Original subtitles

Hei! Ai ajuns. Ești bine?

Da. Ce e, de ce ești așa agitat, s-a întâmplat ceva?

Mă gândeam că ar fi mai bine

să nu te duci la televiziune, măcar câteva zile.

Dar nu pot, am foarte mult de lucru acolo!

Are dreptate Mihai.

Îmi spuneți și mie de ce sunteți atât de paranoici?

Lucian.

Pot să-mi port și singură de grijă.

Nu e de glumit cu Lucian.

OK, ce teorie mai aveți acum?

E mai mult decât o teorie.

Noi suntem convinși că Lucian l-a omorât pe Bebe.

Deci voi chiar vreți să-i puneți toate relele în spate.

Avem dovezi.

Lucian e foarte periculos și poate să-ți facă ceva.

Ce dovezi?

Lascu mi-a zis că arma folosită la asasinarea lui Bebe

e din Legiunea Străină.

- OK, și ce legătură are asta cu Lucian? - Are.

Pentru că și Lucian a fost în Legiunea Străină.

Poftim?

Sunteți siguri de asta?

Sigur, am verificat eu.

Acum ne crezi?

Ar fi prea de tot să fie o coincidență.

De asta, cel mai bine ar fi să nu te mai duci la televiziune.

Mihai, dar nu pot, trebuie să mă duc!

Bine, dacă ești așa încăpățânată vin cu tine, te duc eu!

- Dar pot să mă duc și singură! - Nu negociem!

Te rog! Adela, mergi pe mâna lui.

OK, fie.

Auzi, dar tu cât mai ai de gând să stai pe-aici?

Ana mi-a zis că pot sta cât vreau.

Pe noi nu ne-a întrebat nimeni.

Dar n-am luat locul nimănui!

Nu e vorba de loc, Rodica.

E vorba că pe noi nu ne bagă nimeni în seamă, știi?

Auzi? Azi mă duc să semnez actele de divorț, finale,

și mă duc să-mi caut ceva al meu ca să nu vă mai stau în coastă.

Gata, te-ai liniștit?

- Se crede șefă asta! - Păi dacă e prietenă cu noua stăpână…

Ce dor îmi e de doamna Mona!

- Nu? - Și mie!

De ce stați?

Nu stăm!

Păi hai, dați din mâini!

Haide, dați din mâini că acu’ vine masa!

- Hai că mă duc să iau tortul! - Bine!

- Uite, alta care se crede șefă. - Plin de șefe pe-aici, dragă.

Chiar că „ăăă”. ’Neața.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar… cred că nu-i de bine, nu?

A fost cu febră musculară!

- Nu pot să cred. - Pe mine mă doare piciorul, de la mers.

Nu, nu vreau să știu, nu, e OK.

Păi și ce facem? Ne prefacem că nu ne cunoaștem sau cum facem?

Păi cred c-ar fi cam dificil.

Vezi că măcar azi.

Pentru că puțin mai încolo o să vin pe la voi pe acasă.

Mă arestezi?

Nu, nu pe tine. Vin în vecini.

- Da. - Pe Nuți?

Zi că pe Nuți, te rog eu frumos, zi că pe Nuți!

Da, pe Nuți. Da…

De ce?

Mă, chiar îmi pare rău, nu pot să-ți spun. E confidențial.

N-am cum.

Nu poți să-mi spui?

- Nu. - Serios?

Dar știi că asta-i mită!

Funcționează?

Nu…

Nuți l-a omorât pe bunicul Adelei.

Mitu a declarat chestia asta.

Adică, Nuți e o criminală și noi scăpăm de ea definitiv, în sfârșit?

- Cam așa ceva. - Scăpăm de Nuți?

Da, cam așa ceva.

Da. Asta în primă fază. În a doua fază…

Mamă, mor de foame. Ce-avem de mâncare?

E meniul clasic azi.

Răbdări prăjite.

- Aoleu, păi și eu și fetița de mâncăm? - Păi…

Făi, e fetiță?

E fetiță, Andreeo?

Fetica lu’ mama, fetică,

vine fetița acia, Doamne, nepoțica…

O să am o fetiță.

Vai de capul meu, Doamne mulțumesc!

Doamne e fetică,

Doamne, mulțumesc că nu ne-ai dat băiat, că la noi în familie băieții e pagubă!

Da, și eu mă bucur că e fetiță.

Doamne! Deeo, acum să dea Dumnezeu să semene cu mine.

Nu?

Păi și? Te-ai gândit așa cum îi zicem?

Nu știu, n-am avut timp să mă gândesc la asta.

Acum, dacă-mi permiți o mică sugestie…

tu faci cum vrei tu…

Hai să-i zicem Elena.

