Original subtitles

Faceţi reclamă produsului sau mărcii dvs. aici, contactează www.OpenSubtitles.org astăzi

În California, cel mai grav focar de pojar din ultimii 15 ani se răspândeşte.

Virusul apare din nou în ştirile din seara asta.

Un focar care într-un fel provine de la...

...cineva care probabil a prins o rujeolă în străinătate,

a vizitat Disneyland, şi este posibil să fi strănutat.

Rujeola se răspândeşte în America.

Acest focar nu dă nici un semn că s-ar diminua.

Există deja mai multe cazuri în acest an decât au existat în...

În 2014, numărul s-a triplat la 644 cazuri de rujeolă

raportate în 27 de state.

De fapt, oare asta se datorează, practic, din cauza mişcării anti-vaccinare,

deoarece părinţii nu îşi vaccinează copiii?

Da, eu... cred că da.

Un proiect de lege care ar interzice scutiri de orice fel de la vaccinurile copilăriei

avansează în legislatura Californiei.

Noi autorizăm legislaţia

prin care să se elimine scutirea personală pe motive religioase.

Cred că începeţi să înţelegeţi de ce această obligare este atât de importantă.

Au existat unele informaţii inexacte care circulă despre vaccinuri.

Cea mai mare parte dintre ele provin dintr-un studiu britanic

care leagă vaccinurile de autism.

Şi noi încă mai continuăm să auzim că vaccinurile cauzează autism,

chiar dacă acest mit a fost demascat?

...În mod repetat şi temeinic demascat.

Este posibil să fi auzit că vaccinurile cauzează autism la 1 din 110 copii.

La naiba cu asta! Este total de rahat! Ba nu cauzează!

Proiectul de lege care obligă copiii să fie vaccinaţi a trecut cu sprijin major.

Fiecare copil trebuie să îndeplinească standardele de imunizare

înainte de a se alătura şcolilor publice, şcolilor private şi grădiniţelor.

Aş încuraja cu tărie pe toată lumea: uitaţi-vă la ştiinţă, uitaţi-vă la fapte.

CDC, Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, vă poate da informaţii bune.

Vaccinaţi-vă copiii.

"Am aşteptat o perioadă lungă de timp pentru a-mi spune povestea

"şi vreau să o spun sincer şi adevărat.

"Am fost implicat în înşelarea a milioane de contribuabili

"în legătură cu posibilele efecte secundare negative ale vaccinurilor.

"Noi am minţit în legătură cu descoperirile ştiinţifice.

"CDC nu mai poate fi de încredere

"pentru a face cercetări în legătură cu siguranţa vaccinurilor.

"Nu mai poate fi de încredere cu privire la transparenţa sa.

"CDC nu mai poate fi de încredere nici măcar pentru el însuşi.

Acestea sunt doar câteva gânduri."

Dr. William W. Thompson, Cercetător Ştiinţific Principal

la CDC (Centrul American pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor)

VACCINAT - DE LA MUŞAMALIZARE LA CATASTROFĂ

Traducerea, adaptarea, sincronizarea: okid

Alo?

Stăteam la biroul meu unde predam la Universitatea Simpson,

telefonul îmi sună, şi era doctorul William Thompson...

Dr. Thompson: Brian, tu şi cu mine nu ne ştim reciproc foarte bine.

Nu ştiu exact cum va decurge acest lucru.

Tu ai un fiu cu autism, şi...

...mie mi-e tare ruşine acum

când mă întâlnesc cu familii care au copii cu autism

pentru că eu sunt o parte a problemei lor.

Fiul meu, Steven,

s-a născut în februarie 1998,

Steve, cum face vaca?

La 2 săptămâni după vaccinurile de 15 luni, nu a mai putut vorbi deloc.

A pierdut orice contact vizual.

Îl ridicai, iar el doar atârna moale.

Acesta este momentul în care CDC

era la începutul realizării acestor studii privind relaţia dintre vaccinuri şi autism.

Ca om de ştiinţă, am peste 60 de publicaţii ştiinţifice şi tehnice

în cele mai importante reviste ştiinţifice internaţionale.

Şi am intrat în contact cu CDC, fiind un profund critic al studiilor lor.

Şi astfel, CDC a decis ca omul de ştiinţă

care urma să interacţioneze cu mine la acel moment să fie dr. William Thompson.

Pentru că-i suflam mereu în ceafă,

pentru că lui nu-i plăcea ceea ce spuneam despre statistici,

am primit în 2004 o scrisoare de la un avocat angajat al CDC,

în care mă informa că nu mai am permisiunea de a contacta CDC.

Derulând pe repede înainte, ajungând la 2014,

Thompson mi-a spus:

"Brian, dacă mă asculţi

"şi dacă faci ce-ţi spun eu să faci,

"îţi pot garanta că vei putea accesa un întreg tezaur de date.

Şi aş dori să te ghidez prin aceşti paşi."

Dr. Thompson nu ştia că era înregistrat în timpul convorbirilor telefonice

care vor fi redate în acest film.

Dr. Thompson: Deci, vreau să-ţi fiu o resursă, vreau să fiu valoros pentru tine.

Vreau ca tu să ai pe cineva în sistem.

De ani întregi încercam să sparg acest edificiu al CDC

şi să fac să iasă iveală măcar un pic din tot ceea ce era nedrept.

Dr. Thompson: CDC a întârziat cercetarea cu 10 ani.

Din cauză că CDC nu a fost destul de transparent,

am pierdut 10 ani de cercetare,

fiindcă CDC este atât de refractar acum la tot ce are legătură cu autismul.

Dr. Doreen Granpeesheh: Sunt psiholog clinic licenţiat

şi analist cercetător certificat în comportament.

În 1978,

vreau să spun că prevalenţa autismului era de aproximativ 1 la 15.000 de copii.

Era o boală foarte rară.

Am lucrat la o clinică la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles),

care era cam singurul centru cunoscut pentru tratarea copiilor cu autism,

şi am avut, pară-mi-se, între 6 şi 10 copii cu care am lucrat.

Undeva pe la începutul anilor '90,

la scurt timp după ce am deschis CARD (Centrul pt. Autism şi Dereglări Asociate),

creşterea autismului a fost atât de mare şi atât de rapidă

încât am simţit că nu aş mai putea ajunge vreodată cu munca la zi.

Din punct de vedere oficial în legătură cu diagnosticarea,

cu modul în care definim autismul,

ne uităm la deficienţe în două domenii.

Primul vizează comunicarea şi interacţiunea socială.

Şi, în această zonă, condiţionăm prezenţa a trei simptome specifice,

şi anume: nicio reciprocitate social-emoţională,

nicio comunicare verbală - care înseamnă contact vizual, de exemplu,

sau nicio dezvoltare a relaţiilor.

Cel de-al doilea domeniu supus deficienţelor constă în

prezenţa unor comportamente stereotipice, repetitive, restricţionări de comportament.

Şi acestea sunt lucruri cum ar fi gesturi cu mâna,

balansarea corpului, insistenţa pe rutine identice.

Una dintre cele mai noi adăugiri

este prezenţa unei dereglări senzoriale.

În cazul în care un copil are o incapacitate de a sesiza corect lucrurile,

de pildă neauzind lucruri pe care noi, ceilalţi, le-am auzi în mod normal,

asta ar putea fi clasificat ca un simptom al autismului.

Aşa că, dacă ai cinci simptome,

două în zona de comportament repetitiv

şi trei în domeniul deficitului de comunicare socială,

atunci vei obţine o clasificare a ceea ce se numeşte

Tulburări din Spectrul Autismului (ASD).

Vom începe totuşi, ca întotdeauna, cu Prezervarea Adevărului.

Ştirea de ultimă oră din seara aceasta

este că în urmă cu doar câteva ore, Jurnalul Medical Britanic (BMJ)

a făcut ceva extrem de rar pentru o revistă ştiinţifică.

A acuzat un cercetător, pe Andrew Wakefield, de fraudă indiscutabilă.

Andrew Wakefield: Am primit un apel pe data de 19 mai 1995

de la o mamă care mi-a spus povestea copilului ei:

regresia lui în autism în urma unui vaccin.

Şi am spus: "Cu ce vă pot ajuta?"

Nu ştiu nimic despre autism, aţi venit la persoana greşită.

Şi ea a spus: "Nu, doctore, copilul meu are probleme gastro-intestinale teribile

şi nimeni nu le va lua în serios."

Eram cercetător academic în gastroenterologie,

interesat în special de boala lui Crohn şi de colita ulceroasă

boala inflamatorie a intestinului.

Nu ştiam absolut nimic despre autism.

Când fusesem la şcoala medicală,

autismul era aşa de rar că noi nici nu l-am dezbătut.

Am auzit şi noi o succesiune de povestiri care erau foarte, foarte asemănătoare.

Medicina este despre recunoaşterea de modele,

şi exista un model clar în curs de apariţie.

Aşa că noi am decis... Mai precis un grup de-al nostru

- incluzând pediatri gastroenterologi de talie mondială din acea vreme -

condus de profesorul John Walker Smith, a decis că aceşti copii

merită o investigaţie aprofundată.

Ei bine, dr. Wakefield, aşa cum s-a arătat, a folosit date absolut frauduloase.

El a creat o hârtie falsă, pe care Jurnalul i-a permis o să ruleze.

Toate celelalte studii care au fost efectuate

au demonstrat în mod repetat că nu e nici un fel de conexiune (între vaccin şi autism).

Deci este o minciună absolută care ucide mii de copii.

Ceea ce am descoperit şi am raportat prima dată a fost această...

...legătură între ceea ce părea să fie un nou tip de inflamaţie intestinală

şi regresia autistă la copiii care, înainte, fuseseră normali din punct de vedere mintal.

Iar printre aceştia, majoritatea au regresat în autism,

aşa cum spuneau şi părinţii lor,

ca urmare a vaccinului de Pojar, Oreion şi Rubeola (MMR).

Nu era treaba noastră să cenzurăm acea poveste

fiindcă ar putea fi incomodă pentru sănătatea publică.

Treaba noastră era să raportăm acea poveste cu exactitate

pentru ca asta să poată conduce la investigaţii suplimentare.

Iar hârtia spunea în mod explicit:

"Această lucrare nu dovedeşte o asociere între

"vaccinul de MMR şi sindromul descris.

Este nevoie de mai multă muncă pentru a rezolva această problemă."

Aceasta a fost concluzia lucrării.

Del Bigtree: Ca jurnalist medical de investigaţie, am petrecut ultimii şapte ani

lucrând la unul dintre cele mai bune talk-show-uri medicale din lume.

Noi ştim că în medicină au existat multe studii

dovedind că vaccinurile nu cauzează autism.

Dar problema pe care eu însumi am avut-o întotdeauna cu asta

este că mii şi mii de părinţi spun cu toţii aceeaşi poveste:

"Copilul meu a primit un vaccin," de obicei, vaccinul MMR,

"şi apoi, în acea noapte sau a doua zi, a făcut febră mare.

Iar după ce febra a trecut, nu a mai putut să vorbeasă şi nici să meargă."

Practic, copiii au regresat în ceea ce numim autism.

Şi niciodată nu şi-au mai revenit.

Medicii obişnuiau să asculte la ceea ce spun pacienţii lor.

Aceasta este piatra de temelie a medicinei, aşa cum o cunoaştem noi.

Dar ceva s-a schimbat şi, mai nou,

ei spun că pacientul nu ştie despre ceea ce vorbeşte,

şi că aceşti părinţi, care povestesc despre copiii lor, fabulează

ca şi cum n-ar avea nicio idee despre ceea ce se întâmplă cu adevărat cu copilul lor.

Eu am doi copii,

şi oricine care are copii ştie că, atunci când avem bebeluşi prima dată,

suntem extrem de sensibili la fiecare mic sughiţ,

la fiecare tuse, la fiecare strănut.

Deci, a spune că părintele era pur şi simplu inconştient de problemele căpătate de copil

şi că şi-a dat seama, dintr-odată, abia după un an, că vai, are autism,

chestia asta mi se pare un nonsens.

