Original subtitles

O să fie una din zilele alea, frate.

Da!

Mi-ar prinde bine.

Dacă nu poți să mergi pe Fifth Avenue, unde poți?

Nu poți. Exact asta e ideea.

Nu pot să găsesc niciun motiv

plauzibil pentru care mai stăm

în orașul ăla.

Te-ai măritat cu un șoricel de oraș, dragă.

Nimeni nu pescuiește pe porțiunea asta de râu

la care se ajunge doar cu cal de povară.

Paul are permisiune să ne ducă cu avionul

acolo.

Iisuse!

- La naiba, Paul! - Stai!

Stacy!

Alo?

Doamnă, soțul tău a fost implicat într-un accident de avion.

Îmi pare rău să spun că atât el, cât și un Paul Clyburn

nu au supraviețuit accidentului. Am dori să veniți aici

și să identificați trupurile.

O să rămân aici.

Tatăl tău ținea un jurnal.

Hai să găsim locul ăsta.

Mă auzi acum?

Preston?

Dragă?

Mă auzi?

Cam da.

Preston...

Stai, caut un loc mai înalt.

Cauți? Ce cauți?

Asta ar trebui să meargă.

Iată-te.

Ce-i cu vânătoarea asta?

Un loc mai înalt și l-am găsit.

Frate.

Ce-i așa amuzant?

Nu e amuzant, e doar...

Uite, o să-mi testez măiestria tehnică.

Frumos.

Frumos?

Ce să spun,

dragă? Sunt o fată de plajă.

Bine.

Ce îți place cel mai mult la plajă?

Păi, în ce sens?

Știi, când te uiți la ea.

Cred că e sunetul, valurile...

E o alinare în vuietul lor.

Dacă are vreun sens.

Și orizontul.

Știi, ceva ce nu avem în oraș.

Orizontul e o linie perfectă între cer și apă.

Păi, locul ăsta e opusul.

Orizontul e haos.

O grămadă de dinți zimțați care mănâncă nori.

Bine, dragă.

Ce?

Dacă vrei să stai mai mult, stai.

Nu trebuie să mă convingi.

Stai săptămâna.

Nu, stai, nu sta toată săptămâna.

Avem Met Gala sâmbătă.

Care e tema?

Antologia Modei.

Nu, aia a fost tema de anul trecut.

Nu.

Aia a fost Lexiconul Modei.

Care naiba e diferența?

Aperitivele vor fi diferite.

Poți să vii îmbrăcat ca un pescar în smoking.

Bine. Ce înseamnă asta pentru săptămâna mea?

Poți să-ți iei rămas de la dinții zimțați până vineri?

La revedere dinți până vineri.

- În regulă. - Bine, deci,

sunt pe drum să iau prânzul cu

un tip de 36 de ani foarte tulburat.

Da. Păi, cu cât iese mai repede din viața ei, cu atât mai bine.

Au doi copii împreună, dragă.

Orice s-ar întâmpla,

nu iese niciodată din viața ei. Te iubesc.

Și eu te iubesc, dragă.

Alea sunt fără gluten?

Nu cred că e gluten în clătite, dragă.

În clătite nu e decât gluten.

Mamă, nu pot să mănânc gluten.

De când ai dezvoltat alergia asta de care nu știu?

Se vorbește despre asta la școală.

Corpurile noastre

nu sunt făcute să digere glutenul.

Astea sunt cârnați?

I-am găsit în congelator.

Ai identificat carnea misterioasă din care sunt făcuți?

Chiar vrei să știi?

Bine.

Omul mănâncă pâine de vreo 30.000 de ani.

Și pentru multe culturi, sumerienii,

egiptenii, romanii – cam fiecare civilizație

din Mesopotamia și Africa de Nord –

aveau o dietă formată aproape în totalitate din pâine.

Doar dacă erai beduin sau

faraon care mânca ceva de genul vacă sau cămilă.

