Original subtitles

Haideţi, grăbiţi-vă. Să mergem.

Haide, haide. Haide.

Nu pleci nicăieri.

De ce nu înţelegi că trebuie să merg acolo unde merge soţul meu?

Presupun că chiar dac-ar sări de pe o stâncă, ar trebui să-l urmezi.

Da.

Înţelege, îl iubesc foarte mult.

Dragostea. Cât de mult bine îţi va face dragostea...

în mijlocul sălbăticiei înconjurată de indieni?

Ce fel de femeie de hotar crezi că vei deveni?

N-a trebuit să găteşti, să speli sau să ţii casa toată viaţa ta.

Eu şi tatăl tău am observat asta.

Pot învăţa, mama.

- Şi soţul acela al tău. - Mamă.

Yancey Cravat. Ăsta nu e un nume.

Ăsta e numele meu acum.

Ce poate face un avocat la o fermă?

Dacă m-ai lăsa, ţi-aş spune ceva.

Dacă Yancey spune că poate s-o facă, poate.

Te-am avertizat când te-ai măritat cu el, un om pe care l-ai cunoscut doar 3 luni...

că vei trăi să regreţi asta.

Nu voi regreta niciodată. Nici măcar pentru o secundă.

N-a mai fost aşa ceva în toată istoria omenirii.

Imaginaţi-vă, un teritoriu întreg ocupat într-o singură după-amiază.

Oraşe întregi răsărind într-o singură oră.

Fac pariu că sunt mii de oameni la graniţa chiar acum...

azi, chiar acum, fremătând şi aşteptând lovitura de începere de săptămâna viitoare.

Puteţi să vă închipuiţi?

Chiar puteţi?

Priviţi. Aici.

Ăsta e teritoriul Oklahoma...

peste două milioane de acri din cel mai bun pământ.

Şi aici, înţelegeţi...

totul se va împărţi într-o grămadă de parcele.

Uite aşa. Asta e...

Acum.

Aici sunt soldaţii aliniaţi pe un rând.

Aici sunt toţi aliniaţi...

ca să vadă că nimeni nu va pătrunde în teritoriu înainte să le fie permis.

Acum, acum aici...

Iată-i pe colonişti.

Iată-i cum vin, cu miile.

Cu miile, de peste tot.

Şi aici. Aici eşti tu, dragule.

Iată-i că vin. Şi sunt aşa de nervoşi.

Sunt aşa de flămânzi după o bucată din pământul ăsta.

Sunt lihniţi după aşa ceva. De fapt, se vor lupta pentru asta.

Chiar vor muri. Ei, ce zici de asta?

Charley, mai trimite-mi nişte colonişti, bine?

Bun băiat. Şi dă-mi şi nişte copii, da?

Sabra.

Sabra mea.

Aici. Şi tu eşti un colonist, da?

Domnule Yancey!

Mai bine n-ai uita asta, domnule Yancey.

Poate vei avea nevoie într-o zi.

Da.

- La revedere, tată. - La revedere, draga mea.

Te invidiez.

Bine. Acum, aminteşte-ţi ce ţi-am spus, dragă.

Un pic mai hotărâtă.

Ambele hăţuri.

Aşa.

Şi am să te urmăresc.

- Eşti gata? - Da.

Noroc, dragă.

Mamă. La revedere.

La revedere. La revedere.

Yancey, e foarte rău aici în spate.

Ei bine, atunci ne vom opri chiar aici în faţă, dragă.

E foarte frumos.

Unde ai învăţat-o?

În vechiul ţinut.

Ce înseamnă?

Dacă Domnul mă ţine în viaţă, crede-mă...

Nu voi avea grijă decât de tine.

Dragă, de câte ori ai venit la mine...

te-am privit, te-am dorit?

De câte ori nici măcar nu te-ai uitat la mine?

Şi eu te-am dorit.

Da, arată bine de aici.

De ce râzi?

Hei, hei, hei, haide.

Să mergem.

Ce vrei de la mine?

- Vrea să ştie ce vrem. - Ce vrem?

Oricine care poartă aşa ceva...

- Uită-te la asta. Uită-te la asta. - Aşa de drăguţă şi fără aluniţă.

Ridicaţi-vă.

Ar trebui să vă tai urechile, dacă mi-aţi speriat soţia.

Cim. Hei, ce se întâmplă cu tine? Nu mă recunoşti? Puştiul?

Te-am recunoscut.

Cim, de unde să ştim că e soţia ta?

Chiar dacă n-ar fi fost, tot n-ar fi trebuit să faceţi aşa ceva.

Îmi pare rău. N-am vrut să facem ceva rău.

Ei bine, cred că n-aţi făcut ceva rău.

- Ce faci, băiete? - Grozav.

- Cine e asta? - E Wes.

- Sunt băiatul lui Pat Jennings. - Jennings.

- Îţi aminteşti de Hoss? - Da, nu-mi spune.

- Cum îl chema... Barry. - Barry.

Băiatul lui Ned Barry.

Spune, ultima dată când l-am văzut pe băiatul ăsta, era doar atâta.

Am auzit c-ai fost ucis într-o răfuială în afara Californiei, îţi aminteşti?

Lucram pentru tatăl băiatului ăsta ca şi fermier.

Ce drăguţ.

Ce fac băieţii tăi? Plănuiesc nişte răutăţi?

Suntem un fel de călăreţi care umblă de ici-colo.

Şi eu călăream la limita hotarului...

trăind din vechea ospitalitate a Sudului, aşa cum era odată.

Ei bine, aţi luat micul dejun?

- Nu, nu încă. - Bine.

Dragă, mai bine ai pregăti mai multă mâncare, ceşti, farfurioare şi de toate.

Vom avea nişte invitaţi la micul dejun.

Întoarceţi-vă cu spatele...

în timp ce domniţa iese din apă, chiar pe acolo.

Primul dintre voi care îndrăzneşte să se uite...

va primi un glonte din puşca asta chiar între ochi.

- Bine, poţi să ieşi acum, dragă. - Să ies?

Dacă vei rămâne, vei răci.

Vrei să rămână la micul dejun cu noi?

Sunt prietenii mei.

Domnule, chiar trebuie să plecăm. Fără prostii, am întârziat.

Unde să mergem?

Ascultă, doamnă. Te rog să ne ierţi, te-am deranjat.

Sper că nu te vei simţi, ştii, nemulţumită de vechiul Cim.

Îţi spun, când eram un puşti, nu mai mare decât un iepure...

îl urmăream pe Cim pe oriunde mergea.

Scuipa pe un butuc, şi eu făceam la fel.

Şi tot ce-mi doream era să cresc mare şi să fiu ca el.

Şi dacă am făcut ceva, totuşi, a fost să ajung între tine şi el...

Bine. Bine.

Linguşitorule.

Dragă, mi-e teamă că le-ai rănit orgoliul prietenilor mei.

Le-am rănit orgoliul?

Mi-e teamă c-ai făcut-o. Vino, dragă.

În vest, să nu te porneşti la drum lung fără o masă caldă în stomac.

Asta chiar că n-am făcut.

Vei învăţa.

Acum mergem.

Vino, eşti încă speriată, nu e aşa?

Nu, nu mi-e teamă. Sunt doar îngheţată şi mi-e frig.

În regulă, dragă.

Şi să nu mai îndrăzneşti să-mi vorbeşti până când îţi spun eu.

Bine, n-am să-ţi mai vorbesc. Nu până când ai să-mi spui.

Eşti bine acum?

Nu.

Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat? Ţi-ai pierdut calul?

N-am avut niciodată unul.

De unde eşti?

Missouri.

Vrei să spui c-ai venit pe jos din Missouri?

Cred că da. Sunt aici.

Cred că te vei feri de ploaie şi vei merge cu noi.

- N-ai spune nu, nu e aşa? - N-aş face-o, dacă aş putea.

Am şi familia cu mine.

Vă vom face loc.

- Yancey Cravat. - Tom Wyatt.

Salut, Tom. Ea e soţia mea, Sabra.

Sabra, el e Tom Wyatt.

Ce mai faceţi, domnule Wyatt?

- Bună. - Încântat de cunoştinţă.

Asta e familia mea.

Acum, ce mai ai de spus despre spaţiu?

Ei bine, dacă am spus că putem, putem.

Aşa cred.

Veniţi, am primit o ofertă. Să plecăm din ploaie.

Veniţi, ştrengarilor. Tata a primit o ofertă pentru noi.

- Ştrengarilor, o să cădeţi. - Am primit o călătorie.

Cine e ăsta, Tom? Cine e ăsta?

E soţia mea, doamna Wyatt.

Şi ea e fata mea, Janet.

- Vrei să-mi cunoşti copiii? - Nu, nu te deranja acum.

Să presupunem că iei căruţa asta.

Ascultă, ia tu căruţa mea, şi copiii...

jumătate treceţi în cealaltă căruţă şi jumătate rămâneţi în asta, bine?

În regulă.

Veniţi, ştrengarilor. Duceţi-vă în căruţa lui...

înainte ca bietul om să se răzgândească.

Care din voi mergeţi în cealaltă căruţă?

Nu contează. Doar să fie jumi-juma.

Ţineţi-i aici, băieţi.

Câta lume.

- Hei. - Treci înapoi la linie.

Cred c-am reuşit, Sarah.

Cred c-am făcut-o.

Hei, tu.

Hei, nu te poţi opri acolo.

Hei. Yancey.

Salut, Ned. Cum sunteţi, băieţi?

Bine, bine. Doamnă.

Nu te-am mai văzut de când vindeai ponei indieni cavaleriei.

Nu mai eşti în afacere?

Nu, am renunţat.

Chiar e ceva, nu e aşa?

Da, doar o bătaie mare de cap pentru mine...

să încerc să-i ţin pe toţi nerăbdătorii deoparte.

Urăsc să mă gândesc la ziua de mâine.

Uită-te la ei.

N-avem destul teren pentru o treime din ei.

Vor fi o mulţime de oameni furioşi şi dezamăgiţi...

să nu le spună nimic celor morţi.

Vrei să spui că, cu tot terenul ăsta şi tot nu va fi de-ajuns?

Nu, dragă. Terenul de aici nu se potriveşte cu creşterea caprelor.

Dar acolo, chiar acolo...

cam la vreo, aş spune vreo 10 sau 15 mile...

n-ai mai văzut un aşa teren fertil şi uimitor.

Acela e terenul pentru care ne vom lupta.

Hei, eu nu cred asta. Nu cred.

Hei, Ike, unde ai fost?

Unde ai fost?

Hei, eşti tot îmbrăcat ca un culegător de prune.

L-ai văzut pe Sam Pegler?

Sunt 10.000 de oameni acolo jos şi el e unul dintre ei.

Să aşteptăm până-l vom întâlni, chiar are ceva.

Trebuie să fie ceva. Yancey nu se va opri să vorbească despre el.

Ce-ai zice să ne faci o fotografie?

Fă-mi şi mie.

Bine. Bine.

Vom face una frumoasă, de grup.

Bine, acum, atenţie la păsărică.

Fă-ne şi nouă una.

- Fă-mi o poză. - Fă-ne şi nouă.

Pasărea mea e aţoasă. Cum e a voastră, drăguţă?

Nu te învinovăţi pentru o pasăre.

Chiar şi linguşitorii te îmbie cu acele prăvălii oribile de proteze.

Mike, broscarule. Ce mai faci?

Bine, bine, Yancey.

L-ai văzut pe undeva pe Sam Pegler?

Nu încă, dar va fi aici. Hei, Ike, uite cine e aici.

L-am văzut în după-amiaza asta. Ce faci, Cim?

