Original subtitles

Chiar mă bucur c-ai rămas la noi.

Da, și eu.

Aici ești în siguranță.

- I-ai spus? - Cine, eu? Nu.

Știți că vă aud, nu?

- Ce să-mi spuneți? - Nimic.

Am zis eu ceva greșit?

Ai zis că aici o să fiu mereu în siguranță.

Păi da, așa e.

Adică, așa e și vorba aia…

„Aici ești în siguranță”.

Nu? N-o știți?

În fine.

Zi, mă, s-a întâmplat ceva?

N-auzi, mă? Nimic!

Gata!

- ’Neața. - ’Neața!

- Bună dimineața. - ’Neața!

Cafea.

Dar cam târziu, cam târziu!

Am dormit foarte prost.

De ce?

Am visat urât.

Tu încă te gândești la Gheorghe.

Da.

Și la seara aia.

Bro…

Ar fi bine să te duci la un psiholog.

Adică ce, mă? Eu am bani de psiholog?

Sau ce, sunt psihopat? Sau cum?

E o diferență. În fine.

Poate așa ai…

nu știu, reuși să-ți aduci aminte tot.

Tot?

Pe mine vă rog să mă scuzați. Mă duc acasă.

- Hai că vin cu tine. - Nu, nu-i nevoie. Te sun când ajung.

- Ești sigură? - Da.

Pa.

- Hai că te conduc. - Hai.

- Pa! - Pa!

Ți-a trecut?

Te-ai calmat acia?

Zi, bre!

Zi, mai vrei să zici acia adevărul? Of, Doamne!

Of, of, bă, băiatule!

Păi ce facem noi, Mitușu? Că noi avem treabă!

Uite, vine copilul…

Că dacă e ca Andreea… vai de mine ce pretenții!

Și trebuie să cumpărăm pătuț,

jucărioare,

costumașe acolo-șa…

Bre, mă asculți sau vorbesc cu dușii de pe lume?

Nuțică…

Eu te iubesc așa cum ești.

Bre, ai intrat în anul morții acia! Haide, am înțeles!

Nuțică…

eu vorbesc serios.

Mitule…

Bă, băiatule, tu ești bolnav și nu știi cum să-mi spui?

Zi, bre, cât mai ai de trăit acia!

Nu e gata masa? Că eu trebuie să plec!

Unde pleci?

Mă grăbesc că am programare la ecograf.

Aoleu… păi și te duci așa, singurică?

Hai să vin, mamă, cu tine! Hai!

Nu, că până te îmbraci tu, trece anul. Nu, mă duc singură.

Hai, fă, fetică, imediat mă îmbrac acia! Păi ce, tu ești îmbrăcată?

Păi nu, dar până mă îmbrac eu, tu-mi pui de mâncare,

mănânc și plec repede, mai bine așa!

Cum vrei tu, fata lu’ mama!

Aoleu…

Mitule, ce e? Mă iubești, da?

Uite, pune masa acia dacă mă iubești.

Vai de capul și de zilele mele!

Vai de mine!

Doamne! Nu pot să cred că te-ai întors!

S-a întâmplat ceva?

Nu. Mi-a dat mesaj unchiul Paul, a zis că vrea să fim toți.

Păi mie nu mi-a zis nimica.

Ah, ce mă bucur c-ai venit!

- Doamna Delia… - Da!

- Unde duc bagajul? - Cum unde? La mansardă.

- Avem o problemă cu spațiul locativ. - Adică?

E inundație?

Nu, îți explic eu. Du bagajele, Ilie, în camera de oaspeți.

Păi care dintre ele, că la câți oaspeți avem…

- Ilie! - Bine.

- Poftim? - Nu te ambala!

- Ce, mi-ați luat camera? - Nu ți-a luat nimeni nicio cameră.

După ce-a murit Mona, Paul n-a mai putut să doarmă în dormitorul lui!

Bun, atunci o să iau eu camera lui.

Nu se poate, pentru că acolo stă nepotul Lucian.