Ce nu pot suporta corpurile noastre e bromura și înălbitorul

și toate celelalte gunoaie pe care companiile le folosesc să-l rafineze.

Dar asta a fost măcinată de niște menoniți locali

chiar aici în Montana

fără toate chestiile alea.

Ce e un sumerian?

- Ce e un faraon? - Ce e un menonit?

Răspunsul la toate întrebările tale e pe Nat Geo.

A reușit cineva să folosească dușul până acum?

Sunt destul de sigur că doar rotești robinetul în sensul acelor de ceas

până începe să curgă apa.

Îmi pare rău,

a fost, a fost ușuratic

și inutil. Și e prea devreme pentru asta.

Fă-mi un ceai.

Da.

- E cafea. - Cafeaua face prăpăd

în sistemul meu nervos.

Nu, cred că asta e din cauza geneticii tale.

Am aceeași genetică ca tine.

Mă duc la baie.

Urează-mi noroc.

Lasă-mă să ghicesc, Russell.

Mama ta e tipul dominator.

Da. Are

o personalitate foarte puternică.

De ce spui asta?

Doar o observație.

Iisuse.

Au. La naiba.

Doamne.

Ce naiba...

Bine.

Doamne.

Doamne.

Au!

Ce naiba...

Paige?

Au!

Au!

La naiba.

- Unde e? - La baie.

- Ce s-a întâmplat? - Dragă?

- Mamă! - Dragă?

Mamă!

Te-au înțepat?

- Mamă! - Intru.

Ce a înțepat-o?

- Doamne. - Ce?

Am spus că sunt viespi, nu? M-ai auzit.

Russell!

asta nu te va salva.

Doamne.

Unde te-au înțepat?

Doare atât de rău!

Lasă-mă să văd.

E rău?

Nu e amuzant!

Știu, știu. Îmi pare rău.

Nu intra!

Caută o trusă de prim ajutor.

Încearcă să găsești Benadryl,

Tylenol și loțiune de calamină.

Stai, ce? Ce? Ce e aia?

E pentru mâncărime. E o sticlă roz.

Roz. Am înțeles. Bine.

Ai știut. Din nou!

Și n-ai făcut nimic.

- Nimic! - Hei...

Ești praf, frate.

Bine.

Tylenol. Benadryl.

Și chestia roz.

Bine, mulțumesc.

Bine, acolo!

Poftim.

Pune loțiunea sus în pod.

Bine, acolo, acolo. Tylenol.

După ce faci asta,

îți recomand să te reabilitezi.

Excelentă idee.

Acum scapă de ele.

E obrazul ăsta.

Nu cred că mai ajung.

O putem face pe canapea.

Au. Au.

Da!...

Bine.

Mori!

Au. Au!

Au.

Cred că aia sunt toate.

Nu.

Nu sunt toate?

Doamne,

au ajuns chiar acolo.

Au ajuns până acolo, mamă.

Am nevoie de chestia aia roz!

Am nevoie de chestia aia roz!

Nu veni sus!

Am mai văzut-o înainte!

Nu o mai vezi niciodată! Niciodată,

- niciodată! Niciodată! - Am nevoie de

- chestia roz! - Lasă-mă să văd, lasă-mă să văd,

lasă-mă să văd. Nu cred

- că putem folosi asta pe ochiul tău. - Ce? Ce? De ce?

Ce s-a întâmplat, dragă, ai fost înțepată?

Te-am apărat! Te-am apărat!

Vreți să nu vă mai comportați ca la 11 ani?

Eu am 11 ani și nu mă comport așa.

Chiar nu, dragă.

Lasă-mă – Arată-mi ochiul, arată-mi ochiul.

Uite, hai să încercăm mai întâi cu gheață.

Gheață?

Am nevoie de gheață.

Cum trecem peste asta, Russell?

Încrederea s-a dus! S-a dus!

O să divorțeze?

E incredibil de fascinant.

Păi, doarme pe canapea,

iar Paige scâncete în pod.

