Original subtitles

-Time-out! Time-out! Arbitru! Arbitru! Time-out!

- Dean!

-În regulă, fiți pe fază. Mobilizarea.

Bine, bine. Mai aveți 44 de secunde.

Atât. Asta e tot ce aveți.

Așa că uitați de urale, de mulțime, de recrutori.

Nimic din toate astea nu există.

Dean, caută mingea și caută-l pe Horse.

-S-a făcut, șefu'. -Horse,

caută coșul. -Mm-hmm.

-În regulă, să mergem. Lupii de Oțel, urlați.

-Hai, hai, hai!

Unu. Doi. Trei! -Unu. Doi. Trei!

- Mișcarea, mișcarea!

-Hei, hei! Dă-i-o lui Mason! -Minge, minge, minge!

-Horse e liber! -Da, da.

Tăiați, tăiați, tăiați!

Horse!

-Da, să mergem. -Da!

-Hai, baby. -Whoo-hoo!

Da! Poți s-o faci, Mason!

-Whoo! -Da!

Poți s-o faci, Mason!

- Mason...

- Horse!

-Du-te! Du-te! Du-te!

-Îl văd. Aah!

Aici, aici! Horse!

-Aruncă! Aruncă! Trage la coș!

Da! Da!

Mișcă-te!

- Mason...

-Da! -Da!

Da! Da!

-Hei, unde naiba e Horse?

- Lupii de Oțel! - Lupii de Oțel!

- Mason...

Mason...

-Te rog. Te rog, te rog! Nu încă!

Bine?

Uită-te! Uită-te!

Uită-te!

Vezi? Vezi? A dispărut!

În regulă?

Lasă-mă în pace!

-Iată-l! Regele momentelor decisive!

-Horse, ești cel mai tare! Da, da!

-Da!

-Hai! Hai! Hai, omule!

-Am crezut că te-am pierdut acolo.

-A fost o aruncare superbă.

Știi asta? -Da.

-Horse!

-Hai, omule! Ești acolo de o veșnicie!

-Ești sigur că ești singur acolo, amice?

Ce se întâmplă? -Da.

Sunt doar eu și mă-ta...

Aaahhh!

-Horse! Nu!

-Repede, repede! Să ajute cineva!

Să ajute cineva!

-Horse!

-♪ Trăim vremuri disperate ♪

♪ Sunt vremuri disperate, draga mea ♪

♪ Nu există nicio cale de ieșire ♪

♪ Nu există nicio cale, mă tem ♪

♪ Mi-am stăpânit toate lacrimile ♪

♪ Doar ca presiunea să nu se vadă ♪

♪ Ca o bombă cu ceas care ticăie ♪

♪ S-ar putea să explodez într-o zi ♪

♪ Nu împinge, nu îmbrânci ♪

♪ Mai bine ai grijă ce faci ♪

♪ Când sunt ♪

♪ Cu spatele la zid ♪

♪ Aș putea face orice ♪

♪ Când sunt ♪

♪ Cu spatele la zid ♪

-♪ La zid ♪

-♪ Mi-aș putea asuma orice risc ♪

♪ Când sunt ♪

♪ Cu spatele la zid ♪

-♪ Cu spatele la zid ♪

-♪ Aș putea face orice ♪

♪ Tu ai avantajul ♪

♪ Ei bine, eu n-am nimic de pierdut ♪

- Trezirea!

-Doamne, Rel! -Hopa!

-Ce rost mai are să bați la ușă

dacă oricum intri peste mine?

-Mă bucur să te văd instalat, vere.

Știi tu, gen, ți-ai personalizat spațiul.

Adică, serios, Chrys,

dacă ai nevoie de ajutor să despachetezi restul...

Sunt o adevărată mașinărie de forat de când

am început să lucrez în weekend la oțelărie,

așa că ajut oricând cu plăcere.

O, viniluri! Frumos.

Ultima oară când te-am văzut, ascultai muzică de top.

-Aveam 11 ani, Rel.

-Când ai început să asculți toate vechiturile astea?

-Nu se învechește...

muzica bună. -Oh!

-Doar muzica proastă îmbătrânește.

-Ei bine, anunță-mă când vrei pipa

și papucii lângă foc.

Știi tu, dentiera pe noptieră.

Oh! Oh.

Șosete murdare. Șosete murdare.

Oricum, nu vrem să întârziem în prima ta zi.

Școală nouă, un nou început.

Toate... chestiile astea bune.

Bine, mă duc să aduc mașina.

-♪ Mi-a pierit vocea ♪

-În regulă. Să mergem.

Trebuie să ne grăbim dacă nu vrem să întârziem.

La naiba.

Aproape că am uitat „Răzbunătorul”.

S-ar putea să fie puțin diferit

față de fosta ta școală din Chicago,

dar, ăă...

bun venit la Liceul Pellington!

Ăă, ascultă, Chrys, știu că ești verișoara mea și toate cele,

dar te rog să nu simți că trebuie să stai cu mine

sau cu ceilalți tocilari.

Și... e Grace. Ea...

Ea stă cu cei populari acum.

-♪ Am spart un pahar, m-am împiedicat și-am căzut ♪

♪ Am spus secrete pe care nu trebuia să le spun ♪

-Nu caut o gașcă, Rel.

-Bine. -Ești în dreptul dulapului meu.

Mișcă-te. -Hm! În regulă. Hm!

-♪ ...sunt în viață ♪

♪ E sinucidere socială ♪

♪ Sinucidere socială ♪

-De ce scrie „Calul”? -Hă?

Oh, e porecla lui, ăă, Mason Raymore.

E un puști care a murit --

Ooh!

-Nu poți folosi asta.

-Mi-au repartizat acest dulap.

-Școala asta n-are niciun respect pentru morți, frate.

-Pellington există de mult timp, băieți.

Toate dulapurile astea au aparținut unor oameni morți.

-Hei, Grace, părul tău arată foarte bine azi.

-Mersi, Rel.

Hei, cine e... prietena ta?

