Original subtitles

GERONIMO POVESTEA UNUI MARE INAMIC (Traducerea: cățelul) (Exclusivitate subs.ro)

Suntem după Războiul Civil.

Statele Unite, îngrijorate, se străduiesc să-și extindă frontierele spre vest.

Dar un singur om le stă în cale,

un șef Apache,

care sfidează națiunea, învinge armatele și le masacrează pionierii.

40 de milioane de dolari au fost cheltuiți pentru a încerca să-l înlăture...

dar el rămâne neînvins!

Numele lui seamănă teroare în țară!

El este...

Geronimo!

El ne provoacă din nou!

Tocmai a distrus un convoi!

- Contactați tabăra lui Grant! - De ce nu face guvernul nimic?

Ar trebui să trimită trupe!

GERONIMO MASACREAZĂ IMIGRANȚII!

GERONIMO DISTRUGE SILVERTOWN

GERONIMO LOVEȘTE DIN NOU

Copiii noștri trebuie protejați!

Președintele trebuie să facă ceva! Cerem să fim protejați!

PREȘEDINTELE GRANT CONVOACĂ UN CONSILIU DE MINIȘTRI

Toate acestea trebuie să înceteze!

Domnule președinte, Biroul nostru trebuie să mențină pacea cu indienii.

În timp ce Armata a primit ordin să-i extermine.

O mână îi hrănește, cealaltă îi ucide.

- Ca și cum ai îndopat un curcan de Ziua Recunoștinței. - Exact.

I-am vânat și i-am înfometat pentru un război nedeclarat.

Am trădat tratatele pe care le-am făcut. Și apoi, ne mirăm că ripostează.

Nu am tratat corect problema indienilor.

Este nedrept.

Dar cum puteți îndrepta asta, domnule președinte?

Chemați-l pe generalul Steele.

Vă rog, generale Steele!

- Mă bucur să vă văd, Jack. - Domnule președinte.

Domnilor îl cunoașteți pe generalul Steele.

- Generale! - Domnilor.

Generalului Steele îi încredințez sarcina

de a face pace cu Apașii odată pentru totdeauna.

- Imposibil, domnule președinte. - De ce?

Geronimo!

Geronimo?

Cum poate un singur om să împiedice pacea?

În 1857, trupele străine i-au ucis mama lui Geronimo,

cei doi copii și tânăra soție.

A jurat să nu înceteze lupta până când o mie de albi vor plăti pentru fiecare crimă.

Un indian împotriva întregii noastre națiuni?

Vom schimba asta.

Aceasta este misiunea dumneavoastră.

Și mai presus de toate, vrem să facem pace cu Geronimo.

Și prin el, cu poporul Apache.

- Și dacă Geronimo refuză pacea? - Îi vom da război!

Domnul Lincoln a spus:

”Trebuie să securizăm granitele țării.”

Nu pot decât să-i repet spusele.

- Mult noroc, generale. - Domnule președinte.

Domnilor.

Apașii primesc provizii.

Președintele îl trimite pe generalul Steele să rezolve problema Geronimo.

Grant și-a pierdut mințile. Se comportă ca un dictator.

Guvernul furnizează alimente, pământuri, pături, ferme, unelte, vite gratuit indienilor!

Nu au dreptul să interfereze cu sectorul privat.

Mii de indieni trăiesc din ajutorul guvernului.

Generațiile viitoare vor trăi cu această povară!

Țara va da faliment.

- Deja s-a întâmplat. - Domnilor...

Păstrați-vă patriotismul pentru alegeri.

Acum e timpul pentru pragmatism.

Cum putem salva sectorul nostru de acești indieni buni?

Un indian bun e un indian mort și e imposibil să profiți de pe urma morților.

Trebuie să fie vii și agresivi.

Bravo, domnule Booth. Bine gândit.

Putem să-l abordăm pe generalul Steele?

Generalul Steele?

Credeți că un dividend corect l-ar putea convinge

să vrea să-i mențină pe Apași vii și agresivi?

Și-ar ucide propria mamă pentru ''Armată''.

Atunci poate ar trebui să facem direct o înțelegere cu indienii?

Cu Geronimo, de exemplu?

DEPARTAMENTUL DE RĂZBOI AL STATELOR UNITE

Iată problema, colonel.

Aranjați trupele conform acestor ordine.

Doar 5000 de oameni?

- Atât mi s-a permis. - Este imposibil.

În definitiv, sunt 326000 de metri pătrați de protejat.

Da, știu.

Sunt peste 65 de metri pătrați de om.

- Acestea sunt ordinele noastre, colonele. - Da, domnule.

- Vă aștept la tabăra lui Grant. - Vă voi urma cât de repede posibil.

- La revedere, colonele. - Mult noroc.

Mulțumesc.

- Operator! - Da?

Scrie.

Două companii. A patra cavalerie.

O trupă de cercetași la Fort Apache, în Arizona.

Trei companii.

Treisprezece Infanterie la Camp Lowell în Tucson, Arizona.

Două companii.

O companie de cercetași la Fort Butler, în New Mexico.

Un escadron. A patra cavalerie.

Transportat de Marină până la San Diego, California.

Se vor alătura Fort Yuma în Arizona.

Două trupe. A șasea cavalerie.

O companie de cercetași trebuie să fie adunată la Washington imediat

pentru a servi la sediul central, Camp Grant în Arizona.

Locotenentul John Steele Jr. raportează la a șasea cavalerie.

- Ai spus John Steele Junior? - Da, domnule.

Vă aduceți aminte de mine?

Nu erai atât de înalt când te-am văzut ultima dată.

Au trecut peste 15 ani, spune mama. Ați fost cu tatăl meu.

Știe generalul că urmează să fii la ordinele lui?

Nu, am vrut să fie o surpriză.

Rândurile noastre au nevoie de soldați experimentați.

