e un maniac.
Sunt uimit avocate, la vocabularul dvs.
să acordaţi în grabă un asemenea termen.
Animozitate precoce.
E bine să ştiţi că De Marchis lucra ca model în diverse domenii...
... de exemplu în cel fotografic.
Şi întâmplător, în aceeaşi ambianţă ca şi un alt model:
Loredana Salvi.
Dosarul său n-a fost arhivat
pentru că al ei părea mai degrabă un accident decât un caz de crimă.
Nu văd care este legătura.
Poate nu vedeţi legătura, cufundat în afacerile dvs,
nu v-a trecut niciodată prin cap ca soţia dvs. ar fi putut avea amanţi.
Dar mie mi-a trecut.
Şi pentru că se pare că cele două femei... Cele două modele,
şi-au închiriat trupurile fermecătoare pentru...
"Trifoiul cu Patru Foi" o revistă, deţinută de un anume Massimo Liguori.
Care, de fapt, nu este proprietarul ci un om de faţadă, pentru altcineva.
Şi doar întâmplător, îşi apără interesele chiar prin dvs, avocate Altieri.
În timpul funeraliilor soţiei dvs, am făcut câteva fotografii.
Printre altele şi aceasta cu Max Livori.
Care pare să te cunoască foarte bine, domnule Cortesi.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu spune nimic fără să vorbeşti mai întâi cu mine.
În regulă.
Nu vrei să răspunzi ? Ce făceai la "Hotelul Fanteziilor"?
- Răspunde-mi. - Nu, te rog...
Cum ai cunoscut-o pe Anna?
Când ai cunoscut-o? Unde?
Cine ţi-a prezentat-o?
Şi de ce te-ai dus la Willy cu pretextul de a face poze?
Ce voiai de la Willy? Cine te-a trimis la el?
- Nu ştiu... - Vreau să aflu adevărul.
De ce te-ai dus la editură?
Vorbeşte, căţea mică!
Sau o să-ţi smulg capul!
- Da? - A vorbit?
- Încă nu, dar îi dezlegăm noi limba. - Lăsaţi-o în pace, o vreau în viaţă.
- Închide-o în pivniţă. - Bine.
Opreşte-te, te rog...
Şi dacă au făcut-o să vorbească?
Posibil.
Cu siguranţa le-a spus altceva
aşa cum am convenit înainte.
Mai mult decât atât, îmi fac griji pentru viaţa ei.
Patrizia în viaţă, este singura carte de negociere pe care o au.
Este un ostatic foarte preţios.
Trebuie să procedăm cu mare şiretenie
pentru a ne asigura că următoarea mişcare, e cea corectă.
Ştii ce ai de spus.
- Buna ziua. - Domnule Cortesi?
- Da, eu sunt. Cine vorbeşte? - Nu trebuie să ştii asta.
- Atunci nu avem nimic de vorbit. - Am o anumită bijuterie.
O bijuterie care te-ar putea interesa.
O insignă în forma unui trifoi cu patru foi.
Nu mă ocup de bijuterii, nu mă interesează.
Dar este ceva care ar putea interesa poliţia.
Mă, asculţi?
Da, dă-mi un minut să mă gândesc.
Sună-mă înapoi în 10 minute.
Cinci minute. Şi nu mai mult.
Ar putea ieşi la iveală şantajul şi fotografiile...
asasinarea fetei cu care aţi fost la hotel.
Ar fi o mizerie...
O adevărată mizerie. Ascultă...
Vă sfătuiesc să acceptaţi termenii lor, aceşti oameni sunt periculoşi.
Încearcă din nou.
Deci, care e decizia ta?
Spune-mi ce vrei.
20 de milioane.
Ce garanţie am că nu te duci la poliţie?
Nu ai de ales.
Da, accept, dar nu am atât de mulţi bani în numerar.
Trebuie să merg la bancă mâine dimineaţa.
Nu o pot face mai devreme.
Spune-i că nu poţi să aştepţi până mâine.
Îmi pare rău, îmi dai banii azi sau mă duc la poliţie.
Dar cum să fac?
Asta e treaba ta.
Nu pot să fac rost aşa de repede.
Dă-mi timp până mâine dimineaţă.
În regulă.
Unde ne putem întâlni?
Pot să vin eu la tine?
Da. Dar fără şmecherii.
Cum aş putea?
Mânerul cuţitului e la tine.
- La ce oră e întâlnirea? - La 10. - Unde?
La o vilă pe autostradă la km 16, spre lac.
Bine, plăteşte. Să sperăm că se termină odată pentru totdeauna.
Îmi pare rău, dar trebuie să te las, am treabă.
La revedere.
Cine e?
Cortesi.
Cortesi?
Nu stabilisem pentru mâine dimineaţă?
După cum vezi, întâlnirea a fost devansată.
Unde este insigna?
Aici.
Ai văzut?
Cu puţină răbdare, toţi peştii cad în plasă.
Iar acum cel mai mare.
Tu?
Şeful ţi-a spus să nu vii aici.
Poliţia era la editură. Mi-am dat seama la timp.
Aproape că m-au prins.
- Ne-au descoperit. - Calmează-te.
- Da? - Adu fata. - Bine.
- Hai, vino cu mine! - Unde?
Haide!
Haide!
Nu mişca, altfel îi zbor creierii.
Mişcă!
Era înarmat.
Uite-l pe prietenul fetei...
Surprins?
Şi Liguori?
El stă întins orizontal.
L-am plătit cu aceiaşi monedă pe care mi-aţi trimis-o.
V-am spus la telefon, fără şmecherii.
Şi ai face bine să nu încerci acum.
Insigna e într-un loc sigur.
Unde ai gasit-o?
Nu mi-aş face griji pentru asta.
Ar trebui să fii mai îngrijorat că jocul tău s-a terminat.
A fost un mod inteligent de a face bani.
Nu-i rău să instalezi doi oameni de paie să conducă hotelul şi revista.
Pentru a şantaja maniacii sexuali bogaţi cu fotografii pornografice.
Auto-şantajarea pentru a crea un alibi.
Doar că...
N-ai fi putut să prevezi că soţia ta ar fi putut avea suspiciuni.
Aşa că tocmai când era pe cale să afle,
nu v-aţi gândit de două ori să o eliminaţi.
Cum aţi făcut cu Loredana Salvi şi Ana de Marchis.
Nu am ucis pe nimeni.
Şi mai rău. Pentru a ucide e nevoie de mult curaj.
Dar tu eşti un laş.
Ai făcut să fie ucis cineva...
Dacă asta e problema,
o putem remedia.
Nu mişcaţi! Poliţia!
Opreşte-te!
Ai văzut că şi un pistol descărcat poate fi util?
Era mai bine să fi fost dezarmat.
Nu, singur nu mergi în pericol neînarmat.
Ar stârni suspiciuni.
Nu ştiu cum s-ar fi terminat dacă Cortesi ar fi intuit.
Cum spune proverbul: „Totul este bine când se termină cu bine”.
Data viitoare când aveţi chef să faceţi dragoste,
căutaţi un motel fără oglinzi.
Staţi liniştit comisare, data viitoare ne aducem oglinda de acasă.
La revedere.
Nu uitaţi, numele meu să fie pe fotografiile din ziare.
Orice asemănare cu Fapte sau Persoane Reale este PUR întâmplătoare.
Traducerea şi Adaptarea pentru BluRay: Adiku 2026 ©
S F Â R Ş I T
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.