Sunt bine. Salut, Grat.

- Nu ţi-ai pierdut timpul, nu e aşa? - Vino să mă vezi.

Da, am s-o fac.

De unde-i cunoşti pe oamenii aceia?

- Îi cunoşti pe toţi. - Dragă, ei...

Hei, Cimarron.

- Hei, Dixie, el e Cimarron. - Yancey, ce mai faci? Unde ai fost?

Unde?

Cine sunt?

Nu e nimic, dragă, sunt un fel de prieteni de-ai mei, ştii tu.

Ei bine, te-ai însurat în sfârşit.

Bine, am să-ţi explic toate astea într-o zi, dragă.

Bolţuri. Am bolţuri, ace.

Stambă. Dantelă de Hamburg.

Hei, domnule, domnule, veniţi aici. Veniţi aici.

Ai vreo bomboană pentru copii?

Bomboane pentru copii? Din belşug.

Serviţi-vă. Sunt toate felurile de bomboane acolo.

Sunt roşii şi verzi şi gălbene şi străvezii.

Sunt străvezii mai jos. Ai luat? Da?

Pari aşa de tânără, doamnă. De cât timp eşti căsătorită?

De două săptămâni.

Două săptămâni?

Doamnă, bomboanele sunt din partea casei.

Stai puţin, domnule, ascultă. Aceia nu sunt copiii noştri.

Dragă, e-n regulă.

Hei, Tom, asta din faţă e căruţa lui Pegler. Ne vom vedea acolo.

Vino, amice, să mergem.

Indienii au mai mult drept să fie aici decât oricine altcineva.

Sam Pegler, vreau să nu te bagi în lupta asta.

Cineva îl va ajuta.

Uită-te la tipii ăia. E de-a dreptul ruşinos.

Teribil.

Uită-te la copilaş.

Înapoi în rezervaţie. Trimiteţi-i înapoi de unde au venit.

Stai puţin. Tipul ăla are acelaşi drept să rămână aici ca şi tine.

Nu te băga, bătrâne.

Să-ţi fie ruşine. Ei bine, eu...

Opreşte-te!

În regulă, opriţi lupta. Despărţiţi-i.

Ce e cu toată agitaţia asta?

Indianul ăsta are acelaşi drept ca să fie aici ca şi oricine altcineva.

Să-ţi văd hârtiile.

Acum, omul ăsta a fost înregistrat legal.

Şi conform legii, are acelaşi drept să deţină pământul ăsta ca şi voi.

Aţi auzit ce-am spus. Acum, mergeţi, întoarceţi-vă la căruţele voastre.

Indianul rămâne. Acum, duceţi-vă, lăsaţi-l în pace.

Mergeţi. Acum, mişcaţi-vă, cu toţii.

Duceţi-vă.

Vreau să-ţi spun ceva, bătrâne.

Dacă încerci să editezi ziarul acela al tău aici...

la fel cum ai făcut-o în Texas...

vei fi îngropat aici.

Nu-mi pasă ce prieteni ai.

Să mergem, Millis.

Omule, chiar că eşti cineva, Sam.

- Nu poţi să-ţi vezi de treabă, nu e aşa? - De ce s-o fac?

De ce s-o faci?

Dragă, el e Sam Pegler. Ea e soţia mea, Sabra.

Poftim?

Ei bine, doamnă, încântat de cunoştinţă.

Mavis, vino să vezi pe cine a luat de soţie.

Biata fată.

Ce tot vorbeşti? Stai puţin.

Nu-i acorda atenţie, pentru că...

El e Jessie Rickey.

- Ce mai faceţi? - Ştii cine e?

E unul dintre cei mai buni tipografi, când spune ceva, aşa e.

Ei bine, ştii că ultima dată când a zâmbit, s-a produs un cutremur.

Te-ai descurcat destul de bine în bătaia aia.

Ce vrei să spui, destul de bine?

Aproape că a fost ucis, riscându-şi viaţa pentru un indian.

Îmi pare rău.

Să presupunem că-l ajutăm pe omul ăsta şi să-i întoarcem căruţă.

Domnule, vă putem ajuta?

De ce nu treci pe partea asta.

- Sam Pegler. - Yancey Cravat.

- Sol Levy. - Soţia mea.

Tom, cred că vei continua până la capăt. Acum, uită-te când...

- Tom Wyatt. - Jessie Rickey.

Sam, ai grijă.

Da, am să fiu atent.

Ea e soţia mea.

Bine, cu toţii. Ridicaţi!

- De ce-ţi spun Cimarron? - Asta e o poveste veche.

E şi nebun şi sălbatic. Asta înseamnă numele ăsta.

Haide, o faci să creadă că s-a măritat cu o pisică sălbatică?

Doar nu s-a măritat cu un iepure fricos.

Ştii cu cine te-ai măritat? Cu un lunatic.

- Nu ştie ce vrea. - Ba da.

- Ştii? Acum, ştii? - Sigur că da.

Câte servicii ai avut deja?

Cartofor, pistolar, avocat.

Acum vrei să fii fermier.

Nu. Nu vreau să fiu fermier. Vreau să devin crescător de vite.

- Îţi dau două luni. - Asta e altceva.

Îţi vei smulge părul din cap cu amândouă mâinile.

Nu. Nu, nu şi de data asta.

Asta e pentru prima dată în viaţă când văd o bucată de pământ şi spun:

Asta e ceea ce vreau.

Mai mult decât orice, asta e ceea ce vreau.

Ştii de când visez după pământul ăsta?

Ştii de câta vreme?

Chiar de când mânam cirezi prin ţinutul ăsta.

Obişnuiam să mă aplec, să ridic o mână din pământul ăsta şi să-l miros.

E aşa de fertil.

Ştii cum se face?

Miroase aşa de fertil, încă simţi că dacă-i pune...

dacă-i semăna o mână de seminţe ar răsări o recoltă de porumb,

Înalta de 10 picioare.

Asta am de gând să fac.

Vreau să am mâncarea mea, să-mi cresc vitele mele.

Acum, stai puţin.

E ceva în neregulă cu visele astea ale tale.

Porumbul nu trece de 10 picioare în înălţime.

Nu, trebuie să-l arăm, să-l semănăm să-l săpăm şi să-l udăm.

Şi apoi vine seceta

- Bine. - Şi la fel şi cu vitele închipuite...

Bine. Bine.

Spune, chiar eşti cineva, tinere.

Vino, domniţă. Ne aşteaptă o zi grea.

Am să scot paturile pentru dormit.

Noapte bună. Noapte bună.

Doamnă, nu vreau să crezi că vom face ceea ce am pus.

- Doar l-am tachinat. - Ştiu.

Mai e un lucru, cred.

Vezi, noi l-am crescut pe lunatecul ăsta.

Ne e ca un fiu.

Ei bine, noi n-am avut niciodată copiii noştri.

Şi chiar mă gândeam, dacă îi eşti nevastă...

că poate l-ai putea convinge să intre în afacerile cu ziare.

Nu e doar pentru noi.

Stai puţin, mama. Asta e o introducere.

Vezi, unui om nu-i place să muncească...

şi să aibă orice numai ca apoi lucrurile să se năruie.

Ei bine, doar că...

Un fel de dorinţa de a trece afacerea pe numele altcuiva.

Da. Vezi, avem nevoie de cineva căruia să-i lăsăm lucrurile astea.

- Sam. - Da...

Ascultă, de câte ori...? Nu te dai niciodată bătut, nu e aşa?

Ţi-am spus, nu-mi plac afacerile cu ziare.

Chiar nu-mi place afacerea asta ca să fiu un cruciat al timpului.

- E un lucru stânjenitor, să ştii. - Cine e cruciat? Eu nu sunt.

Da, Sam, eşti un cruciat. Nu e aşa?

De fiecare dată când apare un caz nepopular...

bătrânul Sammy ajunge exact în locul nepotrivit.

- Cineva trebuie s-o facă. - Despre asta tot vorbesc.

Exact asta am vrut să spun.

Nu, domnule, n-o să mă prinzi petrecându-mi vremea...

Irosindu-mi timpul în spatele unui birou.

Doar uită-te, şi priveşte-i pe oamenii ăştia.

Nu e asta o privelişte?

Şi fiecare din ei, fiecare din ei are visul lui.

Ce rost mai are să fim aici...

dacă nu le urmărim visurile.

Sunt acolo.

Oameni buni, rai, oameni ai legii, pistolari, hoţi de cai, oameni căutaţi...

oameni nedoriţi de nimeni.

Dar cu toţii au visul ăsta în cap.

Cu toţii vor o viaţă nouă, spera să se îndrepte cumva.

Şi câţi dintre ei...

Patru din cinci, nu vor găsi nici o viaţă nouă...

nu vor găsi nici pământ, nimic?

Asta e buna mea Mavis.

Nu ştiu cum ai putut trăi cu ea de atâţia ani.

Ei bine, cineva a trebuit s-o facă.

Ştiu. Vino, drăguţo.

Noapte bună. Noapte bună, Sam.

Noapte bună.

Te iubesc.

Atenţie.

Ştii, poţi să foloseşti unul din caii mei.

La cum călăresc, nu voi fi în stare niciodată să mă pun cu băieţii ăştia.

Nu-ţi face griji pentru asta, iubito. Am venit de departe, nu e aşa?

N-am venit de aşa de departe ca să fiu dat afară de pe pământul meu.

La revedere, tată.

- Am să obţin pământul cumva. - La revedere, tată.

Şi ce se va întâmpla dacă pierzi diligenţa?

Ei bine, îmi fac griji pentru asta de când am venit.

E în regulă.

Să presupunem că iei în considerare asta doar în caz de accident, da?

- Mulţumesc pentru tot. - Noroc, Tom.

Haideţi, ştrengarilor, întoarceţi-vă la căruţă.

Să sperăm c-ai să-ţi obţii pământul.

Tata pleacă acum.

Acum rămâneţi cu mama.

Cum te vom mai putea găsi vreodată?

Staţi împreună cu oamenii buni. Vă voi găsi.

Să-l salutăm pe tata.

- La revedere. - La revedere.

La revedere.

- Yancey, vezi pământul nostru de aici? - Nu.

Cred că e în direcţia aceea.

La ieşire e un crâng de copaci şi apoi văgăuna aceea.

De cealaltă parte a văgăunii, e dealul acela înalt...

şi în vârful dealului, e unul dintre cele mai bune terenuri de păşunat.

- Mai bine ai veni în oraş cu noi. - Vrei să spui că oraşul e deja ridicat?

Nu, nu, încă nu...

Sigur e prezentat grafic pe loturi.

Da? Şi tot restul e împărţit în ferme.

- 160 de acri pentru fiecare fermă. - Da.

- Şi e gratis? - Da.

Tot pământul ăsta minunat e doar bun de luat.

Sunt aproape gata. Să pun şaua.

Da?

Ce privelişte stupidă. Un tip experimentat ca tine conducând ca un motan.

Nu contează morală.

Ajută-mă să-l urc pe cavalerul ăsta bătrân şi reumatic pe capră.

Ţi-am spus, ia-ţi mâinile de pe mine, amândouă.

De când trebuie să mă ajuţi să urc în căruţă?

Veniţi, domnule Galahad.

Haide.

- Noroc. - Mulţumesc.

Ai grijă de motanul ăla sălbatic, Sabra. Nu va fi uşor de îmblânzit.

Voi avea.

Hei, Dixie, de unde ai pantalonii?

Hei, Dixie.

Salut, Dixie. Alergi pentru teren?

Deja ştiu ce bucată vreau.