- Nu mai scăpăm de ăsta! - Nu.

- ’Neața. - Bună.

’Neața, verișoară.

Să știi că am știut mereu că Andreea nu-i fata lui Paul.

Cum?

Era prea bună și-mi venea să mă dau la ea!

Mersi.

Ești un drăguț.

Mă duc, că mă așteaptă Paul.

- Măi, Luca! - Ce e?

Treci în casă!

Treci, că numai prostii faci, de cum ai venit!

Ce-ai făcut, mă?

Ce faci, mă, dormi pe tine?

Adu și tu o lavetă, ceva.

Floppy!

Ce e?

Ce faci, mă, la ce te gândești?

Ți-am zis că am visat urât.

- Bro, dar nu înțeleg, ce-ai visat? - Pe Lucian.

Dacă tot zici că n-ai bani de psiholog,

hai măcar să vorbim noi.

Ia zi.

Am visat că Lucian era în seara aia acolo la spălătorie,

când nea Gheorghe a fost omorât.

Dacă el chiar a fost acolo?

Adică, ăsta să nu fie un coșmar și tu chiar să retrăiești momentul.

Nu… cred că am vorbit prea mult de Lucian și am rămas obsedat de el.

Numai la el mă gândesc. Lucian în sus, Lucian în jos…

Eu nu cred că e doar atât.

Chiar cred că Lucian l-a omorât pe nea Gheorghe.

Fugi, mă, de-aici, tu crezi că Lucian e ucigaș?

Da.

Și eu am avut încredere în el!

Dacă de asta Martha i-a dat acțiunile?

Și el să fi omorât pentru ea.

Și să nu fie prima dată.

Poate c-am văzut noi prea multe filme.

Nu, eu cred că e pe bune de data asta.

Băi, vă rog frumos,

să nu mai vorbim de chestia asta, mi-e frică.

Bro, stai jos, ce-ai, calmează-te!

Așa mai facem noi din când în când, ne apucă așa să ne jucăm de-a detectivii.

Da, măi, stai liniștit.

Ești bine?

Da.

Doar că am ținut mult la nea Gheorghe.

Și noi.

- I-ai spus? - Hai, mă, lasă-mă în pace!

- Stela, dacă nu spui tu, spun eu. - Cui să-i spun?

- Lui Paul, lu’ Delia… - Mi-e frică, Florica, înțelegi?

Cineva trebuie să știe!

Mamă, ce foame mi-e!

Ăștia m-au luat de dimineață.

- M-au trimis la aeroport. - Dar ce-ai făcut la aeroport?

L-am adus pe Luca acasă.

Luca e aici?

Da, e în living, cu maică-sa.

Să vezi ce-a pus botul când i-am spus că nu mai are mansarda!

Acum e momentul.

- Du-te. - Crezi?

Când e Luca, Delia e mai blândă. Hai.

- Ce moment, mă? - Nu te băga, Ilie, că e între noi.

- Hai, Stela. - Bine.

- Ce e, mă? - Lasă, mă, că nu e treaba ta.

Zi, cum a fost? Ți-ai făcut prieteni pe-acolo?

- Ți-ai făcut prietene? Cum a fost? - Mamă!

Ce e, vreau să știu și eu, sunt curioasă!

Bună dimineața.

Bună, Luca.

Două cafele, Stela. Atât.

Ce e, Stela, ești supărată pe mine?

Să știi că meritai să-ți tai mai mult din salariu.

Doamnă, trebuie să vă zic ceva.

Ai grijă ce zici, că eu nu m-am atins de tine!

Lucian o șantajează pe doamna Martha

cu o scrisoare scrisă de tatăl dumneavoastră.

Nu înțeleg. Ce vrei să zici?

Domnul Anghel s-a sinucis și a lăsat o scrisoare de adio

pe care mama, în loc s-o ardă a păstrat-o,

dar eu n-am știut că e important, să știți.

Tata nu s-a sinucis!

Ba da.

Și doar mama și doamna Martha știau asta.

Mamă, ești bine?

