Original subtitles

Iarăşi?

De ce, Gilda?

VISÂND LA LEI

Da! Aici suntem!

Veniţi!

Gilda "Calami".

Calani.

Astrocitom... Cât mai aveţi de trăit?

Cam un an şi jumătate.

Pentru a fi admis, trebuie să aveţi o boală terminală

şi cel puţin o tentativă de suicid.

Văd că aţi bifat "mai mult de trei tentative".

Când a fost cea mai recentă?

Acum două luni.

E atât de greu!

Felicitări, aţi fost admisă.

Semnaţi aici.

Costă 400 de euro.

Aveţi aici o clauză de renunţare.

Spune că...

"...nu răspundeţi pentru informaţiile care duc la decesul participantului..."

Joy Transition International e dedicată împlinirii

fiinţei umane pe de-a-ntregul

prin programul "Joy Transition".

Cum spune şi sloganul: "Viaţa noastră, moartea noastră."

Nu poţi vorbi despre viaţă fără moarte.

Această clauză ne oferă protecţie juridică.

Programul cuprinde o secţiune numită "Joy",

în care vă puteţi conecta la magia vieţii,

şi secţiunea "Transition", cu tehnici pentru o tranziţie finală nedureroasă.

În regulă...

Dar mă învaţă să mă omor fără să mă doară?

Absolut!

Fără îndoială!

Au apărut corporaţii pentru orice, chiar şi pentru moarte.

Ce caut eu aici?

E simplu.

Chimioterapia n-a mers. Cancerul e inoperabil.

Mă va ucide într-un an jumătate.

M-am hotărât să i-o iau înainte.

Glonţul mi-a rămas în creier. N-am putut vorbi săptămâni întregi.

M-am ales cu o lună de zile de logopedie

şi terapie de grup pentru bolnavi de cancer.

Încă vreau să mor.

Înainte să vină de la sine.

Evident.

Bietul de tine!

Cancerul şi tentativele mele de sinucidere

l-au afectat foarte mult.

După cum vedeţi,

terapia de grup m-a ajutat enorm.

Dar nu e prima dată când văd aşa ceva.

Muribunzilor trebuie să le pese mai mult

de sentimentele altora decât de ale lor.

Aproape că e o obligaţie morală.

Chiar dacă eşti pe moarte, gândeşte-te

la ceilalţi şi la intenţiile lor bune!

S-ar cuveni să spui: "Îmi cer scuze că sunt pe moarte."

Tatăl meu.

Cancer pancreatic.

Mai frecvent decât al meu, dar aproape 100% letal.

Avem gene bune în familie!

Asta sunt eu.

Şi familia mea.

Unchiul Wilson, fost militar.

Hai, omule! Fii tare!

Trebuie să fii puternic! Luptă!

Roagă-te la Fecioara Maria!

Mătuşa Chica.

Văduvă de profesie.

Verişoara Emilia.

Habar n-am cu ce se ocupă.

Ştiu că durerea e cumplită, dar rămâi cu noi!

Gândeşte-te la noi!

Nici n-ai observat că am adus fursecuri.

Vedeţi la ce mă refer? O avalanşă de altruism!

Să nu vă fie milă de mine, bine?

Nu îmi doresc asta.

Te iubesc!

Vom fi mereu împreună, bine?

Doare, nu?

Pe mine m-a durut mult.

Dar, când a murit, am mai înţeles ceva.

Acum, că e rândul meu, voi proceda cum vreau eu.

Eu sunt cea care moare! E moartea mea!

Duceţi-vă dracu! M-aţi auzit?

Duceţi-vă dracu!

Te-ai săturat de durere? De teamă? De înşelătorii?

De oameni şi guverne cărora nu le pasă de demnitatea ta?

Dacă eşti pregătit pentru tranziţia finală

şi vrei să o realizezi în felul tău, înainte să fii cuprins de durere,

vino să cunoşti oameni aflaţi în aceeaşi etapă a vieţii.

Joy Transition International.

Viaţa noastră, moartea noastră.

De-asta am ajuns aici, cu aceşti paraziţi.

Dacă statul nu te ajută să mori şi ţi-e frică, ai de ales?

Câte tentative?

Una.

Ai tăiat paralel sau perpendicular pe vene?

Perpendicular.

Semnează, te rog.

Costă 400 de euro.

Jorge Costa?

Corect.

Cât mai aveţi?

Doi ani, aproximativ.

E foarte greu!

La câte antidepresive iau,

nimic nu e greu!

Înainte să semnez, aş vrea să ştiu...

Dacă mă sinucid, deşi oricum sunt pe moarte,

e un păcat?

Aveţi o opţiune online? Nu îmi plac grupurile.

Foarte bine!

Aşa! Continuaţi!

