Original subtitles

www.subtitrari-noi.ro

Traducerea şi adaptarea: Kprice Subtitrări-Noi Team

Încă una.

Şi eu.

Mai vin şi mâine. Aşa o să puteţi câştiga şi voi.

Musafiri nepoftiţi.

Se bate la uşă înainte de a intra. Încercaţi să înţelegeţi, prieteni.

Simţiţi pericolul.

Hei, barman! Băutură pentru toată lumea.

Fac cinste.

Ce cont ai? Acum te văd pentru prima dată.

Atunci plătesc cu bani gheaţă.

Oricum, banii câştigaţi la jocuri nu se iau acasă.

Nu vreau banii.

Pot să plec...

pe picioarele mele?

Nu?

Dar acum?

Nu?

Acum pot?

Care-i treaba?

Faceţi paradă de arme? Daţi-le deoparte!

Ce te uiţi aşa la mine? Nu ştii că-i ilegal?

Petiya!

E cumva nou, chelule?

E înregistrat?

Arată-mi licenţa şi îl poţi lua.

- Dle, e cartofor. - Un trişor.

E adevărat ce spun?

Da, a trişat. I-au căzut aşii din mânecă.

Deci pariezi.

Pariezi de la vârsta asta?

Trişezi?

Vino să-ţi completezi un formular la secţia de poliţie.

- Domnule. - Ce?

Pot să-mi iau ceasul şi lănţişorul?

Mai repede!

- Tu! - Respectă uniforma asta măcar.

Uniforma asta cumpărată?

De ce m-ai plesnit aşa tare?

Parcă tu ai fost mai blând!

Mi-ai înroşit obrajii în faţa tuturor.

Obrajii mei nu sunt proprietatea ta!

Dacă nu făceam asta,

te-ar fi mâncat de viu!

Ajay, ascultă-mă.

Renunţă la furtişagurile astea.

De ce te ocupi cu furăciuni din astea?

Nu-ţi defăima familia.

Gândeşte-te la ceva mare.

Jefuieşte o bancă sau un magazin de bijuterii.

Jefuieşte un milionar şi vei deveni şi tu unul.

- Ai înţeles? - Da, continuă.

Dacă furi 2000, faci 2 ani puşcărie.

Dacă furi 200,000, tot 2 ani de închisoare faci.

Iar dacă furi 10 milioane de rupii,

nu mai ajungi deloc la închisoare.

Poţi să-i mituieşti pe toţi şi să rămâi în libertate.

Nu, amice. Uite ce e, frăţioare.

Fiecare picătură de apă contribuie la alcătuirea oceanului.

Stăpâne! Stăpâne!

Stăpâne! Stăpâne!

- Ce este? - El este.

Paznicul!

În fiecare dimineaţă îmi arăţi mutra ta pocită.

De unde v-aţi luat costumaţiile?

Suntem instalatori.

E e Takichand. Eu sunt Flushram.

El deschide, eu lipesc.

Cu cine vorbeşti? Sunt aici.

Pentru ce aţi venit aici?

Soţia dvs a spus că nu aveţi apă.

Cum să nu avem apă?

Am câtă apă vreau la robinet.

Curge mereu. Nu vezi că abia am făcut baie?

Nu, nu.

Soţia dvs a spus că aveţi apă la robinet.

- Dar nu are presiune. - Nu are?

- Aşa a spus ea de robinet? - Da.

Înseamnă că vrea să aibă mai multă presiune la duş.

- La duş. - Haide.

- Unde este? - Unde trebuie să fie.

- În baie. - Unde-i baia?

Tu cureţi ţeava.

Eu verific robinetul.

- Grăbiţi-vă! Nu mai pierdeţi timpul! - Venim!

Ce oameni! Au robinetele legate între ele.

Stai! Ce faci?

Nu sta degeaba acolo. Vino şi pune-l.

- Ce să pun? - Bagă-ţi degetul în el.

Fii mai explicit.

Ţineţi apăsat. Aşezaţi-vă comod pe toaletă.

Staţi aici, eu verific ţeava.

Mă întreb de unde o fi venit.

Nu vă mişcaţi de acolo.

Staţi aşezat acolo. Nu lăsaţi apa să picure.

Verific instalaţia şi revin.

Apa va curge numai dacă voi scoate degetul.

Soţia mea m-a pus la locul meu.

Dle instalator!

Cât mai durează?

Mă doare degetul. Mi-a amorţit.

Nicio grijă. Am un plan.

- Mă duc acolo. - Zi-mi şi mie.

Mă uit la ei şi-i pocnesc pe amândoi.

Nu te prosti. E poliţia din Mumbai.

Dacă faci aşa ceva, intrăm la închisoare pentru 20 de ani.

Avem multe lucruri. Hai să-i mituim.

Vorbeşte tu cu ei.

Bine, dar să nu-l baţi.

Sunt subinspectorul Ultappan.

Cine sunteţi?

Suntem instalatori.

Eu sunt Tankichand, iar el e Flushram.

V-aţi născut amândoi în baie?

La spitalul municipal.

Ce?

Spitalul municipal face progrese

dacă moşeşte copii aşa frumoşi.

Ţi-ai ras jumătate de mustaţă la angajare?

- Nu. - Ai plătit bărbierul pe jumătate?

- Nu, e ceva ereditar. - Ereditar?

Nu e de mirare că trebuie să porţi o mustaţă falsă.

Îţi baţi joc de mine? Vrei să mă păcăleşti?

Nu încercaţi să fugiţi.

Fără şmecherii cu UItappan.

De ce ai dinţi de iepure?

Spune-i.

- I-ai înghiţit? - Dinţii aceştia...

- Apar şi dispar. - Serios?

Vino şi arată-mi.

- Dle, suntem oameni decenţi. - Oameni decenţi?

Maşina e plină cu lucruri scumpe,

iar voi staţi în genunchi.

Oameni decenţi?

- Iartă-ne. - Pe naiba vă iert!

Furaţi, iar apoi cereţi să fiţi iertaţi?

Sunt inspector de poliţie.

V-am ghicit imediat.

- Nu fugi! - Nu fug!

Dle, suntem neajutoraţi. O să vă explic totul.

Am pierdut-o pe mama.

N-am avut bani nici s-o incinerez.

Iar el nu şi-a plătit taxele şcolare de doi ani.

Ce puteam face?

Furaţi pentru o cauză dreaptă.

Nu mai contează, puteţi pleca. Vă iert.

Plecaţi imediat de aici.

Ascunde semnul poliţiei.

Bine că au fugit. Erau foarte periculoşi.

Cel înalt era cel mai periculos.

Duceţi bunurile la piaţă.

Vindeţi-le şi duceţi banii la ascunzătoare.

Mişcaţi-vă mai repede. Hai, la treabă!

Era o pradă bună.

Totul a fost în zadar.

Stai să vezi. Data viitoare când vom face asta,

vom câştiga milioane de rupii peste noapte.

Da! Milioane!

De parcă ar creşte în copaci! Aiurea...

Prietene, voi întinde o capcană. Ascultă-mă.

Voi merge într-un loc frecventat de plozii răzgâiaţi ai bogaţilor

şi îmi voi face o intrare care o să-i facă să tăbărască pe mine.

Apoi vor urma iubirea şi nunta.

Iar apoi mă voi muta în casa ei.

O să-mi fie soţie, iar eu voi deveni milionar.

Dansezi foarte frumos.

E foarte frumos hotelul tău.

- Cum te numeşti? - SharmiIee.

Ce nume frumos!

- O cola, te rog. - Da, o cola, te rog.

Maşina de afară e a ta? E un Mercedes.

