Original subtitles

Nu pot să cred că avem casă cu gard alb.

Sunt fermecătoare

și, în același timp, sfidătoare.

Gardul alor mei arată acum ca dinții britanicilor,

ușor decolorat și bizar de strâmb.

Am trecut rapid de la apartament în oraș la casă.

Am făcut totul rapid.

Când găsești un unicorn, iubito,

te asiguri că nu mai scapă.

O să ajungă să-ți placă.

Hinkley Hills e un loc sigur de copilărit.

Vreau asta pentru Miles.

Vreau să-i ofer totul.

Știu că nu plănuiam să locuim în casa părinților mei,

dar putea fi mai rău.

Puteau fi aici, cu noi.

Știi să tunzi gazonul?

Pentru că eu nu mă bag.

Te rezolv.

Băiete, ce bine arăți când tai iarba!

Arăți beton!

Nu vrei să tunzi

Ești șmecher Când faci praf iarba

Băiete, vrei să ne jucăm?

Nu vreau să mă întorc la treabă!

Nu vă distrați fără mine, bine?

Tot concediul de maternitate

voi privi pe fereastră și învăța mișcări...

Ce naiba...

Nu-mi place deloc.

Gata cu plimbarea!

Ești sigur că nu stă nimeni acolo?

Sunt convins.

ALEEA ASHFIELD

Nu! Nu se poate!

Rahat!

Stai, nu pleca!

Oprește!

Nu-mi lăsa scutecele astea!

Ai reușit! La mustață.

Am uitat.

Mă bucur să te văd!

Înapoi pe Aleea Ashfield.

Stai... Nu-ți aduci aminte de mine?

Îmi pare rău.

Nu țin minte figuri.

E-n regulă. Mereu mi-a plăcut strada asta.

Știi care-i faza cu fundăturile?

E o singură ieșire.

O zi bună, Robert!

Bine. Pa!

Bine.

Ce nu fac eu pentru tine!

Mă mut până și aici.

BAZAT PE FILMUL „THE BURBS”

Vrei să rămân?

O sun pe Nina, mai cer o săptămână.

La ce ne uităm?

De când e nelocuită?

De vreo douăzeci de ani.

- Nu ți se pare ciudat? - Nu.

Sigur au un motiv să nu o dea.

E vorba de „ei”. Cine sunt?

Cine or fi proprietarii.

Ok, Sir Ridic-din-Umeri!

Nu te-ai gândit?

Nu, nu prea.

Știu că trebuie să pleci.

Iau același tren cu Naveen.

Zice că împărțim trenul.

- Zi-mi și rămân! - Nu.

Trebuie să mă obișnuiesc.

O să fiu doar eu cu mine.

Și Miles, singuri pentru prima dată.

Fără prieteni sau familie.

Dar e bine, pentru că nu sunt îngrijorată.

Nu pari foarte hotărâtă.

- Du-te la tren! - Te iubesc.

Și eu.

Și pe tine, puiule!

Să mă suni oricând, bine?

În telefonul tău sunt

Bob cel Alb cu emoji „ok” negru.

Și așa vei rămâne.

Ieși din casă azi!

Îți pot fi de folos?

Poftim?

E bine să asculte așa ceva?

Nu înțelege cuvintele.

Bebelușii absorb imediat.

Da...

Ești soția lui Rob Fisher!

Am auzit că v-ați... întors.

- Aici! Să locuiți! - Da.

Păi, e minunat!

Mă întrebam când o să te cunosc.

Nu prea ies.

Sunt Lynn Gardner.

Sunt Samira, iar el e Miles.

Seamănă cu mama lui.

Samira. Ce nume frumos!

E african?

Da.

Fascinant.

Locuiesc chiar după colț, dacă ai nevoie de ceva.

Vino la seara cu vin!

Vor fi niște vecini prietenoși care discută și beau pe veranda mea

și care abia așteaptă să te cunoască.

Alăptez, din păcate.

Pompează și aruncă-l, scumpo!

Bun-venit pe Aleea Ashfield!

- Bună! - Bună!

Am o întrebare pentru sora mai mare.

Mariah, Whitney, Janet sau Beyoncé?

Una dispare.

Nu ne certăm azi.

- Nu e ceartă. - Mi-e dor de tine.

Ce-mi face casa?

Dacă e vorba de creația

cunoscută acum ca „apartamentul meu cel nou”, e sublim!

