Original subtitles

ACEASTA E O OPERĂ DE FICȚIUNE.

ASEMĂNĂRILE CU REALITATEA SUNT PUR ÎNTÂMPLĂTOARE.

INSPIRAT DINTR-UN ROMAN DE ANTHONY THORNE

Forțele democratice din toată lumea sunt mobilizate

în apărarea libertății maritime.

În Mediterană, centru tradițional al echilibrului puterii,

marile flote ale Marinei Aliate patrulează și se antrenează,

gata să facă față provocării, de oriunde ar veni.

Atenți și în alertă, marinarii sunt pe deplin conștienți

de rolul vital pe care îl joacă în făurirea viitorului lumii.

Frumoasă zi, domnule!

Iar am vopsea pe mâini.

- De unde? - Scara spre punte.

Pentru ei, s-a dus vremea uniformelor ferchezuite din trecut,

dar sunt mândri de moștenirea lor.

Azi, toți sunt tehnicieni calificați,

experți în instrumentele complexe ale soldatului modern.

N-am vopsit puntea de trei luni.

- De ce nu? - Da, să trăiți…

Pentru acești luptători și alții ca ei,

războiul nu e doar o amenințare vagă din viitor,

ci o realitate sumbră și permanent prezentă.

Fiecare dintre ei e pregătit la post,

știind că de el poate depinde viitorul civilizației.

Mersi.

Fă-ți un bine și fumeaz-o!

Le fac la comandă, câte o mie o dată.

Da, dar să nu rămâi fără.

Sunt rulate de mână, știi?

Zău așa, nu știu de unde ai atâta răbdare!

Funcționează de minune la dame.

Distrugătoare inamice!

Distrugătoare inamice!

- Tunurile. - Da, să trăiți!

Distrugătoare, ținta la verde, patru, cinci.

- Suntem gata să tragem, domnule. - Trageți!

Foc!

Am avut o iubită…

Când îi făceam schema lui Humphrey Bogart, să aprind două deodată,

făcea orice voiam.

Mai zi!

Pe atunci îmi puneam inițialele pe ele, dar am renunțat la asta.

E prea ostentativ.

- Torpilă… - Torpile la verde opt zero!

- Torpile, verde opt zero! - Cârma la tribord!

- Stop la tribord! - Stop la tribord!

O alarmă! Cârma la tribord!

Cârma la tribord!

- Opriți ambele motoare! Cârma în ax! - Opriți ambele motoare! Cârma în ax!

Le-am ocolit pe la babord, domnule.

Foarte bine!

Excelent!

- Să reintrăm pe traiectorie! - Da!

- Înainte, ambele motoare. - Cine le-a văzut?

- Santinelele de la tribord. - Să vină!

Nava amiral n-a fost la fel de norocoasă.

Și nici la fel de iscusită.

Dacă e onest, comandantul se va trece ca scufundat.

Da, domnule.

- Cine le-a văzut? - El , domnule.

Bravo!

- Da, domnule. - Ei bine…

Dacă nu era doar un exercițiu pe timp de pace,

ai fi salvat nava și 800 de vieți. Felicitări!

- Mulțumesc. - Continuați!

Mesaj. Exercițiul va lua sfârșit.

La timp pentru prânz.

Drăguț din partea amiralului. La popotă!

Da!

Pilot, am finalizat prima fază a exercițiului.

Deschide ordinele sigilate!

Cred că destinația noastră va fi…

- Napoli. - Napoli, domnule?

Da, dle Setley. Napoli.

Ne-a mers bine, aș zice.

Drăguț că m-ai inclus, Knocker.

Punchy, prietenul la nevoie se cunoaște.

Mereu mă simt nesigur când ofițerii sunt amabili.

Dacă aveam chef, l-aș fi convins să ne lungească permisia.

Sunt 800 de vieți, nu un mizilic.

O să-i amintesc data viitoare.

Bună dimineața!

- Băieții care au salvat nava! - Adu-i aminte!

Când ai mai fost la căpitan, ți-a luat emblema.

- Am primit-o înapoi. - Da, văd. Cu fermoar.

Unde vă duceți?

- La Napoli. N-ați auzit, șefu'? - Cine a zis?

Mi-a pomenit comandantul, așa, en passant.

- În ce? - Passant.

- Poftim! Bagă! - Farfurii!

- Ce e? - Tocană.

- Vreun cunoscut? - Eu n-am putut să înghit nimic.

Nu te întinde. Îți dau eu.

Nu pricep. N-ai luat ce ți-am dat?

Bine, durează până își face efectul.

Dacă mâine nu e mai bine,

îți fac o frecție cu ziarul.

Ia stai!

Joe, avem în stoc chestia aia specială?

Da. Dar numai pentru clienții selecți.

Harry, serios, vine direct de pe strada Harley

și e așa de ieftină, că poți lua o sticlă de care să uiți prin baie.

Mai bine se duce la medic.

A fost. Nu te-a ajutat cu nimic, nu, Harry?

- Nu. - Are încredere în mine. Nu, Harry?

Normal că are.

Aș paria că e apendicită.

Ce știi tu?

Îți spuneam.

Uite, l-ai supărat. Ușurel, Harry!

Nu e… apendicită.

Sigur că nu e. Vezi ce ai făcut?

Am avut deja.

- Vezi? - Ce părere ai, profesore?

Eu cred, obiectiv vorbind, desigur…

- Desigur. - E o chestie de incompatibilitate.

O împotrivire inerentă la mediu,

complicată de o apatie psihologică față de ceilalți oameni.

Firește,

fără să pot vedea istoricul pacientului,

mi-e greu să trag o concluzie,

dar simt că stresul emoțional,

probabil în urma unui eveniment din copilărie,

s-a localizat cumva în stomac.

ZVON ȘI UMBRĂ

Acum te-ai liniști, nu-i așa, Harry?

Sigur, îmi amintesc și eu cazuri similare. Cel mai grav a fost al lui Darwin Jones.

I-au zis „Darwin” fiindcă nu îi identifica nimeni specia.

Arăta groaznic dezbrăcat.

Dar, când intra în ring, boxa bine.

Am luptat cu el în semifinale, în White City.

Știi, public la cravată și costum.

În repriza a șasea s-a descurcat bine.

Abia îl atinsesem.

Deodată, s-a chircit și a început numărătoarea.

Publicul era scandalizat.

Părea foarte dubios.

Nu știam că ești reprezentant al nobilei arte, Puncher.

Nu sunt. Am fost boxer.

- Cum ziceam… - De când ești în Marină?

- Cinci luni. - Câți ani ai?

Am 23 de ani, am fost amânat.

- Ai urcat treptele universității, sigur. - Da. Am urcat.

Corect. Ai urcat și nu te-ai mai coborât.

Are litere botezate după el.

- Numai BA. - Ar trebui să fie BOU.

N-ai auzit de Puncher Ticket?

Ăștia ca tine mă fac să-mi pară rău că plătesc impozit.