Ce maşină frumoasă! Exact ca seara asta.

Seara asta e foarte frumoasă. Totul este frumos.

Îmi place şi compania ta.

Dră, el nu e un om bun.

Când ai venit de la spital?

Probabil că analizele au ieşit pozitive.

Dră, are o boală mortală.

Am uitat cum se numeşte...

Dar tipul e pe moarte.

Vrei să spui că tu eşti mai bun?

Când ai ieşit din închisoare?

Cu o fată de 14 ani, dră!

Du-te la templu şi căieşte-te pentru păcatele tale.

Iar tu...

Du-te şi te tratează la un spital de boli mintale.

Apropo, amândoi sunteţi nişte idioţi adorabili.

Drăguţă fată.

O fată drăguţă şi bogată.

Dev, te strigă cineva.

60 de rupii?

- E un hotel de 5 stele. - Asta e nota de plată.

- 600? Pentru o băutură? - Nu!

Tu ai spart geamul cu motocicleta,

- iar tu cu calul. - Nu, se înşeală.

- Scuzaţi-mă. - Un moment.

- Vreau să achitaţi nota de plată. - O achităm. Cât e?

650 de rupii! Mare lucru.

Am câteva mii la mine. Dar cred că au dispărut.

Scuzaţi-mă. Mă urmăresc doi băieţi. Vă rog să mă ajutaţi.

Vă dau toţii banii pe care îi am la mine.

Care e problema voastră?

- Fata aia. - Nu vorbi despre ea. E cu noi.

- Uite... - Dacă o vreţi,

va trebui să vă rupeţi picioarele.

- Să vă sparg fălcile? - Să-i rup în bătaie?

Nu ştiam că are atâţia protectori.

Plecaţi de aici.

- Plecăm. - Gunoaielor!

Să nu mai reveniţi niciodată!

Vedeţi?

Au plecat.

Da. Acum o să plec şi eu.

Ştiam c-o să mă ajutaţi.

Mulţumesc frumos.

Hei!

Crezi că am făcut asta pentru bani?

Banii nu se compară cu tine, dragostea mea.

V-aţi întors?

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte...

- Câţi sunt, Ajay? - Şapte!

Şapte tăntălăi.

- Iar noi suntem doi. - Ba nu. Suntem unu.

- Adică? - Azi postesc.

Prieteni, nu fac nimic când postesc.

Şi oricum, ce nevoie ai de mine?

Ştiu că-i poţi face praf singur.

Pariem?

S-a făcut!

Prieteni! Cu bine!

Ţine-o!

E un pariu.

- O gumă? - Taci!

Eu l-am învăţat.

Nu fugi. E un pariu.

Îi vreau pe toţi şapte. Întoarce-te.

Tatăl tău e un imbecil.

Apă! Apă!

Dă-mi nişte apă, te rog.

În sfârşit s-a stins.

Ai impresionat-o.

Profesia aceasta nu e potrivită pentru o femeie.

Onoarea pierdută nu poate fi recuperată.

Dacă am un bodyguard ca tine, dragule,

cine ar îndrăzni să mă atingă?

O să-mi aperi castitatea tot restul vieţii.

Linişte!

Cine eşti?

- Ce este? - Am venit cu peţitul.

Nu intenţionez să mă însor.

Nu tu, fiul tău.

Nu staţi acolo degeaba.

Dacă e vorba de asta,

logodna rămâne stabilită.

Cu care vrei? Cu cel scund sau cel înalt?

Nu cu cel scund, pe cel înalt îl vreau.

Imposibil.

- De ce? - E prea timid cu fetele.

Dacă intră o fată pe uşă,

el fuge pe fereastră.

Nu vă faceţi griji pentru asta.

Fiica mea e ca Menaka.

După ce se vor cunoaşte,

o să-i treacă timiditatea.

Aşa este.

Aşa mamă, aşa fiică.

Mă gândeam...

dacă noi doi...

- Am putea să... - Obraznicule!

Unde e fiul tău?

Vreau să-l văd.

Nu este acasă. E plecat.

Nu contează.

Trimite-l la ruinele din afara oraşului.

- O să-l aştept acolo. - Poftim?

Adică fiica mea o să-l aştepte.

De ce te îngrijorezi dacă eu sunt aici?

A venit un domn Mohan Tripathi să vă vadă.

- Spune-i să intre. - Bine, dle. Poftiţi.

- Bună ziua. - Cine sunteţi?

Numele meu e Mohan Tripathi.

Ne-am mai văzut de patru ori.

Acum trei luni am făcut o reclamaţie.

Dar n-a fost nicio audiere.

Ar trebui să fie.

De ce sunt aici? Ca să aud.

Mi-am inserat şi un dispozitiv auditiv.

Spune-mi, ce problemă ai?

Te aud perfect.

E un om care vrea să-şi însuşească tot terenul satului nostru, dle,

să facă o fabrică de zahăr, să producă alcool.

Cine este omul acesta?

Un afacerist pe nume Singhania.

E un ticălos.

Era din satul nostru.

Dar din cauza faptelor sale urâte,

a fost alungat din sat acum 5 ani.

Să nu mai vorbeşti niciodată aşa despre cei mai în vârstă.

Tatăl tău nu te-a învăţat bunele maniere?

Ba da, dle.

Şi, de asemeni, pe cine să respect şi pe cine nu.

Tatăl meu este profesor.

Predă în sat de peste 30 de ani.

Numele lui e Dinanath Tripathi.

Dle, ministru, am venit să vă spun

că nu-i vom permite lui Singhania să ne confişte pământul.

Mă întorc cu autobuzul de seară.

Dacă nici de data aceasta nu luaţi măsuri,

credeţi-mă, aduc toţi sătenii

aici, în birul dvs.

O zi bună.

Nu uitaţi.

Există şi foruri superioare.

Putem apela şi la ele.

A îndrăznit să ne ameninţe la noi în birou?

Ai auzit? Dle Singhania!

De asta te afli aici.

Singhania crede în ce vede, nu în ce aude.

Băiatul vrea să apeleze la superiori.

Trimite-l acolo unde ajung sufletele.

Fără fără autobuz.

Dev, n-o să ajungi niciodată un om mare.

Ştii de ce? Pentru că nu gândeşti ca mine.

Deci...

- Ce s-a mai întâmplat? - Totul.

Dev, revin fuguţa.

Ascultă-mă!

Stai!

Ajay, stai! Aşteaptă...

Ajay, dă-i portofelul!

Domnule! Domnule!

Nu ai idee

ce ai făcut.

Mamei mele...

Tatălui meu...

Sorei mele...

Le-ai ucis...

speranţele şi visele.

Da, le-ai ucis!

Şi pentru ce...

Pentru nişte bani?

Dumnezeu...

n-o să te...

Bună ziua, frate Mohan. Sunt foarte supărată pe tine.

Mereu scrii că vii acasă, dar niciodată nu vii.

Tata e foarte îngrijorat zilele astea.

Cămătarul vine zilnic după bani.

Doar tu poţi să vorbeşti cu el. Şi în afară de asta,

se apropie festivalul Rakhi.

Trebuie să vii acasă.

Cât mai stai aici? E foarte târziu.

Nu vii acasă?

Viaţa şi moartea sunt în mâinile Domnului.

Poate i-a fost scris să moară aşa.

Crima noastră nu va fi iertată dacă spui asta.

- Crima? - Crima!

Păcatele! Greşelile!

Spune-i cum vrei. Le-am comis.

Suntem vinovaţi pentru moartea lui.

Dacă nu-i furai portofelul,

n-ar fi fugit după noi.

