Original subtitles

Frumusețea

Dacă-mi mai pune cineva o cagulă, jur că…

Fă liniște, Antonio!

Acum suntem la adăpost, relaxați-vă. Scoateți-le cătușele, vă rog!

Răpirea e infracțiune federală, iar noi suntem agenți federali.

Aș fi trecut prin toate astea dacă n-aș fi știut?

Tu cine dracu' ești?

Diana. Încântată să te cunosc, Jeremy.

- Apropo, să vă fie de bine! - De ce ne-ai adus aici?

Nu-mi mulțumiți că v-am salvat viața? Ce dezamăgire!

Dar îmi place!

Da, ți s-au dilatat pupilele.

E răspunsul la stres.

Corpul tău reacționează impulsiv, lupți sau fugi.

Transpiri, crește frecvența cardiacă. Se poate simula, dar nu atât de bine.

E complicat.

La asta se adaugă și dezorientarea.

Ai multe întrebări.

Văd și frică.

Scuze. Nivelul meu de percepție e oarecum descumpănitor uneori.

Sunt expertă în comportamentul uman.

N-am încotro, construiesc roboți care nu se deosebesc de oameni.

Eu sunt cealaltă față a Corporației.

Sunt doctor Diana Starling, iar mulți mă știu ca „Maica”.

A cui? A roboților, creația mea.

Deși e un termen delicat, rece și detașat.

Ne-am obișnuit să le spunem piloți.

Ce-are de-a face cu noi?

Domnule agent Madsen, te afli la intersecția umanității.

Avem multe în comun, îndeosebi interesul

de a-l opri pe omul ale cărui fapte ne-au adus azi aici.

Byron Forst.

Cu mult timp în urmă, Byron și-a asigurat investiția

prin crearea secției de robotică.

A făcut din noua lui jucărie, serul care transformă,

o obsesie, apoi și-a pierdut interesul pentru munca mea.

Doctorul Lee s-a folosit de organisme vii ca să dea rezultate.

Eu văd prea multe variabile și imperfecțiuni în materia organică

pentru a realiza ceva.

Viața a fost concepută ca să existe dincolo de corpul din sânge și oase,

iar eu asta construiesc.

Ce anume construiești?

Generația următoare a vieții și organismele care o vor susține.

Umanoizi.

Ce căcat? Scuză-mă, măicuță albă…

Nu sunt obraznic, ți-am uitat numele.

Am mai văzut filmul ăsta și a fost de rahat.

N-ai de ce să te temi.

Un pilot va fi în fiecare cămin în curând,

îmbunătățind și învățând din experiența oamenilor.

Ia stai așa!

Ți-ai consacrat viața perfecționării unei serii de aspiratoare-robot?

Așa fuzionăm cu etapa următoare a vieții.

Materie biologică și mașini.

Gândiți-vă la speranța de viață când încărcăm subconștientul într-un robot

și scăpăm de organismul ăsta defectuos.

Numai dacă oprim dezastrul, firește.

Supraviețuim doar dacă-l oprim pe Byron.

Am beneficiat de ajutorul soției lui, care îmi simpatizează cauza

și m-a ajutat să vă scot din închisoare.

De la ce să-l oprim?

Să lanseze serul ca produs farmaceutic pe care o să-l vrea toată turma de idioți.

Atunci o să-mi închidă secția, secția mai bună, iar asta nu pot permite.

- Dar eu nu mi-am injectat niciun ser. - Nici eu.

Nu, la voi e ceea ce pare o variantă furată din laborator.

Ocazia de a opri transmiterea pe cale sexuală e pierdută de mult,

dar primele informații arată că, din cauza instabilității,

nu supraviețuiește mult în natură și se scurtcircuitează.

Varianta pură, sintetizată în laborator, pe care vrea să o vândă, e altă poveste.

E și booster?

- Mi-ar oferi mai mult timp, nu? - Are nevoie de booster!

Temperați-vă entuziasmul. Datele arată că își pierde eficiența în timp.

Însă eu n-o să precupețesc niciun efort să obțin tratamente eficiente pentru voi.

Vă prelungesc viața

și vă împiedic…

să explodați la propriu.

Dacă și voi vreți să mă ajutați.

Unde și când? Trimit echipa tactică să-l lege pe nemernic.

Ești adorabil cu mandatele de percheziție și ierarhia ta,

dar planul e prea complicat pentru timpul de care dispunem.

- Ce opțiuni avem? - Probabil clasicul asasinat.

Da, de asta v-am ales pe voi. Aveți priceperea și înțelegeți miza.

Avem un interval mic și nu-l putem pierde.

