Original subtitles

Şarpele pe furiş umblă într-o lină umilinţă

Şi omul drept face ravagii în sălbăticia unde cutreieră leii.

William Blake

- Şi acum ? - Unde mergi ?

La birou.

Ai spus că stai acasă.

- E o urgenţă, aşteaptă un client. - Poţi lucra de aici.

Ascultă, e un caz important. Trebuie să mă întâlnesc cu clientul.

- Vorbeşte cu el la telefon. - Nu, nu se poate la telefon.

- Trebuie să ne întâlnim. - Nu, ai promis.

O să termin până la prânz.

De acord ?

Înainte de prânz.

Bine ? Nu va dura mult.

Trebuie să mă duc, bine ?

- Intră în casă, te rog ! - Nu, rămâi !

Ne vedem mai târziu. Bine ?

Algeria, 1994

ABOU LEILA

Traducerea şi adaptarea: Retail

Subrip: karmella @ SPteam

Fă plinul !

- E un robinet aici ? - Acolo.

Cine e la telefon ?

E 31 martie 1994. Bună dimineaţa tuturor !

Cele mai recente ştiri.

Noi dispariţii suspecte.

Preţurile continuă să crească în întreaga ţară.

... noi confruntări între forţele armate

şi un grup terorist neidentificat în regiunea Koléa, lângă Algiers.

E al treilea atac de acest fel.

Nimeni nu a revendicat încă atacul.

Preşedintele a prezentat condoleanţe.

O cameră, vă rog !

- Una sau două ? - O cameră cu două paturi.

Şi prietenul nostru ? Buletinul lui ?

Duşul.

Nu e prea multă apă zilele astea. Nu o irosiţi !

Dacă se termină, alta nu mai este.

Să nu veniţi să vă plângeţi la mine.

Frate ! Eşti treaz ?

Nu mă simt bine.

Nu-ţi face griji. E doar o febră.

Deci ?

- Am ajuns ? - Nu-ţi face griji !

Încearcă să te odihneşti.

Ia asta !

M-am săturat de rahaturile astea.

E un somnifer, nu te face praf precum celălalt.

Ne-am înţeles, da ?

- Tipul de jos. - Ce-i cu el ?

- Ar trebui să-i arăţi poza. - Care poză ?

E în jacheta mea.

De unde ai asta ?

Mă bazez pe tine în seara asta.

- Nu-ţi face griji. - Ajută-mă !

Nu-ţi face griji, nu vor câştiga.

Douăzeci şi unu.

S-au înregistrat multe victime la aeroportul Algiers.

Linişte !

De atunci, mai multe grupuri teroriste

s-au ascuns în munţi şi în alte regiuni ale ţării,

iar poliţia a plătit scump în lupta împotriva terorii.

Dumnezeule, încă difuzează reportajul ăla ?

E de acum doi ani, dacă nu mă înşel.

E de acum un an, poate, doi. Nu ştiu.

Eram cu fiul meu zilele trecute.

L-am trimis la culcare, ca să nu vadă ştirile.

Difuzează nişte chestii oribile.

Taci şi joacă !

Eu nu mă mai uit la televizor.

Doar în timpul Ramadanului, la filme şi la seriale.

Se pricep să cenzureze sânii femeilor.

Dar cadavrele desfigurate nu îi deranjează.

Ai vrea să vezi nişte sâni desfiguraţi, nu ?

Cine nu ar vrea ?

- Vrei şi tu una ? - Da.

Îţi dau două.

Cui îi pasă de oamenii ăştia ? Merită exact ce au primit.

Ce v-am spus eu despre cei din Nord ?

Oamenii ăia sunt nebuni, au scăpat de sub control.

- Cine a creat teroriştii ăştia ? - Eu nu ştiu.

Nu ştii ? Ei au făcut-o.

Tipii ăia care au venit mai devreme...

Eu nu mă îndoiesc că sunt...

Aveţi un telefon ?

- Nu poate aştepta până mâine ? - Nu.

În spatele barului.

Altă mână...

Kamel...

Care-i treaba, frate ?

Ce este ?

Eu sunt !

Sunt eu, Lotfi !

Ce-i cu tine ?

Respiră !

Respiră cu mine !

Calmează-te !

Respiră !

Uşor !

Eşti cu mine.

Gata, a trecut.

S-a terminat.

Ai avut un coşmar ?