- Cum ai fost repartizat? - Nu sunt.

Când am citit că tatăl meu era la comanda companiei contra lui Geronimo, i-am scris președintelui Grant.

- Înțeleg. - El însuși mi-a semnat ordinele.

Și mi-a scris scrisoarea asta.

Fii mândru de moștenirea ta.

Nu uita niciodată că tatăl tău este un soldat grozav,

care și-a dedicat întreaga viață meseriei sale, și că trebuie să-i calci pe urme.

Bineînțeles.

- Și mama ta? - E acolo.

Ar vrea să te vadă.

Locotenente, prezentați-vă la ordinele căpitanului Williams!

Doamna Steele!

Colonele White.

Eleonore, nu știi cât sunt de fericit.

Imaginează-ți că Jack a absolvit West Point...

- Parcă a fost ieri... - Au fost multe zile de ieri

Jack a crescut frumos și intenționează să se căsătorească.

- V-o prezint pe domnișoara Hamilton. - Domnișoară Hamilton.

- Trebuie să fii mândră de Jack. - Bineînțeles.

Seamănă leit cu tatăl său, devotat armatei.

Are un exemplu bun de urmat, Eleonore.

Nu înțeleg cum un fiu își poate idolatriza tatăl pe care abia îl cunoaște.

Iertați-mă.

Cum...

- Ce mai face generalul? - E într-o formă excelentă.

Spune-mi, David, ce va crede despre Jack?

- A uitat că are un fiu? - Deloc, Eleonore. El...

La revedere, Eleonore.

La revedere, David.

- La revedere, domnișoară. - La revedere.

Vă veți prezenta la Trupa A. Mai bine vă grăbiți!

Adu-ți aminte, Jack.

Mi-era teamă că nu va funcționa.

Dacă se întâmplă asta, să nu crezi că e vina ta.

Tatăl tău e așa. Te poți întoarce oricând.

Îmi voi aminti, mamă.

La revedere, fiul meu.

Nu plânge, draga mea.

Nu plâng.

La revedere, Alice.

- Nu o lăsa pe mama singură, bine? - Nu, voi avea grijă de ea, Jack.

- La revedere. - La revedere.

Nu-ți face griji.

Se va întoarce curând.

Am totuși presimțirea că nu-l voi mai revedea niciodată.

Niciodată...

DEPARTAMENTUL ARIZONA DIVIZIA PACIFICULUI

- Căpitane Starrett, ești la comandă? - Da.

- Câți oameni? - 15.

- 1 sergent, 2 caporali, 6 cercetași. - Ăștia sunt toți?

Aveam o trupă. A fost decimată de șapte ani de lupte.

Nu am mai primit întăriri.

- Când va sosi cavaleria, vei conduce Trupa A. - Da, domnule.

- Asta e tot. - Bine.

- Căpitane Starrett? - Domnule?

Amintiți-vă, am venit să facem pace cu Apașii, nu să ne batem cu ei.

Da, domnule.

Nu trageți până nu vă spun eu.

- Dar ei sunt... - E un ordin!

Da, domnule.

Vei pierde mai puțini oameni dacă te supui ordinelor.

Hapciu... Cu ce se rimează asta?

Cred că sunt eu, domnule.

Șeful cercetașilor?

Da, ce-a mai rămas din ei.

De ce scrie ''Hapciu''? Cum vă numiți?

- Doar Hapciu. - De ce?

Vedeți, generale, părinții mei au fost uciși de indieni înainte să mă poată boteza.

Indienii m-au ratat când ne-au ars casa din temelii.

Am rămas acolo două sau trei zile și am răcit.

Când salvatorii m-au scos din cenușă, spuneau că strănut mult.

Așa că, normal, m-au poreclit "micul Hapciu".

Puteți pleca, domnule Hapciu.

Da, domnule.

Domnul Rufus Gillespie, de la Biroul pentru Afaceri Indiene.

Trimiteți-l înăuntru.

Ce mai faceți?

Biroul Indian m-a trimis să vă ofer serviciile mele în această campanie împotriva lui Geronimo...

Domnule Gillespie...

Știu totul despre dumneavoastră.

Să știți că nu vă apreciez și nu am încredere în dumneavoastră.

Armata nu are nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Oricare ar fi treaba dumneavoastră, stați departe de mine!

Cum doriți, generale.

Amintiți-vă că v-am oferit ajutorul meu.

Nu voi uita niciodată.

Ordonanță!

Dați-i un cal și provizii domnului Gillespie și escortați-l până la limita taberei.

- Probleme la orizont, colonele? - Nu, domnule.

Niște bande de indieni ne-au urmărit pe drum.

Probabil cercetașii lui Geronimo.

Da, această mișcare bruscă a armatei i-a stârnit interesul.

Ați adus mult echipament, pentru o campanie lungă.

Aproape deloc.

Cum?

Departamentul de Război vrea timp.

Au promis că vor trimite totul când vor fi gata.

Când vor fi gata?

Ce ar trebui să facem între timp?

Nu putem face război sau pace cu promisiuni!

Știu, domnule.

Îndepliniți misiunea pe care v-am dat-o!

E un mic Napoleon.

Atâta timp cât vor avea generali, căpitanii vor fi pe locul doi.

Mă bucur că nu sunt la comandă.

- De ce urli atunci? - L-ai auzit?

”Nu trageți, căpitane! E un ordin!”

- Nu trageți... - Poate nu-i plac armele de foc.

- Odată, calul meu... - Îi știu genul.

Curățăm în timp ce indienii ne ucid.

Măcar va fi totul curat când ne vor ucide.

Într-o zi, vei lăsa desenele astea la vedere, în locul nepotrivit.

Pot spune mereu că Geronimo le-a făcut.

GENERALUL NOSTRU

De ce toți oamenii mici se cred Napoleon?