Băi, șoarece de bibliotecă,

Puncher e unicul campion de categorie ușoară din Marină

și laureat cu Centura Lonsdale.

Scuze, Puncher, trebuia să fi știut după nume.

Te prinzi repede, nu?

Nicio supărare. Revenind la Darwin, voiam să-l dobor în repriza a șaptea,

așa că am rămas cam șocat când a căzut.

Și știi ce?

De fapt, îl doborâse o durere de stomac.

Doctorii i-ai scotocit toate măruntaiele.

Aveau bucățele din el în borcane prin toată sala. Degeaba.

Mai vreți o porție?

Aici, aici și aici

patrulează forțele Marinei Aliate

și, în scopul exercițiului, noi mergem la Napoli.

Atunci cumpăr vopsea.

Ba nu.

Va trebui să trecem nevăzuți în 48 de ore.

Cam greu să trecem fără să ne detecteze.

Sunt conștient de asta.

Dar există o șansă să nu ne identifice.

Să ne deghizăm?

Da, secund.

Îi punem un horn fals, ca să semene a navă americană?

Ești foarte bine informat.

Îmi amintesc acțiunea dv. din 1943, la Marsilia,

când i-ați păcălit pe francezi cu hornul.

- Mi-ai urmărit cariera, secund. - Firește.

Să sperăm că dușmanul nu e așa de bine informat.

Asta e tot.

La treabă, cu hornul fals!

Da.

O să ajungi departe, secund.

Sper că mai ai o sticlă.

Chestia asta face minuni!

- Mai ai un pic și te tunzi. - Da.

Pudră de dinți?

- Mustăți? - Șase din ce am mai luat.

Șase? Cam exagerezi, nu?

- Harry? - Nimic.

- Dacă n-aș fi sleit, te-aș reclama. - Șase. Scrie, Joe!

Bine, fie. Nu mai știu ce să mut acum.

Afacerile sunt afaceri!

- Mută pionul! - Da?

- Șah. - Uite ce ai făcut!

Ai mai fost la Napoli, Knocker?

Ce? Zău așa! Am construit jumătate din el.

- Scuze, întrebam și eu. - Nu-i nimic.

Toți greșim și de vină e mediul, nu tu,

dar, cum spunea Oscar Wilde, nu face ca Lady Windermere!

E sensibil când e vorba de Napoli. Knocker era vestit acolo după război.

Nu e modest din partea mea, dar să vă arăt ceva.

Secretara e în vacanță, așa că agenda ea e cam…

Marsilia, Alex, Cairo, Tunis…

Napoli.

Așa. 36, 24, 36.

36, 24, 36.

Certificată de oficiul de menaj.

Știe să facă conversație?

Cine vrea conversație?

Nu știu, v-ar prinde bine.

Taică-său era brutar. I-am băgat câte ceva în cuptor.

Am făcut afaceri pe vremuri.

- 96. - Ce?

Totalul dintre 36 plus 24 plus 36.

- Și? - Păi, le-am adunat.

De când n-ai mai avut permisie?

Lasă! S-o luăm de la început!

Știi ce înseamnă 36, nu?

Mă îngrijorezi. Cred că te lasă mintea.

Ce crezi că însemnau numerele? Câți ani are?

Cartul de la tribord, permisie de la 16:00 la 22:00!

Ceilalți, la curățenie!

Mai bine vii cu mine. Ar putea fi ultima ta aventură amoroasă.

- Nu știu ce îndrugi, dar rămân aici. - De ce ți-e frică?

Nici nu-ți mai amintești cum e. Cum să-ți fie frică?

- Îmi amintesc Barcelona. - Ce-are a face Barcelona?

- N-ai citit eticheta și era benzină. - Da, dar…

Dacă vii cu mine, ești cu un expert. Știu un tip la cramă.

- Știi că nu mai beau. - Atunci ești ca și mort.

Una ai uitat-o, de alta te-ai lăsat. Aleluia!

Ce zici, profesore?

- Am citit o carte pe tema asta. - Mă gândeam eu.

Era de specialitate.

Un studiu despre reacția paranoidă

din timpul împerecherii la pinguinii maturi,

comparativ cu oamenii, desigur.

Da, aia am citit și eu.

Fascinant, dar și înfiorător.

N-o mai poți lăsa din mână.

Un capitol, mai ales…

Da, i-a ajuns. Hai, Punchy! Am eu grijă de tine.

- Stai, ce-a zis? - Că trebuie să profiți.

- Dar cum era cu pinguinii? - Lasă!

- Ce carte? - Hai!

Lasă, ne vine rândul mâine.

Da, dar le luăm la mâna a doua atunci.

Ce luăm?

Nu uita! Zece fără trei! Adu găleata mare!

- Jumi-juma? - 60-40 sau nimic!

Adu-mi cartea aia, bine?

Plecați, nu-mi trebuie!

Vă rog, plecați!

Hai, Punchy, să luăm trăsura asta!

Repede! Hai!

Hopa sus!

Gata, domnilor, pa și pusi!

- Gata. Am ajuns. - Da.

- De aici, pe jos, pe scări. - Da. Las' pe mine!

- Cât? - O mie.

Nu. 800.

O mie.

- 800 sau nimic. - O mie.

- Dar am dat colțul doar. - O mie.

Am o discuție privată, mă lași?

Opt sute.

Știe cineva unde e Paolo Vespucci?

Paolo Vespucci, brutarul?

Hai, să plecăm! Ține!

Hai! Să coborâm!

Pe aici trebuie să fie.

Uite, acolo!

BRUTĂRIA P. VESPUCCI

Paolo, păcătos bătrân!

Doamne, dle Knocker!

După atâția ani! Fantastic!

Cât a trecut! Toate bune?

De minune! El e amicul meu, Puncher Roberts.

Sunt foarte bucuros!

- Ți-e bine? - Foarte bucuros.

Nu putem sta mult. N-avem timp de afaceri acum.

Maria e pe-aici?

Da. Maria! Vino iute!

Surpriză! Uite cine a venit!

Domnule Knocker, nu te-ai schimbat deloc.

Amicul meu, Puncher. Puncher, Maria. Maria, Puncher.

- Îți revine memoria. - Da.

Dați petrecere pentru copii?

Stai, îți arăt.

Voi două stați aici.

Să fac prezentările. Maria,

Porzia, Henrietta, Giulietta.

Ne doream un fiu, așa că tot încercam.

Helena. Tot încercam. Philippa.

Încercam iar și iar.

Pippa, Margarita.

Nu ne lăsam, încercam iar.

Angelina, Lola, Francesca și Joanna.

Numai fete. 12.

Ce performanță!

Cum spui, e ultima șansă.

Ne rugam, aprindeam lumânări, dar degeaba.

Mai încercam. Ne mai rugam, aprindeam multe lumânări și…

- Ați dat foc la casă? - Nu!

În sfârșit, ne-au fost auzite rugăciunile.

Priviți! Avem un fiu.

Vi-l prezint

pe Domingo Ricardo Guiseppi Manuelo Phillipo Antonio Paolo Vespucci.