Bietul băiat se întorcea în satul lui.

Am intervenit noi

şi l-am împins în ghearele morţii.

Noi!

N-am distrus doar o viaţă,

ci patru vieţi.

Patru vieţi!

- Chiar te duci? - Da. De ce?

Uite ce e, Dev!

Vrei să le duci banii, nu?

Trimite-i prin poştă şi gata!

Tată, spune-i şi tu!

Ajay are dreptate, Dev.

- Tată, taci din gură. - Şi tu ai dreptate.

Ţi-ai pierdut minţile?

Ai fost vreodată la ţară?

N-o să găseşti decât praf şi noroi acolo.

Poţi să spui ce vrei. Eu mă duc.

Gata, tată. La revedere.

N-ai decât să pleci! Eu nu vin!

Urcă!

Dle, unde merge autobuzul acesta?

Spre un sat plin de praf şi noroi.

Biletele.

BADLAPUR

Dle, cred că sunt din oraş.

Hei!

- Veniţi încoace! - Cu cine vorbeşte?

Da?

Veniţi de la oraş?

Ştiu că orăşenii sunt periculoşi.

Să nu vă luaţi la bătaie pe aici.

Sunt un inspector de poliţie foarte strict.

Tu!

Doamne, ce aspiraţii înalte ai!

Eşti nemaipomenit, exact ca Sanjeev Kumar din filmul ShoIay.

Îmi vine să te strâng în braţe.

Mi-aş fi dorit ca poliţiştii din Mumbai să fie ca tine.

Dle inspector, amândoi suntem cetăţeni oneşti.

Nu veţi avea nicio problemă cu noi.

Credeţi-mă.

Ce-ai căutat acolo?

Asta.

Se pare că poliţia de aici nu e mituită săptămânal.

N-are decât 125 de rupii.

L-ai buzunărit?

Făcea pe deşteptul cu noi.

- Aşa că i-am luat... - Portofelul!

N-o să te schimbi niciodată.

Domnule...

Unde l-am putea găsi pe dl Dinanath Tripathi?

- Profesorul? - Da.

Unde în altă parte? Predă în şcoala aia.

- 7 x 2? - 14!

- 7 x 3? - 21!

7 x 4?

- Cât face? - 28!

- 28. - Cine sunteţi?

Suntem prietenii lui Mohan. Am venit din oraş.

Prietenii lui Mohan? Copii, puteţi pleca.

Mohan nu a venit?

- Are examene! - E bolnav.

- Cum? - E bolnav.

A fost bolnav, iar acum are examene de dat.

- Se simte bine acum? - Da.

Haideţi să mergem acasă.

Vino.

Va veni după ce termină cu examenele.

Unde mergi? Unde te duci?

Ce să fac, tată? Am de luat multe lucruri.

Mama vrea să pregătească tocăniţă cu morcovi, cartofi

şi murături pentru venirea lui Mohan.

Ei cine sunt, tată?

Sunt prietenii lui Mohan, Dev şi Ajay.

Mohan nu vine, draga mea.

Nu te supăra. O să vină într-o zi, două.

Du-te şi cumpără de toate. Fugi! Fugi! Fugi!

- Să nu întârzii. - Nu, vin repede.

Mama şi sora lui Mohan îl aşteaptă cu nerăbdare.

Cum sunt?

Bune.

Ce face Mohan?

Mohan? Bine. Foarte bine.

- Stă cu burta pe carte. - Şi cu ochelarii pe nas.

Ochelarii? Poartă ochelari?

Nu ţi-am spus că prea mult studiu

o să-i strice vederea? Acum poartă ochelari.

Şi ce dacă? Şi eu port ochelari.

- Dar la vârsta lui? - Îi poartă ca să citească.

Noră, adu ceai pentru toţi.

Da, imediat.

Draga mea.

Nu ridica greutăţi în starea ta. Lasă-l jos.

Bine.

Vom deveni bunici în curând.

Tată, te rog, întreabă-i.

Mi-a trimis vreo scrisoare?

Da, ţi-a trimis.

Dar sunt mulţi hoţi în oraş.

Mi-a furat cineva portofelul şi aveam scrisoarea în el.

Profesore! Vino afară, dle profesor!

Staţi aici, revin imediat. Nu vă ridicaţi.

Ai surzit?

Încuie uşa sau las-o deschisă, oricum nu te iert.

Profesore!

Numele meu e Lala Wazanlal. (greutate)

Mereu dau greutate cuvintelor mele.

Fac totul făţiş.

Vorbeşte mai încet, Lala. Am musafiri.

Şi ce să-ţi fac eu? Am venit după bani.

Am luat un împrumut pentru patru ani.

N-a trecut niciun an încă şi deja vii după bani?

Aceasta e data scadentă!

N-am voie să-mi cer banii înapoi?

Trebuie să împrumut de la alţii când am nevoie?

Sau să aştept trei ani? Vreau să-mi dai banii.

Lala, ai dreptate.

- Mai lasă-mă un timp. - Ascultă-mă!

Dă-i brăţările astea.

- Aşa o să mai tacă un timp. - Ce tot spui?

Te-am rugat să le păstrezi pentru nunta lui Sharda.

Pune-le la loc. Fă cum îţi spun.

- Dar... - Du-te!

Ce s-a întâmplat, profesore? Cine e omul acela?

E cămătarul satului.

Numele meu e Lala Wazanlal.

Mereu dau greutate cuvintelor mele.

Şi fac totul făţiş.

Profesore, am hotărât că dacă

nu-mi primesc azi banii, o să-ţi iau casa.

Nu spune aşa ceva!

O să-ţi primeşti banii!

Da, avem banii. I-a trimis Mohan.

- Mohan? - Da.

Adu mâine documentele casei şi o să-ţi primeşti banii.

O să-mi recuperez toţi banii! Cu dobândă!

- N-o să uit nicio rupie! - Bine, numai pleacă odată.

Revin mâine dimineaţă.

Cu tot cu documente.

Nu-ţi las niciun bănuţ. Sigur că revin.

Profesore...

Mohan v-a trimis aceşti bani. Recuperaţi-vă casa.

Sunt 1700, în bancnote de câte 500.

N-am luat niciun bănuţ. Puteţi să-i număraţi.

1700? Dar...

Eu am luat 4000.

- 400? - Pentru doctoratul lui.

Nu e niciun spital şi niciun doctor în satul ăsta.

M-am gândit că dacă Mohan devine doctor, satul va avea de câştigat.

Însă Lala a început să-şi ceară banii anticipat.

Nu e o chestiune de bani. Ştiu asta.

Vrea casa şi pământul meu.

Lala?

Nu Lala. De fapt Bhanu Pratap e în spatele a toate astea.

Cine e acest Bhanu Pratap?

Satul i-a aparţinut

fratelui mai mare a lui Bhanu Pratap, Suraj Pratap Singh.

Suraj Pratap Singh era un om nobil.

Însă Bhanu Pratap e opusul lui, e egoist şi lipsit de omenie.

Într-o zi, atrocităţile sale au depăşit orice limită.

Ce mai faci, SuIakshana?

Ce-i cu imprudenţa asta? Pleacă!

Nu-ţi fie teamă.

Locul unei fete frumoase ca tine

nu e la ţară.

E într-o vilă.

Încă nu mi-am ales soţia.

Vino cu mine.

- Lasă-mă! - Ajunge cu spălatul rufelor.

Eu, Thakur, o să-ţi ador trupul în fiecare zi.

Nemernicule!

Frate, ce faci?

Iartă-mă, frate!

Te rog!

Iartă-mă!

Fie-ţi milă!