E problema ta, căpitane.

Nu poți înțelege oamenii ăștia mici.

Mici?

Ei bine, uriașule...

Pun pariu că Napoleon ăla te-ar tăia în două.

Nimeni nu mă taie în două.

Plec în recunoaștere patru-cinci zile, fără un strop de mâncare,

și mă întorc cu 10 kg în plus.

Trebuie să fie bunătatea din mine.

Da?

Ordin să-l instalăm pe locotenentul Steele aici.

- Stă cu tine. - Pe aici.

Bine, domnule.

- A spus că-l instalează pe cine? - Habar n-am.

Unul dintre ofițerii sosiți azi.

Ordonanță!

- Cum îl chema pe locotenent? - Steele, fiul generalului.

- Tocmai ieșit de la West Point. - Fiul lui?

Da, domnule.

Cum se face că are un fiu?

Natura face lucruri ciudate!

- Căpitane Starrett? - Da.

Sunt Steele, domnule.

Am ordin să stau aici. Sper că nu deranjez.

Nu, simte-te ca acasă.

El e Hapciu.

- Ce mai faceți, domnule? - Foarte bine, mulțumesc.

Ei bine, e destul de luxos!

- Credeam că voi dormi într-un cort. - Sunt și corturi, puteți alege.

Și sunt paturi, paturi adevărate!

Nu credeam că vom avea.

Nu așa tare.

Nici scorpionii și nici tarantulele nu-l aud.

Credeam că am fost trimis să lupt cu indienii, nu cu insectele.

Nu mai luptăm: ne plimbăm și-i lăsăm să ne scalpeze.

Napoleon ăsta mic...

Pardon.

Căpitane, când intenționează generalul să se întâlnească cu noii ofițeri?

Probabil după inspecția de dimineață.

- E obsedat de hârțogăraie. - Mi-e teamă că nu mă va recunoaște.

Cum așa?

Ei bine, nu m-a mai văzut de când eram bebeluș.

Dar e tatăl dumneavoastră, nu?

Da, domnule.

Totul mi se pare ireal.

Adică, faptul că sunt aici.

Vedeți, din câte îmi amintesc, am visat mereu să-l întâlnesc, să fiu sub comanda lui...

Și iată că s-a întâmplat.

Eu...

Iertați-mă.

Mă duc să mă instalez.

Ei, ia uite!

Un fiu care e mort de frică să-și întâlnească tatăl!

Odată, am cunoscut un om care avea o grămadă de copii

și nu-i cunoștea pe niciunul.

Într-o zi, a fost prins furând. L-au spânzurat.

Și acolo, deasupra trapei,

și-a dat seama că judecătorul, juriul și călăul erau toți fiii lui!

Da, domnule. I-a tăiat respirația.

TATĂ

Escadron, atacați!

Escadron, atacați!

Escadron, atacați!

Escadron, atacați!

Colonel!

- Da? - E o mare dezordine.

Da, domnule.

- Trebuie să exerseze. - Începem chiar acum.

Cine zâmbește așa? Pare Motanul Cheshire.

Fiul dumneavoastră, domnule.

Ce caută aici?

Președintele Grant i-a semnat ordinele personal.

Ar fi bine să fie la înălțimea așteptărilor mele!

Sunt sigur că va fi.

Băiatul vă idolatrizează, sunteți eroul lui.

Nu e loc de sentimente în armată!

Trebuie experiență.

Da, domnule.

- Vreți să-i cunoașteți pe ofițeri? - Da.

Căpitanul Williams. El conduce Trupa B.

Căpitane, ați mai servit în teritoriul indienilor?

Doi ani la Fort Dodge, în Kansas. Doi ani la Fort Hall, în teritoriul indienilor.

- Bine. - Domnule.

Locotenentul Steele.

Domnul Steele.

Ați absolvit West Point și n-ați servit niciodată, corect?

- Da, domnule. - Aveți multe de învățat.

Mă bazez pe tine...

...și pe voi toți, domnilor, să fiți la înălțime.

Pentru cei care n-au mai fost la frontieră, nu e ca acasă

Uneori, pacea sau războiul depind de ce face un ofițer când e singur.

Chiar și un sublocotenent.

Nu vă culcați pe lauri, niciunul dintre voi.

Nu sperați la favoritisme.

Toți trebuie să începeți de jos și să învățați totul.

Și dacă nu faceți asta...

Afară!

Asta e tot, domnilor.

Ar fi trebuit să te avertizez, să prevăd cum te va trata.

Ce e un fiu în comparație cu armata lui?

El, care n-a suferit niciodată în viața lui!

E un mic Napoleon, nu e niciun erou!

Nu-i adevărat!

Ce așteptai în fața celorlalți?

Scuză-mă.

Ar trebui să-mi văd de treabă. Vorbesc cam mult.

E-n regulă, nu credeai asta.

- Ce e așa amuzant? - Tu.

- Adică? - Felul în care îl cocoșești.

Cea mai bună prietenă a unui băiat e mama lui.

Taci odată!

Știu, ar trebui.

Nu are rost să lași un om să vorbească

după ce și-a lăsat sentimentele gravate pentru posteritate!

CĂPITANUL "MĂMICA" STARRETT

Bună seara, doamnă!

Spune-i lui Geronimo că Steele vrea să-l ia prizonier.

Vrea să-i ia armele, ca la toți ceilalți.

Și probabil să-l omoare.

Uită-te la căpeteniile Apache care au făcut pace.

Sunt ca niște sclavi.

- Spune că înțelege. - Da.

Tu decizi, Geronimo.

Cât timp mai sunt soldați, nu veți fi liberi niciodată.

Nu ai nevoie de Apache ca să-i bați.

Dacă ei vor să fie sclavi, lasă-i să fie sclavi.

Îți voi aduce războinici din fiecare trib, bărbați care vor să lupte.