Ai crede că două Benadryl ar fi doborât-o.

I-am mai dat două.

Abby, nu cred că ar trebui să iei atât.

Mamă, avem de-a face cu o disperare de nivel de prescripție.

Două Benadryl nu fac nimic.

Ce fac fetele?

S-au spart în Wi-Fi-ul lui Paul,

deci totul e în regulă în lumea lor.

Vii la o plimbare? Vreau să-ți arăt ceva.

Sigur.

A numit valea asta după mine.

A spus că iarba îi amintește de părul meu.

Îi amintea.

Doamne.

Să vorbesc despre el la prezent,

o să fie...

un obicei greu de pierdut.

E frumos.

Vreau să-l îngrop...

...aici.

Asta era casa lui Paul, și...

...în inima lui Preston, cred că era și casa lui.

Mamă, dacă faci asta, nu poți să-l vizitezi.

Adică, nu vrei să-l vizitezi?

O să-l vizitez.

Și dacă noii proprietari nu te lasă?

Și de ce ar fi noi proprietari?

Pentru că...

pentru că nu poți păstra locul ăsta.

Adică, cum ai de gând să ai grijă de el?

Să am grijă de ce? Sunt trei cabane.

Doar una are apă. Ce e de îngrijit?

Pământul?

Pământul are grijă de el însuși.

Bine, mamă, cine o să aibă grijă de tine

cât ești aici? Adică, Paige nici măcar nu a putut

să meargă la toaletă fără să aibă nevoie de o vizită la UPU.

Eu nu sunt Paige.

Bine.

Crezi că asta e mai periculos

decât să mergi pe jos la farmacie pe First Avenue?

Da, cred.

Da, păi, eu nu văd așa.

Mamă, nu știu cum poți trece mai departe.

Nu am nicio intenție să trec mai departe, niciodată.

Nu o să mai iubesc niciodată. Nici măcar nu voi încerca.

Să mă țin de el e cel mai aproape de asta,

și asta intenționez să fac.

Nu te-am adus aici pentru permisiunea ta.

Te-am adus aici să împărtășesc decizia mea.

Poate nu voi mai iubi niciodată, Abby,

dar tu cu siguranță nu vei mai avea un alt tată,

iar copiii tăi au rămas fără un bunic

pentru tot restul vieții.

Și nu învață nimic despre el

stând în fața unui mormânt,

înconjurați de cadavrele unor străini.

Iubea locul ăsta.

Rămâne aici.

Vrei să știi ultimul lucru pe care i l-am spus?

„O să-ți dau înapoi.”

Am fost cea mai mare dezamăgire a lui, și...

a plecat înainte să pot schimba asta.

Ce a spus?

Despre ce?

Când ai spus că o să-i dai înapoi.

Ce a spus?

A spus: „Nu aș accepta nici dacă ai încerca.”

Nu pare un om dezamăgit, Abby.

Uită-te la asta.

Potcoavă.

Da.

Aduc noroc. Le agăți

deasupra ușii, dar trebuie să le agăți în formă de „U”.

Cu capetele în sus sau

îți va fugi tot norocul.

Unde sunt ai voștri?

Fetelor?

Fetelor, intrați în casă acum.

Cu ce vă pot ajuta?

Sunteți, familia domnului Clyburn?

Și cine ești tu?

Da, Stacy Clyburn.

Deci Paul

- era... - Cumnatul meu.

Fratele lui era, Preston.

- Da. - Așa.

L-am întâlnit o dată. E un...

un om foarte prietenos și drăguț.

Da, da, așa era.

Un ranch pentru care lucrez împarte

un gard pe partea de nord aici. Paul și proprietarul ranch-ului

erau foarte apropiați. Mi-a cerut să am grijă

de loc până apare familia,

și se pare că ați apărut.

Am apărut.

Vă descurcați acolo?

Paul trăia destul de simplu.

Suntem bine.