-Cine? Oh.

Oh, ăă, nu.

Ăm, e verișoara mea.

-Stai, stai, stai.

Tu ești fata cea nouă?

Am auzit...

că tocmai a ieșit de la dezintoxicare pentru drogați

după ce și-a ucis tatăl sau ceva de genul.

-Gata, încetează, Dean. -Nu, nu, e ridicol.

Vreau să spun că școala s-a dus naibii.

-Poate era și drogat când l-a omorât.

-Taci, Tanner.

-Ce?

-Ei bine, ar trebui să taci

pentru că nu știi nimic.

-Păi, e adevărat? Ești o drogată?

Adică, sigur arăți ca una

cu geaca asta de la second-hand.

- Oh! - I-auzi!

-Așa se face! E verișoara mea, tuturor!

-Hei! Taci, ciudatule! -Hei! Ajunge!

Destul!

-Ah. Voi patru, bătându-vă pe holuri...

detenție, după ore.

-Psihopata asta tocmai m-a atacat cu cruzime,

Domnule Craven. -Să începem cu detenția.

Bine? Și putem discuta despre suspendare mai târziu.

-Ăm, domnule Craven? -Da?

-Am văzut ce s-a întâmplat. Ea n-a făcut nimic.

-Nu, nu, nu. I-a dat un genunchi în zona genitală, domnișoară Gains.

Asta chiar e ceva. -Nu. Eu --

-Știi, știi. Și pentru că mi-ai băgat pe gât opinia ta necerută,

ni te poți alătura și tu la detenție.

Bine? Bun. Ne vedem mai târziu.

-Ne vedem acolo.

-Ei bine, s-a dus întâlnirea la piscină, iubito.

Bună treabă. -Crezi că mai sunt buni

pentru făcut copii? - Oribil.

-Hei. Vorbesc serios.

-A fost grozav.

Ăă, ascultă, o să fii bine, nu?

Da? Da? Bine. Să ai o zi bună!

-Hei. Îmi pare rău pentru ce au spus.

-Oh, nu-ți face griji. Adică...

nu se înșală cu nimic.

-Ăm... oh. Stai așa. Te ajut eu.

-Nu -- nu am nevoie de ajutorul tău.

-Bine.

Chrysanthemum...

Chrysanthemum...

-Haideți, avem doar o oră.

Să n-o irosim.

Ah. Mă bucur că ni te-ai alăturat.

Chrysanthemum.

-Chrysanthemum? La naiba.

-E Chrys, de fapt.

-Ooh!

-Hopa! Ce e asta?

E o pipă?

- Nu. - Ăă, domnule Craven?

-Da, Dean? -O întrebare --

Avem voie cu, gen, ustensile pentru droguri în școală?

Știți, mai ales când cineva se identifică

ca fiind, gen, un drogat.

-Nu e o pipă. -Hei, adu-mi-o încoace.

-Am găsit-o în dulapul meu.

-Oh. Wow.

-Credeți că valorează ceva?

-Nu știu.

Pare a fi un instrument muzical, nu-i așa?

Un fel de fluier sau un kazoo.

Vreau să spun, asta e cu siguranță mayașă timpurie,

dar restul, vreau să spun... nu știu.

Ar putea fi olmecă.

-Puteți traduce ceva de pe ea?

-Nu știu. Să -- Să aruncăm o privire.

În regulă.

A trecut mult timp de la facultate.

Oh, priviți. E un cuvânt aici.

S-ar pronunța „K'aaba”...

ăă, care înseamnă „a vorbi”

sau poate însemna și „a chema”.

Mai e un cuvânt pe partea asta.

S-ar putea să fie „Pixan”.

-Se scrie P-I-C?

-Ăă, nu. „P”... Se pare că e...

P-I-X-A-N.

De ce? Ce faci?

-„Invocarea morților”.

-Wow. Hmm.

Nici măcar nu mai ai nevoie de o diplomă.

Doar cauți și gata.

-Ascultați, nici n-ar fi trebuit să --

-Ah, cred că ar trebui să am eu grijă de asta.

Ar putea avea, de fapt, ăă, o valoare istorică uriașă.

Și -- Și ai spus

că ai luat-o dintr-un dulap al școlii.

Nu-ți aparține. Bun. În regulă.

Ascultați, cred că e un moment bun

să încheiem detenția pe azi.

-Ah! -Da. Da.

-Vă mulțumim, domnule Craven. -O idee excelentă.

-În schimb, aș vrea să scrieți un eseu de cinci pagini

despre rolul sacrificiului ritualic

în Mesoamerica antică.

-Serios? -Faceți șase. Șase pagini.

-Nu, nu. E în regulă. Plecăm.

-Da. -Am ieșit.

-Hei. Um, ne vedem toți la Grace

să o vedem cum compune un haiku de șase pagini despre sacrificii de sânge.

Deci ne vedem la 7:00?

-Vrei să spui că suntem toți invitați acum?

-Da, micuțule Dean, suntem toți invitați.

Chiar și tu.

Se numește să fii primitor și să nu fii un nesimțit.

În regulă, conduc eu.

Vreau să ajung acasă dintr-o bucată.

-Ne vedem acolo.

-Îți place de Grace, nu?

-Da.

Într-o zi, o să-mi încerc norocul.

-Whoa.

- Craven. Craven...

-Hei, um, ascultă...

legat de dimineața asta...

N-aveau niciun drept să vorbească despre ce s-a întâmplat

cu tatăl tău în felul ăla.

-Adică, e în regulă.

-N-a fost vina ta. Știi?

-Chiar nu vreau să vorbesc despre asta.

-Da. Da. Da, bine.

Deci... cum a fost prima zi la Liceul Pellington?

-Um, Ellie pare drăguță.

-O, Doamne.

-Adică, nu e nimic special, dar, gen...

-„Răzbunătorul”.

-Oh! Bine.

Ah. Bun.

Hm.

-Ah.

Ah.

Hm.

Hm.

Asta e...

mai mult decât un mirliton.