Și îți voi găsi armele și muniția de care ai nevoie!

Și în schimb?

- Ce vrei în schimb? - O simplă goană după aur.

Găsește-mi destul aur până în primăvară și vei avea 3000 de războinici.

În plus, nu ai nevoie de cercetași ca să te informeze.

Am prieteni la Washington care știu fiecare mișcare a Armatei.

Vei fi cel mai mare șef războinic din lume!

Geronimo are timp până azi să facă pace.

Ia niște oameni și întoarce-te cu răspunsul lui.

- Da, domnule. - Domnule Hapciu, știi unde să-l găsești?

- Da, domnule... și nu. - Cum adică?

Are talentul de a dispărea și de a se mișca mai repede ca umbra lui.

Îl iau pe locotenentul Steele?

Nu.

Nu are experiență.

Amintiți-vă, e o misiune de pace.

Vreau răspunsul lui Geronimo, nu victime.

- Bine. - Poți pleca.

Amintiți-vă, e o misiune de pace.

Trebuie să-l îmbrățișați pe Geronimo!

Va fi greu dacă mă scalpează!

E un cântec, căpitane.

Geronimo, dragostea mea, sunt îndrăgostit.

De părul tău auriu și ochii tăi albaștri.

Ce voia generalul?

- Mergem să-l vedem pe Geronimo. - Super, trecem la acțiune!

- Socializăm, mergem la ceai. - Când începem?

Am spus, când începem?

Nu e mare lucru, un ofițer inferior mă va însoți.

Eu nu?

Îi dă șansa unui ofițer inferior, și mie nu !

Steele! Unde te duci?

Nu mi-a vorbit de când am ajuns.

Dacă nu vres ă mă vadă ca pe un fiu, mă va vedea ca pe un ofițer!

- Nu, Jack, generalul are dreptate. - Cum adică?

Am venit să servesc și sunt tratat ca un boboc!

Trebuie să te călești mai întâi.

Nu te bați cu indienii cu tacticile de la școală.

Am cunoscut odată un tânăr ofițer.

Era expert în tactică.

Toată viața a studiat din cărți.

Îți putea spune cum a câștigat Napoleon toate marile bătălii.

Într-o zi, doi indieni l-au prins sub o stâncă și l-au omorât.

Nu a știut ce să facă,

pentru că Napoleon nu a trebuit niciodată să se ascundă de indieni sub o stâncă.

E spre binele tău, Jack.

Nu lăsa temperamentul să ți-o ia razna!

Cum va învăța copilul ăsta ceva dacă stă în pat?

E doar o misiune de pace!

Mamă, am cunoscut odată un om care le spunea tuturor să-și păstreze calmul.

Și într-o zi...

Dar toată lumea îl adora.

Geronimo, dragostea mea, sunt îndrăgostit. De părul tău auriu și ochii tăi albaștri.

Ne duci atât de departe.

Ieși, ieși din colțul tău.

Mai puțin cântat și mai multă cercetare.

Soprana asta răgușită mă înnebunește.

Da, și pe mine.

Aș vrea să cânt la fel de frumos ca tine, mamă.

Dar când indienii ăia au tras în mine, mi-au atins traheea.

De ce mergem spre est de trei zile?

Pentru că acolo e Geronimo.

Opriți!

M-am înșelat, căpitane.

Acolo era Geronimo.

Înainte!

Îmi pare rău că am ajuns prea târziu.

Dacă nu v-ar fi auzit venind, ne-ar fi măcelărit pe toți.

- L-ați văzut pe șeful lor? - Da, era un Apache.

Nu semăna cu niciun alt indian. Nu părea om.

Părea o fantomă, o umbră. Lovea și apoi dispărea.

Cred că i-am tras o sută de gloanțe, dar nu l-am putut atinge.

- Geronimo. - Sigur e el.

- De unde sunteți? - Din Texas, dar inima mea e californiană.

- Vă vom escorta până la tabăra lui Grant. - Mulțumesc, căpitane.

Vă pot ajuta, domnișoară?

Credeți că puteți?

Vorbeam despre brațul dumneavoastră.

Sigur, poftiți.

Curat ca lacrima, a trecut prin el.

Mă omoară să văd indienii cu puști cu repetiție.

- Vă doare, domnișoară? - Am fot tratată și mai bine.

Din fericire, sunteți bine făcută.

Brațul v-ar fi fost rupt dacă ați fi fost slabă.

E la fel ca la cai.

Am avut odată o iapă.

Ne luptam cu comanși.

Și ea era bine făcută.

Comanșii ăia trăgeau direct în piciorul ei.

Nu au atins niciodată osul și ea nu a căzut niciodată.

Gata, cred că e bine.

Țineți-l în repaus și se va vindeca.

Domnul Hapciu!

Dacă nu vă deranjez prea mult, ați putea să mă însoțiți?

Sau preferați să rămâneți aici?

Nu, domnule căpitan.

Mă întorc cu dumneavoastră.

Vino aici, frumoaso.

Cei care au supraviețuit atacurilor au cedat bolii.

Nu mai avem oameni să ne apărăm.

Femeile, copiii și bătrânii noștri au nevoie de oportunitatea de a se odihni.

Vă cerem permisiunea să campăm aici până la primăvară.

Sigur, vom avea grijă de voi până sunteți gata de plecare din nou.

Mulțumesc mult, generale.

Oamenii dumneavoastră îi vor ajuta pe acești oameni să se stabilească.

- Bine. - Asta e tot.

Căpitane Starrett!

Veți opri orice căutare a lui Geronimo!

Atacarea acestui convoi este un răspuns foarte clar.

Da, domnule.

Vreau să te felicit pentru treaba excelentă cu toți acești oameni.

- Mulțumesc. - Asta e tot.

Căpitane!

Domnule?

Ținuta dumneavoastră este indecentă.