Ziua Frumuseții e poimâine. Dacă el moare, planul lui dispare.

Amin! Ce bine că sunt aici! Du-mă aproape și îi trag un glonț în cap.

S-a întors împotriva ta, te-a abandonat. Crezi că te lasă în preajma lui?

Nu-i nevoie să fiu atât de aproape!

Țintesc mai bine decât nemernicii ăștia! Îl iau de la 900 de metri!

Bine, bine…

Problema mai mare, ca să fiu exactă și logică, e asta:

vă cunoaște pe toți.

Iar softul pentru recunoaștere facială înrăutățește situația și mai mult.

Și dacă trimiți un pilot?

Lui Byron i-a fost mereu teamă de asta și i-a programat în așa fel

încât e foarte greu, dacă nu imposibil, să-i întoarcem împotriva lui.

- Îl împușc eu de la 100 de metri! - Nu, îți cunoaște chipul.

M-a condamnat la moarte!

N-am multe de pierdut și, să fiu sinceră, m-aș răzbuna înainte să explodez.

- Nu uitați că vreau și eu să mă bag… - Stați așa!

Te cunoaștem de câteva minute. Putem avea încredere în tine?

Recunoașteți că sunt transparentă.

Nimeni nu-l cunoaște pe Byron mai bine decât mine.

Smulsă din obscuritate în timp ce discutam pe un forum de tehnologie,

a văzut ceva la mine și mi-a oferit o ocazie unică.

Însă când eu am văzut adâncurile creațiilor lui…

Asemenea lucruri nu se uită.

Iubire,

furie,

tristețe, gelozie… Întreaga gamă a emoțiilor umane

ne face deosebiți și imperfecți.

Deși suntem niște ființe îngrozitor de vulnerabile,

deseori descoperim metode ingenioase de autodistrugere.

Demult am devenit prima specie capabilă de autoanihilare.

Până acum am reușit cu greu s-o evităm.

Dacă nu acționăm acum,

mă tem că momentul va fi sosit.

Fie că mă credeți sau nu, vreți să vă asumați riscul?

Ne trebuie un plan. Ce aparatură, ce arme folosim?

Timpul trece.

Infectează-mă!

Ce? Nu, e prea riscant!

N-o să mă recunoască și pot să ajung până la el.

Speram să spui asta.

Nu te las, Cooper. Nu!

- E opțiunea cea mai bună. - Prea riscantă.

- Nu știm ce pățești… - N-avem timp. Jordan!

Nu există ceva mai rău decât viața fără tine.

Poate că e mai scurtă,

dar măcar suntem împreună.

Ce ac mare!

Stai!

O fac eu…

dar nu așa.

Mulțumesc.

Mulțumim.

Vreau să-ți spun ceva.

Doar că…

atunci când m-am transformat, am fost foarte speriată

și m-am simțit incomod în propria piele,

dar tu m-ai făcut să cred că-ți pasă de mine și mă iubești orice ar fi.

M-ai văzut…

așa cum sunt.

Ești singurul.

Vreau să știi că…

n-o să conteze cum arăți,

o să te iubesc la fel.

- Vin imediat. - Sigur.

Bună!

Bună!

- Îmi pare rău. - Jordan!

- Jordan, unde te duci? - Să-l împușc cu mâna mea!

- Stai! - Nu, termină!

Doar nu te aștepți să bag în tine un virus mortal!

- E nebunie! - Ăsta-i planul, iubito!

Care? Noi doi să salvăm lumea?

E în ordine, sunt lângă tine. Arzi tot!

E în ordine. Inspiră!

Cooper, mă auzi?

E în ordine, iubitule.

Apă! Vreau apă!

Eu sunt.

Veniți încoace! Se transformă și nu e bine deloc.

N-a terminat?

La mine a fost o febră cruntă, acum e mai rău.

- De când o ține așa? - De câteva ore.

- Să-l punem pe pat! - Da, haide!

Ține-i picioarele!

- Ia-l de braț! - Bine.

Ține-l bine!

Rahat!

E mai rău.

Mult mai rău.

Rezistă! Suntem lângă tine.

- Nu putem face ceva? - Nu, trebuie să treacă prin tot procesul.

Rahat! Începe.

- Să-l ducem în baie! - Da.

- Hai cu el în baie! - Hai!

E mai strâmt, n-are loc să se rănească.

- Nu-l puteți lăsa acolo! - Dă-te înapoi!

Închide ușa!

Jordan!

Șapte.

Du-te la pescuit.

Nouă.

- Du-te la pescuit. - Fir-ar!

- Se chinuie să iasă. - Lasă-l! Iese când e pregătit.

Subtitrarea: Diana Laită