Fată, ai gusturi impecabile!

Și priveliștea? De vis!

- Ce-mi face nepoțelul? - E dulce foc.

Așa e.

Pentru că suntem gemeni

De-aia te scot de pe FaceTime.

Cum ți se pare Hinky Mountain?

Hinkey Hills e plin de albi.

Ești în suburbii, scumpo.

Sunt o mamă rea fiindcă mi-am adus aici fiul de culoare?

Nu știu. O mamă rea care a acceptat o casă drăguță,

într-un cartier drăguț,

fără infractori și cu școli bune?

Tu te auzi ce spui?

Mă simt foarte izolată.

Fiecare zi e la fel.

Nu știu ce fac.

Și nu e nimeni care să mă ghideze.

Veghează asupra ta.

Așa zice tata.

Dar nu arăți cum se înfașă bebelușii din Rai.

Că bine zici!

Cum trec de concediul ăsta?

Eu dau randament când muncesc în echipă.

Am nevoie de organizare și scopuri concrete.

Fată, nu vorbesc ca la interviu.

Vorbesc în „casnică”.

Uite ce faci! Apucă-te de băut ziua!

Poate ceva pastile. Ceva simpatic.

E cam greu când ai un devorator de țâță.

Puteai ține pentru tine.

Puiule, ai nevoie de prieteni.

Am prieteni.

Pe o rază de 15 km.

Niciun vecin, nicio speranță cu ei?

Nu, e o listă întreagă de nepotriviți.

Ăștia sunt nebuni.

Spun ce-mi trece prin minte.

Știu. Și te apreciez.

Te iubesc.

Și vin să te vizitez curând, bine?

Știu că scăpai de Mariah.

Nu știu cine e.

Te iubesc. Pa!

Naveen...

Uită-te la noi!

Colegi de tren. Tovarăși de navetă.

Megan a cerut divorțul.

Poftim?

Mă aștepta ieri acasă.

Cu valiza în capul scărilor, ca în filmele proaste.

Să-mi bag!

Cică e nefericită de mult, o ia de la capăt

cât e încă tânără.

Cică nu mai suportă toanele mele.

Nici măcar...

Nici nu am toane, Rob.

I-o trage dentistului.

Dr. James, singurul care lucrează pe asigurare.

E minunat! Trebuia să-mi fi dat seama.

Își trata cam mult dantura

pentru cineva fără probleme.

Are dinți grozavi.

Nu? Două periaje săptămânal!

A zis că vrea să-și pună o plombă. Să-mi trag una!

Știi ce ai zis la petrecerea burlacilor?

Nu. Eram beat și praștie de drogat.

Eram în Miami, maxilarul meu, în Texas.

M-ai luat de față

și ai zis: „Să nu crezi o Megan!”

Nostradamus! Dacă te ascultam!

Îmi pare rău...

Să vorbim despre tine! Uită de mine!

Cum e micuțul?

Doamne, e cel mai tare! E perfect.

Nu doarme și umple scutece ca un camionagiu.

Dar n-aș schimba pentru nimic în lume.

Tare! Și Samira?

Îmi tot pune întrebări

despre casa de peste drum.

- Serios? - Da.

Ce i-ai zis?

Ce-ar fi de zis?

Știi ceva? Ai perfectă dreptate.

Am încercat să ies din casă azi.

În timpul zilei?

Da. Și am dat de Lynn.

E exact cum a descris-o mama ta.

Băgăcioasă și imună la spațiul intim?

Exact.

Și m-a invitat să beau ceva cu vecinii.

Chiar așa?

Du-te! Eu și omulețul petrecem singuri.

Cred că mă duc.

Sunt curioasă cine vine.

Douăzeci de ani, zici? Probabil că-i știai.

Pe familia Grant?

- Ce-i? - Deci îi știai!

- Iar începi! - Cu ce?

Ce faci tu când devii obsedată de ceva.

E avocata din tine. Faci o fixație.

Mai știi conspirația cu ramen?

Ne-au dat afară din băcănie,

dar eu susțin că vindeau droguri

în supele instant. Era evident.

Aveai o pistă clară.

Nici n-aveau pisică.

Ce băcănie nu are o pisică?

Iubitule, nu-s obsedată. Fă-mi pe plac!

Spune-mi ce știi

- ... despre familia din casa dubioasă. - Familia dubioasă.

Stăteau vizavi de noi, dar...

cine își știe vecinii?