Dă-mi apa !

Uşor...

Mai avem ţigări ?

Îţi uitasem vocea.

Deci ?

Eşti bine ?

Medicamentele alea

mi-au prăjit creierul.

Trebuie să le iei în continuare.

M-am săturat de ele.

Ai văzut cum sunt ? Un zombi.

Mai e mult ?

O să ajungem mâine-noapte.

Poţi continua ?

Încă avem timp.

Putem să ne întoarcem la Algiers, să lămurim lucrurile.

Nu te uita aşa la mine. Îmi fac griji pentru tine.

Dacă te-ai răzgândit, spune-mi direct.

M-ai speriat noaptea trecută.

Nu se va mai întâmpla.

Să dea Dumnezeu !

Nimic nu merge în rahatul ăsta de ţară.

M-am săturat să ascult de chaabi, oricum.

Poate că vor vorbi despre el.

Calmează-te !

Bucură-te de privelişte ! Nu vezi aşa ceva în fiecare zi !

Vreau să-l văd pe el căzut mai întâi.

Ne-a luat două zile să-i scoatem pe doi dintre ei dintr-un apartament.

Şi nu i-am scos de acolo vii.

Oamenii ăştia nu se predau.

Mă pui la încercare ?

Crezi că nu am nimic mai bun de făcut ?

Încerci să mă convingi să renunţ.

Nu fi paranoic. Fac ce fac eu întotdeauna.

Facem tot ce putem.

După asta...

Ne-am pierdut ?

Nu există decât un singur drum.

Atunci, mergi înainte.

Urăsc să conduc noaptea.

N-o să înaintez.

Vreau să văd cât de departe e următorul oraş.

Dar scara hărţii nu e clară.

O să devii bărbat astăzi.

Dacă poţi să te uiţi la sânge fără să clipeşti

înseamnă că nu mai eşti copil.

Nu v-au învăţat asta la şcoală ?

Profetul nostru, Abraham, era şovăitor.

De aceea, Dumnezeu a vrut să-l facă un bărbat adevărat.

Atât de simplu este.

Fii cu ochii pe ea.

Mă duc să aduc cuţitul.

I-ai dat drumul ?

I-ai dat drumul !

Ţi-am spus să ai grijă de ea, şi tu i-ai dat drumul !

Nu ai fi făcut asta dacă ai fi ştiut cât de mult a costat !

Vrei să mă faci de râs ?

Eşti un nătăfleţ ! Nu vei fi niciodată bărbat !

Nu m-ai lăsat să-mi fac datoria.

O să plăteşti pentru asta !

Dacă Dumnezeu nu-şi primeşte jertfa, se va mânia împotriva noastră !

Aşa că tu vei lua locul oii.

Vino aici !

Vino aici !

Nu-ţi fie teamă !

Nu-ţi fie teamă !

Ce este ?

Ce e ?

Am adormit.

Vine noaptea. Nu ar trebui să plecăm ?

Ce-i cu tine ? Am dormit în maşină, e dimineaţă.

Nu-ţi aminteşti ?

Ne-am pierdut, iar eu am sugerat să dormim aici.

Ai adormit imediat.

Ai uitat ?

Şi ce dacă ?

De ce vorbeşti cu mine de parcă aş fi un idiot ?

În fine,

nu putem rămâne aici.

Ce e asta ?

Nu te opreşti ?

- Opreşte-te ! - Stai !

E o maşină în spatele nostru, vor opri ei.

- Îi abandonezi ? - Calmează-te !

Eu cobor.

Nu începe ! Nu trebuia să fim aici.

Lasă-mă în pace ! Nu decizi tu pentru mine.

- Eu cobor ! - Închide uşa !

Eu cobor !

Vrei să cobori ? Bine, coboară !

Te porţi ca un copil ! Nu-mi pasă de ce faci !

Nenorocitule !

Al naibii !

Amine, scumpule !

A fost vina lui, conducea prea repede.

Stai aşa !

- Nu am putut face nimic. - Ajutor, vă rog !

Scoateţi-l !

Trage !

Ai grijă la mână !

Amine !

Haide, scumpule !

Trezeşte-te !

Capul lui !

Vorbeşte cu mama !

Să mergem !

E vina lui, mergea prea repede.

E vina lui, jur !

Ce-i cu tine ?

Ce faceţi ?

Ocupă-te de ei !

Cheamă o ambulanţă !