Aşa că am vrut să mă uit mai în detaliu la această poveste şi să aflu

ce este cu această înstrăinare dintre medicină, ştiinţă şi părinţi?

Polly Tommey: Abia aşteptam să fiu mamă.

Îmi amintesc în mod deosebit că, chiar şi înainte de a ne căsători,

vorbeam despre cât de importanţi urmau să fie copiii în viaţa noastră.

Voiam o fiică mai întâi, apoi un fiu.

Şi ne-am planificat să avem patru copii.

Urma să fim cei mai buni părinţi care am fi putut fi.

Bella s-a născut şi

asta a fost o experienţă minunată.

Bella era un copil angelic, perfect. Ea a trecut prin toate etapele.

Am rămas însărcinată cu Billy destul de repede.

Bella, spune-i "Hello" lui Billy.

Hello.

Aveam acum o fată frumoasă şi un băiat frumos.

Viaţa era pur şi simplu uimitoare.

Deci la două, patru şi şase luni, Billy a făcut vaccinurile normale pentru copii.

Cu oarece smiorcăială, durere în piept şi guturai, probabil după ultimul din ele.

Aşa că eu, în felul meu grijuliu, ca mamă, m-am grăbit cu el la doctor.

"E în regulă? Trebuie să-i dau ceva?"

"Da, trebuie să-i dăm antibiotice

doar pentru a ne asigura că nu are nicio infecţie."

Nu i-a trecut guturaiul.

Grăbindu-mă înapoi la medic, el mi-a spus:

"Oh, copilul are nevoie de mai multe antibiotice. Doar aşa, preventiv."

Şi îmi amintesc când mama m-a chemat sus - mama mea este o hipioată homeopată -

m-a chemat spunându-mi: "Ce faci? Înfunzi copilul cu acele antibiotice? Pentru ce?"

Iar eu îi spun: "Mamă,

cu tot respectul, dar tu eşti o artistă, iar ei sunt doctori, deci ei ştiu cel mai bine."

Era deja programat la vaccinul MMR, la 12 luni.

Chiar în dimineaţa din ziua programării, prietena mea mi-a spus:

"Ascultă, am auzit că s-ar putea să existe o problemă

cu acest vaccin MMR pe care tocmai vrei să i-l faci lui Billy."

Şi i-am spus: "Eşti nebună? Care este problema ta?

"Dacă ar fi existat vreo problemă cu vaccinarea ar fi apărut imediat la ştiri.

"Iar doctorul m-ar fi sunat să-mi spună:

"ŤNu te obosi să vii, acesta nu este un vaccin sigur.ť

"Nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

"Eşti negativă şi neglijentă, dai ascultare vreunui zvon pe care l-ai auzit pe undeva.

Billy ar putea deveni surd dacă nu-l duc acum să-l vaccinez cu MMR."

Cele mai multe dovezi care leagă rujeola cu autismul s-au mai domolit.

Şi cei mai mulţi medici şi oameni de ştiinţă sunt de acord

că, probabil, nu asta este cauza principală.

Jim Sears: Am lucrat în pediatrie timp de aproape 20 de ani.

Cred că cei mai mulţi pediatri văd vaccinurile ca şi cum

acestea ar fi lucrul numărul unu pe care-l fac pentru copii.

Sunt destul de tânăr şi, deci, n-am cum să-mi amintesc

de zilele în care copii aveau plămâni de fier

ca urmare a luptei lor cu poliomielita.

Ştii, în esenţă, poliomielita a fost eradicată din această ţară.

În '98, a apărut studiul Wakefield, când fiul meu tocmai se născuse.

Într-un fel, acel studiu a arătat cu degetul spre culpa vaccinului MMR.

Ca părinte, m-am speriat la ideea de a-i face vaccinul MMR fiului meu,

şi, de fapt, noi... Eu nu i l-am făcut la timpul programat.

Pentru că am vrut să văd...

Am vrut să văd ce vor demonstra şi alte studii suplimentare.

Şi de-a lungul timpului, studii suplimentare au arătat că este sigur,

aşa că el a primit vaccinul. Ştii, dacă toată lumea s-ar opri din a se mai vaccina,

vom merge înapoi în epoca de piatră.

Când un om de ştiinţă de la CDC, care, pe vremea aceea, era acolo de 17 ani,

îţi spune:

"Iată cum să accesezi datele",

nu mi-a luat foarte mult timp pentru a realiza: "Oh, mai bine fac ceea ce spune el,

pentru că ştie el despre ce vorbeşte."

Dr. William Thompson: Vreau doar să-ţi spun un singur lucru.

Acum sunt într-o poziţie destul de bună pentru a-ţi oferi o mulţime de informaţii.

M-a întrebat: "Ce seturi de date ai de gând să soliciţi?"

Şi i-am spus: "Ei bine, am de gând să solicit două dintre studiile

pe care le-aţi făcut pe Thimerosal",

care e un conservant cu conţinut de mercur utilizat în vaccinuri.

Şi el mi-a spus: "Păi, asta-i bine,

dar vreau să solicitaţi mai întâi datele despre MMR."

Acesta este studiul făcut de Frank DeStefano şi colegii săi în 2004.

Dr. Thompson: A fost unicul studiu prin care am putem ajunge la crearea unui dezastru,

în timp ce CDC încearcă să clarifice ceva ce nu vrea să înţeleagă.

Ziua în care Billy a primit vaccinul MMR a fost o realitate de coşmar.

A fost cea mai proastă zi din viaţa mea, să fiu sinceră.

Am venit şi l-am văzut culcat în pătuţ, apatic.

A început să tremure necontrolat.

O stare de agitaţie şi tremurat necontrolat!

Imaginaţi-vă ca şi cum aţi ieşi dintr-un lac îngheţat.

Ochii lui au început să facă aşa şi tremura aşa.

Şi îmi amintesc, ea l-a apucat şi l-a ţinut strâns la piept.

O frică imediată a apărut în Jon,

iar eu, imediat... "Mami, acest lucru nu se va întâmpla.

Nu ştiu ce este în neregulă cu tine, dar acest lucru nu se va întâmpla."

Şi am ajuns la spital, şi am intrat grăbiţi cu el.

Medicii au venit, şi s-au uitat la el.

Atunci medicii au spus: "A avut o reacţie la vaccin. A avut o criză.

"Asta este normal. Acest lucru este comun

"pentru mulţi-mulţi copii care au făcut acest vaccin.

E absolut în regulă. O să fie bine."

Nimeni nu mi-a spus vreodată

că ar putea exista vreun efect secundar

la oricare dintre vaccinurile pe care copiii mei le-au făcut.

Ca urmare a convulsiei febrile pe care el a avut-o în aceeaşi zi a vaccinării cu MMR,

ni s-a spus să-l ducem acasă.

A dormit în pat cu noi peste noapte.

Părea a fi, pur şi simplu, foarte-foarte somnoros.

De fapt, el nu s-a mai trezit niciodată ca să fie Billy pe care îl avusesem înainte.

Pentru mine, a devenit într-adevăr necesar să încep căutarea de a afla

ce tipuri de probleme medicale au aceşti copii care trec prin asta,

care sunt ceilalţi factori care i-au afectat

şi care i-au adus la acest nivel simptomatologic pe care noi îl numim autism.

Asta se petrecea cam pe la mijlocul anilor '90.

Am observat, ca punct "a", că exista o foarte mare utilizare a antibioticelor

în rândul acestor copii,

dar, ca punct "b" - foarte interesant -, a fost să văd numărul de familii care raportau

apariţia la copilul lor a unui tip

de comportament regresiv imediat după vaccinare.

O mulţime din aceşti părinţi mi-au arătat imagini cu copiii lor

care fuseseră totalmente în curs de dezvoltare normală până la 18 luni,

iar apoi, dintr-o dată, post-vaccinare, au dezvoltat o regresie incredibilă.

Copii vorbăreţi care rosteau cam 50 până la 100 de cuvinte

şi-au pierdut complet toate cuvintele pe care le ştiau.

Copiii care erau extrem de ataşaţi şi interactivi cu părinţii lor

au devenit dintr-o dată izolaţi,

nu mai puteau răspunde nici măcar la numele lor.

Acest lucru s-a întâmplat imediat după vaccinurile MMR.

Fiul meu cel mare, Ian, s-a născut normal, şi se dezvolta în mod normal.

Era un băiat frumos, şi am ajuns la vizita medicală de 12 luni, adică de un an.

Apoi i-au dat mai multe vaccinuri, toate odată.

Şi, în următoarele 7 zile a făcut febră de 40 de grade şi o erupţie pe tot corpul.

Anterior, fusese înregistrat în filmuleţele făcute acasă că putea să meargă singur

şi, de fapt, că putea chiar să fugă, în acel moment.

La 7 zile după vaccin, el nu mai era în stare să facă acest lucru.

Cădea pe jos, şi a devenit un băieţel foarte bolnav.

Deci, se pune întrebarea pentru aceia dintre noi care investigăm autismul:

"Constituie vârsta de expunere la vaccinul MMR un risc de a contracta autism?"

Şi pentru a înţelege de ce, trebuie să înţelegem ceva din istoria vaccinului MMR.

În 1987, a existat un vaccin MMR care a fost utilizat în Canada,

produs de SmithKline Beecham (GSK)

Iar acel vaccin a cauzat meningita. S-a recunoscut recunoscut rapid asta,

şi acest tip de vaccin a fost retras în Canada.

Cu toate acestea, în aceeaşi lună când a fost retras în Ontario,

a fost licenţiat în Marea Britanie.

Numele a fost pur şi simplu schimbat din "Trivirix" în "Pluserix".

În Marea Britanie, a fost folosit timp de 4 ani şi, de asemenea, a cauzat meningita

şi a trebuit să fie retras rapid.

A existat un protest public, a existat o pierdere acută de încredere a publicului

în factorii de decizie a politicii de vaccinare,

iar vaccinul ar fi trebuit, în acel moment, să fi fost distrus.

Nu a fost.

Acesta a fost apoi expediat către ţările în curs de dezvoltare, precum Brazilia,

unde acesta a fost utilizat într-o campanie de vaccinare în masă.

Şi acolo a fost o epidemie de meningită.

Ceea ce era pe deplin previzibil.

Acum, oamenii de ştiinţă au studiat epidemia,

şi ceea ce au descoperit este că riscul de meningită

a fost asociat cu vârsta de expunere.

Cu cât era mai mică vârsta copiilor care au primit vaccinul MMR,

cu atât era mai mare riscul de meningită.

Pentru oameni ca mine, investigând autismul,

s-a pus întrebarea: "Există un risc similar în autism?

"Este vârsta de expunere la vaccinul MMR un risc pentru autism,

la fel cum a fost şi pentru meningită?"

Am împărtăşit cu Congresul S.U.A şi cu CDC această ipoteză.

Raportul, aşa cum ne-a fost nouă spus, şi pe care avem obligaţia de a-l raporta,

constă în faptul că majoritatea copiilor au regresat

după o perioadă de dezvoltare normală

după vaccinarea cu MMR.

Asta nu înseamnă că este cauza bolii.

Institutul de Medicină (IOM) are un corp de savanţi şi de medici

care evaluează datele disponibile privind siguranţa vaccinurilor,

iar apoi sfătuieşte guvernul cu privire la politica de cercetare a vaccinurilor.

Ei bine, pentru că Andy Wakefield a dus mai departe această teorie că

vârsta la care un copil primeşte MMR poate creşte riscul de autism,

Institutul de Medicină (IOM) a cerut ca CDC să facă chiar acest studiu.

Era un studiu despre oportunitatea momentului.

Cu cât primeşti mai devreme vaccinul MMR, cu atât creşte riscul de autism?

Atunci când vorbim despre studiul MMR,

nimeni nu solicitase vreodată aceste date

pentru că a fost un mare secret faptul că îl poţi face.

Thompson mi-a spus să trimit un e-mail la cutare şi cutare persoană,

şi apoi, am aflat din interior

şi că unul dintre oamenii care au pregătit aceste seturi de date pentru mine

fusese chiar Bill Thompson.