Învățăm cum să folosim buda.

Soția mea n-ar fi acceptat așa ceva.

Femeie înțeleaptă.

Cade Harris.

- Stacy. - Stacy.

Vai, mi-a părut rău să aud de

- al tău... - Mulțumesc.

Lumea e cam îngrijorată că o să muriți de foame acolo.

M-a pus,

să aduc câteva chestii. Vă deranjează dacă le bag înăuntru?

Chestii?

Niște... niște mâncare.

Sigur.

- Bine. - Mulțumesc.

Cu plăcere. Da, doamnă, pe aici.

Camioneta mea e chiar acolo.

Acolo e bine?

Doamnă.

Bunico, ce ai comandat?

N-am comandat nimic.

Ne-au trimis vecinii asta.

Hai să vedem ce avem aici.

Plăcintă cu lapte bătut.

Au totul

etichetat aici. Avem lasagna,

pâine cu usturoi și...

Soția lui Mason a făcut

tocana asta de vită. Nu arată grozav,

dar merită să te bați pentru ea.

Pâine prăjită.

Ai mai mâncat așa ceva, pâine prăjită?

Nu. Tu, pui asta deasupra,

faci tacos indiene.

Nu poți să spui așa.

E rasist.

așa le spun indienii.

Mulțumesc mult. Nu mă așteptam

la asta.

Și,

nu e o carte de vizită, dar,

mi-am scris numărul pe spate.

Sunați dacă aveți nevoie de ceva.

Mulțumesc.

Aia...

ai un vânătăi acolo.

Vroiam să te întreb, există

un centru de urgențe minor în apropiere?

- A fost înțepat de o viespe. - Da.

Ai bicarbonat de sodiu,

doar îl amesteci cu puțină

apă până devine o pastă,

acoperi ochiul. O să scoată

- otrava imediat. - Da, mulțumesc,

dar poate ne-ai putea spune unde e spitalul.

Da. Cel mai apropiat e Bozeman,

cam la două ore pe 90. Dar...

...probabil o să-ți spună același lucru.

Mulțumesc.

Doamnelor.

Doamnă.

Fetelor, când cineva încearcă să vă ajute...

Nu poate să spună așa. E greșit.

Da, dar nu e treaba ta să-l corectezi.

Păi, cineva ar trebui.

Cât de plăcut

trebuie să fie să ai mereu dreptate.

Cade.

Cade, nu?

Da, doamnă.

Cade...

într-o zi...

s-ar putea să ai un copil de 11 ani...

Am un copil de 11 ani chiar acum.

Da, doamnă.

Noi nu ne pierdem vremea aici în munți.

Bănuiesc că atunci când ești izolat de zăpadă șase luni,

ce altceva ai face?

Cam așa ceva.

Copiii spun ce au pe suflet,

și nu le pasă ce cred ceilalți.

Da. Se învață să nu mai facă asta.

- Lumea e mai săracă din cauza asta. - Da,

probabil.

Am nevoie...

Ați putea...

Am nevoie de o casă funerară.

Waverly and Sons, în Ennis, asta folosesc majoritatea

pe aici.

Mulțumesc.

Și spune-i soției tale mulțumesc.

Nu ea merită tot meritul.

Mai sunt câteva găini în cotețul ăla.

Bine, spune-le tuturor.

O să fac asta.

Bine, chiar vrem să mâncăm

mâncarea unor străini?

Pui prăjit, friptură pane.

De ce ar pane friptura?

Atunci nu mânca.

Poate întrebi ce ne place înainte

să aduci...

Dau vina pe mine.

La urma urmei, ea vă crește așa cum am crescut-o eu pe ea.

Niște străini au petrecut...

nu știu cât timp au petrecut,

câtă gândire a fost în spatele asta.

Să nu mai vorbim de bani.

Privind camioneta aia, banii nu sunt ceva

ce au din belșug.

Și tu ai tupeul să judeci?

Ce târfe răsfățate am crescut.