Hm.

-Avem o coliziune rutieră majoră. Sunt două victime.

Un deces de sex masculin.

Ești bine?

-N-am vrut să te sperii.

Abia ai început aici?

-Atât de evident, nu?

-Puțin.

Noah... Haggerty.

Sunt pastorul pentru tineret de la St. Marks.

Ești credincioasă?

-Nu prea le am cu religia.

-Ah. Nici eu.

Dar Îl iubesc pe Dumnezeu.

Ar trebui să treci pe la biserică cândva.

Să cunoști câțiva oameni. Sunt oameni buni.

Oameni adevărați care-L iubesc pe Iisus. Nu?

Dar, de asemenea, știi tu...

...puși pe distracție.

Fiind nouă în oraș,

s-ar putea să nu știi unde să mergi dacă ai nevoie de ceva.

-Nu știu.

-Ei bine, sigur, sigur. Înțeleg.

Ești curată.

Dar dacă vrei vreodată să te murdărești puțin...

Uite, ce zici de un cadou de bun venit în oraș?

-Hei, du-te dracu' departe de ea!

-Hei! -Oh!

-Stai!

-Dumnezeu are o misiune pentru toți.

Doar încerc să-i ajut pe cei aflați la nevoie.

Bine?

Bine.

Deci nicio pagubă, nicio vină.

Sunt mereu aici dacă ai nevoie de mine.

-Ah! -Ești bine?

-Sunt bine.

-Hei, deci predicatorul ăla...

e un personaj de ispravă, nu?

Culmea e că părinții își trimit copiii la biserica lui...

crezând că e un model de urmat.

Dar nu e doar un ciudat.

Le vinde droguri copiilor.

Iar acum un an, unul a făcut supradoză.

Într-o zi, o să primească ce merită.

Hai să plecăm de aici.

-Ah.

Hm.

Hm.

Aah!

La dracu'...

-Whoo!

-Ce mai zici? -Hei.

-Ați terminat deja eseul nostru?

-Ce ai pățit la față? -Ce?

-Oh, a fost o altercație cu Noah Haggerty.

N-a fost nimic. Oricum...

ia uite ce am.

Ta-da!

-Să-mi bag picioarele!

Charlie?

Charlie.

Charlie?

Charlie.

-Mă tem că școala e închisă, domnule.

Sunteți... sunteți pe o proprietate privată.

Am chemat deja paza, deci...

ar fi bine să plecați.

-Domnule Craven? -Să-mi trag palme!

-Sunteți bine? -O, Doamne!

-V-am strigat numele, dar...

Vreți să stați jos un minut?

Să vă trageți sufletul?

-Nu, nu, nu. Sunt bine. Cred doar că am...

lucrat cam mult în ultima vreme.

Bine.

- Oh, domnule Craven?

Secretul dumneavoastră e în siguranță cu mine.

-Ce e asta?

-♪ E un semn rău ♪

-Vreau să-l invoc pe bunicul meu.

-Dar bunicul tău nu e mort.

-Dar e, gen, foarte bătrân. Și face chestia asta,

gen, o băutură grozavă. -Timmy, du-te în camera ta!

E un mic ciudat.

-♪ Acum totul e clar ♪

-Oh, Chrys.

-♪ E un semn rău ♪

-Știi, e chiar destul de frumos.

-Dacă lucrul la Urgențe m-a învățat ceva,

e că moartea nu e niciodată frumoasă.

-N-o să mor.

- Oh! De ce nu m-am gândit la asta?

-Oh!

Craven...

-Bine, băieți și fete.

Să ne gândim la cei dragi dispăruți.

-Dă-i bătaie, iubito. Te provoc.

-Cred că zic pas la toată faza

cu fluierul morții care invocă fantome.

-Pa, Chrysanthemum. -Pa.

-Pa! -Hei.

Nu trebuie să pleci.

-Oh, eu... trebuie să despachetez.

-Haide, iubito. Adică, ce se poate întâmpla așa rău?

-E în regulă. Ar trebui să plec.

-Asta a fost, ăă...

...intens.

-Acum ce facem?

-Stai. Stai, stai.

Ascultați. Auziți asta?

Cred că am auzit ceva venind.

-Oh! Ce?! Oh! -Dean!

-Ugh! Dobitocule!

Dumnezeule. -Ești așa de scârbos!

-Ugh! -Ok, în nota asta, eu am plecat.

Nu e amuzant.

-Uite, ți-am spus că totul e o prostie.

Bine?

-Hei!

Scuze dacă a fost ciudat diseară.

Ăă, ar trebui să vii mâine.

E Festivalul anual al Recoltei din Pellington.

Mere glazurate, sculptat dovleci,

labirint înfricoșător din baloți de paie.

E distractiv.

Și mergem mereu.

Și probabil e ultimul an când vom fi toți împreună

înainte să plecăm să ne trăim viețile incredibil de serioase de adulți.

-Sună drăguț.

-Da, mi-ar... plăcea dacă ai veni.

-Hei, Ellie!

Ți-ai uitat, ăă...

-Mersi.

Diabetică.

Medicamentele mele.

Întârzii la tură, dar, um...

Ăă, dă-mi un mesaj despre Festivalul Recoltei.

Rel are numărul meu.

-Ok.

-Rel, e heterosexuală?

-Nu știu.

N-a fost niciodată prea evident.

Dar, ăă...

ceva îmi spune că vom afla.

-♪ În noaptea întunecată și singuratică ♪

♪ Mi-am dat inima ție ♪

♪ Acum visez la o iubire știută doar de noi doi ♪

♪ N-ai vrut inima mea s-o păstrezi ♪

♪ Acum iubirea noastră s-a risipit ♪

♪ Și în umbrele nopții ♪

♪ Inima mea va rămâne ♪

-Nici gând.