E superb, nu?

Drace! 13, duzina brutarului.

Speram să nu spui asta.

Soția mea va fi distrusă că nu te-a văzut.

- E la frații ei. - Cred că ți-e dor de ea.

Maria, ce-o să creadă musafirii? Nu-i servim cu nimic?

Speram să vină Maria cu noi, să ne distrăm puțin.

- Și tu, desigur. - Nu, nu se poate.

Avem treabă și Maria trebuie să îngrijească bebelușul.

- Pablo, fie-ți milă! - Te rog, tată!

Nu. Bine, draga mea,

dar ai grijă de frățiorul tău, da?

Hai, Punchy!

Sănătate!

Mă simt părăsit. Hai, Punchy! Nu mori de la un pahar.

Știi că am jurat.

Da, dar adu-ți aminte ce a zis profesorul!

- Ceasul ticăie. - Ce ceas?

De-aș muri așa…

Le arătăm cum se face?

Cu plăcere. Dar copilul?

Nicio grijă, nu ne face probleme.

Ai tu grijă de el.

Nu, Punchy?

Hei, nu-l poți lăsa la mine!

Pa!

Uite, poftim!

Ia o țigară!

Așa, minunat!

Minunat.

- Scuze. - Ușurel, amice!

Nu zgâlțâi masa! Amicul e într-o stare delicată.

Ciudat, aș fi jurat că văd un tip cu un bebeluș.

Pare un dungat de pe Gillingham.

Aș crede orice despre ăia.

Jalnic, nu?

Ne scuzați.

Dorește vreunul dintre voi ceva de băut?

- Poate e străin. - Da.

Întreabă-i amicul!

Vrei niște suc de morcovi?

- Ce bădăran! - O semăna cu maică-sa.

- Da. - Întreab-o pe ea!

Ai dori să te matolești cu noi?

Ignoră-i! Cred că sunt niște zevzeci.

- Noroc! - Noroc!

Domnilor, o să-mi încalc jurământul.

- Sănătate! - Numai bine!

Noroc!

Punchy!

- Vin acum! - Nu!

Poliția!

Bună!

Ce faci aici?

N-ar trebui să umbli printr-un loc ca ăsta.

Nu! Trebuia să te fi dus cu ei.

Da, trebuia…

Drace! Unde sunt?

Unde sunt?

Knocker!

Knocker!

Nu știu de ce râzi.

Ai îmbulinat-o. Da.

Au plecat, s-au cărat, ai rămas singur.

Da, râzi tu, râzi.

Și îți mai spun ceva.

Dacă nu se întorc repede, o să te duci singur acasă.

Dacă nu mă întorc la timp, dau de necaz, înțelegi?

Nu. Nu e nimic personal.

Adică… Drace, înțelegi situația, nu?

Înțelegi cum stau.

Trebuie să te descurci, asta e.

Da. Va trebui să te descurci…

Bine, hai…

- Am lăsat copilul la statuie. - Așa zici tu.

A dispărut, l-a luat cineva.

- Ce spune, Maria? - Mă omoară tata.

- Pantoful meu! - Nicio grijă!

Zice să mergem acasă, poate l-a dus cineva acolo.

- Atunci, hai, ce mai stăm? - O clipă!

A luat cineva un copil?

Da, un marinar englez.

Bun. Mâinile sus!

- Abia a ajuns, domnule. - Văd.

E dus, n-are ce căuta pe punte.

În celulă, până se trezește.

Da, să trăiți!

- Sau… - Duceți-l!

Mâinile sus!

Mac, unde e Knocker?

Nu știu. E a șaptea oară când cobor.

Dacă nu vine, rămân fără gunoi.

Știu, dar…

KNOCKER, NR. 13 LA BORD - CU PUNCHER

Knocker întârzie. Mi-a dat ceva pentru tine.

De ce nu mi-ai zis acum două găleți? Asta e?

Da.

Hai, ce mai stai?

N-o sparge!

Hai, mai cu viață!

Ca să vezi! Puncher Roberts, iar cu ochiul vânăt.

Iar ai tras la măsea?

- Lipsește cineva? - Doar unul.

E aproape un record.

- Cine? - Matelotul White.

- Joe! - Da, ce e?

- Unde te duci? - De ce?

Te caută șeful.

Stai! Doar nu o iei cu tine!

- Bine, ai tu grijă de ea! - Da.

- Stai! Ce ai în găleată? - Doar sticle goale.

Sticle goale, zici? Mă gândeam eu.

Știi ce spune regulamentul despre contrabandă.

De unde o ai? Nu răspunde!

Mă crezi prost, nu?

Gura! Vino cu mine!

Du-te la dunetă!

- Te distrezi? - Suflam un pic în el, șefu'.

Încetează!

Mereu mi-am dorit să cânt la un instrument.

- Ai tras iar la măsea? - N-am pus picătură în gură.

Valea de-aici!

După tine, șefu'.

Lasă ăla și ieși de aici!

- Zi mersi că te-am găsit eu! - Da. șefu'.

- La culcare! - Da, șefu'.

Dacă vrei să-ți păstrezi emblema, lasă băutura!

- Noapte bună, șefu'! - Noapte bună!

PSIHANALIZĂ

- Salut, Puncher! - Knocker lipsește la apel.

- Da? - Da.

Ai vreo treabă urgentă?

Nu.

Păi… Am ceva să-ți arăt.

Arată-mi dimineață, bine?

Nu, profesore, e crucial. Vino!

Închide ușa!

Era la iubita lui Knocker.

Eu îmi vedeam de treabă și mi l-au lăsat plocon.

Știi că am jurat că nu mai pun gura.

Dar au venit doi inși

și s-a lăsat rău,

ne-au jignit și le-am dat câteva.

Când mi-am revenit, rămăsesem cu copilul.

Da. Bine, rezolvăm dimineață.

Dar avem o problemă.

- Trebuie să-l ținem până vine Knocker. - Da.

- Și nu trebuie să-l vadă nimeni, nu? - Da.

Altă problemă. Să nu facă zgomot.

Da!

- Știi ce cred? - Ce?

Că îi e foame.

Cred că la vârsta asta doar beau, nu mănâncă.

Lapte!

Lapte. Bea, băiete!

Tot nu cred că așa se face.

Dar a lins-o.

Mi-aș dori să avem o carte.

Nu înveți așa ceva din cărți, profesore.

Vino puțin! Nu pățește nimic.

Sigur nu știi când se întoarce Knocker?

Dacă nu revine până dimineață și ești de cart la mal,

mă întrebam…

Dacă nu-l duc eu.

Îmi pare rău, dar pe mine nu mă înțeleg.

Nu pot…

Ai grijă! Ne ascultă.

Nu-l putem ține singur aici.

Nici nu e nevoie. Las' pe mine!

- Unde te duci? - Haide!

Aici e bine. Dacă îl văd pe Knocker, îi zic.

Dacă nu vine până la deșteptare, vin să vă scot, da?