Bre, e nume frumos,

este acia nume de ilustre, Elena,

și putem să-i zicem colo-șa Lenuța, Lenuca, Lenușa lu’ mămăița!

- Eleonora… - Eleonora…

Eleonora, bați câmpii!

Și până-și revine tac-tu din șoc acia,

mă duc acia, fac rost de mâncare pentru fetica mea!

Sufletu’ lu’ mămăica, suflet, suflet, Doamne!

Andreeo, uite acia.

Tu să ai încredere în mine.

Că eu, fetică, n-o să las la nimenea să se întâmple, să facă rău acia…

Puiul ăsta o să aibă de toate!

Mă duc! Vai de mine, de mine! Vai de mine și de mine!

Vai de capul meu!

O fetiță.

O să avem o fetiță.

Eu…

o să am o fetiță.

E fetița mea,

e doar a mea

și tu nu o să te apropii de ea.

Andreea, dar o să ai nevoie de noi. N-o să te poți descurca singură.

De asta ai dat-o tu pe mama în gât?

Eu?

Știu tot.

Tot.

Nu… nu ai cum să înțelegi.

E mai bine așa, să se știe adevărul.

Să știe Adela adevărul, vrei să zici, nu?

Nu ai cum să înțelegi ce înseamnă să trăiești cu o crimă în suflet.

Și de asta vrei tu s-o trimiți pe mama la închisoare?

Tata… uită-te la mine.

Mama nu o să facă o zi de pârnaie, m-ai auzit?

Am vorbit eu cu Lucian

și o să se ocupe el.

Și nici măcar nu o să-i spun că tu ai vândut-o.

- Andreea… - A suferit destul din cauza ta.

Dar, de azi,

tu nu mai ești tatăl meu.

M-ai auzit?

Așa că, să nu mai îndrăznești să te uiți în ochii mei

sau să-mi mai spui o dată o vorbă.

Întotdeauna ai ales-o pe Adela.

Și acum te-a aruncat.

Și ce să vezi, ai ajuns la mâna mea.

Ar trebui să te las

să dormi pe covorul ăla de la intrare, ca un câine.

Asta ai merita.

Floareo!

Floareo!

Capul în față!

- Făi, o să am o nepoțică! - Bravo, să dai de băut!

Capu-n față!

Dau, făi, și de mâncare și de băut,

dar acum n-am, acum te duci tu stânga împrejur

și aduci tu ceva de mâncare și de băut!

Nuți, nu pot. Nu vezi că mă grăbesc?

- Chiar am treabă! - Capu-n față!

Făi, eu n-am ce să dau de mâncare la fată!

Fată, du-te și tu la magazin!

Un’ să mă duc, făi?

Până mă duc și mă întorc, moare asta de foame!

Hai, mă, Nuți că nu pot, zău, nu vezi că…

- Capul la cutie, că te vede ăsta! - Un șnițelaș, două plăcințele…

Sărut-mâna!

- Bună, Ciulin. - Călin.

Aici eu aleg numele, să știi. Și tu ești Ciulin.

OK.

Hai, pa!

Ce „pa”? Un șnițelaș, două plăcințele…

Făi!

A dracu’ coțofană!

Hai că rezolv eu!

Hai, treci!

- Hei! - ’Neața.

- Salut! Ce faci? - Bine.

- Am zis să mai trec pe-aici. - Stai jos.

Păi ți-am spus că ești binevenit oricând.

Da, nu mă simt chiar așa din cauza anumitor oameni din casă, dar…

- Eu și Ana Maria? - Ei! Nu, nu…

- Martha. Și Lucian. - Hai, mă! Chiar nu poți să-i ignori?

Nu am cum. Chiar nu am cum. Adică…

Mereu am impresia că vor să-mi facă ceva rău.

Hai, mă, Căline! Acum au televiziunea,

au tot ce le trebuie, tot ce și-au dorit…

or să se liniștească.

Cât de bine îl cunoști pe Lucian?

Mie nu-mi place deloc de el.

Am impresia că e un om periculos și răzbunător.

Da. Cam așa e.

El vrea, mă rog, crede că are dreptul să ia toată televiziunea,

că e a lui, pentru că…

știi povestea, că au dat bani atunci, la început…

maică-sa care era vară cu maică-mea

a trimis niște bani pentru deschiderea canalului TV…

Și acum vrea totul înapoi.

Asta e problema. Că vrea totul.

Tu crezi c-ar fi în stare să omoare pentru asta?

Nu știu. Nu m-ar mira dacă ar face-o.

Eu cred că deja a omorât pe cineva.

Cum adică? Pe cine?

Pe Bebe. Și pe nea Gheorghe.

Dar de ce?

Ca s-o ajute pe Martha.

Și s-o convingă să-i lase totul.

Nu vreau să mergi azi la muncă.