Astăzi, Thakur Suraj Pratap Singh n-o să te ierte!

Faptele şi imoralitatea ta mă obligă

să te alung din familia Thakur pentru totdeauna!

Te alung de pe

proprietatea noastră ancestrală!

Nu, frăţioare! Nu! Nu! Nu!

Frăţioare, te rog, nu face asta!

Iartă-mă, te rog!

Iartă-mă.

Şi nu doar asta.

Suraj Pratap l-a dat pe Bhanu Pratap pe mâna ţăranilor.

Aceştia l-au umilit

şi l-au alungat din Badlapur.

Anii au trecut.

Toţi l-au uitat pe Bhanu Pratap.

Se spune că îngerii vin din cer.

Însă în acea zi

a venit un demon pe pământ.

Bhanu Pratap a încercat să-i ademenească pe săteni.

Vom transforma satul acesta

într-un oraş cu minunaţi zgârie-nori.

Ba nu!

Cum adică?

Ca să ne dărâmi casele

şi să ne dai cuştile porumbeilor din blocurile tale,

cărora constructorii din oraş le spun apartamente?

Unde nici nu poţi să respiri?

De unde nu poţi vedea cerul?

Ai venit să ne iei pământul?

Ţine minte un lucru, Bhanu Pratap!

Pentru fermier, pământul e ca o mamă.

Nimeni nu-şi vinde mama. Nimeni!

Lumea a atins stelele şi luna, profesore.

Tu încă te târâi pe pământ.

Nu te-ai schimbat.

Nimeni nu-şi vinde mama.

Dar o ipotechează.

Aşa cum şi tu ţi-ai ipotecat casa şi pământul la Lala.

Omul acesta a educat toţi copiii din sat.

Au crescut şi au ajuns proprietarii caselor lor.

Vor face cum le spune el.

Vreau pământul şi casa profesorului.

După ce mi le însuşesc pe ale lui,

vor urma şi ceilalţi.

Apoi nu vor mai primi nici cuştile de porumbei măcar.

În ziua aceea sătenii m-au ascultat.

Şi astfel am salvat satul acesta de la pieire.

Dacă îmi pierd eu casa,

treptat şi-o vor pierde şi ceilalţi.

Aţi făcut un drum lung.

Probabil sunteţi obosiţi. Mergeţi şi vă odihniţi.

Ne vom ocupa mâine de tot.

Să nu mai aşteptăm ziua de mâine. Hai să plecăm în seara asta.

Nu sunt trenuri sau autobuze la ora asta.

Mergem pe jos.

Ce facem când Lala va cere mâine banii?

Nu sunt nici om, nici zeu.

Lasă lumea să creadă ce vrea. Sunt un demon.

De ce te întorci? Opreşte-te!

Chiar eşti fratele meu.

Când vezi bani, şi ţie îţi stă inima în loc.

Sunt adevăraţi.

Alţii?

Alţii. Doamne, fie ca acest drum să nu se mai termine.

Wazanlal! Astăzi, seiful tău va fi mai greu.

Hoţule!

Frumos măgar!

- M-ai făcut măgar? - Măgarului i-am spus că-i măgar.

E acelaşi lucru.

Nu e mare diferenţă între ei.

- Lala, scoate documentele. - Ce documente?

- Actele pe casa şi pământul profesorului. - Pentru ce?

Unde sunt banii mei?

Ai luat de pe jos cât ai vrut.

Restul sunt aici.

Uite banii.

Ia-i.

- Ridică-ţi dhoti. - Gata.

Urcă-te pe măgar.

Şi pleacă! Repede!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Dă-i-le.

Acestea sunt documentele casei şi pământului dvs.

- De unde le aveţi? - Ni le-a dat Lala.

Lala? Fără bani? Imposibil.

- Lala nu e om rău. - E foarte amabil.

- Şi foarte generos. - Are sufletul bun.

Când i-am povestit despre problemele dvs...

- I-am căzut la picioare... - Şi l-am implorat.

Ba nu, Dev, eu i-am căzut la picioare şi tu l-ai implorat.

Da, are dreptate.

- Am şi plâns. - Pentru mine.

Când mi-a văzut lacrimile, Lala i-a dat actele lui Dev.

A început şi el să plângă.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic. Un ţânţar.

A mai adăugat că oricând va avea profesorul nevoie de bani,

o să-l împrumute fără dobândă.

- Ce mai e? - Un ţânţar. Unul mare.

Nu mint, profesore. Întrebaţi pe cine doriţi.

- A spus-o în faţa tuturor. - Da?

Mă duc să-i spun lui SuIakshana. Va fi foarte fericită.

Noră, imposibilul a devenit posibil.

Lala ne-a înapoiat actele casei. Uite.

Dev şi Ajay sunt îngeri deghizaţi.

Problemele noastre s-au terminat. Casa noastră e în siguranţă.

- Serios? - Da!

Cum de s-a răzgândit Lala?

Mi-au dat înapoi banii mei!

Nemernicii! N-o să-i iert!

Lala, de ce pari aşa speriat?

Am venit să fim prieteni.

Să-ţi fim alături la supărare.

- La supărare? - Da.

Facem pariu că Lala se va duce la poliţie?

Ba nu se va duce.

Bine, atunci se va duce la profesor.

Nu se duce.

Ultimul pariu.

Pariu că dacă apăs pe trăgaci o să-i zbor creierii?

Dar n-o să moară.

Ba da!

Gata!

Nu apăsa trăgaciul. Nu paria.

N-o să merg nici la poliţie, nici la profesor.

De ce m-aş duce? De ce?

Nu s-a întâmplat nimic. De ce m-aş duce la cineva?

Nu apăsa trăgaciul.

Numele meu e Dev.

Mereu evaluez argumentele pro şi contra

înainte de-a acţiona.

Dar când acţionez...

Ai înţeles?

Dle Singhania.

- Ce este, Lala? - Am veşti proaste, dle Singhania.

Orăşenii au intrat în casa mea,

mi-au spart seiful, mi-au furat banii,

şi mi i-au dat în schimbul documentelor.

Ce documente?

Documentele casei şi pământului profesorului.

Cum ai permis aşa ceva?

Le-au luat cu forţa!

Ai zeci de golani!

Doi orăşeni au reuşit să ţi le ia cu forţa?

Nicio grijă, dle Singhania.

Numele meu e Wazanlal. Eu...

Lăsaţi-mă să termin.

Mereu dau greutate cuvintelor mele

şi fac totul făţiş.

- Ia 5 sau 6 acoliţi cu tine. - Nu 5 sau 6.

Iau o duzină de golani cu mine şi-o să-i snopesc

până nu doar casa profesorului,

dar şi casa lor o vor trece pe numele meu.

Vreau actele alea cu orice preţ.

Le veţi avea, dle Singhania.

Orăşeni pe naiba!

Am auzit c-a venit un gangster nou în zona asta.

Şi că vine în fiecare zi în barul tău.

Nu vorbi despre el, Lala. E periculos.

Caut un asemenea gangster periculos.

Unde este?

Vine la miezul nopţii şi stă aici până la 5 dimineaţa.

Pregăteşte-mi o masă înăuntru şi dă-mi ceva bun.

- O să-l aştept până la 12. - Foarte bine.

Numele meu

este Fastgun Gerappan.

Un whisky... şi o doză de Masala.

Numele meu e Lala Wazanlal.

Mereu dau greutate cuvintelor mele

şi fac totul făţiş.

Închide-o!

Închide-o! Nu bluza, gura!

Dacă vorbeşti, te dezbrac!

Dle Gerrappan.

Vreau să le dau o lecţie unor orăşeni.