Voi face o plângere. M-a lovit fără motiv.

Întoarce-te la camionul tău !

Hei, voi doi ! Unde vă duceţi ?

Veniţi aici !

Sigur că trebuie să trimiteţi o ambulanţă !

Sunt 30 de kilometri, aşa cum ştiţi.

Spune-le să se mişte. Fără pauză de ceai !

Buletinul !

Poftim !

- De unde veniţi ? - Algiers. Vizităm deşertul.

Vă jucaţi de-a turiştii ?

Şi buletinul fratelui tău ?

Ăsta a trecut prin război !

Nu e o scuză, dar am condus toată noaptea, iar el nu a dormit.

Să nu încercaţi !

Nu sunt un poliţist de jucărie.

Dacă preferaţi, mergem la secţie,

îmi pun uniforma şi, poate, atunci o să mă luaţi în serios.

Nu e nevoie.

- Aia e maşina voastră ? - Da. E a unui prieten.

- Aveţi actele ei ? - Desigur.

Sau le-am lăsat la... Nu, sunt aici.

Poftim !

Unde locuiţi în Algiers ?

La periferie. Dar am crescut în Bab El Oued. Cunoaşteţi zona ?

Cine nu cunoaşte Bab El Oued ?

- Şi el locuieşte acolo ? - Da. E fratele meu.

Am avut o mătuşă care locuia acolo.

O vizitam când eram mic. Erau vremuri grozave !

Când traficul nu era aşa de aglomerat.

Bine, asta, din ce am auzit.

Aşa este. Dar ne-am obişnuit.

- Asta nu e viaţă ! - Ce putem face ?

Care e numele mătuşii tale ? Poate că o cunosc.

Hai să-ţi explic ceva, frate !

În fiecare zi, adun cadavre de aici.

Băieţi de curse, oameni care plâng, corpuri făcute bucăţi.

Într-o sută de ani de terorism, n-o să vezi atâţia morţi.

Poţi locui în Bab El Oued sau în Pigalle.

Nu-mi pasă de viaţa ta. Las-o baltă !

- Tu treci în maşină ! - Aşteaptă !

Încă o vorbă, şi te iau şi pe tine.

Intră !

Putem vorbi ?

- Vorbeşte cât vrei. - În privat. Trebuie să-ţi explic.

Două minute. Şi el nu se mişcă de-aici.

Fumezi ?

Ieşi afară !

Dă-i cu nişte apă pe faţă şi grăbeşte-te spre următorul oraş.

Nu am înţeles povestea ta.

Alertez toate echipele. La următoarea greşeală, închisoarea !

- Mulţumesc. - Dispăreţi !

- Şefule ! - Ce este ?

Copilul.

- Ce-i cu el ? - A murit.

Norocul lui.

Ce i-ai spus ?

Ce-i cu mine ?

Nu înţeleg.

Lotfi !

Frate !

Lotfi ! Unde naiba eşti ?

Sunt bine, nu-ţi face griji.

Să nu-mi fac griji ? Eşti la toaletă ?

Spune-mi unde eşti, te rog !

Mă duc spre sud.

În deşert, cu un maniac ? Eşti nebun ?

Era singurul mod de a-l calma.

O dădea în bară dacă îl lăsam singur.

Deja a dat-o în bară.

Locul lui e la un azil de nebuni, nu în deşert.

Nu ai văzut unde era.

Cu toţi nebunii.

Locul ăla mirosea a rahat, Kamel.

Faci o mare greşeală, frate. Pista lui e falsă.

Îi fac pe plac în nebunia lui. Asta nu e bine.

Ştiu că pista lui e falsă. Nu-mi pasă unde duce.

Nimeni nu l-a crezut pe fratele tău. Nici măcar tu.

N-au fost niciodată terorişti în deşert. Nici Abou Leila, nimeni.

Nu sunt un copil, Kamel. Ştiu ce fac.

Nu-ţi dai seama că prietenul tău e nebun, agresiv, capabil de orice ?

Toţi suntem nebuni.

Toată ţara e distrusă.

Nu înţeleg nimic din toate astea. Nu te mai recunosc.

- Mă auzi ? - Da, te aud.

Dar trebuie să închid.

Stai, nu am terminat.

- Vino-ţi în fire, te implor ! - Ai grijă, Kamel !

O să găsesc un loc de dormit şi ceva de mâncare.