Mihai, dar trebuie să mă duc.

- Dacă nu mă duc, o să bănuiască ceva. - Măcar până-l prindem.

Dar n-are ce să-mi facă, e multă lume!

- Dar dormi la mine, da? - Da, promit!

- Acum pot să mă duc la muncă? - Nu, stai!

Gata. Acum poți să mergi.

Ce faci, buni?

Am auzit eu că te-ai întors.

Ai rămas fără bani.

Stai liniștită.

Mă descurc și fără banii tăi.

Bravo! Mă bucur pentru tine.

Sunt convins!

Și? Ai ieșit la aer, nu?

Uite, chiar acolo e locul în care s-a sinucis bunicul, nu?

- Ai grijă ce vorbești, băiete. - Mă ameninți?

Vrei să spun la toată lumea că te-ai culcat cu Stela?

Ce? Mă crezi proastă?

Eu nu știu de ce s-a întors ea aici?

Așa că nu mă amenința tu pe mine. Până aici! Te rog.

Foarte bine.

Eu o să tac.

Dar mama o să zică totul.

O să mă ocup eu și de maică-ta.

Și te rog, nu te mai ascunde după fusta ei, da?

Doamnă, v-am adus cafeaua.

Mersi.

Bună, Stela. Ce faci?

- Mai aveți nevoie de mine? - Da.

Să-l iei și pe amărâtul ăsta de-aici.

Nu pot, doamnă. Am dus deja gunoiul.

Mă scuzați.

Au ajuns și servitoarele să râdă de tine.

M-am instalat în noul birou și astea sunt proiectele pe care vreau să lucrez.

OK.

Păi, le vorbim la ședință, nu?

N-o să fiu prezentă. Am anunțat.

Te duci la masa organizată de Paul la care nu-s invitat?

Oricum mi-ar fi pus otravă în băutură.

Ce s-a întâmplat cu tine, Lucian?

Păreai un om bun.

Dar sunt un om bun.

Doar că tu l-ai ales pe Mihai.

Îți imaginezi?

Ai fi putut avea tot, acum.

Nu suntem cumva rude?

Ei… mama și Martha erau verișoare.

Atât.

Dar oricum e ciudat.

Mai bine că ne-am oprit la timp.

- Ce, deranjez? - Nu.

Mă duc la platou.

Ce faci, mă urmărești?

Da.

Ți-am zis că n-am încredere în el și te găsesc în biroul lui.

Da, nu pot să-l evit la nesfârșit.

- Te ții după mine acum? - Sunt și eu acționar. Fac ce vreau.

Laura!

Auzi? Hai că băgăm și noi mașina oleacă în curte,

că după aia mă duc… Hai, mă!

Că după aia mă duc la Micki să luăm tortul.

Păi vin și eu cu tine că-mi începe tura.

Păi ce fată, tu mai muncești?

Păi n-am ce să fac acasă.

Păi da, dar nu-i cam mare burta?

Mai am, tu, până nasc, ce vrei?

- E băiat! - Auzi? Mie mi se pare burtă de fată!

Alo, alo! E băiat, așa a zis doctorul! Da.

Auzi? Zic și eu ce văd!

Că eu în tinerețe am moșit prin sat, să știi!

Treaba matale ce-oi fi făcut, dar la noi e băiat!

S-a stabilit!

Ia… ia stai așa.

Împinge!

Ți s-a umflat piciorul.

I-am pus și nume!

Aoleu… O să-l cheme Lionel.

- Cum? Ionel? - Lionel!

- E nume de fotbalist, mătușică. - Ce știe ea?

Nu fi proastă, n-o să fii în curtea școlii când o să râdă copiii de el!

Dar de ce să râdă, bre, de el, de ce să râdă de el?

O să-i spuem Lio.

Lio, udă buretele, Lio, treci la tablă…

- Care-i problema? - Auzi?

Eu zic să vă pregătiți și pentru nume de fată.

Bre, hai, te rog eu, nu cobi, lasă-l băiat.

Mătușică, hai la bufet și nu-l mai supăra atâta.

Lasă-l, bă, că ăsta s-a născut așa supărat. Mai vorbim noi!

- Hai, te pup! - Ilie!

Pregătește mașina c-o luăm și pe Laura cu noi!

- O luăm, o luăm! - Dar e țipi, mă, așa, sunt surdă?

- Ca să mă auzi mai bine! - Ei, ho, că te-am auzit!

- Haideți, domnișoara Laura. - Vezi, Lauro? Ne-am ajuns!

Te duce tușă-ta cu limozina până la bufet!

- Se zice „limuzină”, făi! - Hai, nu mă mai corecta tu pe mine!

- Deschide-i ușa la asta. - Poftiți!