♪ În noapte ne-am întâlnit, și ♪

♪ În noapte ne-am despărțit ♪

♪ În noapte ne vom reîntâlni ♪

♪ Chiar și numai în visele mele ♪

♪ Dar noaptea e de partea mea ♪

♪ Gândurile tale se vor întoarce la mine ♪

♪ În momentele când ești singură ♪

♪ Înainte să adormi... ♪

Am adus ciocolată caldă!

-Bate la ușă, te rog!

-Hopa! Scuze. -Cineva ne urmărește.

- Poftim. E fierbinte. Atenție.

-Mi s-a părut că am văzut pe cineva în copac.

-Eu nu văd pe nimeni.

Probabil ți se pare.

-O, Doamne.

O, Doamne. O, nu.

-Ce? -I-am trimis din greșeală mesaj lui Ellie.

- Oh, la naiba. - Trebuie să plec din oraș, trebuie să mă duc.

-Da, asta... asta e...

Da. E de rău.

-Da, crezi?

Ce să-i spun?

-Ăă... ăă... -Ce să-i spun?

-Um, prefă-te că ți-a furat cineva telefonul.

-Da, și i-a trimis mesaje deocheate

unei fete pe care am cunoscut-o acum mai puțin de 24 de ore?

-Da. -Da.

-Da, merge. -Mm, da, sigur.

-Scrie... O, da. Îmi -- îmi răspunde.

Um...

-Semn de întrebare?

De ce semn de întrebare? Ce să-i spun?

-Hei, hei, hei, hei.

Fii relaxată, ok? Liniștește-te.

Ok?

Orice ai face...

nu părea disperată.

-Ok.

-Mm.

-„Dacă ai noroc”.

-Ce? Ce?! Nu!

Relaxată, nu Kardashian.

Să vedem...

„Ne vedem atunci”.

-„Ne vedem atunci”? -Boom.

Se pare că cineva merge la Festivalul Recoltei.

Mm?

-♪ În noapte ne vom reîntâlni iar ♪

♪ Chiar și doar în vis ♪

-Ce fac eu aici?

-♪ Chiar și doar în vis ♪

♪ Chiar și doar în vis ♪

♪ Chiar și doar în vis ♪

-Tu, prietene, nu ar trebui să conduci.

-Eu, prietene, sunt concentrat, la naiba.

Adică, am ajuns acasă, nu-i așa?

-Fii atent, fii atent.

Trage la coș...

Și ratează!

-Povestea vieții tale, LeBron.

-Du-te naibii, frate.

Ne, ăă... Ne vedem la școală?

-Da. -LeBron.

-Pupă-mă în fund, javră.

-Pupă-l pe al mă-tii. -Urlă Lupii de Oțel!

-Ce? -Hă?

- Gracey...

-Timmy, te aud!

Timmy! Încetează!

Bună?

Timmy?

- Gracey...

-Dean?

Tu ești?

Nu e amuzant.

Timmy!

-Mama spune să intri acum

altfel te vei zbârci de tot.

-Unde e toată lumea?

-Hai. Să mergem.

-Vom avea consilieri pentru doliu disponibili

dacă vreun elev are nevoie să vorbească cu cineva.

E greu pentru noi toți.

Dl. Craven a fost un membru dedicat al Pellington...

- Ce se întâmplă?

-Dl. Craven a murit aseară.

-Ce? Cum?

-Se pare că avea cancer pulmonar în stadiul patru.

Dr. Wells a spus că e uimitor că era pe picioare ieri.

-Cred că nu mai trebuie să scriem lucrarea aceea.

-Dar îi vom simți lipsa.

Sunt sigură că dl. Craven ar vrea să știți

cât de mult i-a plăcut să predea aici,

și cât de recunoscător a fost să dedice atâția ani

din viața lui acestei școli.

Atât dl. Craven, cât și Mason Raymore

au fost membri mândri ai...

Ellie...

Chrys...

-Ai uitat asta aseară.

-Nu e al meu. -Nu-l vreau.

Mă trec fiorii.

-Eu zic să arunci porcăria aia voodoo.

E de rău augur. -Știu o casă de amanet

în partea de est, de fapt. Am putea...

-Sau am putea pur și simplu să-l returnăm familiei lui Mason.

-Da.

Da, sunt de acord. Ăm...

-Da, nu, asta -- asta era și următoarea mea sugestie.

-Pot -- pot să conduc eu dacă vrei.

Le desenezi singură?

De ce le ascunzi? Sunt frumoase.

-Ăm, nu știu. Cred că sunt personale.

-Mereu mi-am dorit un tatuaj.

Mama nu m-ar lăsa niciodată.

Cum știi ce vrei să desenezi?

-Cred că găsești ceva ce iubești

și lași să te marcheze pe viață.

-Atât de simplu, nu? -Mm. Simplu.

-Uită-te la locul ăsta.

-Bună ziua?

Ușa era deschisă.

-♪ Oameni buni, mă duc la Infirmeria St. James ♪

♪ Să-mi văd iubita acolo ♪

♪ E întinsă pe o masă lungă și albă ♪

-Avem ceva care i-a aparținut lui Mason.

♪ Atât de dulce, rece și frumoasă ♪

-M-am născut în casa asta.

Speram să și mor aici.

Dar banca spune că nu mai este nici măcar a mea.

-Îmi pare rău, noi doar...

-Poate am noroc

și cad mort astăzi.

Memento mori.

Mementouri ale mortalității.

Totul trebuie să dispară.

Am călătorit în toată lumea colecționându-le.

Fiecare cultură, credință și filozofie are propriile sale.

Unele se luptă cu moartea,

altele dansează cu ea.

-Face parte din colecția dumneavoastră?

L-am găsit în dulapul lui Mason Raymore.

-Nu tu l-ai găsit.

El te-a găsit pe tine.

Așa cum l-a găsit pe nepotul meu.

Așa cum m-a găsit pe mine.

Acum o jumătate de viață.

Într-o piață de pe o alee lăturalnică din Guatemala.

Mi-a luat nepotul, fiica.

Și va mai lua și alții.

– Ce este?

– In Choka.

Strigătul.

O comoară furată de la un popor prădat.