Nu. Tu rămâi aici.

Ăsta e capătul lumii ! Nu ştiu numele acestui loc.

Totul, pentru că un individ ţi-a dat o pistă de rahat.

Ce ţi-am spus eu când am plecat din Algiers ?

Că vom face lucrurile în felul meu, aşa cum decid eu !

Ai vrut să te creadă toată lumea ? Dar ai dat-o în bară.

Revino cu picioarele pe pământ, pentru Dumnezeu !

Geanta !

Există o cafenea aici ?

Bună ziua !

Toaleta ?

Deschide uşa !

Haide, deschide uşa !

Deschide uşa !

- De ce te-ai încuiat înăuntru ? - Cine sunt oamenii ăia ?

Chiar ai o problemă cu oamenii, nu-i aşa ?

- Crezi că eşti mai bun decât ei ? - Mai eşti supărat pe mine ?

Eu le-am spus să vină,

ca să nu îmi mai joci feste.

- Nu înţeleg. - Eu înţeleg.

M-am tot gândit şi am înţeles.

Eşti în cârdăşie cu nenorocitul de Abou Leila.

Eşti omul lui, nu ?

Şi m-ai adus aici ca să cad în capcana lui.

- E adevărat sau nu ? - Nu.

Lotfi !

Opreşte-i !

Frate, te rog !

Lotfi !

Te implor, Lotfi !

Opreşte-i !

Opreşte-i, frate ! Ţi-am dat totul !

Mi-am riscat cariera, familia,

întreaga viaţă !

Nu m-am aşteptat la asta din partea ta.

Nu am făcut nimic, crede-mă !

Când ai luat-o razna, ţi-am luat partea.

Ei au spus: "Tipul e nebun !"

Eu am spus: "Cum adică nebun ? Eu îl cunosc bine."

"Am crescut împreună, e fratele meu, nu e nebun."

M-am făcut de râs din cauza ta !

Mi-am cerut iertare !

Ce e asta ?

Cine a făcut asta ?

Cine a făcut asta ?

Tu ai făcut-o ?

Tu ai făcut-o !

Nimeni nu-mi atinge pistolul !

Nimeni nu pune mâna pe pistolul meu !

Frate ! Lotfi !

Niciun Lotfi, niciun frate, nimic !

Doar javre ca tine, care trebuie exterminate !

Treci acolo !

Stai jos !

Eşti aici ca să mori.

Şi eu sunt aici ca să te omor.

Închide ochii !

Închide-i !

Nu fi speriat, sunt aici. Nu fi speriat !

S-a terminat.

S-a terminat, frate !

Te iubesc foarte mult.

Te iubesc foarte mult.

O cafea, vă rog !

E vreo problemă ?

Îţi sunt pe plac, şefule ?

Nu-i da atenţie. E nebun.

Fratele lui i-a dat uniforma. Asta îl mai calmează.

E inofensiv.

Spune-mi,

tu eşti cu fata ?

- Fata albă cu părul scurt. - Nu.

Scuză-mă dacă te-am deranjat !

Nu vin prea multe persoane din capitală aici.

- Suntem curioşi. Nu te superi ? - Nu.

Şi eu aş fi, în locul vostru.

Pot găsi un pat undeva ?

Nu e vreun hotel de cinci stele.

Dar e un cămin la marginea oraşului.

O bătrână se ocupă de el.

Bine, mulţumesc.

Deci eşti poliţist ?

De ce ? Arăt ca un poliţist ?

Chiar dacă ai fi, nu ai spune.

Ştim noi cum stă treaba.

În fine...

E foarte bine că te-au trimis pentru situaţia cu acei copii.

Jur !

Poliţiştii locali sunt inutili.

Nu sunt poliţist.

Şi nici nu ştiu despre ce vorbeşti.

Femeia a făcut poza.

Nu te supăra, prietene, dar vreau să-mi beau cafeaua liniştit.

O crimă inexplicabilă în Issaouane: trei copii ucişi

S-a întâmplat acum trei-patru zile. Au fost găsiţi sfârtecaţi.

Voi sunteţi obişnuiţi cu astea în capitală. Aici e ceva important.

Ştii cine a făcut-o ?

Tu eşti poliţistul.

Ţi-am spus că nu sunt poliţist.

În fine...

Unii cred că i-a ucis un nebun.

Alţii spun că a fost leopardul deşertului.