Da…

Chiar…

Chiar îmi explic unele lucruri.

Ce bine c-ai venit acasă!

E foarte frumos.

- E prea mic? - Nu!

- E prea devreme, nu? - Nu… știu.

Voi aveți o poveste complicată.

Și am pierdut atâta timp că nu mai…

Vreau doar să fie soția mea cât mai repede și gata.

Mă bucur pentru voi.

Auzi? Dar dacă zice „nu” ce fac?

Nu te mai gândi la asta. Tu fă ce simți.

Și o să simt o familie fericită?

Deranjez?

Nu, nu! Nu, chiar voiam să vorbesc cu tine.

Despre ce?

Să-ți spun de ce l-am chemat pe Luca și… adică o să avem…

o să facem o mică adunare de familie.

Paul…

vrea s-o ceară pe… Ana.

Și sunt foarte fericit.

Se vede! Mă bucur foarte tare pentru tine.

E frumos!

Voiai să zici ceva?

Nu…

Asta cu…

Asta cu Luca… de ce l-ai chemat, da.

- De asta. - Felicitări.

Nu știu ce cadou o să vă iau,

dar o să mă asigur că o să aveți o zi superbă.

Dacă Ana zice „da”, restul nu mai contează.

Uiți în ce familie ești!

Tatăl Nostru care ești în ceruri…

Hai, bre, că mi se răcește crenvurștii acia!

Dar nu spui Tatăl Nostru?

Dar eu zic în gând, nu deranjez pe nimenea.

- Gata, plec. - Unde, făi, fetică?

Stai acia frumos, la masă, mănânci ca omul…

- Nu mai am timp! - Vai de capul meu acia…

- Hei. - Bună ziua.

Pleci? Vreau să vorbim ceva.

Am întârziat la ecografie, dar dacă vrei vorbim după.

Sau mai bine vorbim pe drum. Nu vrei să vin cu tine?

Ba da!

Andreeo! Vai de capul meu!

Vezi, Mitule? Vezi că p-ăsta-l vrea?

Poate că o să aibă grijă de Andreea și de copilaș

când n-o să mai fim pe-aici!

Ce vorbești? Păi eu mor mâine?

Sunt veșnică, bre, ca Loredana!

Deci e grav, nu?

Destul de grav.

Și ce facem acum? Că doar n-o să facă pușcărie!

Cât?

Vreau să știu cât o să iau.

Nicule, dacă semnezi confesiunea s-ar putea să scapi fără nicio acuzație.

Și Mitu?

Băi, Nicule, de Mitu îți arde ție acum?

De Mitu nu pot să-ți garantez, dar s-ar putea să-și ia cu suspendare.

Doamne ferește! Mă, tu ești nebun?

Cum ai putut să te bagi în așa ceva?

Cred că de data asta am dat-o rău în bară.

Zici?

Am crezut că…

Că ce, mă? Că nu e grav?

Că ce? Că-l ajuți pe prietenul tău Mitu, sau ce?

Da.

Măi, Nicule, e vorba de moartea unui om!

Știu. Crezi că nu știu?

Nu cred că trece soră-mea peste treaba asta, să știi!

Hai, mă, nu mai cobi și tu!

Tata s-a sinucis.

Mi-ai ascuns atâta timp lucrul ăsta.

Mi-ai zis c-a fost un accident, când el și-a pus pușca la tâmplă.

Tu l-ai omorât!

Din cauza ta a făcut asta.

Da.

Da!

Și de ce n-ai zis nimic? Din mândrie, din…?

Da.

La început, da, din mândrie.

Dar pe urmă, când au venit banii de la asigurări

și ne-au salvat televiziunea din faliment,

am preferat să tac.

Cu asta te șantajează Lucian?

Da.

Știe c-am făcut fraudă la asigurări.

Putem pierde tot.

Și de ce n-ai zis nimic?

Păi… cum să fac?

Știi cum e Paul.

El ar fi vrut să se știe adevărul.

Ar fi renunțat la tot.

O să-i spun lui Paul.

Nu!