- E din cauză că ne-a făcut ăla „zevzeci”. - Ce? Da, bine.

AȘTERNUTURI

Hai, brutarule mic! Ar fi bine să dormi.

Da. Așa, hopa sus!

Așa! Bravo! E bine.

Bagă-te la somn și pregătește-te să faci foamea la noapte.

Așa.

Bravo!

Șase pence am dat să văd

O scoțiană tatuată

Vederea ei făcea prăpăd

Era toată desenată

Iar sub a ei bărbie

Aviația regală se vedea

Pe spate, al regatului drapel

Să-ți dorești mai mult nu se putea

Iar pe spinarea ei așa

Garda reginei se-nșira

Și pe coaste îi dădea năvală

O întreagă flotă navală

Peste rinichiul ei, v-am spus

Era Sidney văzut de sus

Dar cel mai mult am îndrăgit Ce avea pe sâni, negreșit

Casa mea din Tennessee

Cart la babord!

Treceți la posturi!

Cart la babord, ridicăm ancora peste jumătate de oră.

Îți vine să crezi?

Ai auzit.

Cartul de la babord!

Hai, trezirea!

Bună dimineața, soare!

Hai, sus! Trezirea!

Haide! Sus!

Ești de cart, nu, Evans?

- Da, șefu'. - Sus, hai!

Da. Pot să întreb de ce?

Fiindcă ridicăm ancora.

Hai, dă-i bătaie!

Haideți! Drăcia dracului!

Unde crezi că te duci?

- Voiam… - Treci la post!

Drăcie! A plecat!

Ce s-a întâmplat? Unde e domnul Puncher?

Lasă-l pe el, unde mi-e nava?

Nu m-au zis că pleacă. Se întrec cu gluma.

Și copilul?

Copilul? Dar eu? Am rămas pe uscat. Și Punchy.

- Unde e? - E al lui. Eu l-am croșetat.

Înseamnă că Punchy e prin preajmă.

Punchy!

Uite! Ce scrie?

- Nu! - Ce e?

Iar s-a țicnit. Profesorul avea dreptate.

Ce profesor? Zi-mi!

L-a luat pe fratele tău la bordul navei!

La bordul navei…

Puncher!

Puncher!

Sus! Suntem în larg.

Am fost de cart, n-am putut veni înainte.

M-am tot gândit… Mă asculți?

Drăcie! Ne mișcăm!

- Asta… - Ne mișcăm!

Asta și spuneam. Knocker nu e.

- Suntem plecați de la miezul nopții. - Doamne…

Ce ne facem acum?

Am avut timp să meditez. Cred că trebuie să le spunem celorlalți.

Nu trebuie să-i implicăm, nu?

Nu ne descurcăm singuri.

N-o să le placă.

Există limite ale camaraderiei

și ascunderea de copii e dincolo de limită.

Nu puteam să-l las singurel, nu?

Nu te uita la mine!

Nici la mine. Am destule pe cap.

Ce zici, George? Ești familist.

Eu am patru copii și vă spun sincer că nu se poate.

E greu cu copiii.

Trebuie hrăniți, îmbăiați și schimbați regulat.

Le trebuie un program și o dietă echilibrată.

Ce știi tu despre asta?

Oricum, unde e?

Aici.

Îl cheamă Brutar.

E cam soios, nu?

N-am apucat să-l spăl.

Și-a pierdut un botoșel.

- Vorbește? - Doar niște bolboroseli.

Nu, nu așa se ține! Dă-mi-l!

- Când l-ai schimbat? - Cu ce să-l schimb?

Bun, la o parte, loază!

Fă-mi loc!

Cine a zis că e defectă baia?

Bun.

Voi erați, așadar?

Trebuia să știu.

Unde e caporalul Roberts?

- Aici. - Ce crezi că faci?

Mă clăteam și eu.

Mă iei peste picior?

Vin să văd cu ochii mei. La o parte!

La o parte, am zis!

- Ce l-a apucat? - Nu arată bine deloc.

Nu stați acolo! Aduceți o targă!

- Bietul Harry! - Bun ca pâinea caldă.

Ce urât s-a purtat cu el!

Asta e persecuție!

Nu ne-au spus despre asta la recrutare.

Da. Așa a început și Hitler.

Ce tot spuneți? Nici nu l-am atins.

Priviți la fața lui!

Să-l ducem la infirmerie!

Iată-vă! Era și timpul.

Haideți, repejor! Știți cum se face.

Lărgiți gulerul, capul mai sus decât picioarele.

O poziție odihnitoare a corpului ajută funcțiile vitale.

Duceți targa!

Nu trebuie presupus mort doar fiindcă nu dă semne de viață.

Și mai lăsați gălăgia!

Noroc cu stomacul lui Harry.

Da, dar șeful se va întoarce.

- Nu-l putem lăsa aici. Unde să-l punem? - Găsim un loc.

Stăm cu el pe rând.

Da. Prin rotație, profesore.

Dacă îl îngrijim, trebuie s-o facem bine.

Normal că o s-o facem bine.

Tata.

Ce ne trebuie?

Nu înțeleg. Cum să folosești prosopul altcuiva? Ce obicei!

Frumos am mai ajuns,

să-l acuze un ofițer pe altul că-i ia pudra de talc!

Când eram eu tânăr, mi-era rușine să recunosc că o folosesc.

- Nu avem față de masă? - A dispărut.

- Ai rătăcit-o? - Nu, domnule. A dispărut.

În dimineața asta totul dispare. Ce Dumnezeu…

PROGRAMUL DEȚINUȚILOR

Deschide!

Bun, acum poți ieși.

Data viitoare, mai bea și tu apă, flăcău!

- Da. - Du-te pe punte!

Folosești cam multă vată, Nightingale.

Doar ieri am luat.

Ce faci cu ea, o mănânci?

Mai adu!

- Preiau întâi cazurile de chirurgie. - Prea bine, domnule.

Nu! Nu înclina sticla!

Intră aer și îi face gaze.

- Cum știu că s-a săturat? - Nu mai bea.

Nu uitați! Nu-l hrăniți între mese.

Program regulat și dietă echilibrată.

Da, un pic de lapte.

- Cred că nu mai vrea. - Bine. Gata.

Ce am zis că urmează?

Îl ridic așa. Bună treabă!

Asta e!

Vezi? Acum șterge-l pe față și pe mâini!

Hai, brutarule!

Pune-o în cabină!

Trebuie sterilizat totul.

- Dă-mi puloverul! - Am făcut 12, da?

- Bine, dă-i înainte! - Drace!

Așa, brutarule! Bravo, băiatu'!

Așa. Spălăm gurița.

Bravo! Acum, mâinile.

Grozav! Și cealaltă. Așa, bun.

Așa. Grozav! Acum să le uscăm.

Așa. Minunat.

Cum e gura? Așa.

Da. Ce urmează?

- Poftim… - Nu!

Nu!

Atunci, ce?

Corect.

Hai, brutarule! Așa.

Bine.

- E-n regulă? - Foarte comod.