Du-te la oraş!

Am un frate periculos în oraşul Uttappan.

Uttappan e oraşul, Gerrappan e satul.

Cei doi sunt aici, în sat.

Am venit să te angajez să-i omori.

Treci la subiect. Cum te cheamă?

- Wazanlal (greutate). - Ce greutate ai?

50.

55. 56!

Termină cu copilăriile.

Numele meu e Fastgun Gerrappan.

- 75,000! - Nu!

65! 65 de mii!

- De acord! - 65.

Poftim avansul.

Diseară punem planul la punct.

Mâine acţionăm. Unul o ia la stânga, celălalt la dreapta.

65! Dispari!

- Minunat. - Valea!

Îndrăzneşti să vorbeşti în faţa mea?

Ajay, ce linişte e la ţară!

Stai! Stai!

- Unde te duci? - Acasă la profesor.

Am o telegramă de la Bombay.

Dă-ne-o nouă. I-o dăm noi.

- Nu. - Nu te mai deranja.

Acolo mergem şi noi. Poţi pleca.

- Ce scrie? - Mohan Tripathi a murit într-un accident.

Dev, cât le mai putem ascunde asta?

Ascultă-mă şi hai să plecăm de aici.

- Cred că ai dreptate. - Haide.

Ce faci aici?

Ajay şi Dev pleacă.

Hei!

Ce s-a întâmplat? De ce plângi?

Sora le-a legat Rakhi la mână fraţilor ei.

Dar eu?

Ce sunt Ajay şi Dev pentru tine? Sunt fraţii tăi.

Nu, frate. Nu vreau bani.

O să-mi dai ce-ţi cer?

Ce îţi doreşti?

Până revine fratele Mohan

n-aţi vrea să rămâneţi aici?

Are dreptate. E o chestiune de câteva zile.

Vă rog să rămâneţi.

Bine.

Rămânem.

Mulţumită?

Ştii foarte bine că Mohan nu se mai întoarce.

Şi totuşi am rămas.

Când vor afla despre Mohan...

Ascultă-mă şi hai să plecăm fără să spunem nimănui.

Mai stăm o zi, două. Aşa va fi şi Sharda fericită.

Dev, două zile în acest sat...

Mi-e foarte uşor să rămân aici câteva zile.

Unde merg fetele astea?

- La râu. - La râu?

- De ce? - Să facă baie.

- Baie? În aer liber? - Aşa fac oamenii baie aici.

N-am văzut în viaţa mea o fată făcând baie.

Aici o să văd mai multe?

- Trebuie să văd asta. - O să iei bătaie.

Nu m-ar deranja.

Treaba ta.

Treaba mea.

Nici nu le-am văzut şi deja vreţi să mă bateţi?

Te bat şi dacă doar te gândeşti la asta.

Să mă bată? Doamne sfinte!

Dă-te!

- Câţi erau? - 12.

- Şi înalţi de 2 m. - Iar noi suntem doi.

Nu, Dev. Suntem unul.

Azi ţin post.

Să am viaţă lungă.

Nu te supăra. Te descurci tu.

Poftim.

Cine îmi iese în cale,

o să-şi piardă viaţa.

- Te tai bucăţele! - Nu azi, amice!

- De ce îl ţii în spate? - Nu acum!

- Nu mă enerva. - Nu acum.

Iartă-mă.

Dumnezeu să mă apere de acest uriaş.

- Îmi baţi oamenii ca pe câini? - Nu acum!

Am înghiţit păstârnacul întreg! N-o să te iert!

Un singur păstârnac aveam.

- Sunt plin de energie. - Nu acum!

Dacă nu acum, când?

După ce se termină bătaia.

S-a speriat.

De ce mi-aţi bătut oamenii?

Ai spart oalele de ei. N-o să te iert!

Unde-i Ajay?

Haideţi cu toţii!

Şi ce dacă e musafirul profesorului?

Cine se crede?

Orăşenilor, veniţi încoace!

Orăşenilor, arătaţi-vă!

Vă cheamă.

- Ce s-a întâmplat? - Nu tu, celălalt!

Un minut.

Pe tine te vor, nu pe mine.

- Ce este? - Mi-ai supărat sora.

Ai văzut-o făcând baie.

Uite ce propun. Îmi scot hainele.

Mă vezi şi tu făcând baie şi gata.

Nu este corect.

E o tradiţie în satul nostru.

Dacă cineva pândeşte o fată făcând baie,

trebuie să se dueleze cu fratele ei.

- Serios? - Da!

Da, cu mine!

- Cine e fratele ei? - El!

Aş fi vrut să fii tu fratele ei.

Dle luptător, şi la oraş avem o tradiţie.

Dacă un băiat supără o fată,

fratele fetei trebuie să se dueleze cu fratele băiatului.

O secundă, vin imediat.

Ridică-te.

- Ce este? - Ce să fie?

Ai văzut ce dimensiuni are?

O să-mi rupă oasele şi o să şteargă cu mine pe jos.

De ce nu te baţi tu cu el?

Nu.

Ţin post azi.

Nu mănânc şi nu beau.

Vrei să mă vezi mort?

N-am încotro.

Bine, Dev...

Ne vedem într-o viaţă viitoare.

Să stabilim regulile primei lupte.

Nu stabilim nimic!

Aţi văzut? Fără reguli!

Să înceapă cineva să numere.

Cum te cheamă?

- Poftim? - Cum te cheamă?

Ce nume frumos!

E cucerită.

V-aţi lovit, profesore? Sunteţi teafăr?

Oamenii se întorc în ţărână după ce mor.

Dvs vreţi să faceţi asta încă din timpul vieţii?

Nu lăsa furia să-ţi întunece mintea. Ascultă-mă.

Pleacă din acest sat împreună cu cei doi băieţi.

Îl cunosc foarte bine pe Bhanu Pratap...

N-o să plec din acest sat cât voi trăi.

Datoria mea e să-ţi împlinesc dorinţa.

Vrei să pleci pe picioarele tale?

Sau pe catafalc?

Pământul acesta e mai preţios decât viaţa ta?

Ceea ce tu numeşti pământ,

pentru noi e cel mai de preţ dar de la Dumnezeu.

E un dar inestimabil.

Decizia îţi aparţine.

Te-ai lovit?

Încetişor, dle Singhania.

Oamenii se întorc în ţărână după ce mor.

Dvs vreţi să faceţi asta încă din timpul vieţii?

Deci eşti de la oraş.

Nu mă cunoşti.

Să te cunosc?

Nici nu meriţi să fii cunoscut.

Nu da din mâini ca un copil la anii tăi, Singhania.

Ţi le-ai putea rupe.

Pleacă din satul acesta de bună voie.

Şi ai grijă.

Dacă te mai întorci aici,

vei intra pe picioarele tale,

dar vei ieşi pe catafalc.

- Frate Dev. - Da.

Ajută-mă.

- Cum te-ai urcat acolo? - Singură.

Coboară tot singură.

- Hai ajută-mă. - Bine.

- Ai grijă. - Bine.

Bravo!

Te caută.

Cumnata.

Cumnata? Dar cumnata e acolo.

Eu sunt cumnata ta, dar mă refer la cumnata noastră.

De când a venit de la oraş,

m-a întrebat de cel puţin 10 ori de tine.

Cred că s-a plictisit. Du-te la ea.

Haide.

Prinţul meu!

Nu sunt prinţul tău. Sunt Dev.

- Eşti regele inimii mele. - Nu te apropia.

De unde ai ştiut că sunt aici?

- Spune-mi. - I-am dat o sticlă tatălui tău.

- Mi-a spus el. - Tata?