Ușor, ușor…

- Hai, încapi? - Da, da, da…

Hai! Vă pupă Dorinel, adevăratul tată al lui Lionel!

- Ăla e! - Hai, valea! Se știe!

Valea.

- Făi, cum se vede… - Hai, gata! Du-te!

- Icuța, stai acia! O cafeluță? - N-am! Pleacă!

Făi, te bate Dumnezeu! Nu minți!

Cafeaua nu face bine la sarcină.

Păi lasă că mă descurc eu acia, te rog eu frumos,

băi, viu peste tine, fac scandal… Ico!

- Ico! - Ce faci, cerșetoareo?

Ce faci?

Hai bonjour, în primul rând, coțofelniță.

Hai, pleacă de-aici până nu-l chem pe Ilie să te dea afară.

Chemi bodyguardul gras!

Fii atentă acia, tu ai noroc că eu sunt bine dispusă azi, da?

Și să-ți spui ceva: tu poți s-o chemi și pe mama lui Ilie

că dacă eu nu vreau să plec de-acia, nu plec.

Bine, stai.

Că oricum scap de tine azi.

Să mori tu!

Te duci la pușcărie, țăranco!

- Ai rupt sticla-n două! - Da, de fericire că scap de tine.

Și să-i mulțumești și lui Mituș din partea mea, dar mult, mult de tot.

Pentru?

Pentru că Mituș a avut curajul

să spună poliției că tu ești o criminală!

Hai!

Hai, fugi acum, du-te acasă că vin ăștia după tine.

Să-ți iei și niște hăinițe groase, că e frig.

Ia uite aici.

Îți dau niște bani de țigări.

Da, iubita? Să te îmbraci bine, bine.

Hai.

Hai! Du-te acasă, acum.

Ica!

Ia astea de-aici c-a fost pentru ultima dată.

Hai, ia-le!

Am scăpat și de asta, în sfârșit!

- Ce-i asta? - Nu știu. N-am fost invitată.

Ana…

Te rog mult să ai grijă de Paul.

Uite ce e… te rog, nu mai vreau să vorbim.

Mai ales după ce-ai jucat tot teatrul ăla ieftin

că vrei să-i lași totul Adelei, că vrei să-ți repari greșeala…

Dar chiar am vrut!

Și atunci, de ce te-ai răzgândit așa, în ultima clipă?

Pentru că Lucian ne poate ruina. Știe cel mai mare secret al meu.

Las-o în pace pe Ana-Maria.

N-o băga și pe ea în chestia asta.

Eu nici nu vreau să știu.

Te rog, Delia, nu-i spune nimic lui Paul, te implor.

De ce, crezi c-o să te invite la masă dacă nu află?

- Hai, zău! Nu-mi arde de glumă! - Păi nici mie.

Gata,

s-a terminat.

Nu mai ai niciun cuvânt de spus în casa asta.

S-o crezi tu!

Bună!

- Ce faci aici? - Te caut pe tine, ce să fac?

Dar ești nebun, sau ce? Mă urmărești?

Gia, vreau să te văd!

M-ai văzut. Acum, te rog, pleacă.

Uite, eu chiar te plac.

- Nu înțelegi de vorbă bună, nu? - Nu.

A fost o greșeală, de câte ori să-ți spun?

Ce-a fost o greșeală, ce-am greșit?

Tu ești un băiat simpatic, dar între noi doi nu poate fi nimic!

Dar ce faci acum, îmi dai papucii?

Cum să-ți dau papucii? Nu-ți dau nimic, pentru că noi nu suntem împreună!

Te rog! Noi doi chiar ne potrivim!

Te rog frumos, nu-mi plac băieții milogi!

Pa!

Gia!

Ce-ai făcut, Mitule?

Ia zi. Zi, ce-ai făcut?

Ce-ai făcut? Ai zis tot?

Ai zis, mă? Ai spus, mă?

Zi, mă, zi, ai spus, nu? Zi!

Doamne, că m-ai nenorocit!

Înțelegi? M-ai nenorocit!

Vai de capul meu!

Vai de capul meu, bă, băiatule!

Zi!

Zi ce nu ți-a convenit ție la viața asta? Zi!

Minciuna!

Înțelegi? Nu mai puteam suporta!

Mă mânca de viu! Minciuna!

Și acia ne mănâncă de vii pușcăria?

Mamă, hai, calmează-te, te rog eu. Oricum, el nu face.

- Calmează-te, ascultă-mă un pic. - Adică?

Adică… a făcut o înțelegere cu Lascu și el nu face pușcărie. Adică!

Gata, Nuțică.

Gata!

Ai omorât un om, trebuie să plătești cumva.

Două secunde.

Tu știai, nu?

Ai știut!

Da, știu de la Adi, mi-a zis ieri.

