Original subtitles

Omul primitiv se gândeşte la propriile nevoi când face sex.

Ceea ce este natural.

Dar dacă vrea să fie un amant foarte bun şi să-şi satisfacă soţia,

el trebuie să-şi pună propriile nevoi deoparte

şi să se concentreze pe ea.

E amuzant, dragule ?

- Da... - Bine !

ADEVĂRUL DESPRE BĂRBAŢI

Dragă, Mads.

Îmi place noua noastră casă.

Dar n-am crezut niciodată că o să te muţi aici

cu toată vorbăria ta despre pulsul oraşului

şi despre faptul că nu vrei să te muţi atât de departe de Peter şi Louise.

Dar ai făcut-o şi iată-ne în căminului nostru.

Dacă cineva mi-ar fi spus, când ne-am întâlnit,

că tu eşti dragostea vieţii mele, probabil că n-aş fi fost de acord imediat.

De altfel erai un pic ciudat.

Şi văzându-te cum te jucai cu păpuşile în acea noapte,

pentru că făceai un film, mi-a părut un pic ciudat.

Dar atunci era scenariul...

Ei bine, tu chiar ştiai cum s-o scoţi la capăt.

Îmi amintesc cât de surprinsă am fost, dar asta a fost doar până am aflat

că mama ta este sexolog.

Mulţumesc, Birthe !

Oricum, uită-te la noi, 10 ani mai târziu,

iar tu eşti iubirea vieţii mele.

Şi nu-i nici o îndoială.

Şi acum avem propria noastră casă, propriul nostru cămin.

Şi aş dori să împart cu tine faptul că am decis să avem copii.

"Bună, Mads. Vrei să fii prietenul meu ?"

Asta-i soarta ! Vrei să fii scriitor ?

Mi-ar plăcea să încep o carte, fără să ştiu dacă o să plâng sau o să râd.

Exact. Asta vreau. Să fac oamenii să simtă.

Şi să mă simt viu.

Să scrii despre ploaia neagră şi fluturi cu aripi de mătase.

- Acum trebuie să plec. - Aşteaptă !

Poţi să-mi dai numărul tău de telefon ?

Pot să te mai văd ?

Îmi pare rău.

Plec în Africa de Sud cu prietenul meu, aşa că l-aş înşela.

Hei, Mads ! Scrie-mi o carte într-o zi.

De altfel am un cadou mic. Un album foto.

Plin cu amintiri minunate din cei 10 ani petrecuţi împreună.

Abia aştept următorii 10 ani să încep altul.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Ce compliment drăguţ ! Se pare că am fost bună de ceva.

- Mamă ... - Să ai copii ?

Nu e ceva minunat să împarţi asta cu mama ta ?

N-ai primit e-mail-ul meu ?

Sunt atât de fericită că sunt lângă tine !

Felicitări, Mads.

- Să-mi iau haina ... - Deja pleacă.

Doar cei singuri.

- Minunată petrecere. - Unde te duci ?

- La Dark Horse ? - Nu ! Fără şmecherii.

Servim micul dejun mâine la 11.

O să vedem cât de rea o să fie mahmureala.

Mulţumesc.

Sunteţi gata ? Hai să mergem la Dark Horse...

- Bună. - Hei !

Am avut un incident ciudat la birou, zilele trecute.

Am crezut că l-ai putea găsi folositor pentru unul din scenariile tale.

Implică un copiator.

Uite ce ne-au dat Lars şi Ulla. Nu-i amuzant ?

Cred că e oribil.

Mureai dacă erai un pic drăguţ doar pentru o noapte.

Nu începe, te rog.

De fapt am petrecut o oră vorbind cu unchiul tău.

Ei bine, îţi mulţumesc din nou că-ţi sacrifici timpul tău preţios cu mine.

Ai dreptate. Îmi cer scuze. Îmi pare rău, dulceaţă.

Nu mă pricep la chestiile astea.

- Hei... mergem în pat ? - Ai chef ?

- Scriu la scena lui Paul. - Ce risipă de talent.

Ai ceva terminat ?

Ei bine, jonglez cu câteva lucruri.

Când ai început aici,

ai spus că o să faci televiziune pentru maximum un an.

- Dar e-n regulă ? - Da.

Ce-i mirosul ăsta ? Îl simţi ?

Totu-i albastru. Cineva...

Jonas ?

E ceva în neregulă ?

Nu. Doar că am nevoie de nişte aer curat.

Poate ai mâncat ceva ce nu ţi-a picat bine.

- Dar se simte de parc-ar fi inima. - Nu-i nimic, ai doar 34 de ani !

Poate îngrijorarea în legătură cu atacul de cord

să-ţi provoace un atac de cord ?

Avem nevoie de mai multă dramă în acest episod. Un pic mai mult...