Hei, Dixie. Hei, Dixie. Hei, Dixie.

Yancey, cine e?

Am să-ţi povestesc despre asta într-o zi, dragă.

Acum, uite, rămâi acolo până când începe cursa, da?

Veniţi, ştrengarilor, treceţi în căruţă.

Hai, daţi-vă din calea cailor.

Tu vii cu mine, dragă. Treci acolo.

Treci sus, Nellie. Urcă-te odată.

Am doar două mâini şi nu pot să vă ajut pe toţi.

Suntem gata de vânătoare. Emoţionant, aşa e?

Poftim? Cecil, încheie-ţi buleandra.

Da, sau ai s-o faci tu.

- Am bani, am bani. - Bine, treci în spate dacă poţi.

Am plătit. I-am dat bani omului de acolo.

Lasă-mă să intru. Lasă-mă.

Pregătiţi-vă.

E tata. Cred că el e. N-a reuşit.

E rănit? E rănit?

Am s-o fac eu.

Trebuie s-o fac singură.

Trebuie s-o fac eu.

Hei, soldaţilor, am traversat linia.

Am traversat linia, nu e aşa? Am traversat linia.

Am pământul meu. Am pământul meu.

Am pământul meu.

Nellie. Hai, fetelor.

Nellie.

Prindeţi-l.

Ajutor, Yancey!

Acesta e pământul meu acum.

Ei bine, ce zici de asta?

Da, ce zici de asta?

Da, pământul e aşa de fertil acolo,

tot ce trebuie să faci e să arunci o mână de seminţe...

şi porumbul creşte la 10 picioare înălţime.

Aşa ai spus.

- Haide, Dixie. - Nu veni lângă mine.

Nu mă face să bag un glonte în tine.

Ştii ce, cred că şi eu aş face-o.

Yancey.

Yancey, ai obţinut pământul?

Ei bine, nu e tocmai pământul pe care mi-l doream, dar trebuie să mă mai gândesc.

De fapt, nu suntem fermieri, aşa că, de ce am vrea o fermă?

Dar...

N-a meritat.

La ce te gândeşti?

Sunt femeie. Unde-mi sunt copiii?

Sunt femeie. Unde mi-e casa?

Sunt femeie.

Unde mi-e bărbatul?

Tu, cavalerul meu bătrân şi reumatic.

Cine se va căţăra pe vechea noastră capră...

şi să ne conducă spre miezul lucrurilor?

Cum îmi va fi fără tine?

Cum îmi va fi?

Sunt singură.

Sunt pur şi simplu singură.

Vino.

Repede, să luăm cererile acelea. Am creion.

Trebuie să te aliniezi. Mă grăbesc.

Aliniaţi-vă să vă depuneţi cererile pentru pământ. Primul venit, primul servit.

- Aliniaţi-vă, nu blocaţi uşa. - Să mergem, repede.

Jessie, să presupunem că vei rămâne, să mă ajuţi la ziar.

Eşti sigur că asta vrei să faci?

Cineva trebuie s-o facă.

Doamne, câte am văzut împreună, tu cu mine şi cu bătrânul ăsta păcătos...

Ei bine...

Aş vrea să te răzgândeşti şi să rămâi cu noi.

Nu, Sam are o mulţime de lucruri de făcut...

şi aş putea la fel de bine să plec.

Yancey, vei ajunge să cedezi în mijlocul lucrurilor.

Vei sfârşi şi tu omorând.

- La revedere. - Pa.

Pa.

Mai bine ne-am instala.

Da, cred că suntem bine cu toţii.

Ştii unde să mă găseşti.

Ascultă, totul va fi bine.

Iubito, rămâi aici.

Trebuie să-ţi arăt ceva.

Yancey.

Yancey, Yancey, unde mergi?

Înainte să ştii c-am plecat, voi fi înapoi.

Yancey, te rog, nu căuta necazuri. Te rog.

Sunt lucruri pe care un bărbat trebuie să le facă şi o femeie n-ar înţelege.

- Asta e altceva. - Cred că te vor omorî.

Ce se va întâmpla cu mine? Ce voi face aici de una singură?

Yancey, te rog.

Nu cauta necazuri, te rog. Te rog.

Trebuie să mă ajuţi, te rog.

Mi-e aşa de teamă.

Nu ştiu ce să fac.

Ăsta e locul de care vorbeai?

Aici ne vom stabili şi vom întemeia o familie?

- E în regulă, te rog. - Dragule, sunt aşa de...

- Urăsc să-mi fie frică. - Te rog.

Sabra, te rog, e vina mea. E a mea...

- Am să te fac fericită. - Voi avea mai multă grijă de tine.

Dar ajută-mă. Spune-mi ce să fac.

- Te iubesc. - Te rog nu mă părăsi.

Linişteşte-te, dragă.

Ascultă. Ascultă, am nevoie de tine mai mult decât tu de mine.

- Ajută-mă. Ajută-mă, dragă. - Te iubesc aşa de mult.

Trebuie să avem răbdare unul cu celălalt, asta e tot.

Da.

Ce ai de gând să faci?

Să mergem acasă.

- Da. - Nu.

Nu.

Am venit să rămânem, nu e aşa?

Şi vom rămâne.

- Nu? - Tu.

Sabra. Sabra, pe aici.

- Sabra, când vine copilul? - Cum te simţi?

- Ei bine, în câteva săptămâni. - Săraca de tine.

Vino. Ia o lovitură de aici.

- Nu, Kid. - Vino.

- 1, 2, 3, 4... - Kid, nu!

- Nu, nu vreau să merg. - Ieşi afară.

Am să-i împuşc sticlele din mână.

- Nu vreau, nu. - Faceţi pariurile, am 5 dolari.

- Eu am 50 de dolari, tu îi ai? - 50?

N-am mai văzut atâţia bani în toată viaţa mea.

Puteţi să-i luaţi pe toţi sau o parte din ei.

Îi voi lua eu pe toţi.

Doar un lucru.

Nu văd nici o noimă ca să omori un alb.

Hei, Moses. Da, tu.

Sau eşti Izzy?

Dacă vorbeşti cu mine, mă cheamă Sol...

Stai nemişcat.

Mâinile sus.

Când îţi spun, sari.

Ţine mâinile sus sau te fac praf.

Să tragem.

Hei, Moses, să nu-ţi faci griji.

Bine, plecaţi cu toţii.

Daţi-vă la o parte. Vreau să văd în ce trag.

Noapte bună de dimineaţă. Din nou ne întâlnim, doamnă?

- Îmi pare rău. - Nu-mi spune mie doamnă.

Banda de haimanale.

Ar trebui să vă fie ruşine, să vă jucaţi cu armele.

- Credeţi că sunt jucării? - Sabra. Sabra, dragă.

Ai grijă de ea, te rog, Sol.

Atenţie, Millis. Millis!

A valorat dublu când i-am văzut faţa în timp ce-am spart sticlele.

N-am văzut niciodată pe cineva mai speriat.

N-am văzut ceva mai amuzant. Nu te duce, Joe.

Ia-ţi banii, omule.

- Tu eşti cel care a tras? - Ei, uite cine e aici.

Care e treaba, n-ai prieteni de culoare?

Acum, te întreb din nou.

Ai fost sau n-ai fost?

De fapt n-am fost, dar nu l-am oprit.

Eu am făcut-o, Cim. Eu am fost autorul.

Ce, ai să scrii despre asta în ziarul tău?

Să-ţi spun ceva, chiar îţi vom da ceva despre care să scrii.

- Nu e aşa, băieţi? - Da.

Da.

Ce faci? Nu sunt copil.

Nu eşti un vagabond umflat de băutură, aşa cum încerci să fii.

Crezi că eşti un dur? Crezi că asta te face bărbat?

Ce faci? Nu mă trata ca pe un copil.

Nu vreau să te spunzur aici fără companie.

Te duc la hotel, şi-ţi dau o slujbă la ziar.

- Stai, drept cine te crezi? - Prietenul tău, pentru un singur lucru.

Cred că tatăl tău ar fi mândru de cum vegetezi, bei şi scuipi?

Eu sunt un nimeni. Crezi că sunt cineva, dar nu sunt.

I-am promis tatălui tău c-o să am grijă de tine.

Ce-ai zice dacă te-aş ajuta? Să te trimit înapoi în est la şcoală?

Ai încerca să faci ceva pentru tine?

Nu, Cim, sunt un nimeni.

Mai bine ţi-ai băga minţile în cap, băiete.

Te vei sinucide aşa cum a făcut şi tatăl tău.

Nimănui nu i-ar păsa.

Şi nimeni nu te va opri.

Ştii ceva?

Cred că dacă ţi-ai pune mintea la treabă, ai putea realiza ceva.

Mă auzi?

Poate că am încredere în tine.

Nu, Cim. Nu face asta.

- Te rog, nu face asta. - Doar gândeşte-te.

Doar gândeşte-te la asta.

Hei, Wes, Hoss.

Hei, tâlharilor! Pe curând, Cim.

Tâlharilor!

Ce vrea indiancă aia?

Dragă... mai am ceva de făcut.

- Ştii, nu va dura prea mult. - Dragule, cina e gata.

Atunci ţine-o caldă pentru mine.

Am să mă întorc repede.

Stai cu ea până mă întorc, Jessie.

Hai, grăbiţi-vă. Aduceţi-l aici.

Întoarce-te. Înapoi.

Domnule Jessie.

Domnule Jessie, vă rog, aţi vrea să-i cereţi lui Sol să-l aducă pe domnul Wyatt?

- Yancey nu s-a întors încă. - Eşti bine?

- Sunt bine. - Sigur?

Sunt bine.

Lasă-ne să-l spânzurăm. Mi-a furat un cal.

Acum vrem să vedem cum îl privesc restul indienilor.

Ai auzit ce-am spus.

Am auzit.

Am fost împotriva, Yancey. I-am spus indianului că nu va fi în siguranţă aici.

N-am crezut că vor merge aşa de departe.

De ce nu s-a întors Yancey?

Nu-ţi face griji pentru Yancey.

Se va descurca el.

Mi-e teamă pentru orice.

De ce să-ţi fie?

Acum bea asta.

Hai.

Nişte whisky bun. N-o să-ţi facă rău.

E aşa de groaznic să ai un copil, cum spun alţii?

- E doar o durere mică, nu aşa? - Una mică.

Se presupune că doare puţin.

- Ţine, bea. - Mai?

Îţi face bine.

Nu trebuie să mai faci nimic, doar să stai pe spate şi să te bucuri.

De ce râd atâta?

Ce e de râs la un moment ca asta?

- Nu bei? - Nu până când nu se naşte.

De ce eşti aşa de agitat?

Dacă n-ai fi avut 10 copii, n-ai mai fi atât de nervos.

Nu sunt agitat, doar mi-e sete.

Nu.

Cimarron.

Ce fel de nume e asta?

Yancey a insistat.

- Şi dacă e fetiţă? - O fată?

Yancey ar trimite-o înapoi.

Pe pariu că da.

Nu pot să am o fetiţă.

Nu? Aşa am spus şi eu.

Şi am avut opt fete.

Am opt fete.

Domnilor, sunteţi tati.

Yancey, ce...?

E bine acum, iubito. E bine.

Linişteşte-te.

Draga mea.

- Salut, Tom. - Ce mai faci, Yancey?

Asta e chiar o invenţie.

- Arată bine? - Cum ar trebui să arate?

E o poză în revistă.

Unde? Asta?

Ce zici?

Chiar ai făcut-o, aşa e?

- 700 de picioare mai în jos. - Da?

Şi n-am găsit destul petrol nici ca să ung o vioară.