De ieri, auzi!

Ai știut de ieri! Și n-ai zis nimic!

Ba da! Ascultă-mă puțin și calmează-te. Am vorbit cu Lucian, bine?

- O să ne ajute el, o să rezolve el. - Cum, o să ne ajute?

Făi, tuta pământului, îi lași pe… e pe drum acia… să mă aresteze?

Mamă, nu are cum!

Lucian mi-a promis că o să facă ceva și că n-o să se…

Băi, băi, băi! Pleacă de-aici, fugi!

- Du-te la Lucian să mă ajute! - Băi, femeie, calmează-te!

Și dacă te arestează, jur că te scoate el cumva de acolo, jur!

Băi! Băi, ce nu înțelegi că mă acuză de crimă?

Mă acuză de crimă! Uită-te acilea, Mitule.

Dacă scap…

și o să scap…

de mâna mea mori!

Mai lasă și tu mutra aia de curcă plouată, că mă deprimi.

Mă, Nicule, îmi pierd nevasta.

Dacă te încălzește cu ceva, cred că și eu am pierdut-o.

Dar de ce, ce-ai făcut?

Lasă că-ți povestesc eu altădată.

Deocamdată, ce trebuie să știi este că astăzi o să primești și o veste bună.

- Mă rog, bună pentru tine. - Da? Ce veste?

Mi-a zis Lascu că au găsit dovezi împotriva lui Nuți.

- Ce? - Da.

Nu pot să cred! Dar cum au găsit?

Lasă că-ți povestesc când te întorci de la notariat.

Uite cine vine.

- Sărut-mâna. - Bună.

- Ești gata? - Nu. Nu-s pregătit.

- Fac asta pentru tine. - Mulțumesc.

Hai!

Da.

Aici a murit tatăl tău.

Am aflat.

A fost un om minunat.

De asta i-ai distrus viața, nu?

Tu crezi că eu nu regret?

Nu.

Chiar nu.

Ba mai mult,

cred că l-ai adus pe Lucian doar ca să ne chinuie în locul tău.

Doamne! Cred că tu nu știi ce vorbești.

Dar tu știi cine e Lucian? Ce știi despre el?

Tu l-ai pus să-l omoare pe Gheorghe?

Dar cine ești tu ca să mă tragi pe mine la răspundere?

Eu sunt copilul din flori al soțului tău!

Da. Eu sunt Călin Andronic.

N-ai să fii niciodată un Andronic cu adevărat!

Ascultă-mă bine. Dacă-ți iubești copiii așa cum pretinzi,

ai face bine să-l ții pe Lucian departe de ei.

Hai, mă, de ce dracu’ nu răspunzi?

Ce…

Ce dracu’ e asta?

Ce dracu’ e asta, mă?

Ce dracu’ e asta, frate?

- Ce cauți aici? - Eu? Tu ce cauți aici!

- Pe Lucian. - Da. Și eu la fel.

Ce mare s-a făcut! Când iese frățiorul meu?

- E surioară. - Frumos!

Te chem la botez, dacă ești generos cu darul.

Mă mai gândesc.

Hai, mă, că are și ea nevoie de bănuți!

Atunci nu mai bine o iau și o cresc direct eu?

Tu vrei să mă faci să râd. Să crești tu un copil?

Andreea…

Oricine ar face o treabă mai bună ca tine.

- Hai că ești nesimțit. - Știu.

Și tu m-ai prostit că ești vară-mea.

Asta era, nu? Te oftici că nu ți-am zis adevărul.

Ca să profiți de mine, sau de ce?

E OK. A profitat tata.

Ieși.

Ești un idiot. Sictir, ieși!

- Abia aștept! Am emoții. - De ce?

- Nu știu… dacă mama o să zică „nu”? - Eu cred c-o să zică „da”.

- Sper. Tata își dorește foarte mult. - Hopa! „Tata”?

Da, m-am hotărât să-i zic așa.

Îi datoram asta.

Dacă tot a venit vorba de datorii, și tu ai o datorie la mine.

- Ce? - Îmi datorezi o nuntă.

Da, n-am uitat, dar întâi să se căsătorească părinții mei.

Bine. Să zicem că ai o scuză.

Să nu rămână aici. O parchezi mai încolo, după curbă.

Bun, apoi cobori, mergi pe lângă casă și în garaj e o scară.

- Urci pe scară, pe terasă, da? - OK.

Camera cu vedere la piscină e camera mea.

Sub pat găsești pușca cu lunetă. O iei și-ți faci treaba.

- N-am nevoie. Am amortizor. - Lasă aia acolo, o să faci cum zic eu.

Nu ne permitem să ratăm, da?

Ai nevoie de lunetă ca să fii sigur că nimerești ținta.