Eu le știam numele complet.

Toți bârfeau.

Da? Bine.

Apropo!

Că tot a venit vorba de bârfit,

Megan divorțează.

Îți datorez zece dolari.

Ghicești mereu ce va fi.

Mai rău, și-o trage cu dentistul.

- Cum? - Da.

Doamne!

Să nu crezi o Megan!

- Așa am zis și eu. - Da.

Aparent.

Iubito, să nu mă lași niciodată!

Unde să mă duc?

Da, ești prizonieră acum.

- Te iubesc, scumpule! - Și eu!

Dacă te înșel, n-o fac cu dentistul.

Mersi, iubito. Apreciez.

Cu cineva necunoscut.

Uau!

Data viitoare când bestia aia îmi folosește gazonul pe post de oliță,

o să scot pistolul de lipit.

Nu-mi vine să-mi cred ochilor de încântare!

E Samira!

Pe aproape.

Vino!

Stai jos!

E soția lui Rob Fisher de peste drum.

Sunt Dana Richards.

Mă bucur să te cunosc, în sfârșit.

Asemenea! Samira.

Samira!

Sunt groaznică la nume.

Nu te-am mai văzut pe aici.

Am zis că te-a inventat Rob.

Nu, sunt adevărată.

O mamă retrasă, cu sâni ca robinetele.

Dana e fost pușcaș marin.

Foarte decorată, multe medalii.

Uau!

Sunt și îndemânatică.

Am observat, fără să fiu indiscretă, că ai niște bucăți de gard

care sunt cam praf și le pot repara.

Accept oferta, singura „șurubelniță”

pe care o știu e cu vodcă.

- Uite-l pe Tod! - Bună.

Bună.

Tod e scump la vorbă.

Nu cred că te-am mai văzut.

Ne supraveghezi de la fereastră, Jimmy Stewart?

Care dintre noi e ucigașul?

Ce față ai făcut!

Scuze!

E ok. Se știe că în suburbii te distrezi urmărindu-i pe alții.

Nu m-ai văzut.

Casa mea nu are vedere spre a ta și am un program neobișnuit.

Cu ce te ocupi?

Una, alta.

Tu și Rob cu ce vă ocupați?

Eu, avocată de litigii civile.

Ce femeie puternică!

Nu știu ce e aia, dar bravo ție!

Iar Rob e editor de carte.

- Cum v-ați cunoscut? - La un concert Kaytranada.

Kate Ranada?

O să o caut.

Să-mi spui ce afli.

- Rob pare un romantic. - Este.

De cât timp locuiți aici?

Eu doar de câțiva ani.

Am vrut ceva cu natură,

dar ideea soției mele despre aer liber e un restaurant cu terasă,

așa că ăsta ne-a fost compromisul.

Apoi a fost detașată.

Și ea e în armată?

Nu pot confirma sau nega.

Sincer, în ciuda a două decenii

de vorbărie la televizor, sunt mulți

cărora nu le pasă de lesbienele de vârsta a doua.

Dar m-am simțit binevenită în mare parte.

Sunt aici de opt luni și zece zile.

Câtă precizie!

Ea e aici de o veșnicie.

Nu la fel de mult ca alții. Am venit aici cu Marty acum 15 ani.

Marty? Abia aștept să-l cunosc.

Din păcate, s-a dus.

- Lynn, regret enorm! Eu... - Mulțumesc.

Infarct.

A trecut aproape jumătate de an, dar îi simt prezența în fiecare zi.

Serile cu vin chiar ajută.

Suntem ca o familie.

Așa e.

Cu vecini nu ești niciodată singur,

nici când ți-ai dori.

Cum ați ajuns aici, orășenilor?

Părinții lui Rob, sigur îi știți,

s-au retras pe un vas de croazieră luna trecută.

E o opțiune. Nu pentru mine, dar e.

Ne-au tot spus să venim aici

și nu voiam, dar clădirea noastră a fost jefuită.

Am zis să încercăm, măcar pentru o vreme.

Slavă Domnului că ești în siguranță cu noi aici!

Care-i faza cu casa în stil victorian?

Măcel cu drujba? Cult satanic?

O mireasă trădată care și-a decapitat iubitul infidel?

E bântuită ca dracu'!

Luminile se aprind și se sting singure.

Am văzut.

Poate fi cablarea.

Un sceptic. Îmi place!

Lynn, ești istoricul zonei, spune-i!