Mads, noi muncim la un episod cu răpirea unui ministru.

Ar trebui Paul să fie în dilemă de acest fel ?

Mads, tu eşti un tip structural.

Paul ar putea-o dori pe nevasta ministrului.

Sau a rămas fără benzină.

Dacă Paul realizează dintr-o dată că a uitat să-l ia pe Emil de la grădiniţă

şi nu are acoperire la telefon !

Crezi c-o să găsim vreodată Zekaya ?

Bineînţeles că da, tâmpitule, dacă nu te vei opri din întrebat !

Băieţi ? Am o mică problemă.

La dracu', poartă cagulă.

Dă-ţi-o jos !

- Unde-mi e prânzul ? - La dracu' ! Am uitat !

Ce se întâmplă ? Ce faci cu fiica lui Thorkild ?

Tată, nu e ceea ce crezi. O iubesc.

Nu mai eşti fiul meu.

Mai bine mureai tu în locul fratelui tău.

Poate ar trebui doar să întărim prima intrigă.

Bun ... prima intrigă.

Nu poţi scăpa de 5 milioane !

Dar exact asta vom face.

O s-o facem, Finn ! O să găsim Zekaya.

Unde există adevărata dragoste.

De aceea niciodată n-o să moştenesc averea.

La dracu' ! Returnăm banii.

Aparţin orfelinatului !

- Deci Zekaya nu există ? - Există în inimile noastre.

- Deci Zekaya nu există ? - Eşti un tâmpit.

Haide.

Mads ?

Da... avem nevoie de ceva surprinzător despre Signe.

"Sunt însărcinată."

Mi-au oferit un post de şef de program sociologic.

- O să am 10 subalterni. - Asta-i nemaipomenit. Felicitări.

Mulţumesc...

Sărbătoreşte viaţa şi rămâi viu !

Niciodată să nu te transformi în tată.

"Niciodată să nu te transformi în tată."

Găseşte dragostea vieţii tale. Cea pe care o visezi.

Fiecare secundă care trece, se duce pentru totdeauna.

Viaţa ar trebui să fie trăită ca un solo de chitară.

Să nu îmbătrânească niciodată.

Trăieşte, omule ! Trăieşte !

Nu poţi să te stresezi pentru o scrisoare pe care ai scris-o la 17 ani.

- De ce nu ? - La 17 ani ?

Atunci am văzut lucrurile clar.

"Trăieşte viaţa ca un solo de chitară"?

La 12 ani am scris o scrisoare,

declarând că niciodată n-o să ating un penis,

pentru că mi se pare scârbos.

Nu citesc asta acum şi zic: "Doamne ! Am fost atât de perceptivă !"

În afară de asta,

tu ai fost întotdeauna deprimat în legătură cu o fată.

Dar nu sunt persoana care am visat să devin.

Nimeni nu este ! Tu nu ?

Suntem la jumătatea vieţii. Şi mai sunt multe de făcut !

Gândiţi-vă la Jonas ! Asta a fost neaşteptat.

Ar trebui să mergem să-l vizităm.

Nu te-am văzut niciodată atât de deprimat.

Am petrecut 10 ani scriind scenarii bazate pe curbe dramaturgice.

Trăiesc cu o femeie cu care n-am nimic în comun.

Nu mai continua aşa.

Bună.

Ascultă, când termin episodul 27, m-am cărat.

Ceea ce este exact ce nu vreau.

Niciodată n-am văzut asta ca o meserie.

Este visul vieţii mele. Şi este sufocat în faşă.

- Mulţumesc.

- Pa.

...şi nu ştiu dacă ar trebui să-i spun ceva lui Claus

sau doar să aştept.

Poate că ar trebui să aştept. Ce crezi ?

- Nu ştiu... - Ei bine, o să-mi dau eu seama.

Ce s-a întâmplat ?

Nu ştiu cum să-ţi fiu un iubit bun.

Despre ce vorbeşti ? Uită-te la mine, te rog.

Mads, ce se întâmplă ? Nu înţeleg...

Este doar...

Nu mă simt foarte bine.

Nu sunt fericit.

Şi nu cred că sunt gata pentru toate astea.

Pentru ce nu eşti gata, Mads ?

Nu pot să fac asta.

Ce dracu' crezi ? Să nu îndrăzneşti să-ţi ceri scuze !

Dă-mi înapoi cei 10 ani ! Aş fi putut avea o viaţă total diferită.

Aş fi putut avea un copil ! Nu !

Aş fi putut avea un copil de 8 ani, dacă n-aş fi avut o relaţie

cu un molâu ca tine !

Nenorocitule...

Am avut un flashback, când stăteam pe bancă

într-o noapte, acum 8 ani şi tu ai spus că...

nu ştiai dacă vei vrea vreodată copii.