- Leopardul deşertului ? - Ştiu, sunt prostii.

Unde e fata ?

Acum două zile, s-a întors în satul ăla.

Şi tipul ăsta ?

L-ai văzut ?

E ciudat. Imaginează-ţi-l fără barbă.

Tu eşti ciudat. Ştiam eu că eşti poliţist...

Abou Leila !

Abou Leila !

Dă-o înapoi, fiule !

Scuzaţi-mă !

Ce s-a întâmplat ?

Ridică-te !

Ridică-te !

El e cu mine.

E în regulă, nimic serios.

Mulţumesc foarte mult.

Ce este ?

Durere de stomac ?

Ajungem la maşină. E în regulă, s-a terminat.

Ai grijă la picior !

Am visat din nou ?

Îmi pare rău pentru mai devreme.

Nu am vrut să ţip la tine.

Nu-ţi face griji !

Ştiu că nu mă crezi.

Mi-am pierdut cumpătul. Doar mă cunoşti.

Exact.

Nu te mai preface !

Ştiu că vrei să mă ajuţi.

Dar nu mă mai întorc.

Când mă gândesc la trecut,

îmi vine să plâng ca un copil.

Ştii ce vom face ?

Mâine ne trezim devreme şi mergem la Tifernine.

Dacă îl găsim, bine.

Dacă nu, ne întoarcem la Algiers şi o s-o iei de la capăt.

Bine ?

Dar trebuie să fiu sigur. Spune-mi ce a zis.

Ţi-am spus deja.

Eşti sigur de numele satului ?

Tifernine ?

Nu ar putea fi

Issaouane ?

Nu este Issaouane ?

- De ce mă întrebi ? - Tu chiar l-ai crezut.

Poate că minţea.

Ca să-şi protejeze fratele.

Poate că a spus un nume la întâmplare, ca să te facă să te opreşti.

A spus Tifernine.

Sunt sigur de asta.

O să găsim un loc în care să ne petrecem noaptea, bine ?

Eu locuiesc alături.

Dacă aveţi nevoie de ceva, bateţi la uşă !

Fără nicio jenă.

După voi.

Nu e de lux, dar saltelele sunt confortabile.

Aveţi televizor, dulap...

Aparatul de aer condiţionat nu merge, dar aveţi fereastra.

- Stai cuminte sau îţi tai gâtul ! - Nu vorbi aşa cu el !

Mulţumim !

Noapte bună !

Noapte bună !

Dormi ?

Încă nu.

Lotfi !

Vorbeam serios, nu mă mai întorc.

Ştiu ce s-a spus.

Dar e un lucru care nu se va schimba.

Dacă îl găsim,

o să-l ucid.

Trebuie să-mi dai voie să fac asta.

De ce eşti obsedat de el ?

Fă ce vrei cu el.

Nici eu nu vreau să mă întorc.

Lotfi !

Lotfi, el e aici.

Lotfi !

- L-au ucis. - Cine ?

Ce se întâmplă ?

Nu prea ştim.

Cred că a fost un masacru.

Staţi liniştiţi !

Wahab, stai aici ! Hichem, vino cu mine !

Stai aici, securizăm perimetrul.

Ce faci ?

Dă-te jos !

Opreşte !

Poate că el e cel pe care îl căutam.

Dacă ar fi fost la Issaouane, am fi ştiut de el.

Ce ?

Am fi fost pe urmele lui.

Ne învârtim în cerc de patru zile. Poate că l-am ratat.

Uite în ce hal este !

Pare nebun.

Ar trebui să-l predăm poliţiei.

Ce a spus ?

Nu ştiu ce a făcut, dar nu este el cel pe care îl căutăm.

- Vorbeşti arabă ? - Trebuie să avem grijă.

Nu crezi ?

L-am mai văzut.

Vom şti mai multe când se va trezi.

Ar trebui să-l legăm ?

Funia e aici, dacă vrei.

O să mă spânzur cu nenorocita aia de funie !

Acum înţelegi araba ?

Poate că eu sunt cea nebună.

Ce caut aici ?

- Nu fotografiezi deşertul ? - Da, deşertul, nu sânge.

- Ce a spus ? - Se văicăreşte.

Dacă ne atacă, să nu mă trezeşti !

Sunt epuizată.

Ce-ţi face piciorul ?

Poftim ! Trebuie să bei.

Cum ai ajuns aici ?