Scuzați-mă, domnule.

"Ținuta dumneavoastră este indecentă"!

Dacă îl prind pe Geronimo fără pălărie, nu se pune?

- Căpitane. - Ce?

Nu-mi pasă ce spune Napoleon.

Eu vă prefer...

așa.

Și eu!

Se spune că plecați din această vale...

Ne vor lipsi ochii dumneavoastră mari...

Și zâmbetul dumneavoastră dulce...

Se spune...

că vă veți bucura de soarele...

care ne luminează calea...

Știți, doamnă, mă derutați de săptămâni întregi.

Nu păreți să fiți din Texas.

Nu din tot Texasul. Cea mai mare parte din mine vine din New York.

Vă bateți joc de mine...

De ce, domnule Hapciu?

Pot ghici ce gândește un cal și ce gândește un indian...

Nu puteți ghici ce gândește o femeie?

Nu, doamnă.

Dacă vreau să știu ce gândește o femeie, o întreb pe Laura.

Cine este Laura?

E iapa mea, doarme.

Ce prietenie frumoasă!

Laura e cea ciuruită de gloanțe de comanși?

Nu, doamnă, era Bessie.

Biata mea Bessie...

Prietenii tăi sunt toți cai?

Nu, sunt mulți oameni și lucruri.

- Ar trebui să fiu care? - Doamnă?

Texasul e plin de politicieni corupți, de candidați parașutați din nord.

Trebuia să plecăm.

De ce să nu ne unim forțele pentru a-i alunga?

Cum?

Făceam parte din Confederație. Am pierdut războiul.

Au venit să ne facă să plătim.

Sunteți americani. Nu pot.

Dacă i-ați vedea cum ne tratează ca pe niște sclavi...

Ne fură, ne ucid...

- Ne taxează până la moarte. - Nu ați putut face nimic?

Ce să facem?

Să presupunem că dumneavoastră, în armată,

serviți sub comanda unui superior care vă tratează mai rău ca pe un câine,

care vă face viața insuportabilă.

Ce ați face?

Aș părăsi armata.

Exact.

De aceea am plecat din Texas.

Dar ce vă așteaptă în California?

Totul!

O țară nouă, oportunități!

Și mai ales, o șansă de a fi liberi din nou.

O șansă de a face ce vrem cu viața noastră.

Nimeni să nu ne dea ordine, să ne spună ce să facem sau nu.

Da, știu.

- A fi pionier e greu. - Dar merită.

Bineînțeles că merită!

Fiecare încercare...

ne permite să ne recuperăm puțin mai mult sufletul.

Suntem în siguranță în noaptea asta.

- Bine. - Care sunt ordinele dumneavoastră pentru mâine?

Inspecție și raport dimineața, provizii pentru indieni după-amiaza.

Bine, asta e tot?

Colonele...

Ați...

Ați văzut zilele acestea băiatul, pe locotenentul Steele?

L-am văzut acum câteva clipe.

- Cum se adaptează? - Pare nefericit și...

Îmi fac griji pentru el.

Mă întrebam doar.

Poate că am fost prea sever cu el.

- Prea ''milităros''. - E un băiat foarte sensibil.

Da.

Ca mama lui.

Poate că ar trebui să vorbesc cu el, să-l cunosc.

Ar conta mult pentru el.

O voi face.

Da, o să vorbesc cu el.

Într-o zi.

Fii mândru de moștenirea ta,

nu uita niciodată că tatăl tău este un soldat grozav care și-a dedicat întreaga viață meseriei sale,

și că trebuie să-i calci pe urme.

Părăsesc armata.

Și vreau ca Alice și tu să mi te alături pentru a lua trenul care pleacă primăvara spre California.

Va fi o șansă pentru noi toți să o luăm de la capăt.

Domnilor, nu am obiceiul să-mi justific ordinele, dar trecem printr-o criză majoră.

Geronimo e gata și nerăbdător să lupte.

Știe că nu suntem pregătiți,

că armele noastre sunt învechite și că nu avem suficientă muniție pentru a rezista trei zile de luptă.

Dacă nu vreți să fiți masacrați luând cu voi acești bieți oameni,

vă veți tempera impetuozitatea.

Înțelegeți?

Domnule Hapciu, repetați ultimul raport.

Cum v-am spus, domnule.

Mii de războinici din triburile din sud și vest.

Au fost adunați toată iarna.

Au puști cu repetiție și muniție.

Nu am mai văzut așa ceva niciodată.

Geronimo unește triburi inamice dintotdeauna pentru a lupta contra noastră.

Provizii vor ajunge într-o săptămână, dacă totul merge bine.

Acest echipament ar trebui să ne dea o șansă de a ne lupta,

o șansă de a ne îndeplini îndatoririle de soldați ai ''Armatei Statelor Unite''.

Până atunci, nimeni nu trebuie să treacă limitele acestui fort.

Vă voi da ordinele mele când voi fi gata.

Asta e tot, domnilor.

Puteți pleca.

- Domnule Hapciu, aș vrea să vă vorbesc. - Da, domnule.

Trenul cu muniția noastră vine din Prescott.

Luați cei mai buni cercetași și escortați convoiul până aici prin Pasul Mescal.

Asta înseamnă două zile fără apă de la râu, dar este cel mai sigur drum.

Da, domnule.

Înțelegeți importanța ca aceste vagoane să nu cadă în mâinile lui Geronimo.

Totul depinde de sosirea lor în siguranță.

- Puteți pleca. - Da, domnule.

Ce faci aici, domnule Steele?

- I-am dat drumul ofițerilor. - Voiam să vă vorbesc.

- Bine. - Mulțumesc, domnule.

Da, și eu vreau să vă vorbesc.

Am vrut, dar nu am avut ocazia.

Ce s-a întâmplat?

Vreau să părăsesc armata, imediat.