Îmi amintesc cum credeam că te vei răzgândi.

Toată lumea vrea copii odată ce-şi găsesc iubirea vieţii lor.

Mads, te rog, nu mă părăsi.

Nu mă părăsi, Mads.

Poate doar... ...avem nevoie de o mică pauză.

Totu-i aranjat !

Ştiu cum te simţi. Văd asta în fiecare zi.

Oamenii se despart tot timpul.

Dar totul o să fie bine. Acesta e doar primul punct de cotitură.

- Ce-ai spus ? - Ce-mi place cântecul ăsta !

Nemaipomenit !

Uite ce am cumpărat ! Acolo ! Drăguţ şi confortabil.

Noroc.

Şi ce-o să urmeze ?

Vreau doar să mă bucur de singurătate

şi să scriu scenariul la care am visat dintotdeauna.

Despre ce o să fie ?

Nu ştiu. Tot felul de treburi.

Nu prea contează. Ce contează e că asta e real.

Ce faci ?

Este o ploaie de vară.

IDEE DE FILM

Nu.

Şi premiul pentru cel mai bun scenariu

merge la capodopera lui Mads Christiansen.

CAPODOPERĂ !

Cum aş putea scrie ceva care conţine atât de mult adevăr,

că acoperă condiţia umană ?

Adevărul despre...

Ar fi nemaipomenit dacă a făcut oamenii să reflecte deja

când pleacă de la cinema.

Iubindu-se mai mult unii pe alţii.

Am ieşit cu Marie la o cafea zilele trecute.

Abia am recunoscut-o.

E atât de subţire acum şi sclipirea din ochii ei a dispărut.

Opreşte-te, că mă faci să mă simt prost.

- E ca o fiică pentru mine. - Nu, e fosta mea iubită.

- Ce spunea ? - Că nu te mai întorci.

Cum mai merge proiectul tău de realizare de sine ?

E bine.

Am citit cartea asta nemaipomenită, numită...

Gata cu cărţile "trăieşte clipa".

Ai citit cel puţin 50 şi eşti la fel de confuză ca noi toţi.

Nu pot să mă gândesc la tine ca fiind singur.

N-ai fost niciodată bun la a fi singur.

Ca băiat, puteai doar să adormi în camera cu televizorul

cu tata şi cu mine.

- Veneai cu mica... - Mamă, trebuie să plec.

Am de scris.

- Chiar, cum merge ? - Minunat !

"Nu mai sunt îndrăgostit de tine."

"Sunt gravidă."

Bineînţeles că poţi scrie despre adevăr când îl urmăreşti.

Dacă vreau să spun ceva isteţ,

întotdeauna spun cele mai idioate lucruri.

Adevărat ? N-am remarcat.

- Sau poate eşti lipsit de talent. - Asta nici măcar nu e amuzant.

Mă tot întorc la vechile mele obiceiuri.

Prima intrigă, a doua intrigă... O linie dubios de inteligentă.

Ar fi trebuit să te distrezi

şi să ies cu prietenii pentru câteva săptămâni.

Nu pot să suport oameni acum, mă simt atât de mic.

O să reuşeşti. Inspiraţia îţi va veni când nu te aştepţi.

CĂUTAREA LUI LAERKE

- Bună. - Bună, Laerke.

- Îţi aminteşti de mine ? Sunt Mikkel. - Sigur ! Nu te-ai schimbat deloc.

Te iubesc.

Nu, nu...

- Bună. - Bună.

E jucăuş.

Nu mă cunoşti, dar odată mi-ai dat o sărutare

pe care n-o pot uita niciodată.

Ce drăguţ !

Găseşte adevărul. Haide, haide.

- Bună. - Poţi să opreşti muzica ?

- Sigur. - Ne-am mai întâlnit ?

Poţi să dai drumul la muzică ?

Sunt gravidă !

ÎN CĂUTAREA LUI LAERKE

- De ce ţi-a luat atât de mult ? - Mi-a luat 15 ani să te găsesc.

- Probabil că nu-ţi aminteşti de mine.

Eu sunt Mads şi ne-am întâlnit la o petrecere la liceu, acum câţiva ani

şi mi-ar plăcea să te văd din nou...

Bun.

Am uitat de ele. Era...

Mads ?

- Bună. - Bună.

Ştiu că m-am schimbat foarte mult. Toată lumea mi-a spus.

- Bună. - Bună.

- Putem merge acolo. - Bine.

...uite-aşa, dar după o săptămână m-am mutat cu Fraunk.

- Frank ? - Fraunk. Ce ciudat era...

Ştii, genul care se spală pe mâini de 30 de ori după ce face pipi.

Să nu cumva să întrebi prin ce a trebuit să trecem când făceam...

Ştii tu.