Ce mi-a spus?

Mamă...

Mamă!

Nu sunt copiii tăi.

Nu ai dreptul să le vorbești așa.

Nu vorbesc despre ele, vorbesc despre tine!

Tu și sora ta!

Rănitele cronice!

Nu am stat aici două zile, și toată lumea

a uitat deja de ce suntem aici!

Nu suntem în vacanță!

Soțul meu e mort!

Tatăl vostru e mort!

Așa că dacă toată lumea ar putea să nu mai

numere minutele până plecăm

și să-și amintească de ce suntem aici în primul rând.

Și iată-mă, cumva am crezut că pierderea lui

ne va aduce mai aproape.

Știți ceva? Dacă sunteți toți așa de nenorociți, plecați!

O să fac ce am făcut mereu

și mă ocup eu de toate!

Nu înțeleg care e farmecul.

Înțeleg

legătura, liniștea, spațiul deschis.

Înțeleg... știi, înțeleg asta.

E sarcina care îți domină ziua.

Și hai să fim sinceri, dragă,

ai putea pescui în golf.

Și în Florida sunt pești.

Nu faci asta niciodată când mergem acolo.

Adică, dacă mi-ai spune: „Vreau să stau pe verandă

și să mă îmbăt cu fratele meu o săptămână.”

Aș înțelege mai bine.

Despre asta e vorba?

Tu și Paul, gen, zburați câteva iepurașe de munte

și vă revedeți tinerețea?

Tu ai fost iepurașul meu de munte din tinerețe.

O să explic așa, și trebuie să te întorci

cu câteva milioane de ani ca să înțelegi pe deplin.

O să fie bună.

Acum, trebuie să te întorci la omul primitiv.

Înainte de asta. Homo erectus.

- Pre-om. - Exact.

Timp de vreo două milioane de ani, am fost vânători-culegători,

și acele sarcini erau împărțite. Bărbații vânau,

- femeile culegeau. - Simt că vine o indignare

învechită.

Nu, nu, nu, asta e dovedit științific.

Bărbații prosperă când sunt concentrați pe un singur lucru.

Femeile se chinuie cu sarcini singulare, dar prosperă

cu sarcini multiple simultan.

Și bărbații, desigur, au un simț al orientării superior

comparat cu femeile.

Dragă, ar trebui să scrii o carte și să o intitulezi

Cum să nu faci sex cu soția ta timp de o lună.

Femeile sunt mai bune comunicatoare,

mult mai organizate. Toate abilități dezvoltate

prin munca în grup

pentru a atinge obiective multiple.

Bărbații parcurgeau distanțe mari

cu puțină comunicare verbală

în timp ce urmăreau un singur obiectiv, un bivol

sau un mamut lânos, orice vânau.

Acum, pescuitul cu musca...

Asta implică

traversarea unui teren necunoscut...

...căutarea unor ape și condiții potrivite,

și apoi folosirea unei abilități dezvoltate de-a lungul anilor,

a deceniilor, pentru a atinge un singur obiectiv.

Păstrăv.

Păstrăv guler galben din Yellowstone, mai exact.

Milioane de ani și un noroc aproape infinit

că exist măcar pe această planetă...

- Doamne... - și înarmat cu un instinct

literalmente înscris în ADN-ul meu care mă obligă

să caut o ieșire care să-mi pună la încercare

chiar motivul existenței mele.

Ce grămadă de prostii.

Spune doar

că vrei să mergi la pescuit cu fratele tău.

Vreau să merg la pescuit cu fratele meu.

Nu a fost așa de greu, nu?

Înșelător de ușor.

Prea ușor?

Dar trebuie să plătești luntrașul mai întâi.

Luntrașul.

Știam eu că e o problemă.

Vai, dacă e.

Păi, mâncați

mâncarea de care erați prea buni, văd.

Unde sunt cheile mașinii?

Sunt în buzunar.

Mi le dai, te rog?