Te-ai pierdut ?

Ai venit singur ?

Îl cauţi pe el ?

Acum o săptămână, satul nostru a fost atacat.

Trei copii au fost ucişi.

Dacă ştii ceva despre asta, spune-mi !

Prietenilor mei le este teamă de tine.

Vrem să fim siguri că putem avea încredere în tine.

Mergem acasă mâine.

Poţi veni cu noi.

Dar nu eşti obligat.

Eşti liber să alegi moartea şi să rămâi aici.

Ce naiba fac acum ?

Unde le-ai pus ?

Unde le-ai pus ?

Sunt recente, nu-i aşa ?

Urme de şacal.

Sau de lup.

La fel ca în sat ?

Nu.

Astea par mai mici.

Eu nu ştiu ce căutăm.

Ceva mai mare decât un şacal.

Şi mai...

Mai cum ?

Poate că tipul din Algiers ştie ceva.

Crezi că a fost implicat ?

Îţi aminteşti de unchiul Halim ?

Mama ne-a povestit despre el.

Era posedat de un demon.

În timpul războiului, nu ?

He has the same look in his eyes as Uncle Halim.

Încă o poveste, apoi, mergi la culcare.

Bine ?

Da, mamă.

Un bătrân înţelept a povestit odată

despre diferitele transformări ale sufletului uman.

Cum devine o cămilă,

apoi, un leu şi, în final, un copil.

Din cauza nesaţului său şi a iluziei propriei grandori,

sufletul vrea să poarte cea mai mare povară

şi cade în genunchi, asemenea unei cămile,

şi aşteaptă să fie pus la pământ de propria apăsare.

Îşi doreşte ca suferinţa sa să fie egală cu sentimentul său de putere.

Pentru unii, cea mai mare povară

este să fie umiliţi, astfel încât mândria să le fie rănită.

Sau cea mai mare povară poate fi să urce

în vârful unui munte şi să renunţe la tot

chiar în momentul victoriei.

Pentru alţii, adevărata povară

este să respingă îngrijirile atunci când sunt bolnavi.

Dar, în acest deşert de singurătate,

sufletul se transformă a doua oară, devenind un leu.

Leul vrea să-şi câştige libertatea, să fie rege peste propriul deşert.

Distruge totul în calea sa, pentru a deveni propriul stăpân.

În final, leul devine un copil.

Îşi redescoperă inocenţa şi poate s-o ia de la început.

El este cea dintâi mişcare şi focul sacru.

E cel care distruge întreaga lume,

pentru a construi una nouă, în propria imagine.

O să-l aduc înapoi.

Nu trebuie să ne despărţim.

Nu poate fi departe.

Are dreptate, frate. Rămâi cu noi.

Se va face lumină în două ore. Trebuie să plecăm devreme.

Ai grijă de ea.

Dacă nu mă întorc în două ore, plecaţi fără mine.

Am încredere în tine.

Nu mai eşti un copil.

Abdelkrim, asta e o nebunie. Nu merită.

Tu nu asculţi niciodată ?

Mândrie nenorocită !

Şi tu l-ai lăsat să plece ?

Hei ! Frumosule !

Ai dormit bine ?

Chiar am înnebunit.

Uită-te la asta !

Aş putea încărca douăzeci sau mai multe cu ochii închişi.

Am înnebunit toţi !

Şi tu

ai fi putut să înveţi s-o faci,

dacă ţi-ai fi dat interesul.

Nu ştiu de ce.

Simt că am greşit totul.

Am dat-o în bară, nu ?

N-o să te mint. Ai masacrat familia aia.

Eu n-am anticipat asta.

În şapte ani de serviciu, nu am văzut aşa ceva.

Nu-mi amintesc nimic.

E mai bine aşa.

Crede-mă !

Ce auzi ?

Nimic.

Linişte.

De ce să te întorci în iad ?

Te poţi odihni aici.

Mi-am amintit o poveste pe care mi-o spunea mama la culcare.

Nu o băga pe mama ta în asta.

Găseşte-ţi o femeie adevărată.

Între noi fie vorba,

sunt lucruri pe care mama ta nu ţi le poate face.

Am vrut s-o întreb.

De ce leul s-ar transforma în copil, dacă e singurul care face asta ?

Îţi asculţi prea mult latura sensibilă.

Dacă nu eşti un leu printre lei, eşti mâncat de viu.