Nu, Delia, te rog, nu fă asta!

- O să aștept să… - Nu… te rog…

O să-l las să-și anunțe logodna cu Ana Maria, nu vreau să-i stric ziua.

Nu, Delia…

- Trebuie să dăm toate cărțile pe față. - Delia, nu fă asta!

- E timpul. - Te rog frumos, nu fă asta!

Delia, te rog, nu!

O să mă dea afară.

Ce?

O să mă dea afară.

De ce?

Din cauza Floricăi.

Cum, din cauza Floricăi?

Ea m-a pus să zic adevărul.

Ce adevăr, mă?

Ilie,

eu am găsit o scrisoare

și i-am dat-o lui Nuți ca să scap de ea.

Și cumva scrisoarea aia a ajuns la Lucian

și el s-a folosit de ea ca să pună mâna pe acțiuni.

Ce scrisoare?

Anghel Andronic s-a sinucis.

Eu am găsit scrisoarea printre lucrurile mamei.

Stelo, Stelo…

Are dreptate Florica.

Meriți tot ce ți se întâmplă.

Cât să te mai ierte omul, mă?

- Dar… - Niciun „dar”!

- M-am săturat să-ți iau apărarea mereu! - Dar eu n-am știut!

N-ai știut! Gata!

Nici nu vreau să te mai aud! Să nu te mai aud!

Nici nu pot s-o mai văd pe Martha după ce și-a bătut joc de Adela.

Sau poate că a fost forțată.

Rodica, ești naivă!

Eu sunt convinsă că ăsta era planul ei de la bun început, să ne umilească.

Părea sinceră, să știi!

Joacă bine teatru.

Poate că e altceva.

Orice ar fi, Paul e copilul ei. Trebuia să-i spună.

Ana…

Mergem la muncă?

Păi mai mergem la muncă?

Adică?

Păi, dacă e Lucian șeful…

Eu încă lucrez acolo și la fel și tu.

Păi și dacă ne dă afară?

Rodica, nu uita că Lucian nu e singurul care are acțiuni.

Nu vă dă nimeni afară!

Da, așa e. Hai să mergem.

Să aveți o zi ușoară.

- Mulțumim. - Mulțumim.

Vreau să mă întorc mai devreme să iau masa cu tine și cu Paul.

Da? De ce?

Am nevoie de un motiv să iau masa cu părinții mei?

Nu, normal că nu!

- Pa. - Mai vorbim, da?

Eram aici…

Ascultam muzică…

It’s Friday

It’s Friday again

Friday

Și nu-mi dau seama dacă a venit sau nu cineva.

Era Lucian?

Acum, că mă întrebi direct… aș zice că nu.

Dar nu știu.

Nu știu, să te lăsăm singur?

Poate așa îți aduci aminte.

Nea Gheorghe!

Am mai încercat, și degeaba.

Te cred, doar că e extrem de important să aflăm cine a fost.

Crezi că eu nu știu chestia asta?

Nu crezi că de-aia am un blocaj?

Te simți vinovat pentru ce s-a întâmplat?

Normal că mă simt vinovat.

Că dacă eram puțin mai atent…

poate vedeam măcar cine e.

Sau cine știe, poate-l salvam pe nea Gheorghe!

Floppy, nu ai de ce să te simți vinovat.

E ușor să zici asta, dar nu pot, nu pot! O să…

N-o să mă iert niciodată pentru chestia asta!

- Floppy, te rog, stai puțin! Floppy! - Lasă-l!

Are nevoie să fie singur.

Eu știu cel mai bine cum e să cari povara asta.

Ani de zile m-a chinuit moartea părinților mei.

Mitule, situația e următoarea.

Că se naște copilul, dar trebuie să facem botezul.

Ce să facem… Poate la Butimanu.

Ei, un’ să-l facem? Toate matracucele alea dă din clanță

că a făcut nemăritată, că nu știu ce… că…

Dă-te dracu’ de-acia, vezi-ți de treaba ta!

Și atunci, Mitule, ce facem?