Sulfură, dezinfectant, muncă.

Dar ne-am căsătorit şi cred că asta a fost când am avut prima depresie.

- Bine... - Vrei să-mi vezi copiii ?

Dan şi Mette.

- Drăguţ. - Suntem grozavi !

Nu iau medicamente, dar fac terapie. Mă duc marţea şi ... joia. Joia noi...

Şi tu ai devenit scriitor, exact aşa cum îţi doreai ?

Păi, scriu scenarii. Povestea şi dialogul.

- Actorii scriu dialogul. - Ba nu.

Partea înfricoşătoare este că aproape am acceptat s-o mai văd.

- De ce ? - Am nevoie de companie.

- Nu mă pricep să fiu singur. - Adevărat.

Dar nu trebuia să scrii capodopera asupra adevărului şi...

În momentul ăsta am nevoie să nu mă holbez pe pereţi.

- Atunci găseşte o fată. - Da, ar trebui să fie una.

Nu suport altă femeie care vrea să se uite la TV şi să aibă copii.

Tocmai vrem să vedem dacă nu putem găsi femeia visurilor tale.

Ce spui de fata aia, Malou ? Era tare.

- Poate ele n-or să iasă cu mine. - Sigur că vor. Eşti tipul cu filmele.

- Ce ? - Tipul cu filmele.

Deci, o să umblu pe aici ca un idiot cu sigla filmului pe jachetă ?

- Aşa sunt toate întâlnirile mele. - Ascultă.

Femeile sunt atrase de bărbaţi cu cariere interesante.

Sunt un şomer, scenarist mediocru, care e lipsit de idei.

Aceste femei sunt în jur de 30 de ani, nemăritate

şi cel puţin jumătate dintre ele, vor merge acasă cu tine,

chiar dacă ai dat-o-n bară.

- Întâlnirile sunt distractive. - Distractive ?

Toate acele pauze în conversaţie.

Fiind stresat de ce gândeşte cealaltă persoană...

- Îţi par stresată ? - Nu, nu, vorbeam în general.

Eşti unul dintre acei oameni care gândesc totul de 2 ori ?

Fetele avansează, asta-i bine ?

O să le abandonez dacă îmi scoţi şosetele.

Sigur sper c-o s-o fac.

- Ce-i aia ? - Doar o mică provocare.

Sigur că speram să nu le luăm cu noi.

O, Doamne, ce plictisitor ! Ar fi trebuit s-o plesneşti pe nenorocită.

Am încercat orice să am o tipă bună. Nu că n-aş fi avut-o...

Jur, când o tipă mă priveşte în ochi, am ieşit pe uşă.

Voi doi sunteţi o exemplu rău pentru mine.

Uitasem ce confuz este.

Ele te ignoră sau te tratează ca un al doilea venit.

- Poate că eşti sortit să fii singur. - Nu, de fapt am întâlnit pe cineva...

- Ce şiret eşti. - Ai papagal, nu ?

- Spune tot. - Numele ei este Cilla.

Este jurnalistă. Este dulce şi deşteaptă. O adevărată partidă.

Găsesc că-i supraevaluată.

Unii cutreieră prin munţi după aşa ceva şi se vaită de moartea vrăjitorului.

- Citeşte cartea, e mult mai bine. - Sunt mii de pagini.

Nu prea cred.

- Asta a fost o idee minunată. - Da.

- Iubesc marea, iarna. - Da, în special când e îngheţată.

Mi-e doar un pic frig.

Acele schimbări amuzante de dispoziţie le am de la anticoncepţionale.

Da ?

Mă gândeam să renunţ la ele.

- Serios ? - Da.

Hai să facem un copil.

Niciodată n-am fost sigur că vreau să am un copil.

La ce te gândeşti ?

La cât de minunată eşti.

Ce bine că te-am întâlnit, în sfârşit, Mads.

Niciodată n-am văzut-o pe Cilla atât de fericită.

Asta-i minunat.

Ştii, chestia aia cu filmul pe care-o faci...

Industria IT are poveşti uimitoare pentru tine.

- Îndeajuns pentru un thriller. - Interesant.

Bine, să privesc dintr-un alt unghi.

Ciudat...

Julie...

Vino să vezi ce plictisitor...

Este ca şi când e ceva în mijloc. Un ineluş...

- E un corp omenesc ! E un braţ ! - Ce ?

- Ţinând inelul. Negru... - Sigur. Trebuie să mă duc la baie.

Fata drăguţă de la muzeu. 51853651.

Pot să te văd diseară ?

Eşti în regulă ? Să cunoşti părinţii e dur.

Nu, a fost chiar drăguţ. Au fost nemaipomeniţi.

- Vrei să facem ceva diseară ? - Trebuie să termin ceva de scris.

- Bună. - Bună. Sunt Mads.