Sunt sigur. Dă-i jos pantalonii!

SEDIUL FORȚELOR ALIATE DIN SUDUL EUROPEI, NAPOLI

Dacă ai fi venit la timp din permisie, n-ar fi fost așa.

- Nu, domnule. - Căpitanul se va ocupa de tine.

- Iar sună consulul britanic. - Bine.

Câți oameni s-au implicat deja! Alo?

E imposibil să se îmbarce cineva fără știrea căpitanului.

Să rechem nava? Imposibil.

Gillingham are un exercițiu important.

Da, vă țin la curent cu ce se întâmplă.

Consulul e întristat,

dar asta nu-l împiedica să vocifereze.

Probabil că a fost un șoc când ai pierdut nava.

Mai să dau în dambla. Adică m-am neliniștit, domnule.

Ne-a surprins pe toți.

Nu ești primul care ratează îmbarcarea.

Nu, domnule.

Capul sus! Care e problema? N-ai bani?

- Ba da, domnule. - Fă haz de necaz!

Cât aștepți să revii pe navă, simte-te bine!

Napoli e un loc plăcut, dacă ești prudent.

- Dai raportul zilnic aici. - Zilnic?

Cât va fi lipsi nava?

Câteva zile, cel puțin.

Și copilul, domnule?

Las' pe mine! Pe loc repaus!

Ai confirmat pe Gillingham că vine mareșalul la bord?

Da, domnule.

Scrie un mesaj despre copil.

- Cum îi zice? - Vespucci.

Da, Vespucci. Schițează ceva și dă-mi să văd.

Da, să trăiți!

PROGRAM DE ÎNGRIJIRE ȘI ÎNTREȚINERE

Dreapta pe dedesubt, stânga peste dreapta,

tragem în sus, schimbăm mâinile,

ac de siguranță și noroc!

Gata. Așa, băiete.

Haideți, George, profesore, suntem de cart.

- Ești pe cont propriu. Te descurci? - Da.

Dacă se trezește, dă-i o jucărie.

Dar nu-l lua în brațe, că devine răzgâiat.

Scoate țigara din gură!

Și lasă hubloul deschis, are nevoie de aer și soare.

Bine.

Bine că a zis-o! E esențial!

Nu știu. Eu am stat patru zile aici și n-am pățit nimic.

- Tu ești mai în vârstă. - Și ce dacă?

Și ce dacă?

Trebuie să iasă pe punte, îți spun.

E imposibil.

E aproape urcat hornul, domnule.

Trageți!

L-am urcat.

- Nu mai trageți! - Nu mai trageți!

Așa.

E în siguranță aici?

Nu ne văd de pe punte.

Și aici nu vine nimeni.

Asta-i treaba.

Mult aer proaspăt și soare, cum a zis George.

Ce să spun, cum a zis George…

A cui a fost ideea?

Prin ochi, pe deasupra,

lărgește, strânge.

Prin ochi, pe deasupra…

lărgește, strânge.

Uite ce frumos iese!

Da.

Merge ca uns, nu?

Încă nu merge.

- De unde știi? - E prea mic.

Punem pariu că îl învăț?

Prin ochi, pe deasupra…

lărgește, strânge.

O să joace fotbal până termini tu botoșeii.

- Cum adică? - Crește mai repede decât croșetezi tu.

Sigur veți rămâne surprinși,

dar exercițiul are o semnificație mai vastă decât unul de rutină.

Poate ghicești ce spun, secund.

Da, domnule. Distinși spectatori dintr-o țară neutră.

Da, dle Setley.

Ar trebui să-l promovăm, nu?

Nu anticipam o asemenea vizită.

A fost din scurt. Vopseaua.

Nu e cazul să ne agităm.

Vom avea un observator deosebit.

Mareșalul e șeful unui stat egalitar.

De aceea, această vizită

e de extremă importanță.

De când urcă la bord și până părăsește nava,

nu precupețiți nimic!

Știu că mă pot baza pe voi

și că va pleca cu o impresie excelentă despre navă

și despre Marina Regală.

Mă asculți, secund?

- Nu precupețim nimic. - Bun. Asta e tot.

O să-i arătăm de ce suntem în stare, nu?

Da, domnule.

Am primit un anunț.

Ne întreabă dacă avem la bord pe cineva numit „Vespucci”.

- Și? Ai? - Eu? Nu, domnule.

Atunci, poftim răspunsul!

Dar nu întrerup exercițiul ca să-l trimit.

Nu mă mai deranja cu detalii!

Atenție!

Da, dar e alunecos.

N-ai început unde trebuia.

- Nu văd de ce contează. - Nu vezi.

Se murdărește la ambele capete.

Un pic acolo.

Așa.

Minunat.

Așa. Ții asta?

Bravo!

Doamne! Minunat!

Fantastic, cum sunt făcuți, nu? Uite ce detalii!

- Atenție, e Blades aici. - Bine.

Atenție! E Blades aici.

Salut, șefu'! Toate bune?

Te țin la curent.

Tu ești francezii, eu, Nelson.

Au venit pe aici, cred. Și…

Ce se petrece aici?

Ne actualizam cu istoria.

Eu sunt Napoleon.

- Nu, ești Nelson. - Ce?

Exact. Nelson, bătălia de la Jutland.

Vă spun eu ce…

Jutland?

Ce Jutland? Nelson n-a fost la Jutland.

Zău? Am greșit, nu, șefu'?

Normal.

Trafalgar. Asta voiai să spui.

Aveți nevoie de ajutor.

Ce-ar fi să le arătați, șefu'?

Da, așa ar trebui.

Bun, flăcăi. Care e care?

- Ăia sunt francezii. - Da.

Nelson i-a atacat din spate, nu?

Unde ai făcut școala?

Din față! Și i-a tăiat în două.

Bravo lui!

Ăsta e Nelson.

- Te uiți? - Da.

Mă străduiesc aici. Bagă la cap!

Da, mulțumesc mult, șefu'!

Se spune că istoria se scrie în tumultul clipei.

Nu vă pot face descrierea completă a confruntării,

ne lipsesc nave.

Dar, dacă ne folosim imaginația

și reflectăm la memorabilul moment,

vom vedea exact ce gândea lordul Nelson.

Și ce anume gândea, subofițer Blades?

Poftim! Ce părere ai?

Hai, bea! Plângi mai bine așa.

Nu știu ce aveți, sincer.

Putea fi mai rău.

Gândiți-vă ce ocazie e pentru el!

Merge cu o navă clasa întâi. L-ar fi costat enorm. Așa, e gratis.

N-am dreptate?

Acum vede partea frumoasă.

Nu plânge în vin, îl diluezi!

- Ce o să spună mama? - Mama!

Nu trebuie să afle.

Și orice mamă își vrea fiul pe mare, e firesc!

Amiralul ar fi putut să se înfurie,

dar a reacționat foarte bine!

- N-o știi pe mama. - Te frămânți prea mult.

El nu e îngrijorat, așa se arată el recunoscător.