Dr. Thompson: Ei nu doresc cu adevărat ca oamenii să ştie că aceste date există.

Repet, să ştii că, pur şi simplu, putem să vă dăm, de fapt, aceste date.

Thompson putea trimite aceste documente direct lui Brian Hooker

pentru că ar fi fost ilegal.

Însă ceea ce a identificat Thompson a fost o lacună juridică

referindu-se la ceea ce se defineşte ca: "Cerere a cetăţeanului".

Aceasta i-a permis lui Thompson să trimită lui Brian Hooker

informaţii potenţial clasificate, într-un mod legal.

În Anglia îţi verifici copiii la momente programate, primind ajutorul stagiarilor.

Aşa că la 9 luni, Billy a făcut controlul medical,

şi mi s-a zis că n-am de ce să-mi fac griji...

Copilul râde, murmură, vorbeşte.

Aşa că am trecut peste asta cu brio.

La 18 luni este următorul termen de prezentare,

şi de această dată cunoaştem că ceva serios este în neregulă cu Billy.

De-a lungul a aproximativ 5 sau 6 zile după vaccin,

au dispărut, într-adevăr, primele manifestări, cele normale.

Nu mai era acelaşi copil mic şi zâmbăreţ care era înainte.

Căpătase o mimică pustie, lipsită de expresivitate.

Apoi l-a lovit diareea.

Burtica lui a început să devină mai mare şi mai mare, umflată.

Burta lui era tare ca piatra şi umflată.

A început să meargă pe vârfuri, părul i-a căzut

şi a dezvoltat un ţipăt ascuţit îngrozitor, un soi de ţipăt plângăcios.

Iar apoi au venit loviturile cu capul, lovirea constantă de pătuţul lui,

lovirea constantă de podea sau de perete

sau de orice altceva pe care l-ar fi putut găsi ca să-l lovească cu capul,

îl lovea în mod repetat...

Jon şi cu mine stăteam noaptea în pat auzind pur şi simplu aceste bubuituri repetate.

Bubuitură.

Nicio reacţie, nici măcar nu o mai putea observa pe sora lui cu care înainte se juca.

Când Jon se întoarce de la serviciu pe uşa de la intrare, n-are nicio recunoaştere.

Nici nu zici că noi am fost părinţii lui sau că acest copil ne-a aparţinut nouă.

Nimic. Nimic. Este pierdut.

Vreau să spun că a fost un moment în care

băiatul nostru s-a schimbat din ceea ce era el...

într-un...

realmente...

...caz tragic-tragic

de copil care a regresat în această stare de autism

şi... a pierdut totul.

A pierdut totul!

Modul în care CDC face studii de cercetare

este foarte retrograd, împotriva progresului.

Ei sunt atenţi la orice intră în vizorul presei şi ajunge prilej de agitaţie

care ar putea conduce la scăderea ratei de vaccinare.

Şi numai asta îi interesează să studieze.

Ei nu studiază mai dinainte efectele vaccinurilor, în mod proactiv.

Aşa că, dacă Andy nu ar fi făcut studiul iniţial

care a fost publicat în "The Lancet",

niciodată nu s-ar fi creat zarva care, pe bună dreptate, s-a creat,

iar CDC nu ar fi studiat niciodată acest lucru.

Conferinţa de presă pentru documentul publicat în "The Lancet" a fost ţinută

de către decanul şcolii medicale care a fost preşedintele comisiei mass-media.

Legătura, în funcţie de vârsta copilului, dintre vaccinul MMR şi autism

a fost iniţial descoperită în Statele Unite.

Am făcut o cercetare extensivă

asupra siguranţei vaccinului antirujeolic şi a vaccinului MMR în faza de pre-licenţiere.

Cu alte cuvinte, am cercetat ce studii de siguranţă au fost efectuate

înainte ca aceste vaccinuri să fie scoase pe piaţă şi introduse în copii.

Raportul de 250 de pagini a fost redactat de mine arătând că

studiile privind siguranţa vaccinului, în mod special pentru vaccinul MMR,

au fost lamentabile.

Au fost lamentabile.

S-au făcut multe-multe presupuneri cu privire la siguranţa acestui vaccin.

Şi au existat probleme care ar fi trebuit comunicate.

Aşa că am scris colegilor mei şi decanului, şi am spus că,

de acum înainte, vor fi întrebări despre ceea

ce părinţii ar trebui să facă în continuare.

Nu pot, în cunoştinţă de cauză, să sprijin folosirea în continuare a vaccinului MMR,

după ce am făcut această cercetare.

Am spus că voi continua să susţin viguros utilizarea vaccinului unic,

dar nu mai pot continua să sprijin utilizarea vaccinului MMR triplu.

Aşa că decanul, în calitate de preşedinte al comisiei,

avea la dispoziţie trei opţiuni:

ori putea să nu ţină nicio conferinţă de presă pe tema asta,

ori putea să-mi interzică mie apariţia la conferinţa de presă,

ori, atunci când s-ar fi pus întrebarea (şi inevitabil s-ar fi pus):

"Ce să facă părinţii în continuare vizavi de vaccinarea copiilor lor?",

el, ştiind ce fel de răspuns aş fi dat eu,

putea devia întrebarea de la mine spre altcineva care să răspundă.

Dar, când întrebarea a venit în ziua respectivă,

el a direcţionat-o direct către mine.

Vă asigur că opinia noastră nu este împotriva nevoii de vaccinare anti-pojar,

ci toţi suntem de acord asupra acestui lucru - că este extrem de important.

Tot ce am recomandat la acea conferinţă de presă

a fost ca părinţii să opteze pentru utilizarea vaccinurilor unice:

unul singur pentru rujeolă, unul singur pentru oreion, unul singur pentru rubeolă,

până ce problema ar fi fost rezolvată ştiinţific.

Ceea ce s-a întâmplat după ce am făcut această recomandare a fost că

s-au luat decizii unilaterale de către guvernul din Marea Britanie să se retragă

licenţa de import pentru vaccinurile unice,

iar firma Merck a ales, în S.U.A., să înceteze producerea vaccinurilor unice,

nemaioferind părinţilor vreo alternativă.

I-am spus reprezentantului principal al Departamentului de Sănătate:

"De ce? Dacă obiectivul tău este de a proteja copiii

împotriva bolilor infecţioase grave,

de ce ai scoate opţiunea prin care părinţii să facă acest lucru?"

Şi ea a spus: "Pentru că, dacă vom permite părinţilor alegerea de vaccinuri unice,

asta ar distruge programul nostru MMR."

Cu alte cuvinte, preocuparea era pentru protecţia programului MMR

mai presus de protecţia copiilor.

Doctorul MMR anchetat

O serie de acuzaţii pentru doctorul care a speriat lumea cu MMR

Studiu necinstit al doctorului...

În complexul industrial medical, nimeni n-a avansat vreodată în carieră

făcându-şi cunoscută în mod deschis opinia imparţială despre industria vaccinurilor.

Sunt Mark Blaxill,

tatăl unei fiice diagnosticate cu autism în 1998.

Am scris două cărţi care au fost tipărite datorită apariţiei curentului de autism,

şi care au fost folosite în apărarea autiştilor încă de la apariţie.

Michaela s-a născut tipic, totul a fost bine,

se dezvolta în mod normal, trecând de prima ei zi de naştere.

Avem amintiri vii de când a început prima dată să vorbească,

de când se alătura atenţiei comune, de când se juca foarte mult.

Era adorabilă, frumoasă, drăguţă.

Şi apoi, cândva în lunile de după ce ea a început să alunece departe,

şi-a pierdut putinţa de a mai vorbi şi a început să se retragă într-o lume a ei.

Iar când avea 2 ani şi 9 luni,

noi am primit un diagnostic formal de sindrom tipic de autism.

Era un viitor fără speranţă, pesimist, care a fost pus în faţa noastră.

Urma să fie invalidă pentru tot restul vieţii ei,

susceptibilă de a fi non-verbală, instituţionalizată,

iar cel mai bun lucru pe care l-am putut face a fost să acceptăm inevitabilul.

O parte din povestea pe care am auzit-o de la experţii de la Harvard

a fost despre autism pe fond genetic,

o scăzută şi relativ constantă răspândire.

Şi cu cât învăţam mai mult,

cu atât mai clar mi-era că tot acel ansamblu clasic conceptual

era fals, complet fals.

Revoluţiile în ştiinţă se întâmplă numai atunci când există o anomalie,

o anomalie pe care conceptul clasic nu o poate explica.

În privinţa autismului, anomalia a constat în explozia în cazuri.

Se deduce că ceea ce unii oameni încercau să descrie ca fiind "o condiţie genetică

pe baze neurologice",

de fapt, nu putea fi genetică.

Nu poate fi decât o condiţie provocată de mediu,

nu poate fi decât urmarea unei serii de lucruri care li s-au întâmplat acelor copii.

Şi trebuie să-ţi pui întrebarea: "Ce anume a fost?"

Unul dintre clienţii mei pentru formare personală

era director de programe pentru LWT, Televiziunea de Weekend din Londra.

Iar tipul ăsta a spus: "De ce nu faci un program?

Şi, printre radio-ascultători, poate că mai există cineva în situaţia asta."

El a spus: "Aceasta va fi o poveste de necrezut."

Ne gândeam că: "N-avem nimic de pierdut.

"În momentul de faţă, acest copil

"s-ar putea sinucide pentru că îşi va sparge capul în bucăţi,

"sau vom ajunge cu toţii să înnebunim

fiindcă toată lumea de aici este nefericită."

Acest program a fost difuzat şi...

...am primit în jur de 250.000 de email-uri.

Calculatoarele erau ceva nou pe-atunci...

Şi-ntregul Internet, şi lucrul pe calculator.

Al nostru s-a stricat. Ne creasem un site web: "Billy Tommey",

pentru cazul în care cineva, chiar şi o singură persoană, ar fi putut să ne ajute.

Şi s-au stricat!

Calculatoarele postului de televiziune s-au stricat.

Nimeni nu mai văzuse aşa ceva până atunci.

Părinţii experimentaseră exact aceeaşi poveste ca şi a noastră...

Antibiotice - mulţi avuseseră varicelă mai înainte -, şi apoi vaccinul.

BANG! Simptomele au fost toate la fel.

Diaree, constipaţie, ţipătul ascuţit, lovirea capului.

Cu toţii am trecut prin asta, este aceeaşi poveste.

Şi a fost ideea lui Polly de a pune toate aceste lucruri laolaltă

într-o revistă pe care am denumit-o "Dosarul Autism".

Hai să punem toţi întrebările şi poate că cineva ne ajută.

Acestor întrebări puse de aceşti părinţi nu li s-a răspuns

de către medicii pe care s-au dus să-i vadă.

Ei au venit la noi din disperare

şi am avut 45.000 de abonaţi în decurs de patru luni.

Când am intrat iniţial în posesia datelor vaccinului MMR legate de autism,

am venit cu propriul meu plan de analiză,

şi am păşit înainte în mod logic şi sistematic

arătând modul în care datele ar fi trebuit abordate.

M-am uitat în primul rând la băieţi versus fete.

Apoi m-am uitat că la băieţii de culoare

riscul relativ de a primi un diagnostic de autism era astronomic.

Era ceva extrem de semnificativ din punct de vedere statistic.

Chiar a trebuit să mă scarpin în cap şi să spun: "Nu ştiu nimic despre vaccinul MMR."

Şi astfel l-am sunat atunci prima dată pe Andy.

Wow! Într-adevăr?

După tot ce s-a întâmplat, după toate prin câte am trecut cu toţii,

după toată suferinţa prin care au trecut familiile în ultimii 15 ani,

iată că cei de la CDC au ştiut dintotdeauna

că exista acest risc de autism din cauza vaccinului MMR.

Pe măsură ce am început să divulg mai multe conversaţii, cred că până la urmă a înţeles

că aceasta a fost o fisură majoră în infrastructura de la CDC.

Primul lucru pe care Thompson l-a făcut a fost de a compune un grafic.