- Adică pe Adela? - Da.

Dar ți-am zis că vreau pe Luca!

O să fie și Luca în casă.

Mă ocup eu să te întâlnești cu Luca.

Bun.

- E clar? - OK.

Bun. Hai la treabă.

Ce faci aici?

- De ce nu răspunzi la telefon? - Am treabă.

Ce treabă?

Am treabă, Andreea.

Vine poliția după mama.

- Noi chiar n-o ajutăm deloc? - Nu.

Ți-am zis.

Las-o, pentru că tu nu vezi că doar te încurcă?

- Da, mă Lucian, știu, dar… - Dar ce?

- Vrei să te duci după ea la pușcărie? - Pentru ce dracu’? Eu n-am făcut nimic!

- Păi și atunci? Las-o! - Cum s-o las, mă?

Las-o s-o aresteze și vedem noi după cum o scoatem.

Băi, Lucian, e acuzată de crimă. Nu o scoți așa…

Te rog! Ai încredere în mine.

Te rog.

- Am nevoie să mă ajuți cu ceva. - Cu ce?

Vreau s-o ții pe Adela la piscină.

De ce?

Pui prea multe întrebări!

Lucian! Dacă vrei să te ajut, îmi spui de ce!

Trebuie să vorbesc cu Paul ceva important.

- Despre? - O să-ți povestesc eu, după.

Și am nevoie ca ea să rămână afară la piscină.

Te descurci s-o ții pe Adela afară?

Da, mă descurc.

Hei!

Ai încredere în mine.

Da.

Ce faci, femeie?

- Uite… - Vrei să fugi?

Bre, lasă-mă… Da! Uite, trebuie să fug!

Din cauza ta, că pe tine te-a mâncat să spui acolo-șa tot

și pe mine m-a mâncat să te iau eu de bărbat!

- Unde fugi? - Unde? Vrei să dai și asta pe goarnă?

Nuțică, Nuțică, stai!

Stai, mă, Nuțică!

Lasă-mă, nu mai vorbi cu mine, gata!

Măi, Nuțică, nu trebuie decât să spui adevărul și ei or să te înțeleagă!

I-auzi! Hai zi, cam ce să înțeleagă? Că am ascuns atâta timp?

Că eu atâta timp n-am zis?

Zi, ce să înțeleagă?

Lasă că ai zis tu, ai zis Mitule, bravo, bravo bă, băiatule,

ai zis adevărul, acum ai conștiința curată,

e gata, bravo, te felicit!

Vai de mine!

Eu acum trebuie să fug în munți ca haiducul, să mă ascund acolo-șa…

- Nuțică, te rog, nu fugi! - Bre, lasă-mă în pace!

- Hai să spunem adevărul împreună! - Care „împreună”?

Care „împreună” că nu mai e împreună acia!

Nu mai e! Că tu te-ai dus acolo-șa și te-ai scos. Bravo!

Nuțică, dar nu semnez! Fii atentă, nu semnez

și spunem că am făcut amândoi crima, înțelegi?

Și mergem la pușcărie împreună, amândoi, dar te rog nu fugi,

că ăștia dacă te prind îți mai dau zece ani de temniță!

Bre, lasă-mă că nu fac temniță! Unde e banii?

E sub îngeraș!

Nu e!

Atunci în veveriță.

Care dracu’ de veveriță, unde e veveriță?

- Uite, veveriță! - Unde e banii?

- Înăuntru. - Acia e banii, da?

- Da. - Mânca-i-ai coada!

Auzi? Nuțică!

Alo, domnu’ Sebi?

Alo! Domnu’ Sebi! Nuțica a aflat tot și vrea să fugă. Veniți repede!

Da, hai că venim acum. Hai, pa.

- Ce faci, mă, pleci fără să mănânci? - Mă duc s-o arestez pe Nuți.

A aflat că știm tot.

Fugi repede. La pușcărie cu ea! Dar să mă suni să-mi spui cum a fost.

- Normal. - Mă suni, da?

- Hai, pa. - Pa.

- Gata, o arestează pe Nuți! - Nu se poate!

- Ba da! - Nu se poate!

- Asta am zis și eu. - Nu, mă refeream la altceva!

La ce?

- Mi s-a rupt apa! - Fată, tu naști!

Nu, nu, mai am câteva luni!

De unde? Eu cred că mai ai doar câteva ore!

- Adi! - Da!

- Cheamă repede Salvarea că naște Laura! - Lasă c-o duce Ilie cu limuzina!

Ilie! Unde ești mă?

A plecat s-o spele, revine într-o oră.

- Hai, hai sună la Salvare! - Sun, sun. Sun acum.

- Sună! - Du-te la Dorin!

- Hai, sună! - Sună?