Zâmbet interior...

Zâmbet exterior.

Zâmbet interior, zâmbet exterior...

Zâmbetul e bucurie, iar bucuria e precursorul tranziţiei.

Viaţa e alcătuită din tranziţii, iar moartea e doar una dintre ele!

Pentru a alege tranziţia potrivită, trebuie mai întâi să simţiţi bucurie.

Bucuria de a trăi!

Bucurie pentru oamenii care zâmbesc în jurul vostru...

Foarte bine!

Nu vă opriţi, continuaţi!

Zâmbet interior...

Zâmbet exterior!

Urmează o parte esenţială a atelierului nostru.

E printre preferatele mele.

Sistemul de parteneri!

Ridicaţi-vă şi îmbrăţişaţi persoana de lângă voi

şi spuneţi cum vă cheamă.

Nu vă temeţi!

E doar o îmbrăţişare.

Foarte bine!

Aici apare în peisaj Amadeu.

Ca şi mine, şi-a pierdut părinţii de mic.

Avea opt ani.

Au căzut făcându-şi poze.

A fost decesul anului provocat de selfie.

Ne rugăm ca Dumnezeu să ne miluiască

prin Fecioara Maria...

De atunci, are o obsesie şi o afinitate pentru moarte.

Când a absolvit cursurile de îmbălsămare şi psihologia durerii,

Amadeu şi-a găsit de lucru în preajma morţii

şi spera să îşi trăiască viaţa în obscuritate.

Dar obscuritatea l-a ocolit.

Amadeu nu a dormit de cinci ani.

A luat antidepresive, somnifere, degeaba.

Apoi s-a gândit că e ceva mai grav.

Bruno vă va împărţi chestionare,

să vă cunoaşteţi mai bine

în sesiunile cu partenerii voştri de aici şi de acasă.

Le poţi împărţi.

Partenerul vostru vă va oferi sprijin necondiţionat în program.

Bun-venit în sala noastră dedicată sistemului de parteneri.

Puteţi începe prima sesiune.

Să nu mâncaţi toate gustările deodată!

În regulă?

Eu sunt Amadeu.

Ştiu, mi-ai zis.

N-ai spus cum te cheamă.

Gilda.

Gilda şi mai cum?

Gilda Gilda.

Le-ai tăiat pe ambele?

Da.

Perpendicular sau paralel cu venele?

Perpendicular.

M-au întrebat asta şi în interviul de selecţie.

Durează mai mult aşa. Mori mai greu.

E mai degrabă un strigăt de ajutor decât o tentativă serioasă.

M-a durut rău. Nu suport durerea.

Asta e problema tuturor celor de aici.

Tu ce ai?

Ce boală?

Tumoră malignă în creier.

Dar tu?

Tumoră spinală intramedulară, inoperabilă.

Cât mai ai?

Un an şi jumătate.

Dar cu paralizie şi dureri mari.

Dar tu?

Tot cam aşa. Doctorii vor să mai facă analize.

- Ce e? - Ce?

De ce te uiţi aşa?

Cum?

Cu faţă de căţel.

Vrei să-mi fie milă?

- Nu. - Nu îmi e.

Nu mi-e milă de tine.

Poate eşti un nenorocit şi lumea ar fi mai bună fără tine,

de preferat, cât mai repede.

De ce să-mi fie milă?

Mi mi-e milă de tine, absolut deloc.

Mănânci castravetele?

Cu ce te ocupi?

Ce meserie ai? E prima întrebare.

Sunt profesoară şi traducătoare.

Am fost, până m-am îmbolnăvit şi m-am pensionat anticipat.

Eu lucrez la pompe funebre.

MEMENTO MORI VĂ AŞTEPTĂM ORICÂND!

E mai util!

Amadeu!

Nu mai face zgomot!

Nu când fac sport!

Tatăl tău a spus că priveghiul începe la 15:00.

Fă-mi masaj!

Mă doare umărul.

- Poza a ieşit grozav! - Grozav.

Pentru pagina firmei.

Continuă.

"Nu vă neglijaţi sănătatea!"

Vreo veste de la doctori?

Mai fac nişte analize. Unul a întrebat dacă am cherofobie.

Ce e aia?

Teama de fericire.

Chestia cu moartea veselă te ajută?

Joy Transition International.

Nu ştiu, abia am început.

Super! Mi-a plăcut spectacolul.

Dar hai mai repede puţin. Mă cam grăbesc.

Da, sigur. Îmi cer scuze.

Nenorociţii m-au înviat de şapte ori!

Acum priveghi, înmormântare... Nu se mai termină!

Hai odată!

Voi sunteţi mereu atât de grăbiţi...

E aşa de frumos unde vă duceţi?