Ce... nu văd.

Pentru numele lui Dumnezeu.

E... Nu cheile, nu cheile.

- Nu cheile. - Mulțumesc.

Unde te duci?

- Mamă, ți-am pus o întrebare. - Am auzit.

Doriți să fie îngropat

pe ranch-ul familiei?

Este posibil?

Păi, ar trebui să mergeți la tribunal

și să înregistrați o parte din teren ca cimitir.

Trebuie să fie notat astfel atât de comitat, cât și de stat.

- De ce? - Păi, statul

trebuie să certifice fiecare înmormântare pentru a preveni

ca cineva să îngroape pe cineva undeva în pădure.

Vă dați seama că asta

ar putea cauza câteva probleme.

Da. Îmi dau seama.

Dar, cimitirul acesta poate

fi privat, doar pentru familia mea?

Absolut.

- E mai bine să angajez un avocat? - Depinde.

Aveți actul de proprietate și un releveu care arată locul propus?

Se pare că asta e treabă pentru un avocat.

Pot să recomand unul, dacă doriți.

Mulțumesc.

Doamna Clyburn,

l-am cunoscut pe soțul dumneavoastră,

și l-am cunoscut pe fratele lui foarte bine.

Suficient de bine ca să știu că, cea mai mare dorință a lui

ar fi să-și petreacă eternitatea în acel loc.

Pot să ghicesc același lucru despre Preston,

dar mă simt obligat să vă atrag atenția asupra unui lucru.

Dacă vindeți acel teren,

sau copiii dumneavoastră îl vând,

noii proprietari nu au nicio obligație

să vă permită să-l vizitați.

Pot decide să elimine cimitirul cu totul,

să vă exhumeze cei dragi

și să le mute trupurile într-o locație nouă

sau să-i incinereze.

Vă poate aduce liniște în timpul vieții,

dar dincolo de asta, rămășițele celor dragi,

și poate chiar ale dumneavoastră,

sunt la mila unor străini

care nu știu de dragostea soțului dumneavoastră pentru acel loc

și, sincer, nici nu le pasă.

Nu mi-ați cerut sfatul, dar

v-aș sfătui să vă gândiți foarte atent,

pentru că aceasta nu este o decizie care poate fi anulată.

Nu cred că sunt destul de puternică pentru asta.

Nu cred că pot face asta fără tine.

Pot să am cheile, te rog?

De ce ți-aș da cheile? E mașina mea închiriată.

Ca să nu ne mai lași blocate din nou.

Uită-te în jur, Abigail.

Asta e cel mai departe de a fi blocate.

Doamne.

Azi am nins și n-am putut ieși.

Ieri erau 24 de grade și niciun nor pe cer.

Până la miezul nopții, ningea cu vânt puternic.

Până dimineața, erau 15 centimetri pe jos,

așa că Paul și cu mine

am făcut ce ar face orice bărbat de 40 de ani

cu fratele său. Am băut două duzini de bere

și am făcut un om de zăpadă cât un SUV.

Apoi a ieșit soarele

și am mai băut două duzini de bere privindu-l cum se topește.

Orice urmă de zăpadă dispăruse până la prânz.

Până atunci, eram prea beți ca să pescuim.

Nu prea beți ca să scriu, totuși.

Așa că rămânem doar tu și cu mine, jurnalule.

Fetele mele nu au făcut niciodată un om de zăpadă.

N-au curte în care să-l facă.

Dar o să mai ningă în iunie într-o zi,

și poate o să le conving pe fetele mele că a face pipi în pădure

e destul de eliberator.

Sau poate o să construiesc o budă.

Hei, asta e o idee.

Să construiesc o cabină acolo unde sunt corturile,

și apoi încă una cu o bucătărie.

Un loc de adunat.

Mă întreb dacă am putea săpă o fântână?

Măcar am avea apă.

Armistițiu.

Nu fac armistiții.

Bine, mă dau bătută.