Hai, tati, bea ceva! Ridică-te și bea!

În sănătatea Marinei Regale și celor lăsați la țărm.

Mamă! Ai venit, în sfârșit!

Mamă, sunt disperat!

Eu mi-am pierdut copilul și tu bei?

- Unde e copilul? - Mamă!

Nu știu!

Nu plânge! Totul va fi bine.

Nu ești bun de nimic. Mereu ești beat, bețivule!

Taci!

Unde e? Unde mi-e fiul?

Păi, e cu un amic de-ai mei, pe navă.

Pe o navă? Copilul meu?

Draga mea, am încercat…

Am fost la amiral…

- Tu taci, mârșavo! - Spune-i cine suntem.

Ei sunt unchii mei.

Îmi pare bine!

Spun că nu au răbdare și să găsești copilul imediat.

Da. Mă duc acum să-l caut.

Ce-i în mână nu-i minciună.

Încântat de cunoștință…

Da, atunci, mai bine îl caut dimineață.

De ce nu încercați un joc decent,

ca „găsește dama” sau „poker din șapte”?

Normal, nu înțelegeți o iotă din ce spun, nu?

Ăsta n-are cărți bune. Să vedem ce are moșu'.

Are pe naiba, vă spun eu.

Da, tu, șmechere.

Te-a bumbăcit careva, nu?

Dacă v-aș da pe mâna băieților, v-ar face arșice.

Vrei să tai ceva?

Văd că e făcut în Sheffield.

Ești tare nostim.

Nu-i fac pe mulți să râdă.

- Pe mine nu mă faci! - Am observat.

Cred că observi că vorbesc engleză.

Da, chiar, și mă bucur,

fiindcă am ceva să vă propun.

- Nu! - Nu!

Nu!

Ce se întâmplă?

- Îl urcă la bord. - Să mergem sub punte?

Nu.

Are nevoie de aer, cu mareșal sau fără. Așteptăm să plece la pupa.

Prezentați arm'!

Continuați!

Îl invit pe mareșal la o gustare și să semneze în cartea de oaspeți?

Mareșalul e încântat să dea curs invitației.

Te-ai trezit devreme.

N-au trecut nici două ore.

- Începea să bată la ochi. - Ce face mareșalul?

Bea cu șeful, aș crede.

- N-o să-și vâre nasul pe aici, nu? - Nicio șansă.

- Ce-i aia? - Ouă jumări.

Cum le faci?

Le-am fiert tare și le-am tocat.

Șefule, vin!

Îi aud și eu.

Haideți, leneșilor! Valea de-aici!

Voi, afară! Rapid!

Haideți!

Mareșalul întreabă:

e mereu așa de curat?

Da, domnule, o popotă obișnuită.

Mareșalul consideră că, prin comparație, cabinele ofițerilor lasă de dorit.

I-auzi!

Popota subofițerilor.

Mareșalul nu e impresionat.

În țara noastră, toți sunt egali și tratați în mod egal.

Mareșalul spune că nu e progresistă o democrație modernă

care practică asemenea diferențe de clasă.

Poate că mareșalul vrea să vadă sala motoarelor.

Mareșalul dorește să vadă zona de pedeapsă.

Celulele? Da, desigur.

- E cineva deținut? - Nu, nimeni.

Mă scuzați.

După dumneavoastră.

Minunat!

Bravo!

I-au plăcut ouăle, nu?

- Ceva nou după atâta lapte. - Așa e.

S-a stricat groaznic la stomac.

Zău așa, merge la oliță ca ceasul.

Bine, nu mă mai întreba, atunci.

Dar eu i-aș da mult suc de portocale după asta.

- Vin încoace! - E rândul nostru.

Vin! Fă-te că ești deținut!

- N-o să scăpăm basma curată! - Nu mai comenta!

Toate bune, domnule. 20 de grade.

Ciudat, nu-mi amintesc…

PROGRAM DE ÎNGRIJIRE ȘI ÎNTREȚINERE

Mareșalul dorește să știe la ce servesc toate astea.

Terapie profesională.

Nu pentru pedepse?

Sincer, nu.

- Încotro? - Habar n-am.

Atenție!

Nu pe aici, nătărăilor!

Murdăriți puntea!

Cred că se duc la cambuză.

Adunarea! Oamenii de la ancoră, după mine imediat!

Stâng, drept, stâng, drept!

Stâng, drept, stâng, drept!

CABINĂ RĂNIȚI

Stâng, drept, stâng, drept!

La dreapta! La loc comanda! Stânga!

Antrenamente, domnule?

Da, sunt foarte importante.

Îi ține în alertă, nu?

Da, domnule.

Hai, mai cu viață!

Mă tem că iar s-au răzgândit.

Încotro acum?

Tu du-te la pupa. Încerc să aflu.

Ce n-aș da să se hotărască!

Bun, haideți! După mine, repede! Stâng, drept!

Mareșalul dorește să intre.

Sigur, dacă dorește. E-n regulă?

- Sper. - Mai bine intru primul.

Îngrijirea răniților. Insist să exerseze constant.

- Tu i-ai pus? - Nu, domnule. Nu dumneavoastră?

Trupă, la stânga!

Pe loc repaus! La dreapta!

Mareșalul dorește să știe: e un exercițiul obligatoriu?

Nu. E total opțional.

Suntem mândri de sistemul de alimentație.

Mâncarea se gătește aproape automat, făcându-se economie de muncă.

Poate că mareșalul își amintește proverbul despre „prea mulți cocoși”?

Atenție!

Mareșalul spune că își amintește proverbul.

Acolo sunt cuptoarele,

toate cu termostat.

Boilerele, mașinile de gătit cu aburi.

Mâncarea e așezată în dulapuri speciale.

- Ca să stea caldă. Ce avem azi? - Friptură rece de porc.

Toată alergătura asta zăpăcește copilul.

Nu mai face ca trenul! Lui îi place.

N-o lua personal! Mă gândeam la copil.

Numai mutra ta o să-l supere.

N-o duci altundeva?

Duceți-vă toți, cu el cu tot.

Diseară facem friptură.

Bine. Am înțeles.

Stâng, drept! Haideți! Mai repede!

Stâng, drept!

TRANSMISII

- Mulțumesc. - Bine.

Hai, dădaco, să vedem!

Să știi că îi distrugi viitorul.

- Mereu ai ceva de comentat. - Mă pricep la copii.

Te pricepi cât te pricepi și la creșterea părului.

- Nu iau parte la așa ceva. - Atunci, cară-te!

Îmi cunosc datoria.

MICROFON

Tata…

Ce-a fost asta?

Nu vin pe aici.

Atunci unde se duc, domnule?

Chiar nu știu.

Bun, adunarea! După mine, imediat!

Stâng, drept…

Tata…

- Ce? - Hai!

Mareșalul dorește să știe

ce înseamnă „tata”?

Se testează comunicațiile.

Du-te și oprește bâzdâgania!

- Eu, domnule? - Da.

Haideți! Nu stați pe tânjală!