Un grafic cu procentul de copii vaccinaţi

în funcţie de vârsta la care au primit prima vaccinare MMR.

Copiii cu autism sunt reprezentaţi de linia roz,

iar copiii fără autism, de linia albastră.

Acum, dacă nu există nicio legătură între vaccinarea timpurie cu MMR şi autism,

cele două linii ar trebui să meargă împreună una cu cealaltă,

indiferent de vârsta primei vaccinări cu MMR.

Şi chiar merg împreună până când ajung la 15 luni.

Apoi se separă şi continuă să se separe ulterior.

Acesta a fost primul indiciu că vaccinul MMR cauzează autism.

Şi doar acea constatare a fost suficientă ca să-l zguduie pe Thompson foarte profund.

Aceasta a fost o problemă uriaşă pentru Andy.

Aşa că i-am spus lui Brian:

"Brian, tu înregistrezi aceste conversaţii cu Thompson?"

Înregistrarea convorbirilor telefonice nu prea era pe gustul meu.

Păream aproape crud.

Denunţătorii pot dispărea la fel de uşor cum au venit.

Ei sunt ca şi un peşte agăţat de cârlig,

iar munca ta este de a-i aduce în barcă.

Efectul afro-american

Temple a mers la 12 luni,

aşa că el a putut merge timp de o lună,

înainte de a fi programat pentru următorul set de vaccinuri.

În clipa în care am intrat în cabinetul de pediatrie,

Lu, sora lui geamănă, ţipa cât o ţineau puterile.

De parcă ea ştia ce se întâmplă, şi nu voia ca doctorul să o atingă.

Ridic privirea şi văd toate seringile cu vaccinuri aliniate:

trei pentru el, trei pentru ea.

După vaccinul făcut lui, până să i-l facă pe-al ei, Lucinda cumva s-a răsucit,

aşa că a trebuit să mă opresc din ceea ce făceam în clipa aceea,

să-i desfac centura şi s-o scot afară.

Ei bine, în minutul în care am scos-o, ca să o mai liniştesc puţin, mă întorc... El ţipa.

Mă uit la seringile cu vaccinuri şi am observat că una care era pentru ea lipseşte.

Acum sunt numai două seringi rămase pentru ea

şi am întrebat-o pe asistenta medicală,

zicându-i: "Ce s-a întâmplat cu vaccinul din cealaltă seringă?"

Ea spune: "Oh! Oh, Dumnezeule. I l-am făcut tot lui."

Am întrebat-o: "Care vaccin a fost?"

Şi ea a spus: "A fost celălalt vaccin MMR."

Am spus: "Sună doctorul!

"Copilul ăsta ţipă cât îl ţin puterile! I-ai dat o doză în plus,

iar eu nu ştiu ce efect va avea. Plecăm!"

Şi am plecat. Astfel încât fetiţa n-a primit nicio doză de vaccin.

Ajung acasă. Iar băiatul plânge, plânge, plânge.

L-am aşezat pe păturica lui. Şi începe să se lovească cu capul pe podea,

lovind cu capul în podea.

În dimineaţa următoare, mă duc în camera lui,

iar el se uită în gol, şi se uită împrejur ca şi când ar fi fost un pic paralizat.

Nu mai era copilul care făcea aşa în fiecare dimineaţă,

zâmbind la mine ca să-l ridic din pat.

Şi l-am ridicat, şi el face aşa...

Mi-am spus: "Ce s-a întâmplat cu copilul meu?"

Aşa că am sunat la clinică

şi am spus: "Cred că copilul meu a avut o reacţie adversă

la acele vaccinuri de ieri."

Ea a spus: "Nu, nu, nu. Aştept un reprezentant de la Merck.

Nu cred că a fost o reacţie la asta."

Bill Thompson s-a uitat peste situaţia afro-americanilor.

El a văzut că acei afro-americani care au primit vaccinul MMR la momentul prestabilit

au şanse de 2,64 de ori mai mari să fie diagnosticaţi cu autism

decât acei afro-americani

care au primit vaccinul MMR după vârsta de 3 ani.

Dr. William Thompson: Ceea ce a sugerat acest lucru este faptul că, printre negri,

cei care au fost vaccinaţi mai devreme

erau mult mai susceptibili de a se îmbolnăvi de autism.

La acel moment, cei din grupul de cercetători

care au lucrat la acest studiu special

aveau întâlniri săptămânale.

Coleen Boyle, care era şefa filialei de Handicapuri de Dezvoltare,

Marshalayn Yeargin-Allsop, care era una din şefele lui Thompson,

Frank DeStefano, care era şef al Biroului Siguranţei în Imunizare,

şi apoi o asociată post-doctorat în cercetare, numită Tanya Bhasin.

În acea şedinţă, Thompson a adus la cunoştinţă

faptul că afro-americanii aveau un risc statistic de autism, extrem de semnificativ,

în cazul în care primeau vaccinul MMR la timpul programat.

Dr. Brian Hooker: Despre ce se vorbeşte la aceste întâlniri cu uşile închise?

Adică oamenii spun: "O, asta este inacceptabil",

sau spun mereu: "O, acest lucru nu poate fi corect", sau...?

Dr. William Thomson: Nu-ţi voi spune minciuni,

dar, de asemenea, nu vreau să spun chiar acum,

lucruri care nu sunt într-o anumită formă scrisă.

Dr. Brian Hooker: Corect.

Analiza privind afro-americanii

era ca un cutremur de gradul 8 pe scara Richter

care tocmai zguduia CDC.

L-am dus să-l vadă o d-nă pediatru pe care o ştiu,

şi ea se uită la mine, închide uşa, şi-mi şopteşte,

spunându-mi: "Sheila, cred că are autism."

I-am spus: "Ce? La fel ca în filmul ŤRain Manť?"

Îmi spune: "Ceva de genul ăsta." O să te recomand unui neurolog.

Apoi mergem să vedem neurologul săptămâna următoare.

Acesta spune: "El are fiecare simptom clasic de autism."

Nu-mi venea să cred asta! Am fost foarte supărată.

A încercat să-mi explice ce fel de autism este,

spunându-mi că s-a născut aşa. I-am răspuns: "Nu, nu s-a născut aşa deloc!"

În mod evident, exista un risc foarte ridicat de autism la copii afro-americani.

Şi uite care-i chestia: ştim că autismul este de 4 ori mai frecvent la băieţi,

astfel încât remarcarea acestui efect reflectat în copiii afro-americani

a fost o constatare convingătoare.

Când i-am luat în vizor numai pe băieţii afro-americani,

am constatat că riscul relativ era de 3,36.

Pur şi simplu nu mi-a vezit să cred! Şi atunci am vrut să-l sun pe Bill Thompson,

iar reacţia lui către mine a fost: "Oh, aşadar ţi-ai dat seama?"

Dr. Brian: Apare în publicaţia finală că această rasă este, în general, minimalizată.

Dr. Thompson: Bineînţeles că este minimalizată.

Sora geamănă a lui Temple este uimitoare. Vorbeşte fluent trei limbi.

Vorbeşte franceză ca un nativ.

Şi este o studentă de nota 10.

Cântă la pian clasic.

Cu toată vina pe care o simt din acea zi,

una dintre cele mai bune decizii pe care am luat-o pentru ea,

a fost să ies din acel cabinet fără ca ea să fie vaccinată.

La sfârşitul acestei călătorii,

nu vreau să fiu una dintre acele mame care stau acolo spunând

că ce mi-aş fi dorit, aş fi vrut, aş fi putut, ar fi trebuit să fac.

Vreau să fiu în măsură să spun

că am făcut tot ce am putut.

Mi-am dat toată silinţa.

Sora lui geamănă va trece în clasa a 11-a.

Iar pentru cineva care încă nu reuşeşte să treacă strada...

sunt recunoscătoare acum că el este aici? Sigur că da!

Sunt recunoscătoare că fiul meu trăieşte,

dar am fost atât de naivă încât să cred că el va trăi o viaţă împlinită,

că el va ajunge să fie un om fericit,

având o familie...

Visele mele pentru el...

Şi cu fiecare an care trece, cu cât fiul meu înaintează în vârstă,

cu atât mai ireal pare a fi acel vis.

Totul despre vaccinuri!

Deci, ce fac vaccinurile?

Vaccinurile îţi construiesc sistemul imunitar

şi te fac mai puternic pentru a lupta împotriva bolii.

Sunt vaccinurile sigure?

Da. Studii care implică milioane de copii n-au demonstrat nici o conexiune

între vaccinuri şi autism.

Ţine-te de programul de vaccinare!

Programa de vaccinare proprie a CDC,

la care suntem obligaţi să aderăm ca părinţi în America,

recomandă ca toţi copiii să facă vaccinul MMR între 12 şi 18 luni.

Dar, în aceste date ascunse oferite nouă de către William Thompson,

este clar că, pentru afro-americani,

aceasta este, de fapt, cea mai periculoasă vârstă pentru a face vaccinul MMR.

CDC, în opinia mea, este locul în care mă duc

dacă am nevoie de informaţii despre o boală infecţioasă.

Probabil intru pe site-ul lor sau deschid una

din cărţile lor de referinţă în fiecare zi.

Clădirea aia este plină de o mulţime de oameni de ştiinţă

care sunt mai deştepţi decât mine.

A comis CDC înşelăciune?

Dovada nr. 1 - Deviere de la Planul de Analiză

Planul de Analiză este unul dintre cele mai importante părţi ale unui studiu ştiinţific.

Sunt legile sau regulile la care va adera un om de ştiinţă cât timp face acest studiu.

Iar acest Plan de Analiză este stabilit împreună de către oamenii de ştiinţă înşişi.

Uneori, superiorii lor se implică,

dar, odată ce au terminat acel Plan de Analiză,

ei spun: "Acesta este modul în care vom utiliza datele."

Şi nu poţi devia de la acest Plan de Analiză,

altfel rişti să faci fraudă, fraudă ştiinţifică.

Au deviat de la Planul de Analiză după ce au văzut ceva ce nu le-a plăcut?

În cazul în care au făcut-o,

avem o problemă reală.

Thompson nu numai că a jucat un rol major în elaborarea Planului de Analiză,

dar el era şi persoana cu numerele statistice.

El era responsabil pentru colectarea datelor,

analiza datelor şi prezentarea rezultatelor.

Şi, prin noiembrie 2001, rezultatele erau gata.

Dr. Thompson: Acum, legat de MMR şi autism, aveam un Plan de Analiză

pe care trebuia să-l executăm; şi era scris.

Şi, uh...

Da, am de gând să distribui aceste schiţe de analiză pe care le aveam,

şi puteţi vedea dacă am făcut ceea ce am spus că vom face.

Cu acel Plan de Analiză au fost de acord nu numai co-autorii lui,

dar, de asemenea, şi superiorii CDC.

Pentru a ascunde efectele vaccinului MMR,

ceea ce trebuiau să facă era să reducă numărul de copii din studiu

în scopul de a reduce ceea ce se numeşte "puterea statistică", adică

capacitatea studiului de a detecta diferenţa, dacă există cu adevărat una.

În Planul de Analiză, au convenit să utilizeze două surse de informaţii.

Prima a constat în dosarele şcolare ale copiilor,

iar a doua a constat în certificatele de naştere ale copiilor din Georgia.

Astfel, în timp ce fiecare copil în studiu avea o înregistrare şcolară,

doar jumătate din copiii din studiu

erau înregistraţi cu certificat de naştere în Georgia,

deoarece cealaltă jumătate s-a născut în alte state.

Astfel încât Planul de Analiză era explicit.

Informaţiile privind rasa copilului urmau să provină din înregistrarea şcolară.

Dar atunci când s-au uitat la datele

care scoteau la iveală un risc crescut de autism la copiii afro-americani,

ei au deviat de la Planul de Analiză.

Ei au ales să obţină datele despre rasă, nu din dosarul şcolar,

ci din înregistrarea certificatul de naştere din Georgia.

Deci, în loc ca studiul lor să aibă 3.000 de persoane,

numărul s-a redus până la aproximativ 1.800.