– Ni s-a spus că însemnele spun „invocă morții”?

– Nu...

Nu chiar.

Însemnele spun...

„invocă-ți moartea”.

În ziua în care te naști...

se naște și moartea ta.

Din acea zi, ea te caută.

Dacă ți-e scris să mori la 90 de ani,

îi va lua 90 de ani să te găsească.

Dacă ți-e scris la 30, doar 30.

Dar dacă auzi fluierul țipând,

asta schimbă totul.

O chemare de la In Choka îți ghidează moartea.

Așa că te găsește mai devreme.

– Cum arată?

Moartea.

– Ca tine, desigur.

Vei deveni ceea ce ai fi fost

în ultima ta suflare.

Păstrează asta.

N-a fost niciodată a mea ca s-o iau.

– Și dacă nu vreau să mor?

– Atunci n-ar fi trebuit să te naști.

– Adică, ai văzut-o.

E pe multe medicamente.

Și tocmai și-a pierdut familia.

Asta ar zdruncina pe oricine.

Și vorbind ca viitorul Dr. Gains,

adică, nu există nicio știință medicală

în spatele a ceea ce spune ea.

– O, da, nu.

Știu.

Erau prostii.

În mare parte.

Dar crezi că dl Craven l-a folosit ca Mason?

– Poate.

Dosarele lor vor fi la spitalul unde lucrez.

Vom găsi ceva acolo.

Când l-ai menționat pe Mason, mi-a venit o idee.

– Wow.

– E ceva legat de moartea lui

care pur și simplu nu se leagă.

A luat foc într-o cabină de duș,

iar ei au dat vina pe o scurgere de gaze.

– Aici. Raymore.

– Au trebuit să folosească fișa dentară ca să-i confirme identitatea.

– Doamne.

Era atât de rău ars.

– Trebuie doar să verific fișa unui pacient...

– Rahat!

Șt!

Rahat!

– „Structura osoasă sugerează aproape 50 de ani.”

Ellie, câți ani avea Mason când a murit?

Ellie. Ce vârstă are?

– Ăă, 17. De ce?

– Pentru că raportul legistului spune aproape 50.

„Vei deveni ceea ce ai fi fost în ultima ta suflare.”

– Deci Mason ar fi murit când era mai bătrân din cauza scurgerii?

– Da. Dl Craven, cancerul acela l-ar fi ucis în cele din urmă.

– I-aș mai fi dat încă 10 sau 15 ani.

– Da, dar nu aseară.

– Aici Dr. Andrews...

Cineva a fost în arhiva și a umblat la dosare.

– Ellie... – Verifică sistemul să vezi cine a fost aici...

– Toți am auzit acel fluier.

– Mersi.

– Trebuie să-i avertizăm pe ceilalți.

– Vor fi la Festivalul Recoltei.

– Alo?

Yahhh!

– Bună. Cu ce te servesc?

– Doar puțin. – Una din astea?

– Da, te rog. Mulțumesc.

– Sănătate. – Pa.

– Haide, Grace. Hei!

N-ai nevoie de rahatul ăla.

– E doar iarbă. E naturală.

– Ce-ar fi ca în loc să te joci de-a drogatul,

să mergem la standul de jocuri?

Îți voi câștiga un ursuleț.

Sunt un trăgător de elită, să știi.

Poc-poc...

bum!

– Întotdeauna ai fost, Rel.

– Atunci, dă-mi o șansă.

Putem lăsa locul ăsta în oglinda retrovizoare.

Așa, shazam!

Dispăruți.

– Ești un tip drăguț, Rel.

Și un om bun.

Chiar bun.

Într-o zi, vei face pe cineva mai bună decât mine

atât de fericită.

-♪ Apoi spui: „Mai încet” ♪

♪ Rămân în urmă ♪

-Grace!

Vino la mine!

-♪ Dacă te pierzi, caută-mă și mă vei găsi ♪

♪ Din nou și din nou ♪

♪ Dacă cazi, te voi prinde, te voi aștepta ♪

♪ Din nou și din nou ♪

Am venit să-ți sug sângele!

- Iac, scârbos. Încetează.

- Ești gata să te sperii? - Da. Poftim.

- Dar trebuie să-mi dai un avans de două minute.

Bine? Pentru că voi ajunge la clopotul ăla

și o să-l sun cu toată forța, bine?

- Două minute. Am înțeles. - Două minute.

- Apoi o să-mi găsesc diavolița mea sexy.

- Mm.

Succes cu asta.

- Vrei să vii și tu, Batman ciudat fără aripi?

Poate te las, ăă, să te uiți.

- Ha, ha, ha. Nu. Nu. E Răzbunătorul!

Batman n-are aripi!

Sunteți niște nenorociți de pușcași tâmpiți.

- Rel tot nu răspunde.

Trebuie să-l găsim.

- Uite-o.

Toți prietenii tăi sunt storși de vlagă acolo.

Am eu un sos special dacă vrei.

- Hei.

- Bună.

Tu ce te vrei a fi?

O lesbiană?

- Să-mi bag picioarele.

- De la tine am învățat asta.

- Hei, scorpiilor!

N-aveam de gând să rănesc pe nimeni.

- Da?

Dar băiatul ăla pe care l-ai omorât cu drogurile tale?

Pe el l-ai rănit?

- Nu știu despre ce vorbești.

- Nu s-a terminat!

♪ Hei, fetițo ♪

- ♪ Tânjesc după gustul buzelor tale ♪

♪ Hei, fetițo ♪

Yahhh!

- ♪ Tânjesc după trosnetul biciului tău ♪

- Grace, iubito, unde ești?

Dumnezeule...!

- Dacă mai sare ceva la mine...

Crezi că e ilegal să bați măr un zombie?

- Nu-ți face griji, frate. Te păzesc eu.

- Yahhh!

- Gata. Bag picioarele.

În regulă, Grace!

Grace, iubito, unde ești?

Cele două minute au trecut!

- Ooooh!

Gracey!

- Gracey...

- Rel, unde sunt ceilalți?