Yancey, mi-e teamă că nu ţi-am ascultat sfatul.

I-aş fi putut fraieri pe tipii ăia din est cu ferma asta la 25 de dolari acrul.

Stai puţin, Tom.

I-am observat pe tipii ăia de care tot vorbeşti.

Nu-ţi vor da aşa de uşor banii înapoi

pentru ceva ce n-au scos încă din pământul ăsta...

trebuie să fie ceva dedesubt.

Da, dar cât de adânc?

Nu ştiu...

dar uite, dacă dai peste apă, vei fi norocos.

Voi da peste China mai întâi.

Uite, am să-ţi spun cum trebuie să calculezi, Tom.

Dacă n-ai fi săpat după petrol, atunci ce-ai fi făcut?

Nimic.

- Asta am vrut să spun. - Tom!

- La revedere, Tom. - Pe curând, Yancey.

Vino, e ora mesei. - Taci, femeie.

Vino acum, Tom. Mâncarea e pe masă.

- Acolo. - Bună, Sarah.

- Vrei să vii? - Mai taci, femeie.

- Vino, Tom. - Taci.

Cred c-a luat-o razna.

Nu face altceva decât să stea acolo cu lucrul acela, indiferent ce se întâmplă.

Între timp, cartofii putrezesc în pământ.

Toţi râd de el.

Taci, femeie.

Vrei să vii?

Am să-ţi dau maţele de porc.

Ştii ce poţi să faci cu ele?

Hei, sigur a dorit să fie ocupat...

în toţi aceşti ani, nu e aşa?

Ai crede că vânează un câine turbat sau aşa ceva.

De ce trebuie să iei întotdeauna partea rea a lucrurilor?

Fiecare ziar din zonă are un editorial.

Cel mai periculos inamic public de la Billy the Kid.

Da.

Pe teritoriul Oklahoma asta e chiar o problemă...

ucigaşii aceia trebuie opriţi.

- Sabra. - Dintre toţi doar tu ai avut curajul...

Nu înţelegi. Chiar nu înţeleg...

Opt oameni nevinovaţi au fost ucişi şi câte bănci n-au fost jefuite?

Da.

Când l-am cunoscut prima dată pe băiatul ăsta,

tatăl lui era unul dintre cei mai mari proprietari de teren...

unul dintre cei mai mari crescători din zonă, Jessie.

Guvernul a intervenit şi a hotărât să-l termine...

cu terenul acela de păscut, şi i-a dat trei zile.

Imaginează-ţi asta. Trei zile ca să-şi mute efectivele.

Ştii la fel de bine ca mine că, cumpărătorii profită de o situaţie ca asta.

Şi într-o zi, omul ăsta a pierdut tot ce-a adunat într-o viaţă.

Într-o singură zi.

Apoi ştii ce s-a întâmplat cu el, Sabra?

Ştii?

În patru luni, a fost împuscat ca un hoţ de vite.

Acum gândeşte-te, doar gândeşte-te, Sabra...

dacă aveai opt sau nouă ani, câţi avea şi băiatul lui.

Cum crezi că te-ar fi afectat un lucru ca ăsta?

Nu ştiu.

Tragedia e că, aş fi putut să-l ajut pe băiat.

Aş fi putut face ceva pentru el. Nu ştiu ce, dar...

Chiar n-am făcut nimic. N-am făcut...

Nu i-am acordat importanţă.

- Dacă n-ai fi fost aşa de prost, noi... - La ce te referi?

- Am greşit. - N-ai fi ascultat de nimeni, nu e aşa?

De câte ori vine vorba de oraşul Osage, schimbi subiectul.

Asta n-are nimic de-a face cu Yancey Cravat, nu e aşa?

Mi-e silă de tine. Mi-e silă să te privesc.

Mi-e silă să-ţi aud vocea, şi mi-e silă să-ţi simt mirosul.

Du-te unde vrei, bine? Doar lasă-mă în pace.

Îmi convine.

Hoss, vii cu mine?

Sunt cu el.

Mi-a ajuns.

Wes.

Bine.

Vrei trenul?

Vom jefui trenul.

Drept să-ţi spun, nu-mi mai pasă ce facem.

Vino, Hoss.

Bună, Dixie.

Ce mai faci?

Bună, Dixie.

Frumoasă ţinută.

Caut un avocat.

Mai eşti avocat?

Ei bine, eu...

Mi-e teamă că nu mai sunt aşa de bun.

N-am nevoie decât de un avocat.

Aşa e.

În cazul ăsta, sunt omul tău.

Poftim, vrei să stai jos?

Ei bine, ce pot face pentru tine?

Grăbeşte-te, Yancey, vom întârzia.

Poţi să te duci singură? Mai am nişte treburi de rezolvat.

Va dura doar câteva minute. Te-ar deranja dacă...?

Nu, nu. Te aştept.

- Iubito, iubito. - Da, du-te să te joci.

Cimarron, poţi să mergi să te joci cu Ruby în curte, dar nu ieşi în stradă.

Dragă.

Te superi dacă aş vrea puţină intimitate? E...

E un...

- Ei bine, e un client. - Dar nu ascult.

Cine ar face-o? Dă-i drumul.

Nu vreau să ascult. Tu vrei, domnule Jessie?

Ei bine, presupun că vom intra, da?

Uite, tot ce vreau e să-mi legalizezi nişte acte. Vând fermă.

- Poţi să mi le faci? - Vinzi fermă?

Spune da sau nu.

Dacă poţi, fă-o. Dacă nu, merg altundeva.

Da, desigur, pot să fac asta pentru tine.

Aici sunt toate detaliile.

Ştii tu, cine cumpără cu cât şi toate celelalte.

Şi când le-ai terminat, adu-mi-le la fermă.

Îţi vine să crezi că o fiinţă umană poate avea atâta tupeu?

Vrea să-i redacteze actele pentru fermă...

Cred c-ar fi timpul acum să-mi povesteşti despre femeia asta.

Chiar nu e nimic de explicat...

Cherokee Kid, l-au încolţit într-o magazie.

L-au prins pe Cherokee Kid. Banda lui Cherokee Kid.

- Hoss, întoarce-te. - Hoss.

Cim. Cim, vino înapoi.

Cim.

Dacă n-ai fi fost aşa de prost, n-am fi în încurcătura asta.

N-ar fi trebuit să venim în Osage.

Bine, deci n-am calculat bine.

Trebuie să plecăm de aici. Vor fi aici din clipă-n clipă.

Hei, şcoală.

Da, nu cred că vor trage în noi acolo.

Hai copii, cu toţii. Treceţi în colţul ăla. Hai, treceţi acolo.

Nu. Nu.

Nu trage, nu trage. Eşti nebun?

- Sunt copii. - Băiatul meu e înăuntru.

- Treceţi acolo. - Mergeţi.

- Aşteaptă. - Treci acolo.

- Acoperă fereastra! - Jos. Jos la pământ.

La pământ, cu toţii.

Bine, e-n regulă. Staţi aici.

Băiatul meu e înăuntru. Vă rog, aduceţi-mi băiatul.

Încet, Johnson. Sunt o grămadă de copii înăuntru.

Kid, vreau să-ţi vorbesc.

Nu te amesteca, Cim, nu te băga. Stai deoparte.

Nu te apropia!

Dacă-i vrei pe copii vii, aruncă arma.

Arunc-o!

Acum, adu-ne caii.

Sol, adu caii.

Hai.

Acum, adu-i până la uşă.

Ajunge.

Acum putem pleca de aici.

- Wes, ce faci? - Mamă. Mamă.

- Wes. Wes, lasă fata în pace. - Mamă! Mamă!

- Ies cu un puşti. - Mamă! Mamă!

Ies cu un copil în faţă.

Nu ieşi cu nici un copil.

Bine, copii, plecaţi de aici, cu toţii. Hai, mişcaţi-vă.

Ţi-am spus să nu mă crezi, nu e aşa?

Nu e aşa?

Tâlharule.

Fetelor, vă plac prăjiturile? Vreţi?

Cu grijă. Atenţie, acum.

Vrei una? Eu le-am făcut, or să-ţi placă.

Ia una. O să-ţi placă.

Iat-o pe doamna Cravat. Ne poate spune unde e Yancey.

Hei. Da.

Doamna Yancey Cravat...

- Stai aşa. Stai un pic. - Te rog.

- Te rog, o întrebare... - Stai un pic, unde e Yancey?

Lăsaţi-mă în pace.

Aşa cum v-am spus, puteţi citi despre asta în noua ediţie a Wigwam.

- Nu e... - A ieşit să fumeze, cred.

Stai aici.

Mă întorc repede. Trebuie doar să mă schimb.

Aici eşti.

Te caută cu toţii.

Reporterii din New York sunt în fiecare colţişor.

Vor să te fotografieze când îţi primeşti recompensa.

Am luat-o eu deja.

Poftim, dragă.

Recompensa ta.

Nu-mi trebuie bani pentru c-am omorât un om.

Atunci care-a fost motivul pentru care te-ai amestecat?

M-am simţit responsabil.

Dar responsabilitatea faţă de noi?

Îţi rişti viaţa pentru oricine, şi pentru orice cauză fără speranţă...

dar rupi nişte bani care i-ar putea da lui Cim puţină siguranţă.

I-ai oferi băiatului nostru siguranţă omorând pe fiul altuia?

Yancey, ţi-am dat tot sprijinul ca să faci ceea ce ai vrut să faci...

dar faptul e consumat şi putem să fim practici şi noi măcar o dată.

De ce nu rupi şi actele noastre? Pe toate.

Nu-mi pasă. De ce aş face-o?

Economiile noastre de zi cu zi.

Dă-i drumul. Rupe-le.

Nu ţi-ar păsa dacă aş lua eu banii?

Cum să înţeleg un om ca tine?

- Nu ştii că avem un copil acum? - Ba da.

Are nevoie de bani pentru educaţie.

Are nevoie de bani pentru nişte avantaje în viaţă.

Dar ţie ce-ţi pasă?

De-aia ai rupt banii.

E ceva în tine...

Foamea aceea, ca să fii acolo, în mijlocul oricărei agitaţii.

Nu cunoşti sensul responsabilităţii, nu e aşa?

Ce vrei de fapt?

- S-a întâmplat să greşeşti? - Stai puţin...

Nu, nu. Oricine altcineva greşeşte.

De asta nu ştiu care ţi-e dorinţa.

- Vreau să fii ca toţi ceilalţi. - Da, bine.

Poate că noi doi suntem, poate...

Poate că tu nu gândeşti aşa. Poate că vedem lucrurile diferit.

Da. Cred că da.

Ştii ceva?

Nu ştiu, poate...

Poate că nu sunt bărbatul potrivit.

Şi eu?

Nu sunt femeia potrivită?

Eu...

Nu pot să te rog.

Chiar nu pot să te rog, Sabra.

Fiule, sper că într-o zi, când vei fii bunic...

vei putea să le spui nepoţilor că ai văzut ziua...

în care oraşul ăsta s-a civilizat.

- Înţelegi ce vreau să spun? - Da, tată.

Da, şi că lucrurile care se petrec acum aici, chiar...

Chiar nu se pot întâmpla şi nu se vor mai întâmpla.

Şi mai e ceva, şi cel mai important.

Ascult-o pe mama ta.

Pentru că e singura care poate simţi ce se întâmplă aici.

Să nu te îndoieşti nici măcar un minut, nu contează câtuşi de puţin...

Ce-ţi spune cineva.

Acum, să ne facem că n-o vedem.

Uită-te ce cal frumos avem.

Calul nostru.

Da, calul nostru.