Astfel, riscul relativ a coborât de la 2,64 la 1,8;

dar, mai important, acest risc relativ

nu mai era semnificativ din punct de vedere statistic.

Acum vă cer să păşiţi înainte ca să primiţi premiul Nobel

din mâinile Maiestăţii Sale, Regele.

Sunt doctor medical Luc Montagnier.

Sunt virolog, prin formare.

Am obţinut premiul Nobel în 2008 pentru descoperirea virusului ce provoacă SIDA.

Relaţia dintre vaccin şi autism este o problemă mondială,

nu numai în această ţară din Europa,

dar de asemenea şi în Asia, chiar şi în Africa.

Vaccinarea MMR de timpuriu în pruncie, înainte de împlinirea vârstei de 2 ani,

a fost mai predominată în cazul copiilor africani,

iar acest lucru a fost ascuns pentru un timp.

Această fraudă, desigur, a pornit, după părerea mea, de la niveluri foarte înalte

în etica medicinei şi ştiinţei.

CDC, în trecut, a realizat lucruri foarte importante legate de descoperirea SIDA.

Aşa că sunt extrem de dezamăgit să văd o atitudine diferită a CDC vizavi de autism.

Congresman David Weldon: La scurt timp după ce Julie Gerberding a devenit şefa CDC,

am început să comunic cu ea şi i-am cerut să vină la biroul meu.

Nu părea că activitatea lor de cercetare era obiectivă.

Exista doar încercarea din partea CDC de a promova vaccinarea copiilor,

făcând ei înşişi cercetările despre siguranţa vaccinurilor.

În modul de raţionament al CDC, cea mai bună politică publică

este să continue programa de vaccinare neschimbată,

în timp ce lucrează din greu pentru a încerca să identifice

cauzele handicapurilor de dezvoltare.

M-am gândit, pur şi simplu, că CDC este o instituţie aflată în conflict cu ea însăşi.

CDC nu poate primi bani direct de la Companiile Farmaceutice,

dar CDC poate înfiinţa o fundaţie,

iar fundaţia poate atrage donaţii în interese comerciale, şi chiar asta face.

Merck, GlaxoSmithKline (GSK), Pfizer, Sanofi-Aventis,

au afaceri uriaşe, de miliarde de dolari, din producţia de vaccinuri.

Sunt foarte profitabile, s-au dezvoltat,

deoarece multe dintre aceste vaccinuri noi, de tehnologie înaltă, care sunt brevetate,

sunt foarte scumpe,

primesc protecţie prin această mică gogoaşă

a reglementărilor la NHSS (Strategia de Securitate Naţională a Sănătăţii),

şi le sunt garantate francize de miliarde şi miliarde de dolari.

Când lucram la Merck (firmă ce produce MMR), eram reprezentant de vânzări pentru Vioxx.

Întregul scandal a început când s-a descoperit că Merck a manipulat date

şi a muşamalizat realitatea că Vioxx, de fapt, cauza de două ori mai multe

atacuri de cord şi accidente vasculare cerebrale decât efectul placebo.

Ceea ce am învăţat din această experienţă

a fost că simpla prezenţă pe piaţă a lucrurilor nu le face să fie şi sigure.

Cred că vom ajunge într-un teritoriu foarte periculos cu vaccinările.

Dacă o companie farmaceutică

introduce doar un singur vaccin ca adaos în programa de vaccinare,

ea poate face un profit de cel puţin 30 de miliarde de dolari într-un an.

Nu e nici un secret. Cred că şi-au publicat intenţia

că ei vor să creeze un mediu de vaccinare constantă

de când te naşti şi până când intri în mormânt.

Ei doresc să extindă vaccinurile pentru sugari: de gripă,

DTaP (Difterie, Tetanos şi Tuse Convulsivă),

vaccinuri Gardasil (HPV), vaccinuri meningococice.

Ei doresc vaccinuri pentru adulţi,

ei doresc ca tu şi cu mine să venim la ei

şi să primim un bombardament constant de vaccinuri,

iar apoi ei doresc vaccinuri pentru persoanele în vârstă.

Ne-am procopsit cu un produs extrem de profitabil

deoarece testarea siguranţei vaccinurilor

nu este la fel de riguroasă precum la un medicament farmaceutic normal.

Standardul de aur este: cercetează comparativ cu efectul placebo

şi fă studiu pe termen lung.

Şi tocmai asta nu se face cu vaccinurile

deoarece acestea sunt clasificate într-un mod diferit,

ca măsură legată de sănătatea publică.

Şi nu au fost testate în combinaţie cu alte vaccinuri.

Cu toate acestea, medicii dau 6 până la 9 doze de vaccinuri la fiecare vizită.

E o demenţă!

Dacă un medicament farmaceutic ar fi fost testat în acest mod,

el n-ar fi pe piaţă.

Dar fiindcă este un vaccin,

iar testarea siguranţei acestuia este mai puţin viguroasă,

este experimentat pe copiii noştri.

Nu-mi place să mă uit la autism din punct de vedere comportamental.

Mă uit la autism mai mult din perspectiva a ce anume îl cauzează în fiecare copil.

Când vreau să definesc autismul, trebuie să spun că este

incapacitatea de a te detoxifia cum ar trebui

sau în ritmul în care ar fi fost normal să te detoxifici.

Şi totul are de-a face cu această suprasarcină toxică.

Aceşti copii nu se detoxifiază de substanţele toxice din vaccinuri.

Acelaşi lucru se întâmplă cu produsele modificate genetic,

cu pesticidele din alimentele noastre...

Dacă eu pot preveni să nu fie copilul expus la mai multe toxine,

atunci îl învăţ şi pe el să facă aşa, dar asta doar când copilul se simte mai bine

şi nu în mod continuu din ce în ce mai rău.

Fără îndoială, ceea ce s-a întâmplat cu Billy i-a schimbat viaţa.

- Am marcat! - Da, ai aruncat bine.

Ei bine, ceea ce am în mâinile mele acum este un bărbat în vârstă de 19 ani.

Are 1,88 înălţime,

are o dispoziţie foarte schimbătoare.

În zilele lui bune, Billy este genial, este un înger.

În zilele lui proaste, cel mai mic lucru îl poate declanşa, şi e înfricoşător.

O să cobor scările şi-o să vezi ce-i fac lui tata chiar acum.

Trebuie să rămâi aici. Bine?

Mă duc să-l omor pe tati chiar acum!

Bill, ascultă-mă. O să stau cu tine aici, iar tu vei încerca să te calmezi, bine?

Motivul pentru ei devin agresivi, şi periculoşi în unele cazuri,

se datorează faptului că nu au capacitatea de a comunica.

Pentru că mami l-a întrebat pe Kent,

dar...

Kent aduce porumb dulce

şi apoi aduce găini aici.

Este vina ta, mami.

Dacă nu eşti capabil să-ţi exprimi nevoile,

ceea ce vrei, dorinţele, fericirea şi tristeţea şi aşa mai departe, devii agresiv.

Asta se întâmplă frecvent când vedem cea mai rea parte a autismului.

A trebuit să-i ocupăm camera şi să-i folosim jocul video.

Şi, desigur, asta este o intruziune masivă în spaţiul său

şi s-a supărat foarte tare.

Unde altundeva în această casă putem vedea înregistrarea?

Ţi-aduci aminte? Ascultă, Bill.

- Foloseşte nivelul de stres, Billy. - Nivel de stress scăzut!

Nu, nu te lupta cu tati, Billy.

Există milioane ca mine, există milioane de "Polly Tommey"

cu copii distruşi prin vaccin.

Spun asta pentru că nu vreau ca voi să trăiţi viaţa pe care o trăiesc eu.

Nu vreau să treceţi prin aceeaşi durere,

nu vreau să vă văd suferind pe voi sau pe familiile voastre.

De aceea vă spun. Nu am nici un alt motiv să vă vorbesc despre asta.

N-am niciun alt interes - copilul meu e deja ruinat.

Sunt cercetător ştiinţific principal aici, la MIT (Harvard),

în informatică şi laboratorul de inteligenţă artificială.

Am o diplomă de licenţă în biologie de la MIT

şi am MSEE şi grade de doctorat, de asemenea, de la MIT,

în inginerie electrică şi informatică.

Am devenit interesată de autism cu mult timp în urmă,

atunci când fiul celei mai bune prietene a mea a fost diagnosticat cu autism,

ca urmare a unui vaccin DPT (Difterie, Tuse Convulsivă şi Tetanos).

A avut febră mare după vaccin şi, după o săptămână, o criză apoplectică,

iar mai târziu a fost diagnosticat cu autism.

Trebuie să acceptăm faptul că autismul este ceva nou,

că, înainte de 1930, rata de autism în lume era, practic, zero

şi că, apoi, pentru o lungă perioadă de timp, a fost de 1 la 10.000.

Am devenit interesată în studierea autismului acum 8 ani

când am văzut crescând numărul copiilor autişti, şi m-am alarmat destul de tare

fiindcă puteam vedea că tendinţa era de creştere exponenţială,

iar creşterea exponenţială este extrem de înfricoşătoare.

Efectiv, de la mijlocul anilor '80 am trecut de la un mediu predominant scăzut

la o rată de creştere în care tendinţa se menţine în crescendo pe verticală.

Şi nu am văzut o aplanare a acestei tendinţe.

Fiindcă din doi în doi ani, CDC furnizează un număr

reprezentând procentul de copii diagnosticaţi cu autism,

te poţi uita la punctele care merg înapoi, înspre 1975. Dacă le uneşti cu o linie,

obţii o curbă exponenţială perfectă.

Dacă presupunem că lucrurile vor continua

la fel ca în ultimii 30 de ani, în viitor,

putem prezice că, prin 2032,

80 la sută dintre băieţii născuţi atunci vor avea autism,

adică jumătate dintre toţi copii... 80 la sută dintre băieţi.

Dacă credeţi că vaccinurile

sunt o problemă doar pentru copiii afro-americani ca mine, vă înşelaţi.

Există o problemă şi mai mare,

una care îi pune pe toţi copiii în pericol, şi se numeşte autism izolat...

AUTISMUL IZOLAT

Când cercetătorii CDC au stabilit să facă studiul,

ei şi-au pus întrebarea: "Dacă vaccinarea cu MMR precoce cauzează autism,

atunci în care dintre copii ar fi cel mai probabil să găsim acest efect?"

Răspunsul lor este:

"În copiii care n-au avut nicio problemă de dezvoltare în primul an de viaţă,

copii care au fost perfect sănătoşi până când au primit vaccinul MMR."

Ei au numit acest grup: "Autism Izolat".

Acum, asta nu se referă la un caz izolat de autism sau la un grup izolat cu autism.

Ci ei au izolat cazurile de autism

la copiii care nu avuseseră vreo altă boală adiacentă până la instalarea autismului.

Nicio paralizie cerebrală,

nicio retardare mintală, fără tulburări vizuale sau auditive,

fără epilepsie şi fără defecte congenitale.

Această grupă de risc include, în principiu, orice copil sănătos din lume.

Sunt un tată singur crescând un copil de 15 ani,

cu autism sever,

fără să vorbească, o fiică adolescentă.

Când ea era de 15 luni, a primit runda obişnuită de vaccinuri

care a inclus vaccinurile MMR şi DTaP.

A făcut febră ridicată. Când febra a încetat, ea pierduse totul.

Fiica mea era în vârstă de 6 săptămâni când am dus-o la vaccinare.

Două ore mai târziu a făcut o criză de 5 minute

şi la două ore după aceea a avut o altă criză de 5 minute.

Mama e cu tine! Haide! Haide!

Haide! Eşti bine! Eşti bine!

Hai, scumpo! Hai, revino-ţi!

Hai că poţi! Hai, iubito! Revino-ţi!

Haide! Hai, iubita! Haide!

Respiră! Hai, hai, hai!

Vaccinarea i-a provocat leziuni severe ale creierului

şi rămas cu convulsii în fiecare zi, pentru tot restul vieţii,

până când a murit în braţele mele, la vârsta de 15 ani.