- Rel, unde e Grace?

Rel?

- Nu știu. În labirint, cred?

- Trebuie să mergem să-i găsim.

Rel, haide, trebuie să vorbim cu ei.

- Hei! Hei, hei! L-am lovit!

Eu...

Băieți, stați! Așteptați-mă!

E pentru Grace.

- Haide.

- Deci, ăă, despre ce e vorba?

- Gracey...

- Te rog răspunde. Te rog răspunde, te rog răspunde.

Gracey...

Oh!

- Hei, haide, trebuie să-mi dai un indiciu.

- Dean, nu, nu, ascultă. Ascultă, sunt...

Sunt aproape de centru și asta -- nu știu,

bătrâna asta nebună dracului încearcă să mă urmărească.

- Iubito, calmează-te. E un labirint bântuit.

Se presupune că te urmăresc.

- Dean, te rog. Trebuie să vii să mă găsești.

Ea -- Îmi tot spune numele, dar n-am idee cine este.

Te rog grăbește-te. Te rog grăbește-te.

M-am rătăcit.

- Gracey...

Dispari, bătrână nebună și nesimțită!

- Iubito?

Iubito, ce se întâmplă?

- Iubito...

Grace? Grace?

Hei, Tan, să mergem. Haide.

- Gracey...

Ajutor!

- Dean! Te rog!

- Grace, unde ești?

Spune-mi unde ești.

- Frate, de ce te grăbești?

- Grace?

- Să mă ajute cineva!

Dean! Te rog!

– Grace!

– Ajutor! Dean!

– Gracey!

– [Mârâituri]

Ajutor! Ajutor!

Ajutor! Ajutor!

– Ajutor!

– Grace!

– Grace!

– Dean! Sunt în spirală! Sunt aici!

– Grace! Grace!

Aceea nu era Grace.

Nu știu cine era persoana aia îmbrăcată așa,

dar nu era ea.

– Ea era.

Ar fi trebuit să moară de bătrânețe.

– Cum adică „ar fi trebuit”? Are 18 ani!

– Ascultă!

Grace e cea care a suflat în fluier.

Dar toți eram cu ea la piscină.

– Ellie are dreptate. Toți eram acolo.

Toți am auzit acel... sunet.

Ne-a invocat morțile tuturor.

Iar eu...

Simt că ne urmărește.

– Și eu l-am văzut.

Azi-dimineață, la adunare.

A fost un fel de criză.

– Nu, nu. Eu... eu mă retrag.

– Hei, niciunul n-ar trebui să fie singur acum, Dean!

– Uite, nu știu ce se întâmplă

sau unde e Grace,

dar toate chestiile astea dubioase

au început de când a venit ea în oraș.

– Glumești?

Tu ai provocat-o să sufle în fluierul ăla blestemat.

Tu ai împins-o să o facă.

E vina ta că e moartă!

Hei! Dean, Dean!

Oprește-te!

– Am înțeles.

Îți plăcea puțin de ea.

Dar oameni ca tine...

...nu au nicio șansă vreodată.

– Rel.

Rel!

– Jucați-vă în continuare de-a „Scooby Doo”.

Eu mă duc să mă îmbăt și s-o aștept pe Grace să vină acasă.

– Dean...

– Dean? Tu ești?

– E în regulă. Doar... am avut un coșmar.

– Ai trezit-o pe mama ta. Trebuie să fie la magazin...

– Da, du-te înapoi la culcare.

– Mai bine n-ai mai bea la volan, fiule.

Asta o să-ți aducă sfârșitul.

– Cum se simte? – E distrus.

E îndrăgostit de Grace de când erau copii, așa că...

Hm, ai găsit ceva despre In Choka?

– Nu prea.

Doar niște culte New Age

și niște escrocherii.

Dar trebuie să găsim o cale să oprim asta.

– Da. Ar trebui să ne întoarcem la d-na Raymore mâine.

– Ai văzut vreodată pe cineva murind?

Câțiva. În spital.

– Am făcut supradoză acum un an.

Tata m-a găsit și m-a dus la spital,

și eram...

Eram la mai puțin de un kilometru, și...

...ne-a lovit un camion.

– Îmi pare atât de rău.

– Acum am muzica...

muzica lui, știi, eu...

o ascult.

Mă face să mă simt conectat, ca...

Ca un pod, presupun.

– Avea gusturi bune.

♪ Dar am avut noroc o dată înainte ♪

♪ Și nu vreau să închid ușa ♪

– Acțiunile mele l-au ucis pe tata, și nu e...

nu e nimic ce pot face în privința asta.

Uneori mi-aș dori să fi fost eu.

– Dar n-ai fost tu.

Și ești aici.

Tocmai ți-am spus cât de praf sunt.

– Toți suntem praf.

Tu doar se întâmplă să o știi.

Iar faza aia pe care ai făcut-o cu Noah...

A fost chiar tare.

Da, dar tu ești stăpână pe situație.

Știi, ești... ești deșteaptă și amuzantă, și...

Iar eu sunt doar...

Ești Chrysanthemum.

♪ Dar dacă dragostea e ceea ce cauți ♪

♪ Atunci pot oferi puțin mai mult ♪

♪ Și dacă ești beat pe undeva și ai leșinat pe podea ♪

♪ Oh, Joey, nu mai sunt supărată ♪

—Ești nebun. Nu era ea.

—Viitoarea noastră moarte ne vânează.

—Toți am fost acolo. Toți am auzit acel... sunet.

—Am început să lucrez în weekend la oțelărie.

...oțelăria...

—Toți am auzit acel... sunet.

—Ne-a invocat tuturor moartea.

—Te rog să nu întârzii. Starea ei s-a cam înrăutățit.

-Ne-a luat prietenul.

Ce vrea?

-Olmecii ofereau suflete

pentru a-și potoli zeii morții.

In Choka le colectează de mii de ani.

-Dar nu ne-a venit timpul și trebuie să-l oprim.

-Moartea este de neoprit.