- Chiar când vom acționa? - Am fost pregătiți de acțiune acum 6 luni, dar nu și acum.

- De ce? - M-am schimbat.

M-ați schimbat.

Am vrut să scot la iveală soldatul mândru din tine.

Ceea ce ați scos la iveală este aversiunea mea față de armată!

Evident, nu vorbești despre armată.

Vorbești despre mine.

Mi-era teamă că nu ai ceea ce trebuie ca să fii un soldat bun.

Îți păstrez demisia în deliberare.

Mama și logodnica mea sunt pe drum.

Vor ajunge azi, cu diligența.

- Ce? - Știam că le veți împiedica.

Dar e prea târziu.

Îmi spui că permiți ca două femei singure, inclusiv mama ta, să traverseze țara

cu mii de indieni care vor să se bată?

Fă-ți treaba, protejează-le!

Trebuie să le protejezi ca pe ceilalți.

- Mama și logodnica ta, aici...? - Nu vom fi o povară.

Vom pleca în California cu convoiul, de îndată ce vom fi gata să pornim.

Pot avea grijă de ele fără tine și armata ta.

Puteai să-ți faci griji când eram bebeluș, eu și ea aveam nevoie de tine.

Sunt adult. Nu am nevoie de tine și de...

Locotenent Steele!

Ești arestat pentru insubordonare.

Vei rămâne închis în camera ta.

Mai sunt doar câteva ore.

Generalul Steele a fost mai deștept ca tine.

Toată iarna ai încercat să-i scoți afară, dar fără succes.

Știi că acolo, e intangibil.

Și nu va ieși până nu va fi gata.

Când va avea muniția, nu veți avea nicio șansă. Dar am venit special să vă spun cum să-l faceți să iasă.

Se va enerva atât de tare, încât va ieși din fort până la noapte.

Va veni direct după dumneavoastră.

E ca și cum vi l-aș servi pe tavă, nu?

O diligență sosește dinspre est chiar acum.

Locotenent, când vă e prea cald, trebuie să căutați umbră.

Învățăm multe de la cai.

Dacă el crede că nu mă voi alătura lor, se înșeală!

Bine, Jack, l-am înșeuat eu.

Mulțumesc, Bill.

E în spate.

O diligență sosește dinspre est.

Am ordonat invers, e drept. Dar veți pleca să vă alăturați lor.

Da, domnule.

Escortați-i până aici.

Faceți tot posibilul să protejați doamnele.

Și toți ceilalți pasageri.

Da, domnule.

Ar trebui să întâlnim diligența în aproximativ 5 km.

Niciun semn de Steele.

Are un avans bun față de noi, dar nu ar trebui să dureze mult.

- Am un presentiment ciudat. - Geronimo?

Nu știu, doar un presentiment.

Geronimo!

Geronimo!

Acolo!

Înainte!

Sunt chiar în spatele nostru!

Mai repede! Ne ajung din urmă!

Trageți!

Înainte!

Hai să mergem!

O să vezi!

Mamă!

Mamă!

Mamă!

Veniți! Vin soldații!

Repede! Vin soldații!

Vin! Grăbiți-vă!

Haideți, poporul meu.

Mamă!

Alice!

Mamă!

- Acoperiți-ne dacă ne atacă. - Da, domnule.

Jack.

Lasă-l să te ajute.

M-a împiedicat să le salvez!

- Nu m-a lăsat să-mi salvez propria mamă! - Știu.

M-a împiedicat să mă bat.

O să-i arăt eu lui.

- Mă duc singur după Geronimo! - Încet, Jack!

Nu te poți lupta singur. Generalul are dreptate.

''Generalul are dreptate!'' Asta aud mereu!

Cum a putut lăsa să se întâmple asta?

Ar trebui să mergem la doctor.

Tânăra încă trăiește, ar putea să o salveze.

Trupe, înainte!

Înainte!

- Mulțumesc, asta e tot. - Da, domnule.

Opriți!

Descălecați!

Duceți domnișoara la spital. Ocupați-vă de vizitiu și de gardă.

Da, domnule.

Soldați, înainte!

Locotenentul Steele!

L-a văzut cineva pe locotenent?

Da, domnule. Ne-a părăsit acum 15 km.

- Părăsit? - Da, a dezertat.

Mergea foarte repede.

Căpitane, v-ați întâlnit cu diligența?

- Da, domnule. - Bine.

Sunt ușurat să vă revăd.

Eram puțin îngrijorat.

Conduceți doamnele înăuntru.

- Ei bine... - Nu.

Nu.

Eu...

Le voi primi eu.

Unde este tânăra?

La spital, domnule.

Grav rănită?

Nu se știe încă.

Puteți să-l chemați pe fiul meu?

A plecat, domnule.

E vina mea.

L-am ajutat să nu vă asculte.

Cred că după ce a văzut asta, și-a pierdut mințile.

Voia să se lupte cu Geronimo.

Singur.

Spune că Geronimo l-a răpit și că ne e frică să mergem după el.

Geronimo nu se teme de nimeni.

- Lăsați-mă să iau câțiva oameni și să... - Căpitane!

Geronimo a atacat diligența ca să ne facă să procedăm exact cum vrei să faci.

Vom acționa când vom fi pregătiți.

Dar nu puteți lăsa pe propriul fiu să fie torturat și ucis!

Nu pot sacrifica viețile a sute de oameni...

...pentru a salva una singură.

Nici măcar pe cea a fiului meu.

- Cum puteți... - E un ordin, domnule!

Colonelule.

Pregătiți o adunare.

Vreau să-i aduc un omagiu...

...soției mele. - Da, domnule.

Păcat că trebuie să găsesc acest tren cu muniții.

De ce?

Aș fi venit cu tine.

Cum așa?

Când urmărești indieni, căpitane, nu trebuie să lași nicio urmă.