Nu există nici un motiv întemeiat ca să alegi să nu te vaccinezi!

El a primit vaccinul MMR şi DTaP,

şi, în câteva zile, a încetat să mai vorbească.

Izbucniri vomitive, convulsii.

A orbit la ochiul stâng.

Vaccinurile ne-au răpit copilul sănătos şi fericit,

i-au făcut rău şi l-au îmbolnăvit.

Şi-a pierdut toate cuvintele pe care le ştia.

Nu a mai putut să vorbească, şi-a pierdut contactul vizual,

instantaneu, ca şi cum ai apăsa un buton.

Dacă vaccinurile ar fi nesigure,

cred că lucrul acesta ar fi un subiect de discuţie interesant şi rezonabil.

E evident că o minoritate a fost vătămată de chestia asta.

Nu înţeleg de ce acest lucru este controversat.

Vaccinurile sunt sigure. Vaccinaţi-vă.

E ca şi cum ai zice: "Ştii ce? Taci dracului din gură

şi lasă-mă iau fiecare vaccin pe care Merck vrea să mi-l bage pe gât."

Autismul nu este un efect secundar al vaccinării, sau, ca s-o spunem altfel

- fiindcă unii nu vor să-şi deschidă bine urechile la lucrul ăsta -,

vaccinurile nu cauzează autism.

Deschideţi-vă bine urechile.

Deschideţi-vă bine urechile.

- Vă rog, deschideţi-vă bine urechile. - Deschideţi-vă bine urechile.

Vaccinurile pot şi cauzează autism.

- Nepotul meu... - Fiica mea, Lily...

- Fiica mea... - Fiul meu a făcut toate vaccinurile.

Fiul meu, Jackson...

Aveam un băiat sănătos, care se dezvolta normal.

Vă rog, deschideţi-vă bine urechile!

Vaccinurile provoacă autism!

Într-o zi toată lumea va şti adevărul despre vaccinuri.

Deschideţi-vă bine urechile!

Dr. William Thompson: De fapt, cred că cele mai interesante concluzii

rezultă în cazul celor privilegiaţi,

adică a celor izolaţi, care nu sunt condiţionaţi de vreo altă boală.

Efectul este predictibil, este acolo unde te aştepţi că se va întâmpla.

În autismul izolat, el (Thompson) a văzut un efect foarte-foarte puternic,

specific acelor copii care au primit vaccinul MMR la timpul programat.

Atunci când Bill Thompson a rulat aceste numere,

a văzut un efect astronomic.

Unele dintre numere care reprezentau, de fapt, riscurile relative

erau de 7 sau 8 ori mai mari în cazul acestor copii

care au fost diagnosticaţi doar cu autism izolat,

fără niciun alt diagnostic raportat la controalele respective.

"Autismul izolat" este confuz pentru că sună ca şi cum ar fi ceva rar şi accidental,

dar este, cu-adevărat, o mare problemă

fiindcă toţi copiii sănătoşi, indiferent de rasă, sunt expuşi riscului.

De exemplu, sora mea de 18 luni ar trebui să facă vaccinul MMR chiar acum.

Dar dacă-l face, probabilitatea de a deveni autistă este de 7 ori mai mare

decât în cazul în care părinţii mei aşteaptă până după ce ea împlineşte 3 ani.

Deci, eu sper că părinţii mei vor aştepta.

Iată ce este cu adevărat înfricoşător:

când ne uităm la autismul izolat,

vedem că există o creştere în incidenţele de autism de până la 7 ori mai mare

printre cei care au primit vaccinul între 12 şi 18 luni

comparativ cu cei care l-au făcut după vârsta de 3 ani.

Dar să fim perfect înţeleşi,

toţi copiii din acest studiu au primit vaccinul MMR.

Dar care ar fi statisticile,

dacă ai compara copiii care au primit vaccinul între 12 şi 18 luni

cu copiii care n-au primit niciun vaccin absolut deloc?

Acesta este adesea menţionat ca studiul "VACCINAT versus NEVACCINAT",

iar CDC refuză să facă acest studiu,

deşi toate medicamentele pe care le luăm au trecut exact prin tipul acesta de studiu.

Adică: există un grup care ia medicamentul,

şi apoi îl compară cu grupul care nu ia medicamentul,

urmărind dacă există mai multe efecte secundare şi complicaţii

la grupul care ia medicamentul.

Deci, de ce refuză CDC de a face studiul "VACCINAŢI versus NEVACCINAŢI"?

Probabil pentru că atunci când ne-am uita la rezultatele acestui studiu,

ne-am da seama că riscul este astronomic.

Şi acesta este, probabil, unul dintre cele mai importante motive

pentru care vedem acum creşterea explozivă a autismului la nivel mondial.

Dovada nr. 2 - Omiterea de date

La fel ca şi în cazul copiilor afro-americani,

cei de la CDC au intrat în camera de şedinţe

şi au ciopârţit şi tăiat datele într-un efort de a scăpa de acest efect.

Acestea sunt notiţele luate de Coleen Boyle (şefa CDC) în acea şedinţă

vizând modul în care au planificat să prezinte datele pe grupe de vârstă.

Dar, după i-au fost prezentate datele din înscrisuri,

ea a scris: "de reformatat (de prezentat altfel)",

iar apoi ea a adăugat noi grupe de vârstă.

Chiar şi aşa, tot n-au reuşit să obţină efectul statistic dorit,

dovadă fiind că, în final, au omis pur şi simplu toate descoperirile relevante

din întregul studiu.

Dr. Thompson: Mă uitam pur şi simplu la ea şi mi-am spus: "O, Doamne!

Nu-mi vine să cred că noi am făcut ceea ce tocmai am făcut."

Dar am făcut.

Da. Deci, totul este înscris acolo. Totul e acolo.

Congresman Dan Burton: Iar tu, care eşti în domeniul sănătăţii,

tu, care conduci agenţiile de sănătate din această ţară şi care stai astăzi aici,

ai o obligaţie faţă de aceşti copii pe care tocmai i-ai văzut acolo

pentru a te asigura că aceste studii sunt complete, aprofundate,

astfel încât toată lumea să ştie că avem toate detaliile. Şi tu nu ai asta.

Unul dintre lucrurile pe care noi le-am făcut

fiindcă subiectul era atât de important

a fost să-i punem să depună mărturie

astfel încât să fie sub jurământ.

Aşa încât, dacă ar fi mânărit în mod premeditat rezultatele unui studiu,

atunci ar fi comis o infracţiune penală.

Înainte, cota era de 1 la 10.000,

iar acum este de 1 la 250, copii care sunt distruşi în această ţară prin autism.

Acum, acei copii vor creşte. Ei nu vor muri.

Nu e ca în cazul multor altor boli, când ei se infectează şi mor.

Ei vor trăi până la 50, 60 de ani. Acum, cine crezi că va avea grijă de ei?

Vom fi noi, noi toţi, contribuabilii.

Şi cred că ne va costa - aşa cum a spus d-ra Mooney - mii de miliarde de dolari!

Deci, nu putem lăsa companiile farmaceutice şi guvernul

să muşamalizeze mizeria asta, pentru că oricum n-are cum să dispară.

Şi îi va costa pe contribuabili de mii de miliarde de ori mai mult

dacă ne mai învârtim mult în jurul cozii.

Iar pentru FDA şi HHS şi agenţiile de sănătate,

a continua să se ascundă în spatele acestei faţade,

cum că ar fi existat studii concludente dovedind contrariul,

este, de asemenea, pur şi simplu greşit.

Aşa că CDC nu a făcut acest studiu

doar în interiorul unei bule, să nu-l ştie nimeni.

De fapt, era exact opusul.

Erau foarte criticaţi.

Te confruntai cu congresmanul Dan Burton, în faţa Congresului,

care solicita răspunsuri despre mercur

şi despre studiile vaccinului MMR în conexiune cu autismul.

Dave Weldon, congresmen din Florida,

o contactează pe Julie Gerberding, cu plângeri grave

asupra modului în care crede el că toată această problemă este tratată.

Mai mult decât toate astea, Departamentul de Justiţie solicită fişiere şi date de la CDC

din cauza unui studiu anterior numit "Studiul Verstraeten",

studiu cu atât de multe anomalii,

încât părea că a avut loc o fraudă ştiinţifică. Deci, deja erau suspectaţi.

Aşa că, dacă te uiţi la e-mail-urile pe care Thompson ni le-a furnizat,

poţi vedea că el o contactează pe directoarea lui,

pe linie ierarhică, dr. Melinda Wharton,

fluturând un steag roşu de avertizare şi spunând:

"Am vorbit mai întâi cu voi în septembrie 2002 cu referire la rezultatele sensibile

cu care ne-am luptat în studiul MMR/autism."

De ce să te lupţi cu rezultate ştiinţifice?

Adică, faptele sunt fapte; datele sunt date. Nu are nici un sens.

Aşa că îl vezi pe Dan Burton suflându-le în ceafă

şi Departamentul de Justiţie solicitând dosare.

Iar William Thompson descoperă că Coleen Boyle a adus un avocat

pentru a o ajuta să decidă ce materiale sunt prea sensibile

pentru a le furniza Departamentului de Justiţie.

Acest lucru, evident, îl sperie pe William Thompson

pentru că, mai târziu, în e-mail-ul lui către directoarea Wharton, el spune:

"Îmi voi angaja propriul meu avocat personal"

şi "Este extrem de regretabil că trebuie să ne facem griji

dacă drepturile noastre legale

sunt sau nu respectate atunci când participăm la un studiu ca acesta".

Ce se petrece aici?

Avem oameni de ştiinţă guvernamentali angajându-şi avocaţi

din cauza unui studiu privind siguranţa copiilor.

Evident, acest lucru nu stătea bine deloc în ceea ce-l privea pe dr. Thomson,

fiindcă, la finalul e-mail-ului, el lansează ceea ce mi se pare a fi o ameninţare clară:

"Nivelul meu de îngrijorare m-a făcut,

de asemenea, să iau în considerare în mod serios

să mă înlătur ca autor al schiţei manuscrisului."

Aşadar, după câteva zile, Thompson îi scrie în mod direct doctorului Walter Orenstein,

şef al Programului Naţional de Imunizare, spunându-i că:

"Nu sunt interesat să fiu implicat în toată tevatura politică

ce se va crea împreună cu acest studiu."

Thompson a străbătut tot drumul până la vârful departamentului său.

Adică, deşi nu obţinem niciodată un răspuns de la Walter Orenstein,

totuşi Thompson este foarte clar cu privire la ce s-a întâmplat în continuare.

Dovada nr. 3 - Distrugerea de documente

Dr. William Thompson: Cei de la vârf au vrut să facă anumite lucruri,

iar eu m-am complăcut alături de ei.

În privinţa ierarhiei, eram numărul 4 din 5.

Dr. Thompson a vorbit despre distrugerea documentelor

şi despre faptul că, în toamna anului 2002,

a avut loc o întâlnire, cu coş de gunoi alături,

şi au selectat documentele care urmau să fie distruse.

Dr. Thompson: Am condus toată analiza despre DeStefano.

Literalmente, toţi ceilalţi au scăpat de toate documentele,

deci singurele documente care mai există acum din acest studiu, sunt ale mele.

Aceste documente nu erau în evidenţa federală.

Erau documente foarte importante, deoarece demonstrau

un efect semnificativ foarte puternic din punct de vedere statistic.

El a simţit că, în mod corect, ar fi ilegal să distrugă aceste documente,

aşa că el a păstrat în biroul său, împreună cu exemplarele tipărite,

fişierele computerizate cu studiul respectiv.

Rezultatele prezentate difereau în mod dramatic

înainte şi după momentul indicat de Thompson ca fiind cel al distrugerii acestor date.

Dacă nu aş fi avut niciodată documentele de dinainte de octombrie 2002,

n-ar fi existat nimic care să demostreze că, de fapt, ei avuseseră rezultatele în mână,

dar că au decis să distrugă aceste rezultate.

Am depus o plângere formală la Biroul de Cercetare a Integrităţii

şi la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane.