Julie. Bună.

Drăguţ apartament. Se simte mirosul de bărbat.

O, Doamne, asta a fost o prostie. De ce ai afişul ?

Călătoria către Zekaya !

Cel mai bun film făcut vreodată ! Atunci am fost prima dată la cinema.

- Da ? Câţi ani ai ? - Am 19 ani. "Tâmpitule !"

- Eu l-am scris. - Ce ?

Am venit cu ideea de a scrie o poveste. Am scris scenariul.

Cine era tipa aia bine cu care erai ?

O prietenă.

- Cine era tipul ? - E complicat.

Este unul din producătorii mei, dar când tipii vor sa lucreze cu mine,

de obicei vor să mă vadă goală.

E un fel de obstacol.

Mă tem că aşa suntem noi.

Păi, tu eşti un drăguţ în comparaţie cu ceilalţi.

Vino.

Acum poţi să mă săruţi.

Mai bine aş pleca.

Julie, mută-te la mine. Sigur ? Mi-ar plăcea asta.

Îmi pare rău că nu te-am întrebat mai înainte, dar sunt un pic ruşinoasă.

Vreau sa fac o expoziţie de artă cu o cameră albă, goală.

O să fie un semn în fiecare cameră,

ca "Un bărbat a plâns aici toată noaptea".

Sau " O femeie a avut 10 orgasme tari pe această podea".

Cu ideea asta voi merge la admiterea pentru Academia de Arte Frumoase.

- Ce-i aia ? - Jalapenos.

Am o idee. Pentru restul zilei putem sa vorbim numai limba elfilor.

Scrie, chiar dacă doar 100 de oameni îl vor vedea !

Trebuie numai să fie 100 de oameni care contează.

E despre 3 artişti călătorind prin Europa.

E o nebunie. Nu are structură deloc !

- Bine. Cum se numeşte ? - "La marginea eternităţii".

Şi ai un nou stil modern ?

- A fost ideea lui Julie. Nu-i drăguţ ? - "Drăguţ" ?

O aventură amoroasă cu o fată tânără şi dulcică.

Am discutat despre mutarea ei aici.

Oficial, sunt geloasă.

Sunteţi minunaţi împreună şi rânjetul acela permanent îţi stă bine.

E fata visurilor mele.

- Bună. - Bună.

- Mi-ai lipsit toată ziua. - Şi tu mie.

- Poftim. - Ce-i aia ?

Noua colecţie de poeme a tatălui meu.

"Ecouri din Lună".

Da. Părinţii mei vor să te întâlnească înainte de a ne muta împreună.

Adică... nu este... Ei doar vor să te întâlnească.

Ascultă !

Bineînţeles că o ne cunoaştem părinţii unul altuia.

Hai să-i invităm împreună.

Putem fi unul din acele cupluri burgheze care iau cina cu părinţii.

Am citit una din colecţiile tale.

Nu cred că mai citeşte cineva poezie. Oricum, nu eu.

Toate cărţile tatălui meu au primit premii.

Am văzut filmul tău ieri, "Călătoria către Zoraya". Foarte drăguţ.

Am văzut doar 10 minute.

N-o să-mi petrec 2 ore din viaţă vizionând un desen animat.

- Nici o problemă. - Chiar mi-a plăcut.

- Şi am văzut "aproape" tot filmul. - O să-ţi placă ce scrie acum.

- Este foarte Ginsberg-Beckett. - Tânărul sau bătrânul Bechett ?

Şi tu, Julie ? Academia de Arte Frumoase ?

- Nu, am renunţat la aia. - Serios ?

Vreau să fac tot felul de lucruri.

Artă, muzică, fotografie. Să văd lumea.

Asta-i o chestie complexă.

- Nu vreau să aleg doar un lucru. - Deşteaptă mutare.

Nu lăsa ca arta ta să fie încarcerată.

Ar putea fi pentru că are doar 19 ani.

- Nu toţi trebuie să fim ca tine. - Pot să spun c-ai făcut ?

- O să fac mai multa cafea. - Da, te rog.

Acum c-ai menţionat, nu am nici o problemă cu diferenţa de vârstă.

Fostul iubit al lui June era mai în vârstă decât Mads,

aşa că nu-i nimic nou sub soare.

Mergi cu valul.

Mads nu este singurul bărbat de aici căruia îi plac fetele tinere.

- Te referi la mine ? - La cine altcineva ?

Cine a fost iubitul mai în vârstă ? Nu mi-ai spus niciodată despre el.

Nu mai contează.

Ai fost îndrăgostită de el ?

Nu vreau să vorbesc despre asta.

Cine-ţi tot trimite sms-uri ? E 2:30.

Thomas.

Bine.

Thomas este unul din tipii care te vor ?