Şi care-i treaba cu "cumnata"?

- Cumnata cui? - Care-i problema?

Am spus că sunt soţia ta.

Dacă nu minţeam, bieţii săteni leşinau.

Dar eu nu leşin.

Ai autobuz spre Bombay peste două ore.

Ia autobuzul şi întoarce-te la Bombay.

Vin şi ne vedem acolo, bine?

- Haide. - Nu plec nicăieri.

De ce te tot agăţi de mine? Păstrează distanţa.

- Se întâmplă ceva dacă mă apropii? - Da.

Nu se întâmplă nimic.

De unde ştii? Încearcă.

Cine ţi-a pus numele SharmiIee? (timidă)

N-ai pic de ruşine.

Îţi aparţin în întregime. De ce să fiu timidă, regele meu?

Nu sunt rege. Numele meu e Dev!

Cum să scap de...

Regina ta?

Nu sunt însurat.

Nu te cred.

Soţia fratelui tău a venit ieri aici.

Dacă vine şi soţia ta mâine?

Nu plânge, Mansi. Nu mai plânge.

Taci odată!

Eşti mai frumoasă când nu plângi.

Ce mai e?

De ce ai ţipat la mine?

Uite ce e...

Draga mea Mansi! Nu mai plânge!

Nu suntem însuraţi nici eu, nici el.

Dacă el nu reuşeşte să se însoare, cum să reuşesc eu?

Nu te cred. Mă minţi.

Nu mă crezi? Nu?

Vino cu mine.

M-am săturat.

- E o problemă. - Spune-i.

Spune-i tu.

- Ba tu. - Ba tu.

- Tu întâi. - Ba tu.

Te rog, spune-i că nu eşti însurat.

Din cauza ta am probleme. Ajută-mă!

- Ce spui? - Nu sunt însurat!

Asta spuneam şi eu! Nu e însurat.

- Nu sunteţi căsătoriţi? - Şi ce dacă? Vom fi.

Nu-i aşa, regele meu?

Taci! Nu te băga!

Ce ţi-am spus? Uite, poftim.

Chiar nu eşti măritată?

Nu.

- Stai cu el fără cununie? - Da.

Cumnata mea spune

că dacă un băiat şi o fată trăiesc împreună fără cununie,

vor avea probleme.

Abia aştept.

Nu-i aşa, regele meu?

Nu, nu! Vei sta cu mine.

Cu fratele meu şi soţia lui. Vino.

Nu ştiai că e păcat? Vino.

Slavă Domnului c-a plecat!

Auzi?

- De ce nu le spui şi lor? - Cui?

- Lui Dev şi lui Ajay. - Ce? Ce s-a întâmplat?

Mama lui Rupa a venit aici.

Deşi glumea, m-am simţit foarte prost.

Ajay se plimbă cu Mansi prin faţa tuturor.

Cum o cheamă pe fata aia? A, da, SharmiIee.

Nici măcar nu ştie ce înseamnă numele ei.

Poartă haine ciudate prin sat. Oribil!

Şi ce-mi spui mie? Spune-i lui Mohan când vine.

O să vorbească el cu prietenii lui.

SharmiIee, hai să plecăm. Sunt dezbrăcaţi.

Şi ce dacă? El te-a văzut făcând baie.

Acum îl vezi şi tu.

Mi-e ruşine.

Ce? Pe mine mă cheamă SharmiIee şi ţi-e ruşine ţie?

Fă cum îţi spun.

Îmbracă-te cu hainele pe care ţi le-am dat.

N-o să mă îmbrac cu hainele alea ciudate.

Te plesnesc! Le porţi sau nu?

- Dau? - Bine, le port.

Dev, sper că lumea nu face pipi în râu.

Ce s-a întâmplat?

- Ce s-a întâmplat? - Ce ghinion avem!

Noră, de ce nu vorbeşti?

- Ce s-a întâmplat? - Veşti proaste.

Cheamă doctorul.

Mamă! Ce-i cu ea, mamă?

Ce s-au speriat când am ieşit din apă!

- Ce s-a întâmplat? - Nora mea e în stare gravă.

Mă duc să chem doctorul din satul vecin.

Nu aveţi doctor aici?

Nu, e unul în Raipur, la 6 km depărtare.

Mergeţi în casă. Chemăm noi doctorul.

Vă rog, rămâneţi cu ele.

Totul va fi bine, draga mea. Doctorul trebuie să sosească.

Draga mea, nu ne poţi părăsi.

Noră!

Doctore!

A murit.

Mulţumim c-aţi venit. Onorariul dvs.

Nu, îmi pare rău că n-am ajuns la timp.

Dacă ar fi existat doctor sau un spital aici,

probabil că ar fi fost salvată.

Trebuie să mă duc să-i spun lui Mohan.

E singurul care îi poate aprinde făclia rugului.

Profesore, nu e bine să mai aşteptăm.

Faceţi dvs ritualurile.

Cum aş putea?

Soţul ei e încă viu.

Trebuie să vină cu următorul autobuz.

Mohan n-a venit, SuIakshana.

N-a venit.

Cine o să-i aprindă făclia de pe rug?

El e soţul ei.

Crede că nu mai are rude dacă a plecat la oraş?

I s-a împietrit inima.

Mă rog ca Dumnezeu

să nu-i mai dea nimănui un astfel de fiu.

Dle profesor, vă rog, nu-l blestemaţi pe Mohan.

Ce altceva pot să fac?

E prietenul tău. Dar ce fel de prieten este?

V-a trimis pe voi să ne fiţi alături la supărare.

El nu a venit.

Nu-l aşteptaţi.

- Faceţi ritualul. - Va veni.

Sigur c-o să vină.

Mamă, Mohan n-o să vină.

De ce?

Fiul meu va veni cu siguranţă.

Mamă, faceţi ritualurile, el n-o să vină.

O să vină. Trebuie să vină.

N-o să vină! E mort.

A murit din cauza noastră.

Ba nu.

Nu se poate. Este imposibil.

Ai spus că...

fiul meu învaţă...

pentru examene... şi că poartă ochelari.

O să vină după examene.

Ne-a trimis bani prin voi.

Vino şi priveşte.

Uite, ea e nora mea.

Soţia lui Mohan. I-aţi spus că o să vină.

În curând. Iar ea l-a aşteptat.

Ce minciună!

Ce înşelăciune!

Pentru o mamă.

De ce nu mi-aţi spus de la început? De ce?

Cel puţin aş fi putut să-i mai văd chipul fiului meu.

În tot acest timp, voi doi

v-aţi jucat cu sentimentele noastre.

Ne-aţi minţit!

Iar astăzi spuneţi că fiul meu nu mai trăieşte?

Va veni. Aduceţi-mi-l voi.

Aţi spus că va veni.

De ce aţi spus asta? Acum duceţi-vă şi aduceţi-mi fiul.

Îmi vreau fiul.

Fiule meu...

Toată viaţa mi-am trăit-o

după nişte principii.

Pentru că am crezut în omenie.

Însă azi...

nu mi-aţi înşelat doar încrederea,

mi-aţi distrus identitatea.

Nu vă pot face niciun rău,

dar vă implor.

Nu vreau să vă mai văd niciodată.

Plecaţi de aici.

Plecaţi! Plecaţi!

Băutură gratuită?

Care-i problema, Lala? La ora asta?

Dle Singhania! Vă salut!

Cei doi băieţi din casa profesorului

s-au dovedit a fi criminali.

L-au ucis pe fiul profesorului.

Sătenii i-au dat afară din sat.

Ce s-a întâmplat? Nu vă bucură veştile?