Da, o Salvare în Butimanu pe strada Principală…

La Canele!

- La Cannelle! - La Cannelle!

- Vine, mă? - Aștept!

Hai s-o ducem înăuntru, haide, să stea jos până vin ăștia.

Dar nu te mai văita, că nu ești prima care naști!

Hai, mă, las-o să se vaite!

- Hei. - Ai emoții?

- Crezi c-o să zică „nu”? - Ei! Ești nebun?

Dacă mai aștepți, o să te ceară ea.

Nu-mi vine să cred. După atâția ani, în sfârșit împreună.

Da.

Da… A trecut atâta timp…

Mult.

Dar asta e șansa ta.

Să pleci de-aici, să nu te mai uiți în urmă, să scapi…

- Delia, ce e? - Nu-i nimic.

O să vorbim noi după aia, nu e nimic acum.

Nu te stresa. Vreau să ai o zi perfectă.

Stai puțin, mă îngrijorezi. Ce ai?

Măcar tu să fii fericit.

Hai, te aștept jos.

Vii, da?

Hai. Hai să bem ceva.

N-am chef.

Păi…

mă gândeam că poate așa îți mai trece.

Nu-mi vine să cred că ea

niciodată nu m-a plăcut pe mine pentru ceea ce sunt eu.

Când eram un Andronic, eram mult mai interesant.

Din contră.

Cum adică?

Adică, acum, de când nu mai ești un Andronic,

ești mult mai interesant.

- Pentru? - Pentru alte fete, zic.

Fugi de-aici. Cine crezi tu că se uită la mine?

O să te prinzi tu, nu?

Nu știu, că eu oricum nu-mi dau seama de nimic

și nici nu mai am nevoie și nu mai îmi trebuie.

Doar n-o să devii abstinent acum! E păcat de tine.

Dar ce înseamnă „abstinent”?

- Înseamnă atunci când nu mai… - Nu, nu… Nu chiar așa.

Doar că n-o să mai vreau

să mă mai îndrăgostesc niciodată, de nicio fată.

Perfect.

Doar de distracție.

Da.

Fără sentimente.

- Fără sentimente. - Fără.

Eu o să merg acasă să mă schimb. Vii, Călin?

Da.

Oricum, aici nu mai am ce să fac.

Doar nu credeai c-o să scoți ceva de la ea!

Prost eu!

Am crezut că acum, în ultimul ceas, o să recunoști ceva.

Nu pot.

Ce să fac, dacă nu pot?

Zău, lăsați-mă.

Oricum, știm că Lucian e vinovat.

A fost în Legiunea Străină.

Bebe a fost ucis cu o armă din Legiunea Străină.

- Mergem la poliție și o să spunem tot. - Da.

O să-ți primești pedeapsa.

Da!

Eu l-am pus pe Lucian să-l omoare pe Bebe. Poftim.

Asta vreți să auziți, da?

Dar înainte de asta,

Bebe trebuia să te omoare pe tine.

Doar că s-a răzgândit.

Și cu nea Gheorghe ce-ai avut?

Știa cine-i copilul lui Anghel.

Și nu eram dispusă încă să se afle.

Deci de-asta l-ai omorât.

De-asta l-ai omorât pe Gheorghe?

Spune, de-asta l-ai omorât?

Las-o. Nu merită.

Da.

O să mergem la poliție.

O să mergem la poliție!

Ce frumoasă ești!

Eu tot nu înțeleg ce sărbătorim noi astăzi.

Pe noi, ca familie.

Mă primiți și pe mine? Big hug!

Doamne, Doamne, Doamne…

Tată, nu crezi c-ar trebui s-o invităm și pe Martha la masă?

Am auzit. Nu e nevoie. Nu-mi trebuie mila voastră.

Nu e cazul. Lasă.

Ce e?

Am… am ceva… am uitat ceva.

Mă duc până afară să văd dacă a plecat Mihai.

- E târziu, n-are rost să se ducă acasă. - Da, așa e.

Sebi!

Ești acasă?

Sebi, trebuie să vorbim!

Of, Sebi!

De-ai ști cât de rău îmi pare!

Delia Drăghici.

Și dacă n-o să se rezolve nimic după anchetă? Spune-mi!

- Atunci sunt toate șansele să scape. - Dar cum face ăsta de scapă tot timpul?

- Bun! Și ce propui? - Nu știu!

Tot ce vreau e să plătească!

Cel mai bine ar fi să mergem la poliție.

Băi, Mihai, pe bune?

Nu m-ai învățat că nu e bine să-ți faci dreptate?

Da, dar nu eram în locul tău!

Acum sunt! Și înțeleg exact ce-ai simțit!

- Auzi? De când vorbești așa cu mine? - Vorbesc cum vreau eu.