Poftim. Leagă-l.

Şi mi-am spus:

Dacă pot să obţin pământul, trebuie s-o fac.

Dacă pot s-o fac, atunci sunt sigur că majoritatea problemelor vor fi...

Ei bine, se vor rezolva, ştii tu. Cumva.

Atunci am început să cred că chiar dac-aş obţine pământul...

asta nu mi-ar rezolva problemele.

Depinde de probleme, presupun.

Şi eu cred.

Ei bine, ai obţinut pământul, şi asta nu ţi-a rezolvat problemele.

Nu cred. Aşa este?

Totuşi a rezolvat un lucru.

Asta te-a făcut să obţii pământul.

Dixie.

Ascultă-mă. Acum, ascultă.

Ţi-am spus vreodată că ne vom căsători...

şi că vom locui împreună?

Ţi-am spus eu vreodată aşa ceva? Am făcut-o?

Nu. Nu. N-am spus asta niciodată.

De fapt niciodată n-ai spus că n-ai face-o.

M-am gândit la asta mult, foarte mult.

Te iubesc.

Nu.

Ai venit aici să aduci hârtiile şi dacă le-ai adus, îţi mulţumesc foarte mult.

Lasă contractul pe masă.

Puţină adiere presupune puţin bine, da?

Tâlharule.

Te simţi mai bine acum?

Da.

N-aş rezista niciodată să nu-i strig bătrânului deal.

De câte ori vrei s-o faci, spune-mi.

Atâta timp cât e al meu.

Îţi place?

- Să strig? - Da.

Sau n-ai nevoie?

Eu? Am făcut-o deja.

Ai vreo idee?

Da.

Desigur, am o mulţime de idei.

Dar un bărbat nu poate purta două pălării.

Nu.

Nu în acelaşi timp.

Ei bine, ce-ţi închipui că fac acum, Dixie?

Nu ştiu. Să te întorci la cele de care am fugit eu, presupun.

Ştii, nu pot face prea multe.

Desigur, dacă aş avea bărbat...

Lasă-mă. Lasă-mă.

N-ai încercat niciodată să-ţi găseşti un bărbat, Dixie.

Pentru că tot ce ai făcut a fost să clipeşti din gene...

şi să produci dezordine.

Aşa este.

Da.

Da.

Ştii, un bărbat poate cumpăra o pălărie nouă întotdeauna...

dacă cea pe care o are nu i se mai potriveşte.

Dacă vrea s-o facă.

Pe cine crezi tu că prosteşti? Pe tine?

Pe mine nu mă păcăleşti.

Te cunosc, văd toate dovezile.

M-ai părăsit pe mine şi o vei părăsi şi pe ea.

Asta e doar o chestiune de timp.

După ce ţi-ai făcut toate poftele, aşa cum faci totdeauna.

Văd asta pe faţa ta.

Nu e vreo familie, vreun suflet pe lumea asta care să te poată păstra.

Şi ştii asta, nu e aşa?

Spune-mi în faţă că greşesc.

Poate că nu mă cunoşti aşa de bine precum crezi.

Încep orele, copii.

Intraţi cu toţii.

Încep orele.

Ultimul clopoţel, copii. Înăuntru.

Vreau să merg la şcoală, tată.

Da? Asta va mai dura până când vei mai creşte.

- Şi apoi vei plânge să stai acasă. - Nu, nu va plânge. Aşa e, fiule?

- Nu, tata. - Nu, pe pariu că nu.

Eşti cu adevărat o domnişoară, dragă.

Mai bine te-ai grăbi. Nu vrei să începi prin a întârzia chiar din prima zi.

Vino.

Să sperăm că se va descurca mai bine la şcoală decât mine.

Am fost dat afară din clasă încă din prima zi...

pentru c-am lovit profesorul cu un ou fiert.

- Pe pariu c-ai făcut-o. - Ăsta e adevărul.

Tată, uite.

Nu mă vor.

Conducerea şcolii a luat în discuţie cererea ta pentru fata indiană.

Prin decizie unanimă, cererea a fost respinsă.

Întâlnirea s-a încheiat.

Doar nu te aştepţi să fiu mulţumit în legătură cu asta, nu e aşa?

Poţi să faci ce vrei, Yancey...

dar îţi spun că n-o să-ţi faci decât duşmani.

Dacă iubeşti indienii aşa de mult, ar trebui să-ţi duci viaţa cu ei.

Începi să vorbeşti prostii şi-mi voi scoate toate reclamele de la ziar.

- Şi aşa vor face şi alţii. - Aşa e drept.

Bine. Bine.

Să menţinem pur sângele copiilor noştri şi să ne păstrăm minţile limpezi.

- Yancey, Yancey. - Da?

O telegramă a ajuns de la gară.

Ce avem aici?

Ce zici de asta?

Sabra?

Ce spui de asta?

Preşedintele Cleveland a proclamat anularea proprietăţii cherokee, pe 16 septembrie.

- Poftim? - Şase milioane de acri de pământ.

Vechiul program de împroprietărire e floare la ureche faţă de asta.

Despre ce vorbeşti?

Dragă...

Dragă, nu...

- Te rog, nu spune nu încă. - Nu.

Nu vreau să aud de asta.

Vino. Nu spune nu până când... De obicei avem o şansă...

- Putem discuta, dragă. - Nu mă interesează.

Te rog, dragă.

Te rog.

Să mergem.

Şi să lăsăm totul?

Tocmai când am început să ne revenim puţin?

Pentru ce motiv?

Să reîncepem totul cu praful şi noroiul şi descărcarea?

Avem un copil acum pentru care suntem responsabili.

Atunci îţi spun ce-o să facem. Bine, excelent.

Vom merge şi ne vom lua un fel de vacanţă.

- Ce fel de vacanţă? - Să mergem şi să ne uităm.

Ăsta e cel mai important lucru care s-a întâmplat în istoria omenirii.

- Nu vrei să vii să vezi? - Nu vreau să merg.

Cine va avea grijă de Cim şi va conduce ziarul?

Bine. Bine, îl vom lua şi pe Cim cu noi.

- Şi Jessie, va conduce ziarul. - Eu nu...

- A mai făcut-o şi înainte. - Nu vreau să mai vorbim de asta.

- Dragă. - Ai privirea aia nebună.

Nu mergem.

Nu mergem.

Şi cu asta, basta.

Cred că am terminat cu asta.

Cred, da?

Vino, Yancey.

Te aşteptam cu toţii.

Eşti sigură că nu te răzgândeşti să vii cu mine?

Fiule, vei fi cuminte pentru mama ta, auzi?

Poartă-te bine cu ea, da? Şi-ţi voi aduce ceva drăguţ.

Hai, nu mai fi trist.

Mă voi întoarce repede.

Mişcaţi-vă! Daţi-i drumul!

Mişcaţi-vă!

Vreau să merg cu tata.

Vreau să merg cu tatăl meu.

Vreau să merg cu tatăl meu.

Dacă duci pantofi unuia, va trebui s-o faci pentru toţi.

Nu-ţi face griji, Sol, îţi voi plăti.

Nu ştiu când, dar îţi voi plăti dublu.

Da, da, da. Ia-ţi pantofii.

Mulţumesc, Sol.

- Pa, Sol. - Pa.

- La revedere, Sabra. - La revedere, Tom.

Şi acum tu.

Nu ştiu, Sabra, ai fost la bancă şi nu ţi-au dat banii...

aşa c-ai venit la mine.

Ei bine...

Ce trebuie să laşi drept gaj?

Dacă aş fi avut ceva, n-aş mai fi venit la tine.

Ascultă, Sabra, prietenia e prietenie, şi afacerile sunt afaceri.

Dacă n-ai nimic să laşi...

Ce e asta?

Un ceas în miniatură?

Voi lua ceasul.

Dar e un ceas ieftin.

Poţi să-l cumperi de oriunde.

Despre ce vorbeşti?

Toată viaţa mi-am dorit un ceas mic ca ăsta.

Tu ai împrumutul, eu am garanţia lui.

Ne-am înţeles.

- Închide uşa. - Unde să-l pun?

Pe masă.

Cim, e pentru tine.

- Pentru mine? - Da, tine.

Uite.

Uite, Ruby. E numele meu pe ea.

E un cadou pentru mine din Alaska.

Şi mai e şi o scrisoare. Fac pariu că tata se întoarce acasă.

Pariez pe orice.

Ce e asta? O blană de urs?

Da, o blană frumoasă de urs.

- E frumoasă. - Ce să fac cu ea?

Nu fi impertinent. Ştii tu mai bine.

Nu e vorba de cadou, ci de ideea pe care-o conţine.

Ai grijă cu scrisoarea. Trebuie să fie o scrisoare pe undeva.

Nu văd nici o scrisoare.

Atunci e pe aici pe undeva.

Uită-te la asta.

Uită-te la dinţii ăştia.

Doamne, uită-te la ghearele astea.

Pe pariu că avea opt picioare în înălţime.

Cred că putea mânca un om.

Transmite-i salutări soţului tău data viitoare când îi scrii.

Da, am s-o fac. Mulţumesc.

Îl aştepţi acasă în curând?

E greu de spus.

E plecat departe, cu treburi, după cum ştii.

E dificil să prevezi alte probleme când eşti departe într-o mare afacere.

Trebuie să fie una mare, ca să-l ţină departe de casa timp de cinci ani.

Bună seara.

Bună seara.

Bună seara.

Bună seara.

Sol.

Am crezut că erai un fustangiu.

Sunt.

Mergi spre casă?

Bine.

Ce-ţi pasă?

Lasă-i să vorbească.

Cred că încă o bârfa n-o să mă rănească.

Eu? Îmi doresc să fi fost adevărat.

Sol.

De ce nu te însori?

Asta e o propunere?

Ar fi, dac-ar avea sens.

Sens.

Sunt terminat deja.

Ştii ce apa stinge focul?

Atunci ce rost mai are să iubeşti.

Unii oameni îndrăgostiţi nu sunt nebuni.

Iubirea.

E iubire şi iubire.

Eu? O femeie are puterea să iubească.

Dar Yancey, dacă-mi ierţi expresia...

e un bărbat pe care-l poţi iubi.

Hei, Sol.

Sol.

Mulţumesc pentru pălărie, îmi place.

Nu e o lollapalooza?

Ne vedem mai târziu.

Sol.

Ascultă, femeile...

Astea ies la spălat.

Cum poate o femeie să umble aşa?

Crezi că e stânjenitor.

Ascultă, tu îmi spui în fiecare zi, Plăteşte reclama.

Nu.

Sol?

Pot să-ţi cer o favoare?

Fac orice pentru tine.

Ai vrea...?

- Ai vrea să-ţi întrebi prietena? - Nu.

Nici măcar nu ştii ce vreau să-ţi cer.

Sunt prost? S-o întreb dacă ştie unde e Yancey?

- Altceva? - Deci ştie.

- Ai discutat cu el. - Te rog, Sabra, nu căuta necazuri.

Deci ştie.

Mai bine s-o întreb chiar eu.

Sabra.

Sabra, nu poţi.

Pe pariu că pot.

Sabra.

De ce nu vii aici? E mai linişte.

- Stai jos. - Aici?

Da, putem discuta aici.

Ei bine...

Am un motiv foarte întemeiat, care mă scuză că sunt aici.

Dar nu cred oricum că mă vei crede.

Asta e bine.

Se pare că mă cunoşti şi ştii cum acţionez.

N-ar trebui să mă confunzi cu cei despre care ai citit prin cărţi...

ştii tu, cu inima de aur?

Dacă aş avea una, aş fi vândut-o de mult.