Odată chemată, nu se va lăsa.

Dar există o cale de a-i schimba cursul.

-Dar cum?

Cum -- Cum îi schimbăm cursul?

-Dă-i morții tale...

viața altcuiva.

-Ce vrei să spui?

-Oferă-i lui In Choka...

...un nou sacrificiu.

Când moartea ta e aproape,

însemnează pe altcineva cu sângele tău,

și vei fi cruțat.

-Să-i însemnăm cu sângele nostru?

-Nu. Nu, nu putem face asta.

-Să mori nu este o alegere.

Chrysanthemum...

Este inevitabil.

Dar să trăiești...

...asta depinde de tine.

-Cred că era pregătită. -Ei bine, eu nu sunt pregătit.

Și tocmai ne-a spus exact ce trebuie să știm.

-Nu. Mă opun oricărei soluții care implică crimă.

-Și atunci, asta e tot? Doar așteptăm să murim?

-Am văzut-o.

Moartea mea.

Fac supradoză.

Cu un ac în braț.

-Chrys...

-Nu vreau să mai consum iar.

-Nu vreau să mai rănesc oamenii din nou.

Nu vreau să mă rănesc pe mine.

Mai degrabă aș muri.

-Uite, îmi pare rău, dar timpul se scurge.

Toți ne-am văzut moartea și noi suntem următorii,

așa că nu avem de ales acum.

-Nu, Rel, vom fi bine dacă rămânem împreună.

-Chiar crezi asta?

-Rel... -Trebuie doar să mă gândesc!

Bine?

-Rel! Oprește-te!

-Îl sun pe Dean.

-Și revenim acum la un reportaj local din Pellington,

despre evenimentele tragice de la Festivalul Recoltei de aseară.

-Acum câteva momente, paramedicii au ridicat un cadavru de la fața locului.

În acest moment, nu avem multe informații,

dar ceea ce știm este că femeia nu a fost încă identificată.

Poliția roagă pe oricine ar putea-o cunoaște să se prezinte.

Între timp, este o situație foarte agitată

chiar aici, la fața locului.

Poliția a izolat complet zona cu bandă

în timp ce își continuă investigația.

Suntem în așteptare, și de îndată ce...

-Mamă?

Tată?

Mamă, tu ești?

Mamă.

Tată?

- Dean...

Lasă-mă în pace!

-Dean? Ce naiba se întâmplă acolo?

-Tată? Nu, nu! Nu! Tată!

Tată, îl vezi?

- E în regulă?

-Dean, deschide ușa.

O sperii pe mama ta. -Nu... nu pot!

- Ce se întâmplă?

-Puiule, doar deschide ușa.

-Nu pot. -Dean, deschide ușa.

-O să intre. -Despre ce vorbești?

-Dean! Haide, dragule.

-Uite, trebuie să mă asculți, te rog!

- Lasă-ne să intrăm!

-Te rog.

- Dean!

-Ce se întâmplă acolo, Dean?

-Haide, dragule!

-Dean!

-Rel?

Rel?

-Revenger.

-Ellie. Unde e asta?

-E oțelăria din cealaltă parte a orașului.

-La naiba!

-Ce este?

-Să fiți în siguranță, tuturor.

La aceeași oră săptămâna viitoare.

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc că ați venit.

♪ Ești spălat în sângele mielului? ♪

♪ Te încrezi tu deplin în harul și puterea Lui? ♪

-Nu face situația asta dificilă.

-Ce naiba e asta?

-Tipul de la moară mi-a vândut-o.

E încărcată.

-Ce faci, omule?

-Trebuie să faci ce spun eu, ok?

-O, zău?

Pun pariu că nici nu știi să folosești chestia aia.

-Să-mi bag picioarele!

-Acum...

-Ticălosule!

-S-a terminat cu tine, prietene.

-Ești terminat de tot, în puii mei.

Ce e așa amuzant?

-Nu înțelegi.

Eu nu mor așa.

-Ești un ciudat dracului.

Hei! Te-am avertizat!

Rahat!

La naiba! La naiba!

-Ce rost are să mă târăști până aici?

-Aici voi muri eu.

Deci aici vei muri și tu.

-Ce?

Ce, ești nebun? Hă?

-Asta le dai tu lor?

Tinerilor tăi, ăă...

...credincioși?

-Vrei și tu? Sunt toate ale tale.

Ia-le, n-ai decât.

-De câte e nevoie?

-Una te va face fericit,

două te vor face să zbori.

-O să iau trei.

-Înghite. Înghite!

-Înghite.

Hei, omule, poți te rog să-mi spui despre ce e vorba?

Hă?

Stai, stai, stai, stai, stai.

Hei. Hei.

Isuse Hristoase!

Hei, hai-- hai să vorbim despre asta, omule.

Ce e chestia aia, hă?

E vrăjitorie, omule?

Cu asta te ocupi? Ești satanist?

Hei, ascultă...

-Moartea e aproape.

Trebuie să te însemnez acum.

-Ce?

Nu, nu trebuie să mă însemnezi, omule!

Ia porcăria aia de lângă mine!

-Rel!

Rel, nu trebuie să faci asta!

-Ellie!

-Rel. Lasă arma jos.

-Nu e corect. -Rel, lasă arma jos.

-O scursură criminală ca el apucă să trăiască,

în timp ce tu, eu sau Grace murim?

Ți se pare că are vreun sens?

-N-are niciun sens. -Rel...

Oprește-te.

-Stai înapoi.

-Te rog, Isuse. Te rog, Doamne.

Voi fi instrumentul Tău. Caut iertarea.

-Taci! -Îmi pare rău pentru ce am făcut.

I-am vândut marfa mea. N-am vrut ca el să moară.

-L-ai ucis pe băiatul ăla! -A fost un accident.

-L-ai omorât! -N-am știut, bine?

N-am știut că o să moară.

-Taci! -Nu sunt un om rău.

Sunt spălat în sânge.

Isuse, voi fi ciocanul din mâna Ta, Doamne.