Nu poate fi mai rău decât aici.

Aşa e.

Ai tăiat perpendicular sau paralel cu venele?

Dacă tai perpendicular, e mai degrabă...

Un strigăt de ajutor decât o tentativă serioasă, ştiu.

Nu e uşor, puştiule.

- Vrei să vorbim? - Nu.

Cum e?

Să fii mort?

E ca o amintire foarte veche care îţi revine dintr-odată.

O amintire veche care...

Îmi faci o favoare?

E pentru nepotul meu.

Eram apropiaţi. Am vrut să-i las ceva, dar n-am apucat.

Notează adresa.

Ştiu, pare ciudat. Are o obsesie şi o afinitate pentru moarte.

Bun-venit la primul element al tranziţiei.

E o discuţie informală şi complet spontană

despre cele mai uzuale, dar dureroase metode de autoterminare

şi şansele lor ridicate de eşec, de peste 85%.

Pe scurt, acestea cuprind

sinuciderea folosind cuţite sau arme de foc.

Bruno?

Arme de foc.

Sinucidere prin impact letal.

Avem subcategoriile:

maşină, tren, barcă,

vite sau altele.

Sinucidere prin cădere.

Subcategoriile sunt:

suprafeţe dure sau moi, precum apa.

Sinucidere prin otrăvire cu produse de uz casnic.

Sinucidere prin spânzurare.

Mă ajuţi?

Nu eşti singura care moare, Gilda.

Aşa e. Am auzit că e o problemă universală.

Ştii ce vreau să spun. Şi eu mor.

Nu mori! Ai o problemă cardiacă minoră, eşti bine.

Nu e un concurs.

Ajunge!

Se poate agrava.

Am nevoie de tine.

Şi tu ai nevoie de mine.

Nu îmi pun aşa ceva pe faţă!

Toată lumea a făcut-o.

Uneori, trebuie să porţi Masca Fericirii.

De ce?

Fiindcă, astfel,

chiar dacă auzi lucruri triste,

vei fi înconjurată de zâmbete.

Din raţiuni juridice.

Dacă ne prind, putem spune că e teatru sau un joc.

Taci, Bruno!

E alegerea ta. Pune-ţi Masca Fericirii sau pleacă.

Minunat!

Aplauze pentru Gilda!

N-a fost aşa de greu, nu?

Înainte să vă las cu şefa, Eva,

să vorbim despre componenta Joy de săptămâna viitoare.

Birth Joy, bucuria de a da naştere.

Mulţi ani, trăiască!

Mulţi ani, trăiască!

Mulţumesc.

Îmi place tortul!

Mulţumesc!

- Ce e? - Deschide!

Un voucher de călătorie pentru orice târg funerar din Europa.

Mi s-a luat să merg la târguri funerare!

Mergem împreună!

E profitabil.

Îţi faci relaţii, te extinzi... Cum să nu mergi?

Nu!

Nu vreau!

Vreau să fac sex, asta vreau.

N-am mai văzut o femeie goală vie, în afară de mama ta.

La asta visez.

La mulţi ani, tati!

O poză pentru pagina firmei?

Iată cea mai folosită substanţă pentru sinucidere nedureroasă.

Nembutalul

sau pentobarbitalul de sodiu.

E foarte greu de găsit, mai ales în Europa,

unde e permisă doar utilizarea veterinară.

Dar, în aceste ţări,

Mexic, Peru şi Thailanda,

există o piaţă neagră pentru Nembutal.

Pentru a vă ajuta, oferim asistenţă de călătorie

la preţuri foarte rezonabile.

Dacă există un moment când ar trebui să fim egali, acela e moartea.

Dar, dacă eşti bogat, până şi moartea e altfel.

Primeşti o moarte de lux!

Ştiu la ce vă gândiţi.

"E chiar aşa de greu să te sinucizi? Eu nu m-aş obosi cu prostiile astea!"

Dar ceea ce ştiu toţi cei de aici, iar tu, nu,

e că 80% dintre oamenii care încearcă să se sinucidă dau greş.

65% eşuează la a doua sau a treia încercare.

Eu, de pildă, am patru tentative.

Prima dată a fost când am aflat că am un cancer incurabil.

Am încercat ca în Roma antică.

Nu e tocmai ideal, dacă nu suporţi durerea şi sângele.

Probabil ajungi într-o cameră de spital

şi cine te-a găsit te va urî.

Sinuciderea prin electrocutare în cadă, ca în filme?

Merge doar foarte rar.

M-am ales cu şase luni de fizioterapie

şi cu leziuni nervoase permanente.

Apoi, am încercat fără violenţă.

Găseşti pe internet pentobarbital de sodiu

şi alte medicamente letale.

Sunt false.