Fetele au făcut o felicitare pentru cowboy și soția lui.

A fost o lecție despre pronume?

Scrie „mulțumesc”, mamă.

Bine. Merită un „mulțumesc”.

Cum e cealaltă cabină?

E...

...e bine, mamă.

Nu asta am întrebat.

E puțin ciudată...

dar e confortabilă.

Ciudată? Cum?

Jocuri și jucării vechi.

Mamă?

Mamă, fetele dorm.

Scuze, fetelor.

Mamă, ce?

Le-a construit pentru noi.

Acea e pentru tine și sora ta,

- și aceea era pentru mine. - Nu știi asta.

Nu, am citit.

Am citit gândul lui cum i-a venit.

Sunt atât de oarbă.

Știam că am o căsnicie bună.

Știam.

M-am uitat la toți prietenii mei, și...

...mi-am mulțumit stelelor.

Pentru că sistemul de referință

e la fiecare petrecere din New York.

Dar ce nu știam era cât de norocoasă sunt.

Am pierdut multe.

Am pierdut multe, dragă. Și...

...nu le vom mai recupera niciodată.

Russell?

- Russell? - Da?

Te iert.

- B-bine. - M-ai auzit?

Am spus că te iert.

Da, nu...

nu știu pentru ce sunt iertat.

Pentru viespi.

- Nu le-am pus eu acolo. - Dar știai că sunt acolo.

- Ți-am spus că sunt acolo. - Russell,

încerc să te iert.

- De ce nu mă lași? - Bine. Mulțumesc.

Am nevoie de ajutorul tău.

Paige, nu văd.

Folosește-te de ochiul bun și urcă aici.

Cum e ochiul?

Închis. Cum e curul tău?

La fel.

Au înțepat și pisicuța?

Au înțepat totul, dragă.

Vrei să pup să treacă?

Nici vorbă, ești

atât de departe de a pupa pisicuța după azi,

încât nici măcar n-o vezi de acolo.

Aproape o văd dacă te întorci puțin.

Fără pisicuță.

Adică, ai spus că m-ai iertat.

Bine.

Lasă-mă să te învăț ceva despre femei.

Când te iert,

nu ne întoarcem în momentul

dinainte să mă fi nedreptățit.

Ne întoarcem la început,

când ne-am întâlnit prima dată și am crezut că ești

cam drăguț și ai simțul umorului.

Deci ne-am întors la prima noastră întâlnire?

Da,

dar acum am nevoie de cremă

pentru bubele mele.

Otrava asta de viespe chiar,

cum ar fi, a umflat totul.

- Serios? - Da.

Adică, e un vagon.

Mă întreb dacă există clinici în New York

care să facă chestia asta, nu?

Ce, îți place de fundul meu

doar după ce a fost atacat de un roi de viespi?

Nu am spus asta, bine? N-am spus niciodată!

Îl iubesc. Mereu l-am iubit.

E același. E doar...

e mai mult.

Crezi că e permanent?

Ar putea. Nu știu.

Stai, nu trebuie să freci.

- Nu e o nenorocită de loțiune. - Bine, îmi pare rău. Îmi pare rău.

Vrei să mă întorc jos?

Sau pot dormi cu tine la prima întâlnire

în al doilea an al căsniciei noastre?

Îmbrățișează-mă.

Dar nu-mi atinge fundul.

C-cum să...

Ține-mă de cap.

Bine.

Ai înțeles?

Ce părere ai despre Montana?

Eu... nu,

nu sunt fan. Nu e ceaiul meu.

E în regulă, dragă.

Suntem șoareci de oraș. Nu trebuie să ne placă.

Eu nu sunt.

Da, nu mă consider un șoarece.

- Nu? - Nu.

- Ce ești? - Mai degrabă un...

un tigru.

Știi, ca un...

ca un tigru urban.

Tigrul meu.

Da.

Da, vezi, așa e mai...

Da, așa îmi place mai mult.