Ei bine, cineva trebuie să meargă după băiat.

Tatăl lui ar trebui să meargă. Știți asta, nu?

- Sigur, dar nu e om. - Poate că nu.

Nu știe decât două cuvinte: ''soldat bun''.

Atunci...

Mult noroc.

Și dumneavoastră.

Am așa o bănuială că amândoi vom avea nevoie.

Jack!

Jack, unde ești?

Ce face, doctore?

Nicio schimbare.

Dacă își revine, sunați-mă.

Da, domnule.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Unde ești?

Jack!

Îl strigă întruna.

Jack...

Jack!

Spune-i lui Geronimo ce știi despre general!

Nu știu, vă spun!

Spune-ne dacă generalul are muniție!

Câte puști?

Câți soldați?

- Când va veni după Geronimo? - Nu vă spun nimic!

Aruncă-l la pământ!

Nu contează ce-mi faceți, nu voi spune nimic!

- Legați-l! - Nu, nu vă spun nimic!

Niciodată!

David...

Toată viața am crezut cu tărie că ''sentimentele'' și ''Armata'' nu se pot amesteca.

- Dar îmi voi căuta fiul. - Vin cu dumneavoastră, domnule.

Nu.

Treaba asta trebuie s-o fac eu.

Am dezamăgit-o pe soția mea.

Și acum, dezamăgesc ''Armata''.

Dar nu-l voi dezamăgi pe el.

- Chemați-l pe căpitanul Starrett. - A plecat aseară.

Să vă caute fiul.

Ar fi trebuit să-mi dau seama.

E un soldat bun... ...dar un prost sentimental.

Acum știm totul despre general!

Focurile!

Nu... Nu.

Nu faceți asta!

Acum vorbește.

Eu... Nu voi spune nimic!

Nu spune nimic, Jack!

Nu spune nimic!

Nu le spune nimic!

Atenție! Un om alb!

Vine un om alb!

- Opriți-vă. - Geronimo!

Geronimo!

Generalul a ieșit! Ți-am spus!

Își conduce trupele spre trecătoare, spre voi.

- Vor fi aici mâine dimineață. - Haideți!

Să se pregătească toată lumea! Pregătiți-vă!

Pregătiți-vă!

Grăbiți-vă!

- Nu-mi place acest loc. - Ce veți face?

Geronimo spune că stânca nu e bună pentru lupta cu generalul.

Prea mulți soldați.

Mai bine să-l prindem pe insulă.

- Să-l ținem acolo. - Și apoi?

Vom lua războinicii tăi pentru Geronimo.

- 3000 poate? - Da.

Când vor ajunge, vom ucide toți soldații.

Chiar și pe general?

Geronimo îl va ucide personal pe general, jură!

Și ei?

- Îi vom lăsa. - Vii?

Copiii vii sunt mai buni ca momeală pentru urși.

Ei bine...

Mi-am îndeplinit partea din înțelegere.

Nu este...

...nimic mai mult ce pot face.

Geronimo spune să rămâi!

Nu, dacă generalul mă vede și-i spun...

Leagă-l!

Rămâi?

Bineînțeles că rămân.

Mergeți!

Stați!

În stânci, domnule. I-a lăsat acolo, în spate.

- Vii? - Nu știu.

Eram prea departe.

- Sunt indieni? - Nu, niciunul la vedere.

E prea ușor, e o capcană.

Soldați... înainte!

Haideți!

La galop!

Stați!

Numărul unu, vino. Puneți gărzile pentru atac!

Puneți gărzile pentru atac!

Încărcați!

Haideți! La atac!

- Du-te și baricadează! - Da.

La atac!

- Locotenent, adu linia înapoi. - Da, domnule.

Descălecați! Baricadați!

Adunați caii aici! Scoateți muniția!

Va dura mult, nu vă irosiți gloanțele.

Rămâneți cât mai mult posibil la adăpost.

La pământ! Acoperiți aici! Stabiliți un punct de prim ajutor!

Încetați focul!

Nu înțeleg.

De ce s-au oprit? E ciudat, nu?

Ne-au atras într-o ambuscadă, trag din toate părțile

și dintr-o dată...

Niciun zgomot.

- Cum te simți? - Pot să merg.

Da, știu.

E atât de liniște... încât e înfricoșător.

Ce plănuiește Geronimo?

Nu știu, dar nu-mi place.

Spune-i să ridice steagul alb. Geronimo se predă.

- Mi se pare bine. - Suntem gata.

Urmează-mă.

Geronimo spune să facem armistițiu.

Spune-i generalului să vină singur.

Geronimo vrea să se predea.

Nu...

Nu, imposibil! Generalul va ști că vrei să-l omori.

Au fost prinși într-o ambuscadă pe insulă, sunt blocați.

Războinicii tăi sosesc mâine.

Poți să-l învingi pe general și toate trupele lui.

Lui Geronimo nu-i pasă de soldați.

Îl vrea pe general singur.

Acum.

Dar nu mă pot duce acolo.

- Va ști ce-am făcut pentru tine. - Du-te!

Nu mă atinge, sunt american! O să trimit o armată după tine!

- Te voi omorî! - Nu, te rog!

Nu! Te implor!

Milă!

Îl voi aduce pe general.

- Ce? Un steag alb? - Așa pare.

Veniți.

Flutură steagul alb.

E Gillespie!

Voi doi, stați ascunși.

Generale!

Generale!

E oribil!

Am auzit de atac și am călătorit 300 km să vin.

Încă servesc guvernul.

Mi-ați refuzat ajutorul odată, dar vi-l ofer din nou.

Dacă aș fi știut mai devreme, aș fi putut opri acest măcel.

Dar el deja începuse războiul...

înainte să...

Nu am făcut nimic! Absolut nimic!

Le-ați dat niște arme frumoase.