A fost puțin înainte să apar eu.

Locuia o familie în ea.

- Familia Grant? - Da.

- Aveau o fată care... - A murit.

În casă?

Au fost zvonuri despre niște împrejurări misterioase

legate de moartea ei,

- ... poate chiar... - Crimă.

Apoi, părinții au plecat și nu au mai vândut casa.

Așa că a rămas pradă mucegaiului, scoțând din minți APHH.

Mi-aș da sânul stâng

ca să merg acolo pentru o vânătoare de stafii.

Bună tuturor!

Au venit prăjiturelele!

Parcă ar ști când îmi scade glicemia!

Rory profită de iubitorii de Chardonnay.

Câștig mai mult aici decât în cartierul meu.

Ca de obicei!

Și păstrează restul, scumpo!

Am văzut un cărucior la ușă.

Sunt un ajutor grozav de mamă.

Ar putea să vă intereseze?

- Câți ani ai? - 13, luna viitoare.

Mă pricep la prim ajutor, dezvoltarea copilului,

educație timpurie și înfășat.

Înfășat?

- Ok, Floarea-Soarelui! - Cartea mea de vizită.

Contactați-mă oricând!

Ești notar?

Parcă ne-ar fi auzit.

După atât amar de vreme?

E bună o lovitură de teatru.

DE VÂNZARE

OFERTĂ EXCLUSIVĂ

Îți place podcastul?

Doi care vorbesc despre construcțiile medievale.

Ești plictisitor.

Ești sexy când gătești.

Mersi, iubito!

Cum sunt vecinii?

În regulă. Cam ciudați.

Păi, e o fundătură.

Ce au fundăturile?

Oamenii sunt ciudați.

Nu știam că-s ciudați în fundături.

Se spune „fundătură” sau „stradă închisă”?

Parcă am fi în Fugi!.

Da, știu ce spui.

Când m-am mutat cu familia aici,

unii nu știau ce să creadă despre noi.

Dar e o zonă drăguță,

oamenii se consideră drăguți,

așa că se poartă drăguț, până chiar devin drăguți.

Ce drăguț!

Să ne înțelegem! Eram trist

până mi-am găsit oamenii.

„Oamenii lui”, adică

un puști ciudat cu accent amuzant

care fusese târât peste ocean

- ... după taică-su. - Amuzant?

Ce spui? Accentul tău făcea ravagii.

Încă face, sincer vorbind.

Știi că fetele îți ziceau Prințul Rob?

- Nu cred că era așa. - Ba da.

Se vinde casa victoriană.

Serios?

Asta înseamnă „De vânzare”.

Da, asta indică.

De ce n-ai zis că a fost ucis cineva?

Ce tot spui?

Fata familiei Grant.

Da, sigur. Alison nu a fost ucisă.

- Sunt doar zvonuri. - Alison.

Și ce a pățit Alison?

Nu...

Serios acum,

s-a întâmplat demult, nu mai știu.

Dar o știai.

Da, așa cum își cunoaște oricine vecinii.

De ce n-ai spus?

Am zis că nu e relevant.

A fost acum 20 de ani.

Nu degeaba Hinkley Hills e cel mai sigur oraș din America.

Bine. Mai ai ceva să-mi spui despre locul ăsta?

Nu.

Finalizată în 1902,

reședința Hinkley a fost

opera celui care a fondat Hinkley Hills, H. Horace Hinkley.

Magnatul minier și filantropul

a achiziționat 10.000 de hectare de dealuri împădurite în 1898

și le-a transformat în suburbia prosperă

care îi poartă numele.

Astăzi, Hinkley Hills e mai mult decât o comunitate idilică.

E un exemplu de solidaritate și valori ale familiei.

Hinkley Hills, cel mai sigur oraș din America.

SPONSORIZAT DE APHH

CASA VECHE HINKLEY HILLS

IMOBILIARE HINKLEY HILLS ALEEA ASHFIELD NR. 3

ALISON GRANT UCISĂ HINKLEY HILLS

„IA SFÂRȘIT CĂUTAREA ADOLESCENTEI” MARTIE 2005

Asta e!

Bună ziua! Vă pot ajuta?

Aveți secțiune de periodice?

Colecții de ziare vechi? Microfișe?

Sunt bine, mersi de întrebare.

Îmi cer scuze! Sunt nouă mămică și m-am sălbăticit.

Înțeleg.

Ce mogâldeață cafenie adorabilă!