Am ajuns iar la spital, pentru o spălătură gastrică.

E mai complicat decât pare.

Nu doar pentru că te temi de durere

sau te temi să părăseşti lumea asta nenorocită, dar frumoasă.

Ci fiindcă te temi de eşec şi de ce urmează.

Cum poţi să te motivezi,

când succesul te sperie la fel de mult ca eşecul?

Acum, veţi spune:

"De ce nu te-ai aruncat de pe o clădire?"

Un ghem de carne şi oase se izbeşte de ciment cu 100 km/h.

Stop joc, s-a terminat.

E simplu, nu?

Dar, când ajungi la momentul în care să îţi pui capăt vieţii,

fiecare celulă din corpul tău va striga:

"Opreşte-te!"

Tu ai sări?

I-ai văzut pe fiica mea şi soţul ei?

Doar lacrimi şi suspine!

Ce ipocriţi!

Nu vă mişcaţi, vă rog.

S-au purtat oribil cu mine, înainte să mor.

Acum, spun: "Ne e dor de ea!" şi "Biata de ea!"

Dar, înainte,

spuneau doar "Taci!" şi "Nu te mai suport!"

De parcă moartea ar fi fost vina mea.

Ştiţi, uneori, oamenii care vin aici

sunt mai fericiţi dacă au parte de puţină...

Puţină ce?

Răzbunare.

De exemplu, nişte greşeli la înmormântare.

Sau cheltuieli neprevăzute.

Îmi place ideea!

Cum e să fii mort?

Ca şi cum cineva ar fi lângă urechea ta

şi ţi-ar şopti numele întruna.

Aici va fi priveghiul.

Nu vă îngrijoraţi. Vom avea grijă de mama dvs.

Aici găsiţi informaţii despre pachetele de servicii.

Oferim reduceri atractive şi opţiuni mai distractive.

Putem face un diamant din cenuşa ei.

Sau artificii.

Ei bine... Haideţi în a doua cameră.

Problema morţii prin hipoxie e de natură logistică.

Numărul unu,

calitatea pungii de plastic.

Majoritatea lor se rup uşor când se instalează hipoxia şi panica.

O soluţie evidentă ar fi...

Numărul doi.

Legarea mâinilor.

Problema e,

cum îţi legi a doua mână?

Înseamnă că ai nevoie de ajutorul altcuiva,

care devine implicat într-un caz de omucidere

sau sinucidere asistată.

Sau vă puneţi mai întâi punga pe cap

şi apoi folosiţi cătuşe.

Acum, cel mai important

e să stabilim ce otrăvuri sau medicamente puteţi lua,

ca experienţa să fie mai puţin dureroasă şi înspăimântătoare.

Astfel, nu vă veţi pierde hotărârea la jumătatea procesului.

Există azidă de sodiu...

Notaţi, nu repet!

- Warfarină... - Dr. Eva?

Warfarină.

Dr. Eva?

Clasica cianură...

Dr. Eva?

Dr. Eva?

Dr. Eva?

Dr. Eva!

Să continuăm. Brometalină...

Gilda?

Eşti acasă?

Gilda?

Gilda?

Ce faci, Gilda?

- Calmează-te, Lucio. - Ce-i cu punga?

Fir-ar să fie!

- N-aveam de gând să o fac! - Fir-ar!

Eu doar...

Nu mai suport!

Nu făceam nimic, Lucio.

Lucio, nu făceam nimic!

Gândeşte-te la lucruri vesele.

Concentrează-te exclusiv

la lucruri vesele.

Gândeşte-te că faci un lucru simplu,

ceva care te înveseleşte mereu.

Şi respiră.

Respiră.

Gânduri vesele.

Viaţa noastră.

Moartea noastră.

Foarte bine! Nu uitaţi de sesiunile cu partenerii voştri

în acest weekend, la voi acasă.

Bine?

Foarte bine!

Gilda?

Pot să intru?

Gilda?

Gilda?

Mă ajuţi să mă ridic?

Sigur. Credeam că...

- Credeai că sunt moartă? - Da.

Ţi-ai zis "norocoasa" sau "sărmana"?

Sau "ce bine, încă un client"?

Ce s-a întâmplat? Nu te poţi mişca?

Vrei să chem salvarea?

Doctorii au spus că paralizia totală va fi cel mai grav simptom.

Începe treptat, un picior, o mână...

Sunt paralizată de câteva ore. Apoi, îmi trece.

Înseamnă că mi se agravează rapid cancerul.

Voiam să văd cum se simte paralizia totală.

Şi cum se simte?

Mort e mai bine.

Unde te muţi?

Nicăieri.

Încerc să strâng bani

pentru o clinică de sinucidere asistată din Elveţia.

Costă 15 000 de euro. Poţi face rost de atâţia bani?