La stânga! Dreapta! După mine!

Au înnebunit cu toții?

- Am greșit traseul. - Știu!

Trebuie să fie discreți.

- Mulțumesc! Supraveghetor? - Domnule?

- După ei! Nu-i scăpa din ochi! - Da!

- Trebuia să-l ții sub ochi. - Credeam că îl urmăriți.

- El trebuia să mă urmărească. - Nu pare a ști regulile.

Domnule!

- Unde te mai duci, șefu'? - Al naibii să fiu dacă știu.

- Zău… - La stânga!

Stâng, drept!

Pe loc!

TRANSMISII - INTERZIS ACCESUL NEAUTORIZAT

- Unde e… - Ce să fie, domnule?

Unde e toaleta?

Prima pe dreapta, domnule.

Unde s-a dus afurisitul?

- A dispărut, domnule. - Ne trebuie un spion.

Ne răspândim.

Pe loc repaus!

Deocamdată suntem în siguranță.

Dar îl ducem înapoi la celule când putem.

Ce faci?

Drace! O să se sufoce!

- Unde e? - Înăuntru, domnule.

Nu te agita! E și el om, ca mine și ca tine.

- Da, domnule. - L-am văzut după pasaj, domnule.

L-am confundat.

Ce tot îndrugă?

- Căpitanul? - Într-acolo.

Ăla e cumva un copil?

Nu avem voie să spunem.

M-am săturat, îți spun.

Întâi zic că se duc încolo.

Pe urmă, încoace. Pe urmă, dincolo.

Zău, nu mai rezist…

Ce crezi că faci?

- Nu ești de cart? - Caporal Robert, șefu'!

Zău?

- Mișcă! - Da, șefu'.

Am avut amirali în inspecție de sute de ori.

Ca noi toți.

Sunt răbdător de felul meu, după cum știi,

dar toată alergătura asta

m-a zăpăcit de nu mai știu cum mă cheamă.

Te-aș sfătui să te întinzi puțin.

Așa o să fac.

O să fac tot ce pot, dar sigur se va face anchetă.

Nu știu, mă descurc eu.

În locul tău, aș raporta că sunt bolnav.

Dar nu am nimic.

Solicită un psihiatru.

O să-ți spună el ce ai.

INCENDIU

- L-ai văzut? - Nu, domnule.

Complimentele ofițerului de cart.

- Am zărit inamicul. - Unde e?

Un crucișător.

La posturi!

- La posturi! - La posturi! Slavă cerului!

Aduceți-l pe mareșal pe punte!

Da, să trăiți!

INFIRMERIE

- Mișcați! - Da, șefu'!

Pare a veni cu viteză.

O poți identifica?

Nu. Ne îndepărtăm?

Nu, ne-am deconspira.

Rămânem pe loc. Să facă ei prima mișcare.

- Da, domnule. - Mareșalul, domnule.

Mareșale!

Explică-i că, pentru a evita să ne identifice dușmanul,

am deghizat nava în crucișător american.

Rămâne de văzut dacă are efect.

- Ridicați pavilionul american! - Ridicați pavilionul!

Ne-a trimis mesaj, domnule.

„Crucișătorul inamic Gillingham a plecat de la Napoli.

Sugerez să cercetăm împreună la vest,

la câte 20 de mile marine.”

Deci încă nu ne-a recunoscut.

Se pare că hornul e eficient.

Bun, transmite: „Îmi convine.

Curs 260, viteză 15 noduri.”

Așteaptă aici!

Matelotul White, domnule.

Ai întârziat la raport. Nu-ți permite prea multe!

- Îmi pare rău. - Mesajul.

Cum e vacanța?

Simt că profit de ospitalitate.

Vreo veste despre…

- Despre copil? - Nu. Nimic.

- Părinții sunt neliniștiți. - E de înțeles.

Se cam împute treaba, domnule.

Nu sunt tocmai pe lista lor de Crăciun, dacă înțelegeți ce spun.

Le fac cam devreme anul ăsta, nu?

Voiam să spun

că mă amenință cu moartea dacă nu apare copilul.

Nu băga de seamă!

Italienii sunt focoși, dar e numai gura de ei.

Da, domnule.

Domnule…

- N-aș putea să stau aici? - Nu, n-ai unde.

Stai la ei. O să-i înveselească.

Ce e, Nightingale?

Un pacient cu dureri de stomac.

Cel care credeam că are ulcer.

Eu n-am crezut așa ceva.

Tocmai. Nu știați ce are.

Prostii!

Are simptome noi?

Nu tocmai, domnule. Dar îmi fac griji.

Bine. Ia-o înainte!

Sigur, poate mă înșel.

Bine, o să-l examinez.

Nightingale, adu-mi dicționarul medical!

Căpitane!

Dacă nu e urgent, mai târziu.

Ba e. Am găsit un bebeluș la infirmerie.

Un bebeluș? Să rezolve comandantul. Virați discret, să nu bată la ochi.

- Nu e bine. - Ce nu e?

Copilul. Îl tot cheamă pe taică-său.

Foarte frumos. Mai virați spre babord!

Îmi dați permisiunea…

E un moment important al unui exercițiu important.

Eu am grijă de navă, tu ai grijă de bebeluș.

Urmam paragraful cinci din regulament, domnule.

Virează spre tribord.

Mesaj, domnule.

„Mulțumesc pentru companie,

continui căutarea la est.”

Scrie: „Mulțumesc și eu. Vânătoare plăcută!”

Bun. Foarte bine.

- Ieșiți de la posturi. - Da.

Spuneți-i mareșalului că tacticile noastre au succes.

Mareșalul dorește să vadă o luptă.

S-ar putea,

când forțăm următoarea linie de apărare.

Între timp, vrea să ia prânzul?

Nu. Nu e bine.

Nu pare să-i placă.

Lasă, băiete! Gata. Așa.

Nu știu cum poți să stai acolo și să înfuleci.

Ți-am zis, e chestie de program.

Fără program, n-aș fi în stare să mănânc.

- S-o văd și pe asta! - E agitat.

Asta e cu copilul. E agitat.

- L-ai văzut? - Nu, dar l-am auzit.

Da, bine. Știu că a fost numai vina mea.

N-aveai ce face, profesore.

Bietul amărât!

O să rezolv problema definitiv!

Știi ce pățești dacă le spui.

Să se ducă! Cine l-a adus la bord?

Stai în banca ta!

Dacă nu se potolește până ies din cart,

mă duc drept la supraveghetor!

Promit!

- Deci tu l-ai adus? - Da.

Bine, vom vedea.

Pe voi vă mai așteptam.

Cum suntem tot familionul.

Toți, în păr.

Valea!

Bun. Copilul n-a urcat singur la bord.

Vă dau o ultimă șansă.

Făptașul să facă un pas în față.

E o conspirație! Asta e!

Pe loc repaus!

Să ne păstrăm calmul.

Credeți că mă puteți păcăli!

Dar voi veni cu o dovadă care va vorbi de la sine!

O rezolvăm imediat.