Ca să vă răspund,

da, avem copii legate

din Hinkley Hills Herald, toate edițiile din 1946 până în prezent.

Aveți în minte o dată anume?

15 martie 2005.

O clipă, vă rog!

Din păcate, tomul a fost împrumutat.

- Da? - Revine într-o săptămână.

Puteți veni atunci.

Rămâne stabilit, Judy.

Bill! Ți-a scăpat un loc, dragă.

La naiba! O să facă.

Nici nu e casa ei.

Cu ce hrănește câinele ăla?

Și se mai supără că o înjură unii!

N-o să-ți vină să crezi!

DESCHISĂ PENTRU VIZIONARE

Doamne!

Știu.

Zici să intrăm?

Le plac salatele doamnelor albe?

Normal că intrăm!

Mă întorc, mă duc după Lynn.

Rob, dacă erai treaz,

te întrebam ce părere ai, dar asta e.

M-a trecut un fior.

Mai simte cineva fiori?

Deschid eu.

Mă pregăteam să mă ofer, dar mi-ai luat-o înainte.

E înțepenită.

Asta e...

Păstrați-vă calmul!

N-aș putea fi mai lipsită de calm.

Locul ăsta arată ca un muzeu.

Sau ca un mausoleu.

De-aia au aprins luminile. Să fie mai primitoare.

Bun-venit! Cum vă pot fi de folos?

Căutăm o casă enormă pentru nepoata noastră.

Am vrea un tur.

Urmați-mă!

Proprietarii cer

să nu se facă fotografii în interior.

Aceasta este biblioteca.

Plină de gust.

Ne place să citim.

Casa are podeaua originală,

realizată în stil Queen Anne.

Așa cum vă imaginați,

un strop de iubire și o unealtă de șlefuit vor face minuni.

Vă invit să vă uitați.

Mă scuzați! Bună ziua, bun-venit!

Discriminează cumpărătoarele în vârstă.

O pățesc mereu.

Pe bune? Nepoata noastră?

Minți foarte prost.

Dacă nu-l făceam să intre în joc, ne dădea afară.

E o vizionare. Adică...

Arunc o privire.

N-am văzut bucătărie mai urâtă!

Nu!

Tu când ai ajuns?

Bine.

Asta îți dă fiori!

Nici vorbă!

- Totul în regulă, doamnă? - Da.

Grozavă casă!

Foarte frumoasă.

VÂNDUTĂ

Îți vine să crezi? După 20 de ani.

Apusul unei ere.

Știm ceva despre viitorii vecini?

Au plătit cu banii jos.

S-a finalizat rapid.

Chiar și-o doreau.

El. E vorba de un el.

Continuă!

Un doctor.

- Cum ai aflat? - Am metodele mele.

Are un sistem de securitate care, în opinia mea avizată,

e exagerat pentru o reședință.

Ai nevoie de un astfel de sistem doar dacă ești în pericol

sau ai ceva de ascuns. Sau ambele.

N-am auzit atâtea cuvinte din gura ta.

Îi urez noroc cu Conacul Groazei

și sper că are un meșter bun.

Și un exorcist bun.

Trezește-te!

- Ai auzit? - Ce?

- Cât e ceasul? - E 02:00.

Se întâmplă ceva aiurea.

Bine. E foarte ciudat.

Ăla e...

Nu.

Asta e!

Le duc vecinului.

Sunt trist și înfometat.

Ghinion! O să fiu drăguță.

Nu aici vecinii se poartă drăguț

până devin drăguți?

- Așa am zis. - Da.

Mami pune ceva la cale.

Ce? Vreau să știu ce învârte, tu nu?

Poate nu învârte nimic.

Un tip se mută într-o casă părăginită și bântuită la 02:00. Serios?

E clar că învârte ceva.

E ciudat rău.

Când ai luat-o?

Sunt un ninja.

L-am culcat.

Cinci minute la sânul stâng și a picat.

Grozav, iubito!

Grozav? Miracol!

Dacă adoarme când se întunecă,

stând nemișcat, e ceva radical.

Un moment revoluționar.

La ce te uiți?

Negresele tale sunt tot acolo.

Pe bune?

De ce naiba nu mănâncă negresele?

Poate evită glutenul.

Aruncă-le, dă farfuria!

E o farfurie bună.

Nu are sens.

Tuturor le plac negresele.

Sunt Beyoncé a deserturilor.