Nu, Lala! Nu!

Voi fi mulţumit când

tot pământul din BadIapur va fi al meu!

Când o să-mi văd casa visurilor mele în locul acelor cocioabe.

Pune mâna pe pământul profesorului.

Şi transformă-i casa în cenuşă!

Dle inspector! Vino încoace!

Fac cinste celor din secţia de poliţie!

Prinde!

Pleacă!

Ce-i asta?

Inspectore! Deschide uşa!

Inspectore! Lacăt?

Copilul meu!

O să moară! Lasă-mă!

Să-mi salveze cineva copilul!

Dă-te, Mansi!

- Ce s-a întâmplat? - Nu găsesc vinovatul.

Vino cu mine.

Singhania, ai pierdut totul.

Nu ştiu ce să fac.

Nu suport ura din ochii lui.

Îmi vine să renunţ la tot şi să fug.

Eram pregătiţi de plecare. De ce ne-ai cerut să rămânem?

Îţi spun eu de ce.

Nu te-a lăsat inima.

Conştiinţa te-a oprit.

Adevărul e că nu poţi îndura

tristeţea profesorului şi a familiei sale.

Gândeşte-te cum rezistă ei.

Şi-au pierdut copilul, Dev.

Prin asociere, tu eşti vinovat de moartea lui.

Trebuie să înduri această ură, Dev.

Trebuie să plăteşti preţul iubirii şi grijii

pe care i le-ai răpit.

Dev pe care îl cunosc eu

înţelege...

Iar iubirea...

nu poate să dispară.

Ţii minte că m-ai întrebat

când te apropii de mine

sau mă atingi, dacă simt ceva sau nu.

Da, şi ai spus că nu simţi nimic.

Am minţit.

Repetă, regele meu.

Unde-i domnul Singhania? Ce face?

Ai surzit? Răspunde!

Dle Singhania! Încetaţi orice faceţi!

- Veniţi repede! - Ce vrei, Lala?

Ce-i gălăgia asta?

Am două bilete spre Haridwar.

Unul e la clasa I, celălalt la clasa a III-a.

Haideţi în pelerinaj.

Termină cu tâmpeniile şi treci la subiect!

Dle, problema e că...

Cei doi băieţi din oraş sunt foarte periculoşi pentru dvs.

Cât timp sunt ei aici, Badlapur n-o să fie al nostru.

Va fi!

Sigur că va fi!

Eram proprietarul satului în mod legal,

iar fratele meu mai mare, Suraj Pratap Singh,

din cauza reclamaţiei acelei femei, Sulakshana,

m-a desproprietărit.

Astăzi e soţia acelui profesor.

Nu.

Nu-l cunoşti pe Lala.

Chiar şi azi, când mă gândesc la acea întâmplare,

am coşmaruri.

Doar ştii...

cum m-au trădat sătenii.

Ştiu.

Ştiu foarte bine.

Te-au ras în cap.

Ţi-au înnegrit faţa.

Te-au urcat pe un măgar.

Au aruncat cu ouă şi roşii în tine.

Te-au bătut ca pe un câine turbat

şi te-au alungat din Badlapur.

E ceva ce nu ştii, Lala.

M-am întors în Badlapur în aceeaşi noapte.

Nu!

- Vezi toporul acesta, Lala? - Da.

E acelaşi topor.

Data viitoare când îmi aduci veşti proaste,

va trebui să-l folosesc.

- Şi... - Şi ce?

- Ce mai vis! - Ziua bună, LaIa!

Hai dispari!

Vrea să mă adoarmă pentru totdeauna.

Singhania o să mă omoare.

Dle inspector...

Sunt doi care dorm în grajdul lui Lakhiya.

Mergeţi şi împuşcaţi-i la noapte.

Nu, Lala.

Dev doarme ca un câine.

Dacă-şi schimbă vântul direcţia, se trezeşte.

Iar Ajay e tare iute de mână cu pistoalele.

N-o să fac aşa ceva.

Vorbeam de lup şi lupu-i la uşă.

Ia priveşte, Lala.

Încep să-mi vină idei.

Vezi? S-au despărţit.

Dacă nu sunt împreună...

nici forţa lor nu va mai fi la fel de mare.

Amândoi...

- Scoate banii. - Furi copiii.

O să ajung în iadul copiilor.

- Pe care s-o nimeresc? Spune. - Pe ultima.

Ce faci aici? Te joci cu bilele cu copiii?

Pe câţiva bănuţi mizerabili?

Ce să fac, Lala? Mă mănâncă palmele.

Şi nu aveţi niciun joc de noroc în sat.

Mă gândeam c-o să-mi pierd îndemânarea.

- Vrei să joci? - Nu joc asemenea jocuri mărunte.

În fiecare seară avem reuniuni mari.

Dacă ai mâncărimi, vino cu mulţi bani...

Facem o tură.

Serios?

Bine, du-te. Vin şi eu diseară.

Pregăteşte cărţile.

- Lala, tu joci? - Hai dispari!

O sută.

Ia te uită.

Două sute.

Sec.

Două sute. Arată cărţile.

N-am avut nicio damă în viaţa mea, iar acum am trei.

Ajutaţi-mă.

Vă urez şi vouă mult noroc.

Tinere, ai terminat banii.

Noi nu împrumutăm bani în satul nostru uitat de Dumnezeu.

Uite, să-ţi poarte noroc. Din partea mea.

Joacă-te cu bilele cu copiii. Câte o rupie fiecare.

Ia-i. Poftim.

Bei pe gratis.

Uite ce-ţi propun.

Du-te acasă, bea lapte şi du-te naibii.

Orăşeanul a devenit cerşetor.

Aşteaptă-mă aici, Lala. Mă întorc cu bani.

Sharda, la ora asta? E totul în regulă?

N-aş fi crezut că aţi putea decade în asemenea hal.

N-au fost suficiente necazurile pe care le-aţi pricinuit familiei mele?

Acum trebuie să mă şi furaţi?

Să furăm? Ce să furăm?

Brăţările pe care mama le păstra pentru nunta mea.

- Le-a furat Ajay. - Ajay le-a furat?

- Este imposibil. - Dacă voiam,

aş fi putut să-i trezesc pe toţi.

Însă legătura pe care o am cu voi, m-a împiedicat.

Iar aţi pierdut!

Dev, ce faci aici?

- Vino cu mine. - Ce vorbeşti?

Nu vezi cât câştig? Pleacă şi lasă-mă să joc.

Cine urmează?

- Ajay, vino. - Pleacă şi lasă-mă să joc.

Pleacă. Doar câştigă.

Haide.

- Lasă-mă să joc. - Lasă cărţile.

Aveţi grijă de banii mei. Mă întorc repede.

De ce m-ai scos de acolo? Câştigam!

Ai grijă.

Ai furat brăţările din casa profesorului?

- Ce? - Dă-mi-le imediat.

Şi încheiem discuţia.

Ce brăţări? Ale cui? Despre ce vorbeşti?

Sharda te-a văzut furând brăţările.

Sharda? Minte!

Ce-i cu tine? Mă baţi degeaba?

Îţi spun pentru ultima oară.

Dă-mi brăţările.

Brăţările? De unde vrei să le am?

- Brăţările... - Stai!

Dragii mei Ajay şi Dev.

De ce vă bateţi între voi?

A amanetat brăţările la mine.

Pentru 40,000 de rupii.

A vrut să parieze pe banii lui.

Şi ce dacă le-am furat şi amanetat?

Am câştigat şi le pot recupera.

Şi am făcut şi ceva bani pe deasupra.

Te-a orbit lăcomia pentru bani

şi ai furat chiar din casa în care

ai primit iubire şi respect!