Du-l să se uite la mutrele lor pocite!

Salut, brutarule!

Așa mai merge, tinere brutar!

Ce-am auzit? Ai fost neastâmpărat?

Bine. E clar și convingător.

Ceilalți ați avut intenții bune, așa că vă trec cu vederea.

Drepți, mateloți Roberts și Evans!

Restul, liber!

Vino, matelot Evans!

Navă neidentificată la babord.

Abia o zăresc în ceață. Nu e britanică.

Nici americană. Nu e destul de sclipitoare în față.

Atunci ce e?

Nu e niciun crucișător britanic cu trei hornuri pe aici.

O fi italiană?

Nu. Nu cu trei hornuri.

Poate e portugheză?

Poate e elvețiană.

Știți ce e?

Nava Majestății sale, Gillingham, din Marina Regală.

Măi să fie! Cum v-ați dat seama?

Căpitan e tipul ăla, Becker.

A mai făcut șmecheria asta,

dar de data asta nu-i merge.

Crucișător inamic, toată lumea la posturi!

E americană. Fără îndoială.

Virează spre noi.

- Înainte! - Cu toată viteza înainte!

N-am terminat încă. Pavilionul olandez!

- Pavilionul olandez! - Secund, semănăm cu „Van Tromp”?

Sincer, nu m-am gândit, domnule.

Câștigă teren. Să întoarcem?

Ne-a trimis mesaj.

„Cine i-a păcălit pe francezi la Marsilia?

Sunteți scufundați.”

Scufundați? Prostii!

Luptăm. Tunar!

- Da? - Fii gata să deschizi focul!

Roșu 90 la crucișătorul inamic.

Fiți gata!

Submarin inamic la tribord!

Inamic la babord!

Distrugător inamic la tribord!

Crucișătoare inamice la babord!

Se pare că suntem înconjurați.

Nu ne depistau dacă nu știau povestea cu Marsilia.

Nu-i cinstit, domnule.

Nu vreau să iau bătaie de față cu mareșalul.

Îmi strică prestigiul.

Dar bebelușul, domnule?

Care bebeluș?

- Vă amintiți… - Zău, secund!

Ai dreptate.

- Să ne gândi la bebeluș. - Cum, domnule?

- Medic de bord? - Domnule!

Ce face bietul copil?

Sunt încântat să vă spun

că, de când are tată adoptiv, e mult mai bine.

Absolut de acord, doctore.

Dacă nu îi e bine, ar fi periculos să tragem.

- Dar nu înțelegeți… - Retrageți tunurile!

Dar copilul e mult mai bine.

Total de acord, doctore.

Dar, dacă există vreun risc să îl tulburăm,

nu trebuie să continuăm exercițiul.

Jos pavilionul olandez! Deschideți comunicațiile!

Transmiteți un mesaj necifrat de la Gillingham la Amiralitate:

„Anulez exercițiul

pentru a ne înapoia la Napoli ca să lăsăm un bolnav…”

- Bolnav? - Dar…

„Din cadrul personalului”.

- Dar copilul nu are nimic… - Valea, nătărăule!

Pe timp de pace, ca și de război, trebuie să avem priorități.

- Și importanța… - Femeilor?

Copiii trebuie să fie pe primul loc.

Total de acord, domnule.

Mulțumesc, secund.

- Categoric, domnule. - Da.

Regretele mele mareșalului, dar n-am avut de ales.

Nu aveți de ce să vă cereți scuze.

Sunteți un om pe gustul meu.

Această acțiune mi-a dat o temă de gândire.

E acțiunea unui om care pune omenirea mai presus de orice.

Sunt în țara dumneavoastră și alții care ar face la fel?

Da. Toți suntem…

mult și bine, știți?

Căpitane, să ne strângem mâinile

în semn de prietenie între țara mea și a dumneavoastră.

Plec de aici cu cea mai frumoasă amintire.

Urcă!

Vezi? Au scăpat.

- E vina ta, ca de obicei. - A mea?

- Da! - Ba a ta!

Încetați!

Nu putem decât să urcăm în camion.

Supraveghem clădirea. Tu te duci în față.

Tu, în spate. Eu stau aici.

Da, bine.

Avem noroc.

- Ce facem acum? - Las' pe mine!

Iar am întârziat.

Zău, White? Ai fost reținut?

Da, domnule…

Era să mă spânzure!

Da? În fine, acum ești aici.

Îmi cunosc drepturile. Sunt dezertor. Vreau să fiu tratat ca atare.

Vreau să fiu arestat.

Ce dezertare? Nu ai greșit în mod voit.

Dar dacă m-aș înrola pe încă șapte ani?

Ce? Serios?

Bravo! Vrem oameni ca tine. Bun, du-te!

Am făcut-o intenționat.

- Sunt sigur că nu. - Am vrut s-o sparg, domnule.

Ești doar agitat. Revino-ți!

Arestați-mă, vă rog!

Dacă aș aresta pe oricine pentru așa ceva,

m-ar lua la ochi Amiralitatea.

Hai, fuguța!

Alo? White!

- Domnule? - Poftim!

Vești bune! Vine Gillingham.

Ți-e mai bine?

- Minunat, domnule! - Bun.

Mă duc și eu s-o văd. Vino cu mine!

Dar mai e ceva, domnule. Legat de înrolare…

Sincer, nu sunt în stare de încă șapte ani în Marină.

Îți admir atitudinea. Te pun chiar eu mai sus pe listă.

Dar, domnule!

Coborâți-o!

Dați semnalul!

Fluiere!

Nu sta acolo, dle Setley!

Hai, fetițo, pe aici!

Hai, draga mea!

Pe acolo, draga mea!

- Ce fac cu ele? - Du-le pe punte!

Da, domnule!

Pe aici, doamnelor! Poftiți!

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

- Mulțumesc, dle amiral! - Da. Comandant.

Da. Mulțumesc! Hai!

Fluiere!

Salutare!

Nu fi așa de neliniștit!

În sfârșit, din nou aici!

Nu a fost vina mea, șefu'.

Bun venit la bord!

Atâta agitație îi face extrem de rău. Nu e bun de nimic.

Cum adică? A fost bun de orice.

Ia uite!

Așa. Haide!

Bravo!

- Bravo, Hugh! Felicitări! - Mulțumesc.

- Dar nu sunt sigur că meriți o decorație. - Am rezolvat asta, domnule.

Doamnă Vespucci! Să vă însoțesc.

Mulțumesc.

Fără fluiere!

Pa! Mulțumesc!

- Pa! - Mulțumesc!

Haideți!

Îți scriu când mai venim.

Bine, White. La treabă!

Distracție plăcută!

Mulțumesc.

Maria.

La revedere, domnilor!

Mulțumesc.

Mii de mulțumiri, domnule!

- Du-l tu pe uscat, Roberts! - Da, domnule.

Fluiere, domnule?

- Fluiere, domnule? - Fluiere, domnule?

- Da. - Da.

- Da. - Fluiere!

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Liana Oprea