Aş fi dat orice ca să am curajul tău.

Nu e cazul.

Nenorocitul ar putea să te împuşte.

Nu putem sta aici.

- Ia ! - Nu !

La naiba, ia-l !

Pune-ţi asta !

- Să-mi pun asta ? - Şi vino după mine !

La pământ !

- Ce faci aici ? - Tu mi-ai spus să vin.

Nu acum.

Ce au făcut ?

De ce ? Tu eşti avocatul lor ?

Dispari !

Echipă, mişcaţi-vă !

Secţia 4 e în mişcare.

Nu te mai ţine după mine !

Boumaaza !

Vorbesc cu tine !

Ce faci ? Începi să mă enervezi !

Nu ne jucăm !

Intră în maşină !

Ce face ? Am spus să urci !

Să nu mai faci aşa ceva, da ?

Parchează acolo !

Mă întorc într-un minut.

Nu-l băga în seamă. E stresat, ca toată lumea.

Nu contează.

Ştiu.

Apropo,

ce mai face mama ta ?

Nu prea rău.

Acum e puţin obosită.

Şi mama mea e bolnavă.

E greu să le vezi cum îmbătrânesc.

Ai dreptate.

Mulţumesc că ai întrebat.

E normal, frate.

Suntem în aceeaşi barcă.

Ştiu că şeful îţi face viaţa un infern.

Totuşi,

ştii ceva ?

Te place.

Nu prea cred.

Toţi te plăcem.

Trezeşte-te !

Am auzit un foc de armă.

Fratele tău nu s-a întors.

Mişcă !

Mişcă !

La stânga !

- Pe aici ? - Da.

Întoarce !

Ce mai aştepţi ?

Uite-l ! Opreşte !

- Acoperă-mă ! - Rachid !

- Ce este ? - Nu merge.

Lasă capul jos !

- Nu te mişca ! - N-o fac !

Eu cobor.

Ai grijă !

Eu cobor.

La naiba !

Rachid !

Rachid !

E un vis ?

E un vis ?

Uşor, uşor...

Respiră !

Mohamed !

Respiră !

Mohamed !

Respiră !

Mohamed !

Pot înregistra conversaţia ?

Fă ce vrei.

Numele, vârsta şi profesia ?

Lotfi Bedia.

37.

Poliţist.

Ce serviciu ?

La Oficiul Naţional pentru Suprimarea Delincvenţei.

Antiterorism.

Aţi lucrat împreună ?

Nu, el era un poliţist obişnuit.

La Poliţia Rutieră. Nu putea să lucreze cu noi.

De ce ?

Nu avea ce trebuie.

Nu trăgea suficient de bine, nu era suficient de sociabil.

De ce l-ai ajutat să intre în poliţie ?

Mereu m-am gândit la el ca fiind fratele meu.

Am pierdut legătura.

Voiam doar să-l ajut.

Ai aranjat lucrurile ca să treacă de examenul psihologic ?

Asta e o faptă gravă, ştii ?

Povestea ta e foarte complicată.

Stai acolo,

fără să ai habar de nenorocirile care te aşteaptă în Nord.

Da, aşa pare.

I-am telefonat prietenului tău, Kamel, aşa cum ai cerut.

Mi-a spus despre problema lui cu Hamza Bourab,

cunoscut sub numele Abou Leila.

Chiar aşa ?

Dar nu înţeleg

de ce acel incident l-a făcut s-o ia razna.

Poliţistul împuşcat era prietenul său ?

Oamenii ca ei

nu ar trebui să treacă prin aşa ceva.

Gurile rele spun că întreaga ţară e un mare azil de nebuni.

Eu nu sunt de acord.

Cred că există vinovaţi şi inocenţi.

Şi rezultă că prietenul tău nu era inocent.

Atât de simplu este.

Eu spun

că toate astea sunt din vina unor oameni ca mine.

Oameni care se cred invincibili.

Care îi lasă pe alţii la marginea drumului.

Care cred că toată lumea poate îndura ce pot îndura ei.

Într-o zi, te vei trezi şi războiul se va fi terminat.

Dar încă vei fi cu un picior în el.

Sper că vei avea curajul, măcar o dată,

să tai acel picior înainte să începi un alt război.

Subrip: karmella @ SPteam

Traducerea şi adaptarea: Retail

Aţi urmărit filmul ABOU LEILA