Elveţienii te ajută, dacă dovedeşti că ai nevoie.

M-am înscris.

Încearcă şi tu!

Nu trebuie să completăm chestionarul ăla cretin?

Să începem.

Ce ai vrea să ţi se scrie pe piatra de mormânt?

"Aici odihneşte cineva care vrea să rămână anonim."

Pe a ta ar scrie...

"Cruci cu 25% reducere la achiziţia unui sicriu."

Glumeşti despre orice?

Te referi la clişeul

"ţii oamenii la distanţă prin umor",

"frica de intimitate"...

Aşa ceva.

Da, exact asta fac.

Următoarea întrebare: cine ai vrea să-ţi viziteze mormântul?

Primesc pe oricine.

Doar să-mi aducă un vin şi o ţigară.

Bărbaţi frumoşi.

Femei.

Ai pe cineva?

E în chestionar?

Am văzut haine bărbăteşti.

Am avut pe cineva.

Am avut mulţi.

Ultimul mi-a reproşat că sunt într-un cult de sinucigaşi.

Dar tu n-ai răspuns. Cine îţi va vizita mormântul?

Sigur colegii tăi vor da petrecere în cimitir!

Nu.

Nu mi-e milă. Ai înţeles?

Fără milă.

Râsul unu!

Râsul doi!

Râsul unu!

Râsul trei!

Râsul unu!

Râsul doi!

Râsul trei!

Râsul unu!

Râsul doi!

Râsul trei!

Râsul doi!

Râsul unu!

Râsul trei!

Gilda?

Bruno!

Chemaţi salvarea!

Unde te duci?

Vino înapoi!

Asta nu mai vrei să vezi, nu?

Vrei să mă ignori?

Uită-te! Uită-te bine de tot!

Florile sunt frumoase. Le-ai furat de la firmă?

Chiar din mâinile mortului.

Nu mai e nimeni aici?

Bolnavii în stadiu terminal primesc o rezervă doar a lor.

Hai să te ajut.

Sunt mai bine, dar nu-mi simt braţul.

Nu mai vrei?

Te-ai dus azi?

Modulul Benelux.

- Şi? - Au vorbit despre Olanda şi Belgia.

E greu pentru străini.

Abia după un an de şedere poţi cere eutanasierea.

Te omoară cu birocraţia!

N-am primit finanţarea de la elveţieni.

Tu ai aplicat?

Da, dar n-am primit nici eu.

Vrei să mai încerci?

- Ultima dată, m-am speriat prea rău. - Şi eu.

Nu suport gândul să dau greş din nou.

Vreau să mă duc cât încă mai sunt eu.

Înainte...

...să devin un sac de carne

care urlă şi suferă.

Am dormit.

Şi ai sforăit ca un porc.

Incredibil!

Că ai sforăit?

Pot?

Sigur.

Nu mai pot continua aşa.

Ce vrei să spui?

Toate atelierele şi soluţiile false

care nu dau rezultate.

Am s-o fac de una singură.

Cum?

Poţi face rost de o maşină?

Ce facem aici?

E un adăpost de animale.

Şi?

În Portugalia, doar veterinarii au pentobarbital de sodiu.

E ţinut în adăposturi de animale.

O să-l furăm.

Îl furăm?

Gilda, nu se poate!

- Nu trebuie să vii. - Sigur că vin!

Să aşteptăm să închidă.

Mai bine stăm în spate.

Ce îţi spun?

Multora le e milă de cei rămaşi.

Unii sunt furioşi.

Alţii sunt fericiţi.

Dar toţi se grăbesc.

De ce?

Nu ştiu.

Îi întreb de fiecare dată, dar nu-mi răspund clar.

Ce păcat!

Ar fi bine de ştiut.

Aşa e.

A început când au murit ai mei.

Apoi, totul s-a întunecat.

Mi-aş dori ca lumea să spună: "E în regulă, înţeleg."

În loc să încerce mereu să mă facă să mă simt mai bine.

E în regulă, înţeleg.

Şi nu trebuie să te simţi mai bine.

Fără milă.

Fără milă.

Vorbim mai târziu. Acum, să mergem!

Haide!

Vino!

Repede!

Gilda!

E un paznic!

- Unde? - Acolo.

Doarme. Să plecăm!

Nici gând! Nu mai face gălăgie.

Taci!

Căutaţi pentobarbitalul de sodiu?

Am dreptate?

Da. De unde ştii?

E limpede.

Toţi sunteţi la fel.

"Toţi"?

Oamenii. Când nu vă mai convine, daţi bir cu fugiţii.

Am văzut mulţi ca voi.

De-asta nu mai au Nembutal. Mie mi-au dat ultima doză.