Tigrul meu mare și dur.

Așa e mai bine.

Hei, tigrul nu poate atinge pisicuța.

Accident, scuze.

- Tigru rău. - Îmi pare rău.

Tigru rău.

Tigru rău.

Bine, poți să-l atingi puțin.

Puțin.

Puțin.

Șoarecele se teme de tigru.

Stai, tu ești șoarecele?

- Eu sunt șoarecele. - Bine. Bine.

Nu, tu ești tigrul.

Veniți aici, fetelor.

Am auzit că ați făcut o felicitare vecinilor.

A fost bine că ați făcut-o.

Știți de ce a fost bine?

Au făcut ceva să ne ajute,

ceva ce nu le-am cerut. Au făcut-o doar.

Din bunătate.

Acum, puteți să nu fiți de acord cu ce spun, ce fac,

cum trăiesc, și poate aveți dreptate.

Dar nu puteți nega

că au fost amabili cu voi.

Puteți alege să nu le fiți prieteni.

Puteți alege să vă trăiți viața

total diferit.

Dar alegeți să fiți amabili la rândul vostru.

Am fost.

De asta le-am făcut felicitarea.

Le-ați făcut felicitarea pentru că mama v-a spus.

Dar când le-o dați,

dați-le-o din bunătate.

Bine. Acum, spune-i mamei tale să adune trupele.

Ne ducem la o plimbare.

Cine sunt trupele?

Toată lumea e trupele.

Deci Paige, Russell și mama.

Aia ar fi ei.

Bine. Bine, pot să fac asta.

Pot... Da.

Bine.

Nu, n-o să fac asta.

N-o să fac asta.

- Ce naiba? - Ce?

Ce faci?

- Ce faci? - Nu se întâmplă.

- Ar fi trebuit să fiu un mister! - N-am văzut nimic.

- Ieși afară. - Bine, bine.

- Nu, pe partea cealaltă! - Bine, merg pe partea cealaltă.

Dragă, am ucis toate viespile.

Poți să nu mai faci caca în hambar.

Ăsta e iadul meu.

Nu știu de ce m-ai pus în el, dar iată-mă.

În iad, cu întreaga mea familie.

Gata?

E departe?

- Nu, nu e departe. - Pentru că astea sunt

din punct de vedere tehnic papuci, deci...

Indienii umblau desculți pe aici.

Scuze, Macy,

- nativilor americani. - Primelor națiuni.

Da, ei bine, toți.

Desculți, mii de ani, chiar aici.

Din punct de vedere tehnic, nu, ei, purtau mocasini

cu talpă groasă de piele,

sau piele tăbăcită probabil ar fi...

- Gata? - Da.

- Iarăși începem. - Da.

Da.

Ăsta e locul preferat al tatălui vostru.

Și...

unde se va odihni cu fratele său.

Într-o zi, și eu.

Puteți alege și voi asta

sau altceva. E decizia voastră.

Ultima voastră decizie, ca să zic așa.

Dar știu că el ar alege asta

dacă ar fi aici s-o facă.

Cred că e perfect.

așteptați să auziți totul.

Așadar, dacă îl îngrop aici, trebuie să-l protejez

pe el și locul ăsta.

Pentru a face asta, voi vinde casa din Manhattan,

voi înființa un trust cu banii

care va exista exclusiv pentru a păstra acest loc,

astfel încât nimeni – asta vă include pe toți –

să nu-l poată pierde sau vinde vreodată.

De ce să-ți vinzi casa?

Pentru că nu-mi permit să am grijă de voi toți

și de locul ăsta în alt mod.

Putem avea grijă de noi.

Păi, așa am decis.

Asta e casa mea acum.

Și eu mor aici.

Și când o voi face,

puneți-mă chiar lângă el.

Abby.

Abby, fă ceva.

Știți ce s-a întâmplat când a murit?

Toată familia a murit odată cu el.

Chiar aici, în mijlocul pustietății.