Eşti într-o dispoziţie ciudată azi, iubitule.

Îmi pare rău. Eu doar...

...niciodată nu m-am mai simţit aşa.

- Bună ! - Bună, iubitule.

Ieşi în oraş ?

Daniel are un recital de poezii în noul lui studio.

N-ar trebui să-ţi întâlnesc prietenii ?

Ba da, dar momentan te păstrez doar pentru mine.

- De ce ? - Nu ştiu.

Ei sunt genul artistic.

Poate că dacă îţi faci griji n-o să-ţi placă de ei.

De ce nu mi-ar plăcea prietenii tăi ?

O să-i vezi la petrecerea noastră.

O să-ţi trimit un mesaj dacă rămân la Sophie.

- De ce ai rămâne la Sophie ? - Mai facem asta câteodată. E drăguţ.

- Dar abia te-ai mutat aici. - Iubitule, o să vin acasă, da ?

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Pa, iubitule.

Bine aţi venit la petrecerea de casă nouă.

Mulţumesc.

Uită-te la toate fetele astea drăguţe !

Signe ?

- Bună. Mads, aşa-i ? - Bună.

Ea e Signe. Ţi-am spus despre ea.

- Bună. - Bună.

- Sunt ceva oameni de vârsta noastră ? - Da, sigur.

De parcă tu ştii ce-i arta ? Arta este în interiorul tuturor !

Asta-i o prostie. Arta este divertisment pentru oameni.

Poveştile la gura şemineului...

Îmi place expoziţia ta ! Felul în care ai expus timpul...

Sunt amândouă pentru numele lui Dumnezeu !

Este amuzant sa te aud discutând despre artă în felul ăsta.

Îmi amintesc bine.

Am crezut că-l cunosc.

Vreau să spun că felul în care a fost reflectată imaginea...

- Ai văzut-o pe Julie ? - Cred c-am văzut-o pe scări.

Hei, Anders ! Cheile de la maşină !

Hei, iubitule.

L-ai cunoscut pe Thomas ?

Ce dracu' se întâmplă ?

- Opreşte-te. Noi doar vorbeam. - Mă iei de prost ?

Am văzut ce făceaţi.

Bine, ne-am sărutat o dată. Dar...

Nu înseamnă absolut nimic. Poţi să săruţi una dintre fete.

Să sărut una dintre fete ? De ce-aş vrea asta ? Sunt cu tine.

Mads ! Hai să ne distrăm. Nu vreau să fac asta.

- Bine. - Bine.

Ar fi trebuit să-ţi fi spus mai devreme.

Săptămâna viitoare plec la Berlin.

- Berlin ? - Încep o formaţie cu băieţii.

Noah ştie un producător căruia îi place demo-ul meu.

O să mergi de colo-colo sau o să trebuiască să vin cu tine sau...

Deodată totul s-a transformat în ceva serios şi...

Te iubesc atât de mult, dar nu pot avea un iubit în momentul ăsta.

Nu mă pot ocupa de asta.

Trebuie să mă duc să împachetez. Tata îmi ia lucrurile.

"- Cine-ţi tot trimite mesaje ?" "- Thomas."

"Tocmai a găsit o fată."

"Pare un tip super."

"Distrează-te, iubito."

"Ne-am sărutat doar o dată !"

"Nici o problemă, iubito." "Este o petrecere !"

"Eşti atât de super."

Mă duc la Berlin pentru 6 luni. Vino cu mine, te rog !

Sunt aproape 6 luni.

Prea mult, chiar...

Mă întrebam dacă voiai să ne întâlnim şi să avem o mică discuţie.

- Bună. - Bună.

- Arăţi nemaipomenit. - Mulţumesc.

Ce mai faci ? Am auzit că te-ai mutat cu cineva.

Da, păi ... S-a mutat deja de la mine.

Nu înseamnă nimic pentru mine.

- Ţi-am simţit lipsa. - Da ?

Ascultă...

Cred că...

Cred că am făcut o greşeală.

Părăsindu-te aşa.

Mads, acum sunt cu cineva. Credeam că ştiai asta.

Christian, de la muncă. Cred că l-ai întâlnit o dată.

Ai dreptate, să ştii.

Nu eram prea grozavi împreună.

Ştii că prietenii mei obişnuiau să-mi spună Marie cea Amuzantă ?

Întotdeauna am fost cea impulsivă

care făcea lucrurile nebuneşti şi amuzante.

Dar tu întotdeauna mă făceai să mă simt plictisitor.

Întotdeauna am fost cea cu toate planurile alea idioate

cu care nu ai fi putut fi deranjat.

Sunt mult mai fericită acum. Nu mă mai simt bătrână.

Ai grijă de tine.

Dacă viaţa ta era un film, ai vrea... să-l vezi ?