Aveam ceva la maţe, scârbos...

Dar voi, când suferiţi, sunteţi eutanasiaţi.

De ce nu se poate şi la noi?

Vă agăţaţi prea mult de viaţă.

- Şi voi, nu? - Glumeşti?

E tot un drac.

Pun pariu că o să am parte de lese şi conserve de rahat şi dincolo.

Cum e să fii mort?

Ca şi cum ai mânca un biscuit vechi când ţi-e foame.

Frate, viaţa începe şi apoi se termină.

Nu e nicio filosofie. Nu e greu de înţeles.

Cum rămâne cu eutanasia la oameni?

Nu mă bag. Eu nu discut despre politică.

Cineva a spart ceva. O să latre toţi...

Ce pacoste!

A căzut!

Să ne ascundem!

Staţi!

- Deschide! - Nu găsesc cheia!

Încearcă prin spate.

Haide!

Urcă!

Nu vine nimeni.

Cum mai plecăm, dacă nu avem chei?

Ia problemele pe rând.

S-a terminat. Au câştigat. O să mor cum vor ei.

Joaca e cea mai magică latură a copilăriei.

Amintiţi-vă acea fericire,

acea energie.

Jucaţi-vă.

Jucaţi-vă!

Ce surpriză plăcută!

Ne-am făcut griji pentru tine, Gilda. Eşti mai bine?

Ajunge!

Nu eşti politicoasă, dar ni te poţi alătura.

Ajunge! Gata cu prostiile!

- Cum îndrăzneşti? - Cum îndrăznesc eu?

V-am dat ultimii mei bani, dar niciodată nu e destul!

Numai bogaţii au dreptul să moară fără durere?

E josnic cum ne înşelaţi!

Spuneţi-ne ce vrem să ştim!

Fără escrocherii, fără "Joy Transition"!

Spuneţi-ne cum să murim fără durere!

Cum fac să mor fără să mă doară? Te rog!

Pauză!

Pauză!

Facem o pauză. Bruno vă va duce afară la joacă.

Bruno? Du-te!

Pot lua mingea?

Da.

Sunt bine.

- Să chem salvarea? - Da.

- Nu. Sunt bine. - Eşti sigură?

Îmi pare rău.

Nu îţi cere scuze. Totul e un mare rahat. Vrei o ţigară?

- Putem fuma aici? - Nu. Dă-i naibii!

Sunt nişte porci.

Ţările anti-eutanasiere şi corporaţiile profitoare.

De ce faci asta?

Din acelaşi motiv ca şi ei. Pentru bani.

Dacă nu ai studii superioare, nu ai multe variante.

Biata de tine! Câştigi şi tu o pâine.

Nu mă deranjează că profităm de suferinţa altora.

Fiecare se descurcă cum poate.

Dar nu te preface că salvezi lumea.

Asta e jenant.

Integritatea ta mă inspiră.

Îmi place de tine.

Vreau să te ajut.

E o doctoriţă în Spania, în Mallorca, adevărată.

Urgentează eutanasierea pentru nerezidenţi.

De la câţiva ani de aşteptare la două săptămâni.

De ce în Mallorca? În Ibiza sau Capri nu se putea?

Nu vrei să mori fără durere?

Vorbeşti serios?

Accept, mulţumesc.

Mulţumirile sunt bune, dar prefer banii.

Cel mai mic preţ e 5 000 de euro pentru amândoi.

Nu avem atât.

Dar cât?

800.

900.

Fir-ar!

În ce mă bag...

Puteţi aduna 3 000?

3 000?

Poate.

Mai e o taxă suplimentară pentru cadavre.

Bine, s-a făcut.

Găsim o soluţie.

Super!

Fiţi atenţi, e important.

Istoricul medical e 100% real, da?

Rapoarte, analize...

Sigur că da.

Doctoriţa nu ia pacienţi pe fals.

Nu înţeleg diferenţa etică, dar pentru ea e important.

Pe scurt, amândoi sunteţi pe moarte, da?

Absolut.

Super!

Minunat!

Aduceţi banii în două zile.

În cel mai bun caz, putem achita prima tranşă şi o parte din a doua.

Dar nu avem cu ce ajunge, darămite să stăm o lună.

Las-o baltă!

Nici pentru înmormântări.

Asta e limpede şi fără calculator.

N-ar trebui să renunţăm?

- Dacă e o escrocherie? - Escrocheria e să trăiesc aşa!

La fel ca nenorocitele de ateliere! Eu mă duc.

Fie ce-o fi, o să achit prima tranşă

şi văd eu cum fac s-o achit şi pe a doua.

Şi prostia de taxă pe cadavru.

Oamenii deja aşteaptă afară.

Eşti bine, băiete?