Nu putem face față la așa ceva.

- Nu am făcut nimic, am vrut pace. - Vedeți toți răniții ăștia?

Și toți morții pe care nici măcar nu-i putem îngropa.

Nu am făcut nimic! Nu-mi puteți face nimic!

Nu eu o să fac asta.

Ei da!

Vor să vă facă să simțiți propriile gloanțe.

- McNeal! - Domnule?

Acesta este prizonierul dumneavoastră. Să tragă până când vine fiecare indian de pe celălalt mal.

Armele noastre sunt poate mai proaste, dar fac febră musculară bună.

Continuați!

Veniți!

- Căutați omul alb! - La ordinele dumneavoastră.

Continuați să trageți și nu ratați!

Se adună în jurul nostru.

Trebuie să fie peste 2000 și tot vin.

Câți oameni avem?

Șaisprezece.

Zece răniți care ne-ar putea ajuta.

Dacă Hapciu ar fi aici, l-aș fi trimis.

Nu știu nici măcar dacă e în viață.

Lăsați-mă să mă întorc în tabăra lui Grant.

Nu, e prea periculos!

Vreau să spun...

Aveți prea puțină experiență.

Trebuie să trecem de liniile lor.

Mă duc eu.

Nu.

Avem prea multă nevoie de tine.

Suntem 16 împotriva a 2000. Nu voi face o mare diferență.

Nu veți reuși niciodată.

Dacă reușesc, ceilalți vor avea o șansă.

Și dacă nu, nu va conta.

Mă duc și eu. Unul dintre noi va reuși.

Nu. V-am spus nu!

Nu voiați favoritism.

Asta funcționează în ambele sensuri.

Foarte bine.

Mulțumesc, domnule.

Mult noroc, căpitane.

Mulțumesc, domnule.

Mult noroc... fiule.

Mulțumesc, tată.

Du-te și ia calul ăla!

Ți-am zis să te duci!

Plecați, nu vă faceți griji pentru mine!

Plecați sau vor fi toți măcelăriți!

L-am omorât pe omul alb care fura cai.

Bine. Întoarceți-vă la posturi.

Da.

De ce nu mă pot opri? Nu are rost să trag în întuneric.

Nu vor riposta. Știu că am venit să fac pace.

De ce nu mă pot opri?

Știu ce ați îndurat.

Mulțumesc pentru curajul vostru.

Vor ataca dintr-o clipă în alta.

Suntem o mână de oameni împotriva a 3000.

Știu că e inutil să vă spun să luptați până la capăt.

Dacă trebuie să murim, vom muri ca niște soldați.

Acum...

La posturi.

Mult noroc, domnilor.

Mă întreb ce are bătrânul. Pare că o să moară.

Cred c-a fost lovit în prima zi.

Dar nu i-a spus nimănui.

Bine, e un soldat bun.

Dar e prea strict, prea multe exerciții și curățenie.

Mă întreb cine îl va înlocui.

Ce s-ar schimba pentru noi?

Stai!

Am un presentiment că se întâmplă ceva ciudat aici.

Da, și eu.

Se pare că vom avea companie!

Nu mai e decât un lucru de făcut.

Pregătiți-vă, domnilor! Trecem peste ei.

Încărcați!

Haide!

Adunați căruțele! Înapoi pe deal!

Uitați-vă! Trupe!

E o capcană!

Geronimo era pe deal pentru asta, ca să ne împiedice să luăm muniția!

E generalul!

Sunt mii de indieni!

- Vor ataca! - Îi vor masacra!

- Nu au nicio șansă. - Trebuie să le dăm una.

Trebuie să le dăm muniția! Chiar acum, înainte de atac.

Ești nebun! Nu poți face asta!

- Poate că nu, dar pot încerca! - Hapciu!

Hapciu! Întoarce-te!

Hapciu! E o cădere de 60 de metri!

Dacă ratez aterizarea, aș putea sări.

Cherrycow!

Da?

Cherrycow, ducem muniția la trupe!

Pregătește-mi o căruță și adu-mi niște catâri. Trebuie să ne mișcăm repede!

Haide!

Continuați să conduceți!

Voi lupta din spate!

Căruța cu muniție e aici!

Țineți indienii departe!

Ridicați asta! Puneți muniția în groapă!

Ajutați-ne!

Foarte bine, soldați, baricadați!

Luați muniție, luați multă!

Păstrați-vă mintea limpede și armele fierbinți!

Fiecare glonț trebuie să conteze!

Gata? Țintiți!

- De ce se opresc? - Nu știu, e ceva nou.

Sosesc soldații!

Ne vor masacra!

Nu vom supraviețui unui atac!

Aveți sugestii?

Să vină!

Nu vin spre noi. Ne ocolesc!

Nu e un truc! Se retrag.

Se retrag?

Uitați-vă! Vin trupele!

Bine jucat, căpitane.

Trupele!

Bună treabă, locotenent.

Era să nu ne găsiți.

- Unde e tatăl meu? - El este...

Tată! Tată!

Prizonierul dumneavoastră, domnule.

Căpitanul William Starrett.

Căpitane Starrett, v-ați dat viața pentru această cauză sacră,

care este binele țării noastre.

Ați murit pentru ca tovarășii dumneavoastră din Cavaleria a Șasea să poată trăi.

Sunteți un exemplu de devotament și idealuri mărețe ale acestei funcții.

Reprezentați scopul suprem

care va inspira soldații și ofițerii regimentului dumneavoastră,

dar și ai întregii ''Armate''.

În absența rudelor, această medalie de onoare,

acordată postum în numele Congresului, va fi dată regimentului dumneavoastră spre păstrare în siguranță.

Atâta timp cât vor exista oameni ca dumneavoastră,

granițele acestei țări vor rămâne mereu în siguranță!

Traducerea: cățelul (Exclusivitate subs.ro)