Dacă nu, sunt

- ... Gică-contra. - Gică-contra. Jinx!

Poate n-a văzut că le-ai adus.

Camera funcționa.

Scuze! Îmi place când ai aerul de avocată.

Liniște în sală!

Dnă avocat, veniți la bară!

Obiecție!

Ce ai mai observat?

S-au mișcat jaluzelele.

Se uită la noi?

Ar putea, clar.

Mai bine...

Știe mereu.

Nu. Am fost arogantă.

Am țintit către soare

și mă pedepsește, ca un zeu mic și răzbunător.

E-n regulă. Îl plimb eu.

Bine.

Vin acum!

Mulțumesc.

Mă întorc imediat.

- Te iubesc. - Te iubesc.

Odihnește-te!

Haide!

Dă-o naibii!

Vreau farfuria înapoi.

Cine se crede?

Să-mi refuze negresele.

Îmi iubesc negresele. Le mănânc singură.

Să țină naibii farfuria!

Fir-ar!

E totul ok?

Mâinile sus!

Ce se întâmplă?

Am aflat că era un străin la reședința Grant.

Ghici a cui descriere se potrivește!

Hei! Ce naiba se petrece?

Noul proprietar a văzut o persoană de culoare pe lângă casă.

E o mare neînțelegere.

Da? Cică s-a întâmplat de două ori.

- Îi duceam negrese. - Hei!

E soția mea. Și casa noastră, unde locuim cu fiul nostru.

Dă-te-ncolo!

Robert Fisher.

Danny Daniels. Din liceu.

Auzisem c-ai venit.

Gata, puiule!

- Mami... - Scuze!

Știi că trebuie să venim.

Ce nebunie!

Consideră uitat, prietene!

Da, nu-ți face griji!

Toți arată așa la vârsta asta.

Nu-mi vine să cred, Robert Fisher!

Să aveți o seară plăcută!

Mulțumesc.

Ai mulțumit polițiștilor?

Fir-ar!

Ce naiba e cu mine?

Iartă-mă, iubito!

Nu putem trăi vizavi de cineva ca el.

Ce se întâmpla dacă nu ajungeam la timp?

Ce faci, omule? Ce rahat!

Turnătorul ăla o să regrete ziua când a venit aici.

Da, am folosit „să regrete ziua”.

Cu plăcere!

- Bună. - Bună.

Mi-a zis Tod ce-ați pățit.

Am auzit pe stația poliției.

Ce dracu'?

Ce vrei, puiule?

Vrei niște vin? Niște înghețată?

Vrei un asasin? Știu persoane.

Eu sunt persoana. Doar zi!

Bine. Ne mai gândim la ultima, dar aș bea niște vin!

Da. Panaceul universal.

Și profilare rasială?

Îți înțelegem furia.

N-o să facă mulți purici aici.

Ce discurs plin de ură!

Îmi place energia asta!

A venit și somelierul.

Rob! E o aberație de proporții scandaloase

și nu o vom tolera.

Să aduc pahare?

- Da. Simte-te ca acasă! - Imediat.

- Vino! - Bine.

Da. Du-te mai încolo!

Ar trebui să dormim aici la noapte.

Uniți suntem puternici! La adăpost!

Stăm cu rândul de pază, nu?

- Ca pușcașii. - Da. Nu mă mișc

- ... din față. - OK.

- Bine. - Am băut multă cafea.

Mă descurc.

Stau trează noaptea și dorm...

Tod! Trebuie să fim uniți și să formăm o alianță.

- Sunt lup singuratic. - ... front comun.

Am niște lanterne mari, aduc zece.

Ai chestii aduse de la pușcași?

Am multe în garaj.

Trebuie să-mi amintesc codul de la valiză.

Ăștia sunt licurici?

Da.

Voiam să văd licurici în copilărie,

dar în oraș nu se văd.

E ca și cum ai zări o zână în sălbăticie.

Nu e corect.

Începusem să mă simt acasă.

Avem mult spațiu și comunitatea.

Să fiu a naibii dacă vreau să car căruciorul patru etaje!

Ar trebui să rămânem.

Vreau ca Miles să aibă licurici.

Familia noastră nu pleacă pentru un dobitoc rasist care refuză negrese.

O facem!

La naiba, normal că o facem!

Vii?

Imediat.

Respir un pic aerul de suburbii.

La naiba!

Subtitrarea (română): Deluxe Media Traducerea: Karina Han