De două ori, dac-ar fi meritat.

Presupun că ştii pentru ce sunt aici.

Nu ştiu nimic.

Dacă vrei să ştiu ceva, spune-mi tu.

Am motive să cred că ştii unde mi-e soţul.

- Şi? - Fireşte, aş vrea să-mi spui.

Unde e?

Nu-mi uşurezi sarcina, nu e aşa?

De ce aş face-o?

Ei bine, n-am mai auzit de soţul meu...

Vreau să spun, n-am mai auzit de el de doi ani.

Nici nu mai ştiu dacă e mort sau viu.

Nu e mort.

Ţi-a scris?

Deci ştii unde e, şi vrei să ştii dacă mi-a scris şi mie.

Ei bine, nu cred că ar fi neobişnuit dacă aş fi curioasă.

Femeie, chiar mă nedumereşti.

Te consideri o femeie respectabilă.

Vrei să mi te adresezi spunându-mi pe nume?

Spui orice doar pentru că aşa vrei?

- Nu că te-ai deranja de ce spun oamenii. - N-am ştiut c-o să-mi ţii morală.

E gratis?

Nu dau nimic pe gratis.

În cazul ăsta, mai bine aş verifica preţul înainte să continui.

Poate că n-are valoare pentru mine.

Soţul tău e în Cuba. El şi cu încă doi.

S-a alăturat grupării Rough Riders.

Mulţumesc.

Asta a fost tot ce-ai vrut să ştii?

Mi-ar plăcea să ştiu mai multe, dar mă îndoiesc c-ar fi treaba mea.

- Chiar crezi asta? - Nu.

Dar n-am de gând să-ţi dau satisfacţia de a întreba.

Ştii, întotdeauna m-am întrebat cum a putut un om ca Yancey...

să se însoare cu o femeie ca tine.

Şi cred că încep să înţeleg.

Ştii de ce m-a părăsit?

Ştii?

Probabil.

Poate mai bine ţi-aş spune.

Nu mi-a scris.

Prietenul lui Matt a făcut-o.

Te surprinde, să-ţi spun asta?

Foarte mult.

Da.

Şi pe mine.

Mă îndoiesc c-ar fi trebuit să-ţi spun dacă situaţia ar fi fost alta.

Ştii, ţi l-aş fii luat într-o secundă dac-aş fi putut.

Mă bucur c-ai spus-o în felul ăsta.

Ce ruşine să nu ştii cum să-ţi păstrezi bărbatul.

Nu sunt sigură de asta.

Ştii, tot mă gândesc la vorba pe care am auzit-o...

despre femeia care e făcută din trei părţi:

O parte mamă, o parte tovarăşă de viaţă...

şi o parte, ştii tu.

Asta.

Partea asta mă îngrijorează...

şi nu pentru că nu mi-ar plăcea, nici vorbă.

Ei bine, am să-ţi spun eu, pentru ce merită.

Nu mi-aş fi făcut griji dacă nu erai tu.

Şi nu sunt o amatoare de dezonoare, aşa cum ştii tu că sunt.

Chiar vorbeşti serios?

Da.

Ştii, ăsta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit.

Mulţumesc. Noapte bună.

Noapte bună.

Noapte bună. Mulţumesc foarte mult.

Noapte bună.

Doamnă Cravat.

Noapte bună, doamnă Lancey.

Bună seara, doamnă Kuye.

Ei bine...

Cu toţii suntem bucuroşi când Johnny vine mărşăluind acasă.

Când Johnny se reîntoarce acasă.

Dă-i drumul, Cim, găseşte-ţi tatăl.

- Tată. - Repede, Ruby.

Hai, Ruby. Să-l găsim pe tata.

Tată. Tată, tată.

Bine ai venit acasă, tată.

Sabra. Sabra, te rog, nu mai fi aşa de încăpăţânată.

Tot oraşul va fi la tren ca să-l întâlnească, nu e frumos ce faci.

Nu-mi pasă.

Dacă Yancey Cravat crede că poate dispărea cinci ani fără nici un cuvânt...

şi când se întoarce să mă găsească la gară aşteptându-l...

urându-i bun-venit, nu ştiu cine se crede.

Şi cum are chiar tupeu să se reîntoarcă.

Nu contează câţi munţi spanioli a urcat şi a coborât.

Şi dacă crede că se poate întoarce liniştit în viaţa mea...

cineva ar trebui să fie nebun să ierte un iresponsabil, un egoist...

Şi tu, stai aici, chiar aici. Aici.

Şi nu te mişca.

Şi ai să vezi ce-i voi spune.

Vreau un auditoriu.

Îţi spun.

Yancey nu e în partea asta.

- Nu e acolo. - Ei bine, va fi.

Tata nu e în tren, unchiule Jessie.

Tata nu e în tren!

Ei bine, unde e?

Nu e în tren.

Nu s-a întors.

Eşti sigur?

Acela e. El e, în sfârşit.

Ar fi trebuit să fi văzut feţele oamenilor.

Au căutat în tren în sus şi în jos.

Nici urmă de el.

Nu voi trece peste asta.

Iubirea mea.

Fiule, ştiu că n-am fost un tată prea bun...

dar aş vrea să fac asta acum, dacă-mi dai voie.

Eu...

Aş vrea s-o fac pentru voi amândoi.

Ei, crezi că-i dai tatălui tău încă o şansă?

Nu crezi că m-ai impresiona cu un mic zâmbet?

Ştiu că nu merit un privilegiu, dar poate dacă mi-a da...

un fel de prim pas, ca apoi să ai forţa să te hotărăşti săptămâna viitoare.

Ce zici, fiule?

Lasă-mă să intru.

Lasă-mă să intru.

Sunt Tom. Tom Wyatt.

Lasă-mă să intru. Sunt Tom Wyatt.

Am găsit petrol! Uită-te.

Miroase. Gustă.

Petrol. Am găsit petrol.

Am găsit petrol. Petrol.

E petrol.

Suntem bogaţi.

Da, niciodată...

Doamne.

Nu.

Banii merg în borcanul cu biscuiţi.

Ce e aşa de nostim?

E-n regulă, mamă, voi merge la colegiu anul viitor.

Nu e de râs.

- Ce zici de toate statuile astea? - Minunat.

Mă costă 100.000 de dolari doar ca să le curăţ.

Stai jos acolo, dragă.

- Pot să te ajut? - Sabra.

Mulţumesc, Tom.

Senatorule, sunt al tău.

Spune-ţi senator, fanfaronule.

Nu poţi s-o consiliezi pe mătuşa Fanny.

Aperitive, doamnă?

De unde le ai?

Sunt nişte firimituri.

Când eram săracă, aveam un sandviş aşa de gros.

Uită-te la asta.

Face şase, şapte sandvişuri dintr-o bucată de pâine.

Salut, Yancey.

Salut, Tom.

Salutare.

Veniţi aici. Vrei să auziţi ceva nostim?

Ştii de ce au mutat rezervaţia indiană, şi unde au mutat-o?

Pentru că terenul era nefolositor...

şi-au închipuit că n-are valoare şi că nimeni n-ar şti ce să facă cu ea.

Aşa ar fii trebuit să fie.

Ei bine, cei 2.000 de indieni trăind în zdrenţe...

sunt acum cea mai bogată naţiune din toată lumea.

Da, domnule, s-a descoperit petrol în rezervaţie.

Ce zici de asta?

Poţi s-o numeşti providenţa divină, Sabra.

- Nu e aşa, Tom? - Ba da.

Am să aştept până vor afla că le-am luat tot petrolul.

Fiecare picătură de petrol e a mea.

Să bem pentru noul meu teren petrolifer.

Hai, Yancey, Să-ţi pun nişte şampanie.

Nu, mulţumesc.

Hai, Sabra.

Ei bine, sper că eşti mulţumit.

De fiecare dată când aranjez ca societatea să ne accepte...

tu vii şi faci ceva împotriva.

Mi-ai promis...

că dacă nu vii, o să te porţi ca un gentleman.

- Nu mi-ai promis asta? - Da, da.

Ce-a făcut Tom Wyatt aşa de rău?

Nu trebuie să le plătească drepturile pentru petrol.

Nimeni nu-l obliga s-o facă.

Sunt doar afaceri, nu e aşa?

N-am gândit niciodată aşa.

Sunt sigură.

Wyatt escrochează indienii?

Yancey, eşti nebun.

Nu poţi tipări aşa ceva.

I-am spus să nu se joace cu asta.

Ce rost mai are să ai un ziar dacă nu te poţi distra cu el?

- Tata are dreptate, mamă. - Nu vorbesc cu tine.

Vorbesc cu tatăl tău.

Acum, asta e faliment curat.

Vom fi ruinaţi.

Jessie, să-ţi spun ceva. Îi cunoşti pe indienii de acolo?

Ştii că n-au nici măcar cinci cenţi?

Nici măcar o centimă din toţi banii scoşi de pe petrol.

Toţi politicienii ăia şi acest Wyatt. Tom Wyatt, sunt nişte escroci.

Dar n-o poţi dovedi!

Ştiu că nu pot. Ştiu.

Sabra, ştiu că asta n-o poate dovedi.

Dar am să-ţi spun ceva... Fiule, ei nu ştiu de asta.

Când faci afaceri cu escrocii, ştii ce trebuie să faci?

Adică, dacă ştii că ai dreptate?

Ei bine, vă spun eu, doar să stârneşti un mare tărăboi, aşa cum facem noi acum.

Şi ce se întâmpla cu escrocii? Vor fugi.

Da, domnule, vor fugi ca o ceată de iepuri.

Da, domnule.

Vă spun, vom scăpa de Tom Wyatt...

şi-i vom face pe indienii aceia milionari.

Acum, învârteste-o, Jessie?

Învârteste-o.

Asta e.

Da. Da.

Uite, Tom, îmi pare rău. Trebuie să-mi salvez pielea.

Stai puţin, Rollins.

Cum vor ajunge ştirile la Washington?

De la nişte ziarişti mărunţi dintr-un orăşel?

La Washington?

Fiecare ziar îşi ia informaţiile de la Associated Press.

Ei bine, nu cred asta.

Vei afla că sunt mai multe moduri în care poţi linişti un speculant.

Yancey, uită-te.

Indieni nebuni.

Ce cred, ca stradă e a lor?

Crezi că vreunul s-ar opri să te ajute, după tot ce-ai făcut pentru ei?

Vom forţa puţin lucrurile şi vom fi bine.

Băieţi, vreţi să mă ajutaţi?

Aşa.

Mai bine plec. Trebuie să ajung la Civic Club în 10 minute.

Bune, dragă. Haideţi. Încet.

- Yancey. - Da?

- Yancey. - Da, ce e?

Felicitări.

- Da, pentru ce? - Doamne, unde e?

A sosit o telegramă. Cred că ai vrea s-o vezi.

Vor să te duci la Washington, ca să fii numit guvernator al...

- Iat-o. - ...Teritoriului.

Ei, ce zici de asta?

Trebuie să le fie greu politicienilor dacă vor să te facă guvernator.

Nu glumi cu asta, băiete.

Trenul pleacă la şapte seara. Mă duc să verific.

Vrei să nu-i spui nimic Sabrei despre asta un timp?

- De ce? - Cum adică, de ce?

Poate că n-o să vreau să fiu guvernator.

Nu mă am prea bine cu politicienii.

Tot ce-am făcut a fost să-ţi dau telegrama.

Dacă vrei să nu-i spui de asta, e gâtul tău în joc, nu al meu.

Ei bine, mă voi întoarce.

Da, sigur.

Ce zici de asta?

Aşa.