Să-l văd ?

Să-l vezi...

Sigur. Şi avem ordine să-i satisfacem pe tinerii noştri telespectatori.

Deci, dacă Paul cumpără o geacă de piele, să-i dăm un avantaj.

- O idee super. - Este ideea ta, Mads.

Ştii cum să faci curăţenie la scenele de cumpărături.

- Hei, ce se întâmplă ? - Cu ce ?

"Poliţistul."

Scuză-mă ? Eşti implicat în serialul acela ?

Nu e cea mai bună muncă a mea, dar 450.000 de oameni îl urmăresc,

deci nu e pe jumătate atât de rău.

Aşa mulţi ?

Ştii "Călătoria către Zekaya" ?

Este preferata mea !

Vroiam să-ţi spun să te duci la dracu'.

Îmi pare rău.

Ştii măcar cum mă numesc ?

Anja.

- Nu ! - Nana ? Nanja ?

Ai auzit că Signe şi Peter stau încă 3 săptămâni în Thailanda ?

Cred că e ceva serios.

Asta-i minunat.

E serioasă treaba şi apoi, după o vreme, se despart.

Şi la următoarea la fel, iar se despart.

Aşa merg lucrurile.

Am fost să-l văd pe Jonas.

Ditte crede că-i ciudat că n-ai fost până acum.

- Ce mai face ? - Ce mai face ? E în comă.

Da.

Trebuie să vizitezi oamenii care sunt în comă ?

Nu vor ştii niciodată că eşti acolo.

N-ai de unde să ştii asta !

- Unii spun că în comă... - O să mă duc să-l vizitez.

- Eşti atât de prost. - Bine.

Eşti chiar frumoasă. Ai nişte ochi superbi.

Vino aici, să facem sex.

Imediat.

- Ce s-a întâmplat ? - Spune-mi ceva drăguţ.

- Drăguţ ? - Am nevoie să aud ceva drăguţ.

Nu mă simt bine.

Nu sunt fericit.

Stai ! Opreşte-te.

Al dracului nenorocit de scenariu !

Te iubesc.

- Hai să facem un copil. - Absolut.

- Chiar ? - Da.

Aş fi putut câştiga cu ochii închişi.

Asta merită o gâdilitură.

Întotdeauna o să-ţi aparţin.

Alo ? Ce dracu' faci ?

Mă simt nasol, trebuie să ies. Ies doar la o plimbare.

- Bună, Marie. - Bună. Ce faci aici ?

Ştiu că am fost un nenorocit.

Dar m-am schimbat.

- M-am schimbat atât de mult, Marie. - Bună.

Îmi pare rău, dar am fost 10 ani cu Marie,

aşa că te rog, nu te băga.

- Deci, eşti Mads. - Da.

Vreau copii. Vreau câţi copii vrei şi tu.

Şi o să fiu un tată minunat. Promit.

- Hei, aşteaptă ... - Marie. Totul o să fie minunat.

Jur. Te iubesc.

Sunt însărcinată.

Sigur...

Hei, Mads...

- Mads, te simţi bine ? - Da.

Pot să mă duc la baie ?

N-o să găsesc niciodată Zekaya !

Totul e-n regulă.

Nu, Marie s-a dus acasă.

Nu, nu te îngrijora. Pa, iubito.

- Nu prea m-a surprins. - Ce ?

- Că fiul tău moare ? - Încetează.

Nu mori şi o ştii. Ai avut un atac de panică.

- Nu mă surprinde... - Mamă, nu ţi-am cerut să vii.

- Nu te juca de-a psihologul. - Dar "sunt" psiholog.

Eşti un psihiatru de penisuri şi păsărici.

Ai un atac de panică.

Ai avut parte de o grămadă de stres sau ai experimentat schimbări în viaţă.

Poţi să-mi prescrii nişte medicamente ?

Pot să-ţi dau nişte antidepresive.

Dar pe termen lung e ca şi când ţi-ai pune plasture pe o rană deschisă.

Pot să stau aici la noapte ? Nu pot să mă duc acasă.

Nu pot să stau singur acum.

Nu ştii pe nimeni unde poţi sta ?

Poftim, dragule. Cacao caldă.

Suntem chiar alături, dacă ai nevoie de ceva.

Găseşte dragostea vieţii tale.

Nu doar pe cineva disponibil.

Mads ? Ai dormit 24 de ore. Nu mănânci ceva ?

Nu, nu mi-e foame.

Parcă sunt într-o imensă gaură neagră. Nimic nu contează.

Simt că irosesc fiecare secundă.

Nu pot să mănânc sau chiar să mă îmbrac de dimineaţă.

Înţeleg. Asta nu-i bine.

- De ce crezi că-i aşa ? - De unde să ştiu ?

De ce faci filme, Mads ?