Poţi vorbi cu mine oricând, ştii?

Deschide uşa.

Stai!

Stai!

Lasă-i să intre.

Două nopţi la un motel.

Trei, dacă nu mâncăm mult.

Apoi, dormim în saci, în parcuri.

Am găsit locuri bune pentru autostop,

dar ne va fi mai uşor separat.

De la Lisabona la Madrid...

Dacă am plăti zborul şi hotelul integral?

Un voucher de călătorie?

De unde îl ai?

L-am furat de la muncă.

M-ai influenţat negativ.

Nemernicule! E real?

Da.

Nu pot să cred!

Nici eu!

Ce e asta?

E adresa unui motel şi a unei case funerare.

În Mallorca, spuneţi că sunteţi prieteni cu Montse Arrabal.

- Montse ce? - Arrabal.

E un nume fals.

Veţi primi un mobil pe care vă va suna ea.

Casa funerară e cea mai ieftină.

Şi dacă nu sună?

Dacă e tot o minciună la fel ca Joy Transition?

V-am spus,

nu sunt ca ipocriţii de la Joy Transition.

Ceea ce vă ofer eu e 100% ilegal.

O să vă sune.

Dar, dacă nu mă credeţi, luaţi-vă banii înapoi.

Bine.

Succes!

Pupici!

Camera 12, pe acolo.

O cameră, vă rog.

Suntem prieteni cu Montse Arrabal.

O să vă sune ea.

Prima noastră cameră!

Şi ultima.

Ce faci?

Merg să înot.

Vii?

- Eşti în stare să înoţi? - Sunt în stare de orice.

Haide!

M-oi duce la Maracangalha

M-oi duce

M-oi duce îmbrăcată-n alb

M-oi duce

M-oi duce c-o pălărie de pai

M-oi duce

M-oi duce cu Anália

M-oi duce

Dacă Anália n-o veni

M-oi duce singură

M-oi duce singură

M-oi duce singură

Aproape toată viaţa mea pare în ceaţă.

Ca o nălucă.

Şi a mea.

Îmi amintesc doar răul.

Ce frază bună! Deci ţi-a mers bine.

Mulţumesc.

Stai liniştit.

Doare mai puţin.

Se agravează mai repede. Du-mă în pat.

Ce e în cutie?

Machiajul funerar.

De ce l-ai adus?

Nu ştiu.

Nu am multe lucruri.

Aşa mi-a venit.

Sunt farduri pentru morţi?

Mă machiezi?

Nu.

Haide!

Te rog!

Haide!

Fă-mă să arăt ridicol.

Ca o sorcovă!

Nu e stilul meu.

Ce divă!

E ciudat! O parte din mine, în adâncul minţii, are îndoieli.

Atunci, hai să n-o facem.

Aruncăm telefonul.

Am spus că mintea mea are îndoieli. Eu, nu.

Ce înseamnă asta? De ce îmi spui acum?

Cui altcuiva să-i spun?

Am rămas doar noi doi.

Dacă ai îndoieli, putem să mai aşteptăm.

Tocmai timpul ne lipseşte.

Care sunt ale noastre?

Am plătit pentru sertarele 370 şi 372.

Sunt mai încolo.

370 şi 372.

Unul lângă altul.

Dar eu vreau sus.

Priveliştea e mai bună.

"Nu mai visa la furtuni,"

"nici la femei,"

"nici la întâmplări însemnate,"

"nici la peşti mari,"

"nici la lupte,"

"nici la încleştări,"

"nici la soţia lui."

"Acum, nu mai visa"

"decât la locuri şi la leii de pe plajă."

"Se jucau ca nişte pisoi la amurg"

"şi îi iubea,"

"aşa cum îi iubea pe băiat."

Alo?

Gilda?

Da, eu sunt.

Aici Montse Arrabal.

Propun să ne vedem după-amiază, dacă eşti disponibilă?

Da, suntem.

Strada Alvaro Campaner, numărul 25.

La ora 17:30.

Montse Arrabal?

Da.

Luaţi loc, vă rog.

Comandaţi ceva?

Cafea, vă rog.

Apă.

O cafea, o apă şi încă un ceai.

Mulţumesc.

Istoricul medical.

Nu pot să cred!

Am uitat documentele!

Cum?

Le-am lăsat la motel.

Îmi pare rău.

Am uitat să aduc documentele medicale.

Nu eşti serios.

Aici nu-i de joacă!

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Înţeleg foarte bine că treceţi printr-o situaţie deosebit de grea.

Am avut apropiaţi în situaţia voastră.

Vreau să vă ajut, doar dacă sunteţi pregătiţi.

Suntem!

Scuze, a fost doar o greşeală prostească.

Şi banii?