Ce iubire?

Ce-am primit în afară de ură? Ia spune!

Ajay, ce egoist ai devenit! Eşti ridicol.

Ajunge, Dev.

Pleacă.

Să nu te mai văd niciodată.

Plec. Plec.

Nici eu nu vreau să te mai văd.

Nici nu mai vreau să rămân aici.

Acum vei merge unde trebuie.

Vino. Vino.

Vino, lampa mea magică a lui Aladin.

Vino.

Dle, l-am adus.

Ai luat-o razna?

Puştiul ăsta o să-mi aducă sătenii la picioare?

Şarpele e la fel de veninos.

Şi-n plus, te interesează vârsta mea sau să-ţi rezolvi problema?

S-o rezolv, bineînţeles!

Nu-mi place să construiesc castele de nisip.

Dar acesta este rezultatul construirii castelelor de nisip.

Încă nu ţi-ai putut însuşi Badlapur.

Nu.

Mi-am câştigat numele şi reputaţia în ani de zile.

Nu voiam să mi le pătez cu distrugerea satului Badlapur.

Am întrerupt orice relaţie.

Am lăsat iubirea şi prietenia în trecut.

Dle Singhania.

Vreau să am succes.

Vreau să devin bogat.

Pot să-ţi cuceresc satul.

Însă vreau un preţ

pentru munca mea şi pentru fiecare sentiment.

Ce preţ au munca şi sentimentele tale?

2,500,000.

Dă-mi satul şi îţi dau banii.

Vin.

Ajay, ce-i nebunia asta?

Ce vrei să faci?

Obţin semnături din fiecare casă.

- Împuşcă pe oricine refuză. - Nu poţi să...

Ştii foarte bine, Dev.

Pot să te împuşc oricând.

Iar eu ştiu foarte bine

cât de mult îi iubeşti pe săteni.

Dacă faci un singur pas pentru a încerca să mă opreşti,

unul dintre dragii tăi săteni...

Ajay! Nu vei face aşa ceva!

- Vrei să pariem? - Ajay, tu...

- Ai înnebunit? - Dev, nu mişca.

Dă-mi arma.

Nu ucide oameni nevinovaţi! Dă-mi arma.

- Nu mişca, Dev... - Nu ucide oameni nevinovaţi.

Ajay, tu ai câştigat, iar eu am pierdut.

Numai nu ucide pe nimeni.

Vrei satul acesta, nu?

Îţi obţin eu semnăturile şi îţi aduc documentele.

Dar nu mai ucide.

Plec.

Nu mai ucide pe nimeni.

Te urăsc.

Dar mai mult decât pe tine, mă urăsc pe mine!

Pentru că te-am iubit.

- Ai banii? - Da.

- Unde sunt? - În maşină.

Haide!

La ce te uiţi, unchiule?

- N-ai păţit nimic. - Aceasta e victoria noastră.

Pentru prima dată în viaţa mea am participat la ceva.

- Mi-a plăcut. - Şi mie mi-a plăcut.

Să mă prefac duşman.

Dar cum de v-aţi gândit la o asemenea farsă?

Nu ei, Lala s-a gândit.

- Lala? - Da, eram de faţă

când Lala i-a spus inspectorului despre despărţirea lor.

Şi forţa lor se va diminua.

Sharmilee ne-a spus tot.

Am făcut ce-a vrut Lala.

Banii sunt o recompensă pentru acea farsă.

Singhania dorea să vă ia pământul.

Dar i-am luat noi o mică parte din averea sa.

Pentru ce?

Ca să nu mă mai pălmuieşti vreodată.

Pari delicată, dar ai o palmă grea...

Mansi, o să mă pălmuieşti şi după nuntă?

Sau nu? Spune.

Unchiule Bhiku.

Vom îndeplini visul profesorului cu aceşti bani.

Da.

Vom construi un spital în memoria lui Rohan.

Nu!

Numele fiului meu nu va fi legat de nişte bani

obţinuţi prin fraudă, înşelăciune şi minciuni.

Dle profesor, satul are disperată nevoie de un spital.

- Da, dle profesor. Luaţi-i, vă rugăm. - Niciodată!

Temelia unui templu nu se construieşte păcătuind.

Nu deveniţi nobili donând bani murdari.

Dacă întâi lăsaţi un om fără picioare,

iar apoi îi donaţi cârje, nu deveniţi îngeri.

Încă văd cadavrul lui Mohan în privirile voastre.

Mergem să contopim cenuşa fiului şi norei mele.

Va dura o zi sau două.

Să nu faceţi nimic în lipsa mea

care m-ar putea răni.

Vino.

Nu te lăsa jignit de cuvintele lui, fiule.

- Timpul le vindecă pe toate. - Nu mai avem timp, unchiule.

Singhania probabil a descoperit tot.

Ce este, dle avocat? De ce sunteţi aşa tensionat?

Documentele acestea nu ne sunt de niciun folos.

Toate documentele au amprenta unei singure persoane.

Nu.

Nu!

Puştiulică ăla

şi-a bătut joc de mine?

Nu!

Dar Victor...

Voi şterge numele Badlapur

de pe harta Indiei!

Se pare că s-au ascuns toţi.

Scoateţi-i pe toţi afară! Duceţi-vă!

Casa e goală, dle.

La fel şi asta, dle.

Dle, tot satul e gol.

Wazanlal! Mai bine ai fugi!

Am păstrat cele două bilete.

Plec la Haridwar definitiv.

Singhania, azi e sfârşitul tău!

Voi merge cu clasa I pentru a-ţi aranja incinerarea.

Am plecat. Băieţii sunt foarte duri.

Frăţioare...

Data viitoare când îţi spun să nu te duci la ţară,

însemnă că nu te duci.

Pe lângă praf şi noroi, ne-au mai şi împuşcat.

Data viitoare...

nu mai venit într-un sat mic.

Nu, niciodată!

Căutăm unul mai mare.

Să avem probleme şi mai mari.

Ce mai faci, Sulakshana?

Din cauza ta am fost ridiculizat de ţărani.

Iar acum...

o să-l dezonorez pe profesor chiar în satul acesta.

Aduceţi-o pe fiica profesorului!

- Dezonoraţi-o! - Nu! Nu!

E de înţeles că mama se va simţi groaznic.

La fel şi tatăl. Dar voi doi?

Voi doi de ce vă simţiţi prost?

Mi-a spus Lala.

Fata v-a prins amândurora Rakhi la mână.

Pe Mohan l-am ucis mai demult.

Însă pentru voi doi

am alte planuri.

Nu!

- Nu! - Lasă-mă!

- Las-o! - Las-o în pace!

Nu! Nu!

Lasă-mi fata în pace!

Nenorocitule! N-o să te iert!

Nu! Lăsaţi-mă!

Crezi c-o să vină Dumnezeu să te salveze?

M-aţi chemat?

Frăţioare!

Frăţioare!

Snopiţi-l în bătaie! Ştergeţi pe jos cu el!

Trage în nemernic! Trage!

Nu te gândi la mine. Trage!

Apasă trăgaciul, Dev!

Trage!

Trage!

Trage! Apasă trăgaciul!

Trage! Nu, Dev!

Nu te gândi la mine! Trage!

Mamă!

Staţi!

Am greşit, copiii mei. Iertaţi-mă.

Nu e niciun dubiu, l-am pierdut pe Mohan.

Dar v-am câştigat pe voi doi.

Traducerea şi adaptarea: Kprice Subtitrări-Noi Team

www.subtitrari-noi.ro

Subtitrare downloadata de pe www.RegieLive.ro