Nimeni n-are nici o idee ce se întâmplă cu mine.

Nimeni nu poate să mă ajute !

O să fiu aşa pentru tot restul vieţii mele.

Mads, nu eşti chiar un unicat !

Nu eşti singurul care simte în felul ăsta.

- E ceva banal. - Dar nu mai suport !

Aş vrea să merg mai departe până când totul e bine.

Nu, din nou ! Când erai trist, ca băiat, erai în lumea ta.

Schimbându-ţi camera într-o navetă spaţială sau jucând Zekaya în copaci.

Nu mai poţi continua asta.

Trebuie să sapi adânc înăuntrul tău să găseşti de ce eşti atât de trist.

Dacă viaţa ta ar fi un film te-ai duce să-l vezi ?

De ce faci filme, Mads ?

Îmi plac lucrurile care au un început, un cuprins şi un sfârşit.

- E sigur. - În ce sens, sigur ?

Nu sunt surprize. Este ca o lume mică.

Îmi place asta. Îmi place ca totul să fie structurat.

Dacă viaţa ta ar fi un film te-ai duce să-l vezi ?

Aparţine orfelinatului.

Jonas ?

Repede ! E conştient !

Jonas este treaz, haide ! Are ochii deschişi.

Cum te simţi ?

Simt că am o respiraţie urât mirositoare.

Dă-i desenul, dragă.

Nu ştiu ce s-a întâmplat ! Am venit şi tocmai s-a trezit.

Şi-a revenit dintr-o dată. E nemaipomenit !

Vă simţiţi rău ? Respiraţi adânc.

Încă o dată.

Aşa... O să fiţi bine.

- Aşa... aşa... - Nimic nu ajută. Sunt un idiot.

- Doar încercam să mă fac mai bine. - Aţi ales un loc ciudat.

- Sunteţi în regulă ? - Da, sunt bine.

- Vă aduc un pahar cu apă. - Nu, sunt bine.

Crezi că o să se trezească vreodată ?

Ne spunem că noi controlăm totul.

Credem că alegerile pe care le-am făcut înseamnă ceva, dar este doar o iluzie.

De la o secundă la alta se întâmpla ceva neaşteptat.

Ăsta-i cel mai minunat lucru al vieţii.

Nu mă aşteptam să simt un cap între sâni, atât de curând.

Dar nu e nici o ruşine în a spera.

Replica asta a fost genială.

Eşti înconjurat de genii în fiecare zi.

7 ani mai târziu

Asta-i nemaipomenit ! Deci, până la urmă Zekaya există.

- Ce bine că n-am renunţat ! - Băieţi ? Unde suntem ?

Tâmpitule !

Călătoria către Zekaya 2.

- Deci, ce crezi ? A fost bine ? - Da, dar chiar trebuie să fac pipi.

A fost nemaipomenit. Aproape la fel de bun ca originalul.

De ce se numeşte tort de cartofi ?

Asta-i o întrebare bună. Întotdeauna mi-am pus întrebarea asta.

Bună, mamă.

- Bună. - Bună.

- Cum a mers ? - Minunat. Rune ştie toate glumele.

Mergem să facem cumpărăturile de Crăciun.

Bine, dulceaţă.

Haine calde şi rotile, în caz că te duci în parc.

- Minunat ! - Trebuie să plec.

Şi-l avem tot weekendul.

Rune, bărbate. Ne vedem luni.

- La revedere, dragule. Pa, băieţi. - Pa.

- E un robot chiar aici. - Tată ! Nici nu seamănă !

- Cum arată ? - Are un cap verde...

Bună !

- A trecut mult timp. - Sigur a trecut.

- Ce mai faci ? - Minunat şi ocupată.

- Christian o să preia compania. - Fantastic. Felicitări.

- Şi tu ? - Sunt bine.

Scrisul merge bine şi tocmai m-am mutat cu noua mea iubită.

Cum te simţi ? Eşti fericit ?

Da.

Ştii... Suişuri şi coborâşuri.

Dar tu ?

La fel şi eu. Suişuri şi coborâşuri. Dar, în general, sunt fericită.

- Mamă, hai să mergem... - Da, ar trebui să mergem.

Ne mai vedem.

- Da. Pa. - Pa.

Deci, o placi ?

- Nu. - "Nu".

Hai să vedem dacă putem să-l urmărim pe monstrul robot.

Da, cel cu capul verde, dar nu ştiu dacă-l putem găsi.

- Mă doare stomacul. - Adu-ţi aminte ce-am vorbit.

Dacă nu e cel verde şi e alt robot, ce se întâmplă în acest caz ?

O să fiu la fel de fericit şi cu ăla.

Adevărat.

Subtitrarea Retail: Bogdan Vaman Sincronizarea BluRay: Leontin Petraș