Ni s-a spus că acesta e doar un avans

şi că vom plăti restul în ziua cu pricina?

Da, e corect.

Ne mai întâlnim o dată, ca dl Amadeu să aducă istoricul medical.

Aici, mâine, la ora 18:00.

Voi verifica dosarele voastre medicale.

După ce sunt introduse în sistemul spaniol,

vă voi contacta din nou,

pentru a stabili data şi locul.

Nu vom mai comunica până în ziua procedurii.

Veţi primi două injecţii.

Primul e un sedativ care vă va induce o anestezie profundă.

Vă veţi pierde cunoştinţa, iar la scurt timp după aceea

vom administra injecţia letală,

care provoacă decesul în zece minute.

Aveţi întrebări?

Nu.

Un lucru foarte important

e că, pe parcursul proiectului, până în ultima clipă,

când se administrează injecţia, vă puteţi răzgândi.

Nu mă voi supăra, ba din contră!

M-aş bucura să ştiu

că ştiţi ce vă doriţi şi că, într-un fel,

am reuşit să vă ajut.

Aţi înţeles?

Ţinem legătura.

Mulţumim.

Şi acum?

Ce facem?

Două beri şi două shoturi, vă rog!

Nu renunţa niciodată!

Sunt obosită.

Vrei acasă?

Nu la asta mă refer.

Sunt obosită.

M-am săturat de tot.

M-am săturat să am nevoie de atâta forţă.

Pentru a trăi,

până la capăt,

pentru a nu mai trăi...

Îţi trebuie forţă pentru orice.

Sunt epuizată.

Nu înţeleg cum, în câteva zile, nu voi mai fi aici.

N-am să mai stau pe acest dig.

Pe niciun dig.

Niciodată.

Şi lumea va continua fără mine, ca şi cum n-aş fi fost.

Dar tu nu simţi asta, nu?

Tu pari împăcat cu gândul că vei dispărea de pe-o zi pe alta.

Poate fiindcă niciodată nu am atins nimic.

De când eram mic.

A existat mereu un gol imens între mine şi lume.

Nu sunt pe moarte.

Nu am nimic.

Nicio boală, nicio tumoră.

De-asta am venit azi fără istoricul medical.

Nenorocitule!

Stai să-ţi explic!

Te omor!

Stai să-ţi explic!

Vino încoace!

Nu mori? Mai vedem noi!

Te omor eu!

Te omor!

Spune: "Nu vreau să mor, vreau să trăiesc!"

Spune!

Spune "vreau să trăiesc" sau te înec!

Spune!

"Vreau să trăiesc."

Spune! "Vreau să trăiesc!"

Vreau să trăiesc.

Vreau să trăiesc.

Vreau să trăiesc.

Nu vreau.

Nu vreau să trăiesc.

Nu mai vreau de ani de zile.

De ce să continui?

Am încercat să-i pun capăt, dr n-am reuşit.

Nu am forţă, sunt slab...

Dar am vrut să mor.

Am fost la atelier şi apoi...

- Şi apoi, ce? - Te-am cunoscut pe tine.

Şi ce-ai zis?

Cum credeai că se va sfârşi?

Nu m-am gândit. Nu mă aşteptam să...

- Gilda, stai! - Lasă-mă în pace! Mi-e scârbă!

Nu mă atinge!

Lasă-mă!

Nu mă urmări!

Gilda, iartă-mă!

Nu spune nimic.

E în regulă.

Am fost la atelier,

fiindcă viaţa pare mai uşoară

dacă ştiu că există un final fără durere.

Dacă nu trebuie să aleg.

- Apoi, te-am cunoscut pe tine. - Ştiu.

Înţeleg.

Chiar înţeleg.

Dar eu trebuie să aleg.

Gilda?

Gilda?

Unde e prietena mea?

Habar n-am.

Ba da, ştii. A plecat cu doctoriţa Montse Arrabal.

Unde s-a dus?

- Nu ştiu despre cine vorbeşti. - Spune-mi!

Spune-mi!

Te rog!

Unde s-a dus?

Intră!

Gilda!

Gilda!

Gilda!

M-oi duce la Maracangalha

M-oi duce

M-oi duce îmbrăcată-n alb

M-oi duce

M-oi duce c-o pălărie de pai

M-oi duce

M-oi duce cu Anália

M-oi duce

Dacă Anália n-o veni

M-oi duce singură

M-oi duce singură

M-oi duce singură

Dacă Anália n-o veni

M-oi duce singură

Singură, m-oi duce singură

Ce Dumnezeu, Amadeu! Nu te mai smiorcăi!

Nici tu! Da, "am înviat din morţi".

Şi ce?

Nu mai plânge!

Asta era ideea, să mor, nu?

Fără milă, ai înţeles?

Fără milă.