Așa să-mi ajute Dumnezeu, salvează-mă naibii acum.

Rel, te rog!

-Rel, oprește-te! Nu o face!

E greșit. Oprește-te, ok?

Nu trebuie să faci asta.

-Te rog. -Putem repara asta.

Te rog, Rel. Te rog.

Rel.

-Mulțumesc, Isuse.

Sunt însemnat doar de Dumnezeu. Sunt însemnat doar de Dumnezeu.

Sunt însemnat doar de Dumnezeu. Și sunt izbăvit.

-Bănuiesc că toată lumea trebuie să moară o dată.

-Mai zi o dată?

-Am spus că toată lumea trebuie să moară.

-Ai spus „o dată”.

Asta e.

Asta e. Așa oprim asta.

-Cum?

-O, la naiba...

E aici.

-Ce e aici?

- Rel...

-Rel, ce se întâmplă? Ce este?

Rel...

-Nu! Nu!

-Adu-l înapoi!

- Ce naiba?!

-Rel!

-Chrys...

-Nu e vina ta. Nu avem ce să facem.

Chrys. Chrys, trebuie să plecăm.

Trebuie să plecăm!

Ai spus că există o cale de ieșire.

-Nu las să te prindă.

-Deci, care e planul?

-Am invocat moartea și nu putem fugi de ea.

Acum trebuie să murim.

Asta nu înseamnă că trebuie să rămânem morți.

Asta e tot ce ai?

-Am insulină de rezervă pentru urgențe.

De câtă ai nevoie?

-Destulă cât să oprească o inimă.

-Insulina nu va fi de ajuns să provoace un stop cardiac.

Ăă...

Am o idee.

-Adu tot!

-Bine, deci, încă o dată.

Te injectez,

mă asigur că n-ai puls, nicio bătaie de inimă,

deci ești tehnic moartă.

-Și apoi glucagonul, ca să nu intrăm în hipoglicemie

când defibrilatorul repornește inima.

-Bine. Dă-mi una din alea.

O să -- o să-ți fac eu ție, iar tu mie.

-Trebuie să mă asigur că trăiești.

-Îmi pare rău.

- Nu...

-Ellie!

-Chrys!

Îmi pare rău!

Glucagon.

- Îți mulțumesc, Doamne.

Îți mulțumesc că m-ai salvat.

Îți mulțumesc că m-ai salvat.

-Te rog, funcționează.

-Bine. Bine.

Bine.

-Chrys.

Nu.

Chrys. Haide.

Chrys. Nu!

Haide.

Chrys, haide. Haide.

-Haide. -Te aud.

-Nu. Nu încă. Nu încă, nu încă, nu încă!

Haide, haide!

-Moartea e de neoprit.

Odată chemată, nu se va lăsa.

Ce drăcie satanică e asta?

Aah!

Chrys, haide.

Întoarce-te la mine.

Te rog!

Întoarce-te la mine. Am nevoie să trăiești!

Chrysanthemum.

Chrysanthemum.

Chrysanthemum!

-Să mori nu e o alegere.

Este inevitabil.

Dar să trăiești...

-...asta depinde de tine.

-Ellie!

-Ești Chrysanthemum.

Ellie!

Ellie!

Ellie!

-Trezește-te.

-Nu!

Stai departe de ea!

-E așa cum ți-am spus.

Dumnezeu are o sarcină pentru fiecare.

Doar încerc să-i ajut pe cei aflați la nevoie.

Dar tu...

tu nu mai poți fi mântuit.

Pe când eu...

eu sunt spălat în sângele mielului.

Da.

-Fie ca trupul Domnului nostru Iisus Hristos

să-ți păzească sufletul în viața veșnică.

Amin.

- Te încrezi pe deplin în harul și puterea Lui?

-Hei...

Ce naiba?

Noah...

-Ce? Mă auzi? Nu. Stai înapoi!

Hei. Hei.

Stai, stai, stai.

Îmi pare rău.

-Grozavă primă întâlnire, nu?

Chrys...

-Au trecut trei luni, două săptămâni și patru zile.

Acum le număr pe fiecare în parte.

-♪ Păstrând secrete până când totul a devenit un pic prea zgomotos ♪

-Întotdeauna am crezut că moartea este inamicul.

Dar acum nu mai sunt așa sigură.

-♪ Aș putea să-l acopăr ♪

-Nimeni nu are o veșnicie.

Dar avem momentul de acum.

-♪ Scriind fraze pe care le credeam destul de profunde ♪

-Cred că pot trăi cu asta.

-♪ Și simt că greutatea e prea mare de dus ♪

♪ Ar trebui să renunț, poate să mă căsătoresc ♪

♪ Doar timpul va spune ♪

♪ La montajul final ♪

♪ În ultima scenă ♪

♪ Există o ultimă fată ♪

♪ Oare seamănă cu mine? ♪

♪ La montajul final ♪

♪ În ultima scenă ♪

♪ Există o ultimă fată ♪

♪ Și știi că ea ar trebui să țipe acum ♪

- Asha...

Asha...

-♪ Oh, da ♪

♪ Da ♪

♪ Oh, da ♪

♪ Oh, da ♪

♪ Oh, da ♪

♪ Ooh, da ♪

♪ Mergi prin metrou ♪

♪ Ochii lui îți ard o gaură în spate ♪

♪ Un pas în spatele tău ♪

♪ Se năpustește, pregătit de atac ♪

♪ Cerșește îndurare ♪

♪ El râde în timp ce te vede sângerând ♪

♪ Ucigașul e în spatele tău ♪

♪ Setea lui de sânge îi sfidează toate nevoile ♪

-Bună dimineața tuturor.

Așa cum este obiceiul aici la Liceul Pellington,

pentru a începe noul semestru,

o întâmpinăm pe boboaca Asha Nelson,

care va cânta la vioară imnul școlii noastre.

-Așteaptă! Stop! -Stop!

-Stop! -Stop! Stop!

- Stop!

Sunetul morții Furnizat de răducuTLC