Ce faci acolo?

Doar stai?

Am 23 de femei care vin dintr-un moment în altul...

şi tu stai acolo afară.

Mama.

Ar trebui să-l ajutăm pe Jessie după-amiază.

Ce tot spui? Ai făcut salata?

- Ruby... - N-ai făcut-o?

Ce faci? Ce porţi?

Organizez o întrunire pentru Civic Club.

Mamă, e un mare festival indian astăzi.

- Ţi-a spus despre asta. - Ce festival?

Am 23 de femei, care vor veni aici.

Ai curăţat ananasul şi ai făcut salata aşa cum ţi-am spus?

Nu încă, dragă.

Dar nu poţi să pleci şi să mă laşi aşa.

Ei bine, asta se va rezolva.

Trebuie să plece.

Trebuie să le tolerez cu insolenţa, cu aroganţa lor...

chiar neamurile fără număr, dar să-mi facă într-o zi aşa ceva...

Le-ai spus că se pot duce. Te-am auzit.

Nu-mi place asta, tinere. Nu-mi place.

Le-am promis că le voi însoţi.

Nu discutăm despre asta. Nu mergi.

Dacă nu te poţi ţine departe de fata aia, am s-o dau afară din casă.

Du-te şi fă-ţi treaba, măcar o dată, sau am să te spun tatălui tău.

- Salut. - Dar...

- Sunt Theresa Grayfox. - Sunt Sally Crowfoot.

- Dar... - Arita ne-a spus ce să facem.

Sper că i-aţi arătat totul aşa cum vă place.

Dar zefirele.

Să le iau hainele.

Sarah.

- Cred c-am venit prea devreme. - Nu, e bine.

Doar ca celelalte au întârziat puţin.

Intraţi.

Cim!

- Yancey? - Ce e?

E aproape 3 dimineaţa.

Poftim?

Şi m-ai trezit să-mi spui asta?

Mă duc să-l caut pe Cim. N-a venit încă acasă.

Dragă, lasa băiatul în pace.

- Dar e aproape 3 dimineaţa. - Bine, e 3 dimineaţa.

Nu mai e un copil.

Dar nu vreau să-l ştiu acolo cu indienii ăia.

Sunt îngrijorată de moarte de ce i s-ar putea întâmpla.

Nu are voinţă şi nici ambiţie.

Şi fata aceea, Ruby. Cred că e ceva între ei.

Ei bine, asta e, dar sunt bine. Înseamnă că are gusturi bune.

Nu vezi că sunt îngrijorată?

Yancey.

Avem un singur fiu.

Asta e tot ce avem pe lume...

şi-l văd îndepărtându-se de noi zi de zi.

E vina mea, a amândurora.

Te rog, trebuie să facem ceva cu băiatul ăsta.

Te rog, înainte de a fi prea târziu.

- Te rog. - Bine. Bine.

Chiar eşti îngrijorată pentru el, nu e aşa?

Ai promis că te vei revanşa pentru toate lucrurile pe care nu le-ai făcut pentru el.

Ei bine, acum e momentul.

Te rog, Yancey.

Trebuie să cauţi o cale ca să-i găseşti în oraş...

un alt anturaj.

Ştiu că nu vom fi niciodată bogaţi, dar avem adunaţi ceva bani...

Ce e asta?

Nu.

Doamne.

Ăsta ar putea fi răspunsul la toate.

Ştii ce-ar putea însemna pentru un băiat să fie fiul guvernatorului?

Mă cheamă să mă duc să discutăm despre asta.

- Dar... - Asta nu înseamnă c-am acceptat deja.

Deci vrei să spui că ai ocazia să n-o accepţi?

Femeie.

Dacă n-ar fi nimic care să te îngrijoreze, tu tot te-ai îngrijora.

Dar...

Asta e ceva nou.

Şi sunt aşa de nervoasă.

De ce? Ce te face nervoasă?

Ce zici de asta? Uite-te aici.

Cred că nu ştiu cum să mă comport printre oamenii civilizaţi.

Uită-te la asta.

Yancey, uite.

- Suntem invitaţi la o petrecere deseară. - Frumos, e frumos.

Nu o petrecere, petrecerea.

Petrecerea Congresului de Anul Nou.

Nu e minunat?

Altceva, domnule?

Nu... mulţumesc foarte mult, domnule.

Mulţumesc, domnule, şi an nou fericit.

- Asemenea. - La fel şi ţie.

- Yancey, nu e minunat? - Da, este.

Pentru Sabra, Sabra mea.

- La Mulţi Ani, dragă. - La Mulţi Ani.

Cine sunt Lou Brothers?

Ei bine, sunt...

Nu, de fapt, nu.

E un singur om, cred că e din comitetul care m-a recomandat.

De fapt, nu sunt sigur.

De ce vrea să te vadă acum?

Ei bine, nu ştiu. Dumnezeule, ce mai urmează?

Crezi că e ceva în neregulă?

Nu ştiu. Îţi spun ce pot face.

Pot să mă duc sus să văd despre ce e vorba.

Bine.

Cred c-am să fac asta în timp ce-ţi vei îmbrăca

frumoasa, splendidă rochie de seară.

Cum mi se potriveşte?

Bine.

Hei, ştii ceva, Sabra?

Ştii, m-am gândit...

nu ştiu, toate necazurile pe care ţi le-am pricinuit.

Să fii măritată cu mine în toţi anii ăştia, nu ştiu cum ai...

Nu ştiu cum ai reuşit s-o faci.

Te aştepţi să fiu generoasă şi să neg asta?

Nu, vreau să-ţi spun ceva, totuşi.

Aseară, în timpul serbării Anului Nou, am luat o hotărâre importantă.

Ştii ceva?

Am hotărât ca voi încerca să te recuceresc.

Am să încerc.

Spune, dragă, am nevoie de un bărbierit. Da.

- Mi-ai promite asta? - Sau poate că n-am voie.

- Yancey, chiar mi-ai promite asta? - Da.

Ştiu ce vei spune.

Bine, îţi voi promite că, în seara asta, voi încerca să mă comport ca un gentlemen.

Voi încerca.

- Dă-i drumul. Arăţi bine. - N-ar fi trebuit să spun asta.

Dar nu poţi să mergi cu ţigara. Dă-mi-o mie.

- Bine. - Nu fi prea lung.

Bine.

- Stai, stai, stai. - Ce e? Ce e? Ce e?

- Nu, stai. - Dragă, nu e nimic.

Dragule, nu pot să văd. Întoarce-te.

- Dragă, e-n regulă, bine? - Da.

Bine atunci.

Cum pot să fiu aşa de fericită?

Domnule Cravat, sunt Lou Brothers. Poftiţi înăuntru, domnule.

Vă urez un An Nou Fericit.

E o mare onoare să vă întâlnesc, domnule.

- El e domnul Walters. - Bună ziua.

- Încântat de cunoştinţă. - Domnul Self.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Domnul Greer. - Ce mai faceţi?

- Şi domnul Hodges. - Bună ziua.

Ştiţi, n-ai prea des ocazia...

să-l întâlneşti pe cel mai mare ziarist sau pe un mare american.

Îi avem pe amândoi în una şi aceeaşi persoană.

Da, domnule, şi un mare erou de război.

Asta înseamnă ceva aici.

Ei, Yancey băiete. Cum a fost călătoria?

Ei bine, nu mă aşteptam să te văd aici.

Asta e nostim pentru oraşul ăsta, întotdeauna te aşteaptă neprevăzutul.

Da. Înţeleg.

Totul e bine? Găzduirea e bună?

Da, e bună. Chiar foarte bună.

Bine, stai jos. Simte-te ca acasă.

Bine.

Ei bine, se pare că suntem gata pentru încă o partidă de pocker.

Care e miza?

Am vrut doar să-i întâlneşti pe câţiva din prietenii mei.

Câţiva din băieţii de care te vei lovi, odată ce eşti guvernator.

Domnilor, mi-ar plăcea dacă băiatul ar spune:

Ce e bine pentru petrol, e bine pentru Oklahoma.

Ce e bine pentru Oklahoma e bine pentru ţară.

Ce e bine pentru ţara, ei bine, e bine pentru întreaga lume.

Omul nu poate spune Dă-mi zahărul fără să aibă lacrimi în ochi.

E ceva special ce-ai vrea să faci sau să vezi aici în Washington, domnule Cravat?

Aş fi mai mult decât bucuros că biroul meu să se ocupe de toate problemele.

Lasă-mă să-ţi umplu paharul, guvernatorule.

Stai puţin, Tom. Încă nu sunt guvernator.

Numirea ta e ca şi făcută.

- Am dreptate? - Da, domnule.

- Dacă spui tu, Tom. - Aşa e.

Treaba e, Yancey...

că trebuie să te integrezi comitetului chiar acum.

Pe oricine vom recomanda va obţine imediat postul.

- Diamantele astea sunt veritabile? - Da.

Poţi să le vezi? Pe amândouă?

Ştii ceva, când am văzut cum i-ai încolţit, Tom...

ştii, felul, toate astea... Dumnezeule, chiar înseamnă ceva.

Da, domnule.

Şi nu-mi voi uita niciodată vechii prieteni.

Aşa cum mi-ar place să ştiu că nici ei nu mă vor uita pe mine.

Ce vrei să spui?

Că poţi dirija pe cineva cu uşurinţă spre direcţia pe care o doreşti, nu e aşa?

N-aş spune asta, adică chiar vreau să fac o încercare şi să văd ce se întâmpla.

Ei bine...

Lasă-mă s-o dirijez aşa, Yancey.

Şi nimeni nu-ţi va cere să faci ceva necinstit.

De ce nu.

Dar în acelaşi timp, o mică cooperare...

Fără cooperare, adio postul de guvernator, aşa e?

Exact.

Înţeleg.

E bun lichiorul pe care-l aveţi aici.

Ei bine, vom vedea, Tom.

Vom vedea.

An Nou Fericit, domnilor.

- La Mulţi Ani. - La Mulţi Ani, Yancey.

N-am să-mi mai pot reveni.

Chiar n-am să-mi mai pot reveni.

Soţul meu va deveni guvernator, şi eu dansez.

Haide, să mai dansăm.

Vreau să mă învârtesc peste tot, peste tot, peste tot.

Yancey. Am ameţit.

Mi-a fost aşa de frică c-ai să mă dezamăgeşti.

Nici n-am vrut să mă gândesc la faptul că vei fi guvernator...

pentru că de fiecare dată când era ceva serios, mă dezamăgeai.

Dar de data asta, acum chiar nu mă mai gândesc la asta...

Yancey, vreau să ştii cât de recunoscătoare îţi sunt...

pentru ce-ai făcut pentru mine şi pentru Cim.

- Yancey. - Sabra.

Sabra, vreau să-ţi vorbesc.

Nu pot s-o fac, Sabra. Nu pot, îmi pare rău.

Ştiu că ţi-am promis şi că mi-am dat cuvântul...

dar nu pot să-mi ţin cuvântul, şi chiar nu pot să trec prin asta.

Am vrut să fiu guvernator pentru tine şi Cim mai mult decât orice altceva...

dar nu pot.

Deci acesta e finalul?

Îmi pare rău că te dezamăgesc încă o dată, draga mea.

Dar nu pot s-o fac.

Nu.

Cunoştinţele sunt uitate.

Bine, acesta e finalul.

Sabra.

Ce-ai vrea să spun?

Cum să mă întorc şi să le spun celorlalţi că n-ai reuşit?

Mă uit cum ceilalţi se îmbogăţesc.

Noi nu vom avea bani să-l ţinem pe fiul nostru departe de probleme.