Am primit o reacţie verbală, nu la mult timp după ce plângerea a fost depusă.

Scrisoarea mea spunea, în esenţă, că toţi co-autorii, cu excepţia dr. Thompson,

negau că ar fi avut loc vreo astfel de întâlnire.

Negau că vreun material ar fi fost distrus sau aruncat.

Îl acuzau pe dr. Thompson ca fiind mincinos. Era cuvântul lor împotriva cuvântului lui.

Dr. Thompson a pronosticat că acest lucru s-ar putea întâmpla.

Dr. Thompson: Sunt lucruri pe care nu ţi le-am împărtăşit pentru că nu le pot dovedi.

Şi cu asta mă confrunt...

Nu vreau să împărtăşesc cu tine lucruri pe care nu le pot dovedi

deoarece nu sunt înregistrări solide.

Fiindcă sunt îngrijorat de faptul că celelalte 4 persoane

vor complota şi vor spune: "Nu, asta nu e adevărat."

Dr. Thompson mi-a dat notiţele de la acea şedinţă

tocmai pentru momentul în care co-autorii urmau să pretindă

că nicio întâlnire de tipul acela n-a avut loc.

Dr. Thompson: Asta este ceea ce tot văd mereu, din nou şi din nou,

şi anume că aceşti oameni de ştiinţă fac, pur şi simplu,

lucruri josnice şi complet lipsite de etică

şi nimeni nu-i trage la răspundere.

Aşa că, iată, de îndată ce ai datele,

un studiu ştiinţific că acesta este un proces relativ simplu.

Procesezi datele, obţii rezultatele, şi apoi publici aceste rezultate în ziar.

În planul lor de analiză, acest studiu trebuia să dureze doar 6 luni,

din mai 2001 până în decembrie 2001.

Aşa că, dacă n-au distrus datele,

de ce a ajuns să dureze 4 ani realizarea acestui studiu?

Întrebarea pe care toată lumea ar trebui să o pună CDC-ului este:

"Ce naiba s-a întâmplat între octombrie 2002 şi februarie 2004?"

Dr. Thompson: Motivul pentru care nu se vede circulând nimic despre studiu

este acela că 5 dintre noi am lucrat în spatele uşilor închise timp de 2 ani.

Dr. Brian Hooker: Wow!

Aşa că, după 2 ani de întâlniri secrete în spatele uşilor închise,

DeStefano apare cu varianta finală a studiului MMR

şi vor s-o prezinte Institutului de Medicină.

Angajaţii Institutului de Medicină îşi schimbau locul de muncă între:

industrie - guvern - mediul academic - guvern - industrie.

Şi se mutau de colo-colo. Sunt tot aceiaşi oameni,

şi nu a existat un poliţist cu-adevărat bun ca să vegheze la toate astea

pentru a se asigura că, într-adevăr, studiile privind siguranţa vaccinului

sunt efectuate în mod corespunzător şi că sunt efectuate în mod obiectiv.

Pur şi simplu nu mi se părea că funcţionăm cu un sistem care să fie credibil.

I-am scris lui Julie Gerberding şi am rugat-o să amâne

reuniunea Institutului de Medicină din 9 februarie.

Legat de acest raport - raportul Institutului de Medicină -

eu am vrut să fie amânat din cauza îngrijorării mele

că el nu fusese realizat cu dorinţa de a afla adevărul,

ci în urma unei întâlniri mânate de dorinţa ignorării efortului important de cercetare

pentru a trage concluzii premature şi părtinitoare.

Problema era că William Thompson, fiind om de ştiinţă principal,

urma să-şi prezinte în mod necesar concluziile,

lucru pe care nu era fericit să-l facă.

De fapt, el era atât de supărat

încât a trecut peste autorul principal, DeStefano,

peste Walter Orenstein,

parcurgând tot drumul până la şefa CDC, dr. Julie Gerberding.

Şi, într-un e-mail, el spune,

"Dragă dr. Gerberding...

"Va trebui să prezint mai multe concluzii problematice

în legătură cu asocierile statistice dintre vaccinul MMR şi autism."

În esenţă, el spune: "N-am de gând să continui această minciună.

Dacă m-aţi pus pe mine acolo, eu voi spune adevărul."

Thompson a fost iniţial programat să ofere o scurtă informare (către IOM)

deoarece el îi spusese, practic, directoarei Gerberding

că el ar trebui să spună că există o relaţie de cauzalitate (între MMR şi autism).

Dar a fost schimbat în ultimul minut cu Frank DeStefano

care n-a avut niciun scrupul să raporteze în mod fals Institutului De Medicină

cum că: "Noi nu am găsit nicio asociere între MMR şi autism".

Institutul De Medicină (IOM) era "punctul fără întoarcere".

Aşa că i s-a ascuns adevărul.

Iar Institutul De Medicină a declarat vaccinul MMR ca fiind sigur.

A fost o judecată pripită,

urmărindu-se închiderea pentru totdeauna şi în mod complet a uşii de legătură

dintre vaccinul MMR şi autism.

Este absolut groaznic că mare parte din ceea ce spusesem s-a dovedit a fi exact adevărat.

Ei chiar au încercat să ignore în mod voit cercetarea.

Dr. Thompson: Este punctul cel mai de jos al carierei mele

atunci când am mers înainte cu acea schiţă de studiu.

După munca lor "genială" asupra studiul MMR,

DeStefano şi echipa lui

au primit un premiu de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane.

Apoi, după câţiva ani mai târziu, dr. Julie Gerberding a primit propriul ei premiu:

un loc de muncă foarte bine plătit ca şef al diviziei de vaccinuri, la Merck.

În mod clar, Merck a apreciat activitatea pe care ea a făcut-o investigându-le vaccinul.

Dr. Brian Hooker: Doar cu titlu informativ,

să ştii că am scris o lucrare despre rezultatele mele asupra MMR.

Dr. William Thompson: Da.

Dr. Brian: Şi va include ceva ce am primit de la tine.

Brian era pe cale de a publica un document,

folosind date care ar fi putut veni numai de la o sursă din interiorul CDC,

de la un informator-avertizor.

Şi din acel moment, William Thompson a fost marcat ca suspect.

Andy s-a apropiat de mine şi mi-a spus:

"Este timpul să faci public numele informatorului CDC."

În mod ironic, 12 ani mai târziu,

în timp ce Thompson îşi destăinuie sufletul lui Brian Hooker,

Coleen Boyle, înaintea Congresului, vinde aceleaşi vechi gogoşi şi fraude ale CDC,

dar, de data aceasta, în faţa unui jucător nou,

şi anume congressman-ul Bill Posey din Florida.

Mă întreb dacă CDC a dirijat sau a sprijinit

efectuarea studiului care compară copiii vaccinaţi cu copiii nevaccinaţi.

Aţi făcut asta până acum?

Am făcut, de fapt, o serie de studii uitându-ne la relaţia dintre

vaccinurile cu Thimerosal (etil de mercur) şi autism sau alte deficienţe de dezvoltare.

Minciunile din partea CDC erau încă la fel.

Acum, însă, diferenţa era că îl aveam pe William Thompson.

Vaccinurile şi componentele acestora nu au crescut riscul de autism.

Timpul meu este foarte limitat aici.

Deci, în mod clar, cu siguranţă,

fără echivoc, i-aţi studiat pe cei vaccinaţi versus nevaccinaţi?

Nu i-am studiat pe cei vaccinaţi versus nevaccinaţi. De fapt..

Bine, nu contează. Opreşte-te acolo.

Acesta a fost sensul întrebării mele. Aţi irosit două minute din timpul meu.

Brian a prezentat şi un document înrudit

într-un jurnal numit "Neuroştiinţa Naturală".

Şi, în acest document, el s-a referit în mod specific la o sursă anonimă de la CDC.

Şi temerile mele cele mai rele s-au adeverit

atunci când un jurnalist de la "Neuroştiinţa Naturală" a contactat CDC,

l-a contactat pe Walter Orenstein,

mesajul ajungând la Frank DeStefano care apoi l-a trimis la co-autori, spunându-le:

"Capetele jos! Asta poate să vă lovească."

Dintr-odată, ne-a fost teamă că i-om fi tăiat

craca de sub picioare lui Bill Thompson.

I-am spus: "Brian, trebuie să facem 3 lucruri.

"Trebuie să-i facem rost lui Thompson un avocat specializat în informatori,

"trebuie să ne asigurăm că documentele lui sunt la congresmanul Bill Posey

şi trebuie să-i dezvăluim numele.

INFORMATORII SUNT ÎN PERICOL...

...DOAR ATÂTA TIMP CÂT SINGURII OAMENI CARE LE ŞTIU IDENTITATEA SUNT DUŞMANII LOR.

Provoacă vaccinurile autism?

În ultimii 30 de ani, programul de vaccinare a copilăriei s-a triplat

în timp ce, în SUA, rata de creştere

a autismului a explodat de la 1/10.000 la 1/50.

Zeci de lucrări de cercetare publicate

arată că da, vaccinurile şi autismul sunt legate.

Cu toate acestea, dezbaterea este foarte aprinsă, parţial din cauză că, în 1986,

Legea Naţională a Leziunilor Cauzate de Vaccinurile Copilăriei

a trecut de Congres, ca rezultat al influenţei companiilor farmaceutice.

Această lege exonerează de răspundere companiile farmaceutice

în cazul leziunilor şi deceselor cauzate de vaccinurile pe care ele le fabrică.

Vaccinuri pe care guvernul federal le recunoaşte ca fiind inevitabil nesigure.

În loc să poată da în judecată direct companiile farmaceutice,

părinţii sunt obligaţi să facă o petiţie la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane

şi în cazul în care oficialii federali se opun compensaţiei

cazul este susţinut în faţa unui Tribunal de Revendicări.

Mulţi se referă la acesta ca fiind un... Tribunal al Vaccinurilor.

Iată câteva fapte şocante despre aşa-numitul Tribunal al Vaccinurilor.

Companiile farmaceutice nu trebuie să participe la dezbateri deloc.

Contribuabilii plătesc pentru toate daunele.

Departamentul de Justiţie al SUA acţionează ca un avocat al guvernului

căruia tot contribuabilii îi achită totalul facturilor pentru acţiunea de apărare.

Dovada nr. 4 - Obstrucţionarea Justiţiei

Începând cu anul 2002, se strânseseră deja mii de cazuri la Tribunalul Vaccinurilor,

iar compensaţia medie pentru un copil autist este de 5 milioane $.

Deci, faceţi matematică. Guvernul trebuie să facă faţă

cu câteva sute de miliarde, posibil un trilion de dolari, ca plată a daunelor.

Pe măsură ce epidemia de autism a crescut,

ei au trebuit să pună la punct un studiu înşelător care să disculpe vaccinul MMR,

pentru a premedita câştigarea cazurilor în Tribunalul Vaccinurilor

şi pentru a evita, astfel, plata a mii de miliarde de dolari.

Astfel, miilor de solicitanţi cu cazuri de autism li s-a refuzat dreptatea în instanţă

printr-o coruptă şi premeditată obstrucţionare a justiţiei.

Este una dintre cele mai lipsite de etică decizii medicale din toate timpurile

pentru că a fost luată conştientizând pe deplin sacrificarea acestor copii,

într-o directă sfidare a mandatului Congresului

care statua compensaţii pentru toţi cei prejudiciaţi.

Din 1986, "Tribunalul Vaccinului" a plătit aproximativ 3 miliarde $

pentru leziunile provocate de vaccinuri.

Studiul înşelător despre MMR făcut de CDC a fost folosit

ca să se respingă revendicările emise în numele copiilor cu autism.

În toamna anului trecut, am primit un apel de la o sursă din interior

care mi-a spus că, în două săptămâni, urma ca un informator de la CDC

să iasă la lumină şi să spună că CDC a comis fraudă vizavi de studiul MMR

şi că cei de la CDC ştiau, de fapt, că vaccinurile cauzează autism.

Vreau să spun că asta e o poveste uriaşă.