- Da? Și atunci de ce nu ți-ai ținut gura? - Poftim?

De ce le-ai zis că m-am culcat cu tine?

- Și ce, ți-e rușine, sau ce? - Da, poate că mi-e rușine!

Super!

- Dar nu, că eu sunt proastă! - Da, ești, pentru că înțelegi altceva!

Da, Luca, da!

Am crezut că poți să mă vezi altfel, înțelegi?

Am crezut că nu mai sunt o servitoare pentru tine,

că am crezut că putem să fim și noi împreună, așa, pe bune, înțelegi?

Să nu ne mai pese de ceilalți!

- Eram beți amândoi! - Și ce?

Și…

Dacă eram treaz, nu m-aș fi atins de tine!

De ce ești, mă, nesimțit? De ce ești nesimțit?

Stela! Stela, oprește-te!

Înțelege odată că nu ești genul meu!

Îmi pare rău, dar chiar nu ești!

- Nuțică! Nuțică, nu te las! - Bre, lasă-mă…

Faci cea mai mare greșeală!

Nu, Mitule, cea mai mare greșeală a fost că te-am luat pe tine de bărbat!

Te rog, nu pleca!

Ți-ai făcut bagajul?

Sebi… Sebi, te rog frumos.

- Te rog frumos, nu face asta, Sebi. - Gata, liniștește-te, te rog mult. Hai.

Sebi, te rog frumos.

Sebi, te implor! Am vrut doar să fie bine la fata mea!

Unde? Unde e Laura? A venit Salvarea?

- Da. - Pe bune?

Medicul e înăuntru.

Fii-ta n-a mai avut răbdare și a ieșit.

- Fii-mea? - Dar nu aștepta băiat?

Ai fată. A avut dreptate Florica.

Hai, curaj. Du-te să-ți vezi progenitura.

Mai am o fată?

Ce faci?

Vin acuma.

- Ce ai acolo? - Am găsit eu ceva… căutam…

Hai să mergem la masă, să nu ne aștepte… hai că vin imediat.

- Acuma vin. - Hai.

- Ce faci, Paul, ce tot cauți? - Nimic, am…

Paul, ce-i ăla?

Era pentru mai târziu, dar mă rog,

niciodată nu știi când e momentul potrivit să…

Nu…

Păi n-am întrebat nimic. Ai zis deja „nu”?

Adică…

Nu… nu-mi vine să cred.

Iartă-mă… haide, întreabă-mă.

Hai, întreabă-mă!

Vrei să fii soția mea?

Da!

Îți spun cine l-a omorât pe Bebe,

dacă-mi juri că n-o să-i spui niciodată adevărul lui Paul, despre tatăl vostru.

- Cine l-a omorât pe Bebe? - Jură mai întâi.

Jură pe viața copiilor tăi că n-o să-o spui nimic lui Paul.

Bine, jur.

Pe bune, trebuie să plătească, nu are cum să scape așa!

Hai că așa va fi. O să plătească, îți promit!

Ia uite-i, ce frumos! Cei doi frați orfani!

- L-ai ucis pe Gheorghe! - Ce?

L-ai ucis pe Gheorghe, recunoaște!

- Nu știu despre ce vorbești. - Nu știi?

- Vrei să-ți spun eu? - Gata, Călin.

- Lucian, știm tot. - Tot, ce?

Cu o armă din Legiune l-ai ucis pe Gheorghe.

Bă, băieți, bă, vă uitați prea mult la filme cu spioni!

Mai și râzi!

- Mai și râzi. Am verificat. - Așa…

- Știm c-ai fost în Legiunea Străină. - A, da!

Dar n-am nicio armă la mine.

Nu e ca și cum poți să pleci cu arma la pachet, de acolo.

Cumva ai făcut rost de una. I-ai împușcat și pe Gheorghe și pe Bebe.

Așa e… da…

M-ați prins. Mă predau!

Hai, mă, că n-am timp de așa ceva!

Martha a mărturisit tot!

Da, e o babă senilă. Altceva?

Nimic.

Mai vedem noi.

Vedem ce zice și poliția.

- Luca? - Luca! Ce-i?

- Luca! - Ce-i asta?

- Adeluța! Ce mai faci? - Tu n-ai ce să cauți aici.

Dar nu pot să mai vorbesc și eu cu surioara mea?

Nu, ai pierdut dreptul ăsta

din clipa când te-ai hotărât să-mi furi viața.

- Vai! Dar ție încă nu ți-a trecut? - N-o să-mi treacă niciodată.

Dar chiar nu pot să fac nimic ca să mă ierți?

Nu! Nu există nimic pe lumea asta care să mă facă să te iert!

Într-o zi o să-mi mulțumești pentru asta.

Mitule…

Sper să crăpi!