Vorbeşti ca şi cum singurul lucru pe care îl avem de făcut

e să-i facem un mic depozit bancar

şi totul va fi bine.

Nu, Sabra, nu. Nu putem să-i trăim noi viaţa, Sabra...

şi nu-i putem pretinde să trăiască pentru noi.

Yancey, te-am iertat pentru multe.

Mai mult decât ar fi trebuit.

Dar îţi spun, dacă ne dezamăgeşti şi acum...

am terminat-o.

- Chiar am terminat-o. - Nu spune asta, Sabra, te rog.

Dacă nu poţi s-o faci pentru fiul tău, înseamnă că eşti egoist.

Nu poţi să faci ceva şi pentru alţii, doar pentru tine?

Nu spune asta. Nu spune asta, Sabra, te rog.

Pleacă. Pleacă

Pleacă de lângă mine.

Pleacă, pentru totdeauna.

Dar opt ani.

Ştiu ce fac.

- Am nevoie. - Poftim?

Am nevoie de bani.

200.000 de dolari.

Sunt bani mulţi, Sabra.

Adică, vrei să mă dezvolt, bine.

Cumpără-ţi o clădire, dar sunt mulţi bani.

Nu ţi-am plătit mereu datoria? Înainte?

Înainte? Înainte. Înainte.

Înainte, ţi-am împrumutat 500-600.

Dar 200.000?

Ce poţi să faci pentru siguranţă?

O cină foarte bună, Sabra. Îmi place.

Scuze că trebuie să mă grăbesc, dar ştii cum e, afacerile înaintea plăcerii.

Am avut o grămadă de lucruri din astea acasă.

Nu-l asculta pe bătrânul ăsta prost cum se fac afacerile.

Potoleşte-te, Sarah.

Doar vorbe de aruncat la gunoi, asta e tot. Doar vorbe.

- A doua tinereţe. - Vreau a doua tinereţe...

în câteva minute, ştii asta. - Ştii ce-mi lipseşte?

Îmi lipseşte vechiul Yancey, vechiul pistolar.

Îţi aminteşti de vremurile în care ne-am ridicat? Pe drumul către linia de start.

Dacă vrei să mergem, să mergem, motan bătrân ce eşti.

Ei bine, ne vom mai vedea.

În câteva luni, când ne vom întoarce de la Paris.

Călătorie bună.

- La revedere. - Ai grijă de tine.

Voi avea.

Salut, băiete.

- Bună seara. - Ce faci, Ruby?

Doamnă Wyatt. Bună, Ruby.

Draga mea. - Bună, mama.

A fost o masă bună, nu e aşa? Ei bine...

De ce nu m-ai sunat să-mi spui că nu vii acasă la cină?

Ar fi fost ultimul lucru pe care l-ai fi făcut, nu e aşa? De ce să-mi spui?

Am crezut că ştii că avem musafiri.

Cina a fost pregătită corespunzător. Asta e o impoliteţe.

Mama.

Ei bine?

Ruby şi cu mine ne-am căsătorit.

Ştiu c-ar fi trebuit să-ţi spun înainte,

dar îţi ştiam atitudinea.

Ei bine...

Ce trebuie să fac acum?

Presupun că trebuie să te sărut...

şi să-ţi spun ce fericită sunt?

Nu.

Nu.

Plecăm deseară.

Am obţinut o slujbă.

În Oregon.

Mama.

Am venit să ne luăm rămas bun.

Nu trebuia să mă plictisiţi.

Plecaţi, plecaţi, nu mai e nimic de spus.

Dacă vrei să mă părăseşti, atunci dă-i drumul.

Cum a făcut-o şi tatăl tău.

Dacă vreţi să plecaţi, atunci plecaţi.

Ce faci aici aşa de târziu?

- Te-am căutat peste tot. - Ce faci, Sabra?

Tocmai am venit de la tine de acasă.

Încerc să mă gândesc ce să scriu...

în ediţia aniversara de mâine.

După atâţia ani, tot ce-am obţinut e un mare, un imens pustiu.

Sabra, acesta e Jacob Krubechoff, faimosul sculptor.

Sunt foarte onorat.

Încântată de cunoştinţă, domnule Krubechoff?

E cel mai bun.

Sculptura lui valorează pe puţin o jumătate de milion.

Nici n-ar ridica dalta pentru o jumătate de milion.

Munca mea, mi-e teamă că nu impresionează aşa de mult ca şi preţul.

Dragă domnule Krubechoff.

Problema e, Sabra... Ştii că vreau să construiesc o universitate?

Cu toţi copiii pe care-i avem,

e mai ieftin să construim una decât să-i trimitem la colegiu.

Ei bine, oricum, l-am angajat pe domnul Krubechoff aici

ca să-mi ridice nişte statui...

ceva care să rămână pentru cercetaşul din Oklahoma.

- Asta e minunat. - Trebuie să discutăm.

Cu toţii am hotărât, întregul comitet...

că nimeni n-a reprezentat mai mult pentru spiritul cercetaşului decât tine.

De aceea am vrut ca domnul Krubechoff să vorbească cu tine...

şi am crezut că poate ai poză pentru el ca să-ţi facă o statuie.

- Am dreptate, Sol? - Da, da, da, ştii tu.

Ceva drăguţ, ceva cu tine şi copilul într-o căruţă acoperită.

Ceva drăguţ, foarte simplu.

Dar nu sunteţi în toate minţile.

Nu m-am hotărât încă ce ar fi cel mai bine să reprezint...

Orice e asta, spiritul...

dar aş aprecia, dacă aţi vorbi cu mine.

Să vorbim.

Mi-e teamă că v-au dat ideea greşită.

Stăteam aici şi mă gândeam, ca de fapt, ştiţi...

nimic nu s-a schimbat aşa cum aş fi vrut eu.

- Fiul meu şi... - Uită-te la asta.

Acesta e fiul meu.

Fiul meu, a trebuit să fugă ca să se însoare, să facă ceea ce vrea să facă.

Nu vor locui în acelaşi stat cu mine.

Nici măcar nu mi-a scris o scrisoare de ceva vreme.

Şi soţul meu. Acesta e soţul meu.

Şi el a trebuit să plece.

N-am mai auzit de el de vreo 10 ani.

- Dar ziarul, nu e nimic, nimic...? - Ziarul...

Ce e ziarul? Ziarul.

DEragul meu. L-am făcut mai mare, mai puternic, mai profitabil.

Da, l-am făcut mai profitabil.

Dar n-am entuziasmul pe care-l aveam când soţul meu era aici.

Dar, Sabra, te rog, adică, toată treaba...

Şi de aceea vreţi să reprezentaţi spiritul cercetaşului prin mine?

Tom.

Drăguţ din partea ta, Tom.

Ce vreau să spun Sabra, e că...

Cred că ştie ce vreau să spun. Nu e aşa?

- Să mergem să bem o cafea. - N-am timp.

- Îmi pare rău, trebuie... - Să-ţi scrii editorialul?

Nu, nu e vorba de asta, dar...

Încerc să obţin ceva, cel puţin.

- Te rog, iartă-mă... - Uite, asta va dura 5 minute.

Ziarul n-o să fugă.

- Vei lua o ceaşcă de cafea. - Destul.

Ai putea să-i dai drumul.

- Aşteaptă de mult asta. - Ce se întâmpla?

- Cafeaua le va rezolva pe toate, cred. - Pleacă.

- V-aţi ieşit din minţi, cu toţii. - Haide.

Ce se întâmpla cu voi?

Ştiţi ce ar trebui să editez mâine, în locul editorialului?

Tocmai mă gândeam la asta.

Mergem jos pentru o ceaşcă de cafea.

O doamnă mi-a spus odată...

V-o amintiţi, Sol, Jessie?

O chema doamna Pegler şi mi-a spus...

Chiar în ziua în care soţul ei a fost ucis încercând să obţină teren.

Nu se merită, mi-a spus.

Sunt o femeie, a zis.

Unde-mi sunt copiii?

Sunt o femeie, a spus. Unde mi-e bărbatul?

Nu se merită, a zis.

Şi am început să cred că avea...

Tu.

Şi tu.

Cim.

Felicitări, mama.

Ruby, dragă.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Băiatul meu.

Mi-e teamă că doi invitaţi speciali sunt puţin somnoroşi.

- Ai adus şi copiii? - Da.

- Unde sunt? - Chiar acolo.

Hai cu mine. Vino.

Arita.

Arita.

Ei bine...

Bună.

Bună.

- Bună. - Mamă.

Îţi aminteşti când ţi-am spus să rezişti?

Îţi aminteşti de ziua în care ţi-am spus asta?

A vrut să renunţe, şi i-am spus, Vei rezista, doamnă.

Şi a rezistat.

Şi a realizat ceva.

- Ai spus- - Nu, nu.

Discurs. Discurs.

- Discurs. - Discurs.

- Discurs. - Tom, ţine-l tu.

- Eşti un vorbitor mai bun decât mine. - Discurs, discurs.

Discurs.

Ei bine, mă simt...

Mi-e teamă că mă simt prost stând aici.

Dacă n-ar fi fost atâţia oameni şi doamna Pegler...

n-ar mai fi fost deloc un Oklahoma Wigwam.

Şi Jessie, care a început cu noi. Şi Sol, care ne-a însoţit peste tot...

prin toţi anii ăştia urâţi şi nenorociţi, atât spiritual cât şi financiar.

Da.

Şi, mai mult decât orice... Căutaţi spiritul cercetaşului.

Ei bine, e aici în seara asta.

Dumnezeu ştie că e în siguranţă aici.

Şi ştiţi la ce mă refer.

E destul de uşor să trudeşti şi să te agăţi de ceva...

ce a fost creat de altcineva.

Şi asta e tot ce-am făcut.

Doar am supravieţuit.

Dar conducătorii, adevăraţii cercetaşi...

sunt rari şi greu de găsit.

Uneori chiar greu de înţeles.

Şi aproape niciodată apreciaţi până când e prea târziu.

Un astfel de om a fost soţul meu.

Nu, n-am vrut să spun era, ci este.

Pentru că de fiecare dată când auzeam un zgomot neaşteptat...

...sau vedeam o umbră inexplicabilă, îmi ţineam respiraţia...

aşteptându-l pe Yancey al meu să dea buzna şi să mă ia în braţe...

şi să reluăm discuţia exact acolo de unde am lăsat-o acum 10 ani.

Ei bine, sper că încă poate să mă ridice, cu greutatea pe care o am.

Doamne.

Draga mea Sabra.

Te-am auzit, acuzându-mă că-ţi alung din nou emoţia...

dar sunt sigur că America era obligată

să intre în asta, mai devreme sau mai târziu...

şi trebuia şi eu să intru, şi nu mă întreba de ce.

Presupun că cineva trebuie s-o facă.

De 11 ani, am încercat să-ţi scriu scrisoarea asta.

Şi atunci m-am gândit la toate lucrurile pe care mi le-ai dat

şi cât de puţin ţi-am oferit eu...

ce-i spune bărbatul femeii pe care o iubeşte:

Scuză-mă că te iubesc?

Trebuie să avem răbdare unul cu celălalt, asta e tot.

Da.

Te-am iubit aşa de mult.

- Ce se întâmpla dacă e fetiţă? - O fetiţă?

Yancey ar trimite-o înapoi.

Pe pariu c-ar face-o.

Un om ca el face parte din istorie. Vom fi mândri de el.

De jur-împrejur şi peste tot.

Ascultă, am nevoie de tine mai mult decât ai tu de mine.

M-ai ajutat. M-ai ajutat.

Yancey.