Din păcate, era o poveste pe care nu puteam s-o spun într-un un talk-show medical,

pentru că o mare parte din finanţarea noastră vine din industria farmaceutică.

De asemenea, eram foarte buni prieteni cu CDC

ai cărui reprezentanţi au apărut în emisiunea noastră de multe-multe ori.

Dar ştiam că, odată ce povestea urma să iasă la iveală, două săptămâni mai târziu,

mass-media ar fi devenit interesată.

Fox, CNN, MSNBC...

Vorbim despre cea mai mare poveste medicală

din ultimele două decenii, cel puţin.

Şi au trecut cele două săptămâni.

Am văzut un video care a fost postat de Andrew Wakefield şi Brian Hooker

şi am auzit cuvintele lui William Thompson, precum şi mărturisirea lui.

Dr. Thompson: "O, Doamne!

Nu-mi vine să cred că noi am făcut ceea ce tocmai am făcut.

"Dar am făcut.

Totul este înscris acolo. Totul e acolo."

Şi am privit blogosfera luând-o razna.

Tweeterii, Facebook, media socială...

toată lumea vorbeşte despre asta,

dar nici măcar un singur post din mass-media principală nu s-a apropiat de poveste.

De fapt, cineva a pus povestea pe CNN, pe iReport, dar CNN a dat-o jos.

Şi în acel moment am avut revelaţia:

"Stai puţin!

"Nu numai că talk-show-ul meu medical este produs de industria farmaceutică,

"ci tot ce e televizat.

Aşa că noi n-o să ne atingem niciodată povestea asta."

Dar, cu siguranţă, am avut o poveste.

Un focar de rujeolă foarte contagios.

Un focar major.

Un focar de rujeolă.

Rujeola se răspândeşte în America.

Acest focar nu dă niciun semn că s-ar diminua.

Dar, în 2014, numărul s-a triplat la 644 cazuri de rujeolă raportate în 27 de state.

E ceva cu-adevărat uimitor atunci când se ia în considerare

numărul de cazuri de autism din fiecare an

în contrast, de pildă, cu numărul de copii care au luat pojar mergând la Disneyland.

Este un număr infim de copii care a luat rujeola,

dar este un imens număr de copii care sunt diagnosticaţi cu autism în fiecare zi.

1.082.353 cazuri de autism în 2014

Dr. Sanjay Gupta: Nu ştim ce cauzează autismul.

Adică, sinceri să fim,

în comunitatea ştiinţifică nu suntem siguri

ce anume cauzează autismul,

dar noi ştim că nu este cauzat de vaccinuri.

Acum, eu nu spun că Sanjay Gupta este un tip rău.

De fapt, cred că el încearcă să facă mult bine

la fel cum fac mulţi alţi medici.

Dar dacă aceştia sunt minţiţi

de către organismul ştiinţific care le oferă informaţiile,

ce se întâmplă cu noi toţi?

Ce se întâmplă dacă un medic bun vede aceleaşi date pe care le-am văzut eu?

Deci, tu eşti practic, un om de ştiinţă.

Studiezi asta şi te simţi sută la sută confortabil.

Chiar ai spus că ai copii, aşa că eşti o persoană familistă. Te-ai simţi foarte...?

De cât timp eşti medic şi care este specialitatea ta?

Sigur. Sunt medic de familie de peste 10 ani

şi tratez familii, pe toată lumea, de la nou-născuţi şi până la

cel mai în vârstă pacient meu care are 96 de ani.

Şi, administrezi vaccinuri ca parte a acestei activităţi?

Da, administrez vaccinuri.

În clinica noastră, urmărim recomandările CDC

şi dăm aceste informaţii pacienţilor noştri

şi le dăm un program când copiii lor vor trebui să fie vaccinaţi, şi aşa mai departe.

E ceva ce vreau să-ţi arăt.

Aceasta este o plângere oficială cu privire la

ceea ce le-a fost furnizat de către William Thompson, informatorul de la CDC, ok?

Există aici şi unele materiale de referinţă, ca şi alte lucruri de genul ăsta.

O să-ţi dau timp să se uiţi peste ele. Studiază-le cât timp vrei tu, bine?

Până când simţi că ai înţeles despre ce e vorba... Ştiu că asta îţi va lua ceva timp.

Şi apreciez că-ţi faci timp pentru asta.

- În regulă. - În regulă? Bine.

Aşa că ţi-am trimis ceea ce William Thompson a spus că este o fraudă a CDC-ului...

Toate acele date care lipseau.

Ai avut ocazia să te uiţi în mod serios peste ele?

Este de necrezut, într-adevăr, cu cât tupeu au fost schimbate datele.

M-a făcut să mă întreb despre această organizaţie,

care mi-a autorizat în ultimii 10 ani modul în care să practic medicina,

dacă minte în legătură cu acest lucru

şi dacă înlătură date din acest studiu particular,

atunci: "Despre ce altceva m-ar mai putea minţi?"

Încă încerc să diger totul, deoarece acest studiu,

care a fost folosit pentru a ne oferi cumva un răspuns definitiv nouă, pediatrilor,

cum că MMR n-ar avea nicio legătură cu autismul...

mă face să mă simt ca şi cum am fost minţit.

Atunci când au stabilit să facă acest studiu,

voiau să se uite la date şi să le interpreteze.

Dar există date pe care au decis să le ignore.

Iar aceste date pe care le-au exclus sunt, într-adevăr, foarte semnificative.

Gândeşte-te că e o chestie importantă.

Este o chestiune majoră pentru un medic

să trebuiască să se confrunte cu faptul că, în ultimii 10-20 de ani,

e posibil ca noi să fi distrus creierele copiilor.

Tot ceea ce le-am spus pacienţilor mei în ultimii 10 ani

s-a bazat pe o minciună şi pe o muşamalizare.

Congresman Bill Posey: Părinţii care iau decizii cu privire la sănătatea copiilor lor

merită să aibă cele mai bune informaţii disponibile.

Aceştia ar trebui să poată conta pe agenţiile federale că le spun adevărul.

Odată ce Brian şi cu mine i-am periclitat situaţia lui Bill Thompson,

el şi-a angajat un avocat specializat pentru informatori.

A dat congresmanului Posey toate documentele legate de studiul fraudulos al CDC,

iar acesta, la rândul lui, a mers apoi în faţa Congresului.

Având în vedere natura documentelor oferite de informator,

precum şi implicarea CDC,

o audiere şi o temeinică investigaţie este justificată.

Aşa că solicit, domnule Preşedinte,

îi implor pe colegii mei din comitetele adecvate,

îi rog, îi rog să ia o asemenea măsură.

Vă mulţumesc, d-le Preşedinte. Acum mă retrag de la tribună.

Se fac acum 7 luni de când congresmanul Bill Posey

a solicitat Congresului să-l citeze pe Bill Thompson,

dar ei n-au făcut nimic.

Bill Thompson vrea să fie citat de Congres.

În calitate de angajat CDC al guvernului federal,

el nu poate vorbi în mod voluntar, din cauza ameninţării cu închisoarea.

Neapărat trebuie ca William Thompson să meargă în faţa Congresului.

Trebuie să iasă în faţa întregii naţiuni.

Toată lumea trebuie să audă ceea ce el are de spus.

El trebuie să depună mărturie sub jurământ în faţa unui comitet în Congres,

iar Julie Gerberding trebuie şi ea să fie adusă ca să depună mărturie sub jurământ.

Pentru că aceasta este o dezvăluire extrem de îngrijorătoare

din moment ce acest cercetător a făcut pasul înainte şi

a spus, acum, că ei chiar ascundeau în mod deliberat informaţii critice

despre legătura dintre vaccinul MMR şi autism

o oribilă, oribilă desfăşurare a lucrurilor.

Abaterea de la Planul de Analiză... omiterea datelor cruciale...

distrugerea documentelor... obstrucţionarea justiţiei...

inducerea în eroare a Congresului... cumplita vătămare a copiilor nevinovaţi...

Acestea trebuie investigate.

Dr. Brian: Tu şi cu mine suntem de acord că

siguranţa vaccinurilor nu ar trebui să ţină de CDC.

Dr. Thompson: Absolut corect. Şi sigur că ar trebui o altă agenţie,

de genul "Consiliului Naţional pentru Siguranţa Transportului".

Următorul lucru pe care trebuie să-l facă constă în necesitatea ca cineva

să reintroducă proiectul de lege Weldon-Maloney.

Trebuie să fie adoptat foarte-foarte repede, şi trebuie

să i se ia CDC-ului toate sarcinile pe care le are în privinţa siguranţei vaccinurilor.

Aceşti copii au fost mutilaţi prin acţiunile directoarei CDC Coleen Boyle,

împreună cu Frank a DeStefano, Marshalyn Yeargin-Allsop şi Tanya Bhasin.

Fiul meu este infirm de 17 ani.

Cred că închisoarea este prea blândă pentru aceste persoane

care au săvârşit astfel de fraude.

Noţiunea de vaccinare a copiilor

- adică protejarea copiilor contra bolilor infecţioase grave

vaccinându-i în mod sigur şi eficient -

este ceva lăudabil.

Auzi despre izbucnirea focarului de rujeolă în Disneyland,

iar apoi ei încearcă să-ţi vândă vaccinul MMR.

Noi n-am văzut cazuri de autism raportate ca şi consecinţă a vaccinului unic,

ci numai ca urmare a vaccinului triplu.

Aşa că sentimentul meu

este că trebuie să ne reexaminăm politica de vaccinare peste tot, peste graniţă.

Dar, în primul rând, eu cred că putem reduce mult problema

dacă vom elimina aceste vaccinuri multiple MMR (rujeolă-oreion-rubeolă) separându-le

în vaccinuri singulare fie de rujeolă, fie de oreion, fie rubeolă.

Pur şi simplu nu-mi pot imagina cum ar fi să ne confruntăm, realmente, cu un viitor

în care jumătate din copiii născuţi vor ajunge sub incidenţa autismului.

Vreau să spun că lucrurile se vor lăsa cu scântei în sistemul şcolar.

Banii vor fi prea puţini pentru a-i mai putea cheltui

pentru sprijinirea copiilor normali,

pentru ridicarea nivelului lor de educaţie.

Vom avea doar copii extrem de bolnavi,

iar părinţii vor fi aşa de înnebuniţi

de provocarea de a-i creşte pe aceşti copii atât de bolnavi,

încât societatea noastră nu va mai fi în măsură să se concentreze pe nimic altceva.

Implicaţiile acestui lucru pentru ţara noastră,

pentru competitivitatea noastră ca naţiune, pentru economie,

sunt masive.

Ei trebuie să ştie - şi ei chiar ştiu - că există o urgenţă naţională.

Adică, acest lucru va constitui o catastrofă cumplită dacă l-am lăsa să se întâmple.

Ce vei spune data viitoare când o mamă va sta acolo cu copilul ei în braţe,

şi acea mamă te va întreba: "Deci, dr. Rachel, este vaccinul MMR sigur?"

Voi spune: "Ştii, sincer, eu NU am de gând să le fac vaccinul MMR copiilor mei,

şi iată de ce..."

La fiecare 7 minute un copil din SUA este diagnosticat cu autism.

De dragul copiilor noştri, contactaţi-i pe liderii voştri politici

şi solicitaţi-le următoarele:

1) Ca Congresul să îl citeze pe dr. William Thompson şi să investigheze frauda de la CDC.

2) Ca Congresul să abroge Legea Naţională a Leziunilor Cauzate de Vaccinurile Copilăriei,

lege adoptată în 1986,

şi să-i tragă la răspundere pe producători pentru daunele cauzate de vaccinuri.

3) Ca vaccinurile SINGULARE de pojar, oreion şi rubeolă să fie puse la dispoziţie imediat.

4) Ca toate vaccinurile să fie clasificate ca medicamente farmaceutice

şi să fie testate în conformitate cu această clasificare.

Toţi cei din lista de mai sus au fost invitaţi să ia parte la acest documentar.

Şi toţi au refuzat!

Traducerea, adaptarea, sincronizarea: okid

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org