Găsești tu acia o bisericuță, frumos, da, băiatule?

Așa… Și-mi iei și mie o rochițică frumoasă, da…

Așa… și local aranjează Lusian…

- Cine? - Lusian…

- Îl cheamă Lucian. - Lasă bre, că în germană așa se zice.

- Și rezolvăm noi. - Păi da, dar cu ce bani?

De la dar, că vine omul, dar dă și după aia te înțelegi cu ăla colo-șa,

îi dai după și-ți mai și rămâne.

- Da. - Bine.

Eu…

Mă duc să caut o biserică.

Așa, foarte bine.

Că nu-ți dau să mănânci acia pe pomană.

- Aoleu, Mituș! - Ce e?

Bre!

Trebuie costumaș!

Păi dar eu am ăla de la logodna noastră!

- Pentru copilaș… - Păi mă duc eu să cumpăr.

Așa. Iei… fii atent acia.

Iei unul albastru, da? Sau roz.

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile!

Doamne, nu pot să cred că e fetiță!

- Asta-ți doreai? - Da, sincer da, pentru că nu știu,

cred că m-aș pricepe mai bine să cresc o fetiță decât un băiețel.

O să fii o mamă bună, oricum.

Ce?

Ești frumoasă, Andreea.

Nu trebuia să fac asta?

Ba da.

Ți-au mutat biroul?

Dar nu m-a anunțat nimeni.

Tania!

Da.

- Unde e biroul meu? - Nu mai e.

- Asta văd, dar unde e? - Lucian a dat ordin să fie mutat.

- Unde? - La gunoi.

Deranjez?

Nu cred!

De ce nu mi-ai zis că vii?

- M-a chemat Paul. - De ce?

Vrea s-o ceară pe Ana de soție. Mi-a zis mama.

- A, înțeleg. - Dar tu unde te duci?

Eu? Mă duc la muncă, la televiziune. Am și întârziat.

Da, am uitat că te joci de-a munca.

Auzi? Tu să nu glumești cu mine cu chestiile astea, că eu măcar fac ceva.

Și eu. Am barul ăla în Spania.

Da?

Și? Merge?

Merge cât să nu dau faliment.

De-aia n-ai plătit-o pe Stela cât a fost la tine.

- Stela nu de asta s-a întors. - Dar de ce?

Într-o seară, ne-am îmbătat și, dintr-una într-alta…

- Te-ai culcat cu Stela! - Mai încet! Da!

Păi și?

Păi și se comporta de parcă am fi împreună.

Când i-am zis că a fost o greșeală, s-a supărat și a dispărut.

Hai, mă, Luca, dar tu nu te înveți niciodată minte!

- Eram beat. - Nu e o scuză!

Luca, chiar trebuie să-ți amintesc

că era să te împuște nebunul ăla c-ai lăsat-o gravidă pe fie-sa?

- Nu, nu-mi aminti. - Ba da, îți amintesc.

Că poate așa schimbi și tu ceva la tine. Hai că am plecat, am întârziat.

Bine ai venit!

- Te pup, pa! - Pa!

- Pleacă! - Mickișor, dar sunt soțul tău…

Michiduță!

Micki!

Mickișor!

- Micki! - Mă, tu n-auzi să pleci?

Dar ai auzit ce-a zis Sebi. O să scap!

- Nicule, tu ești un criminal! - Eu? Dar n-am omorât pe nimeni!

- Eu doar l-am mutat de colo-colo! - Tot aia e! Pleacă!

Mihaela… te rog…

Pleacă. Te rog să pleci.

Tu vorbești serios?

Da.

Pleacă.

Hai, șefa, că trece! Îl ierți tu!

De data asta nu-l mai iert, Adi. A călcat rău pe bec!

Păi? Te-a înșelat?

Mai rău! Era să intre la pușcărie!

Nicu?

Dar n-are el față de infractor!

Așa am zis și eu când l-am luat.

Am zis, ce-o face el, dar n-are mutră de pușcăriaș.

Dar uite că m-am înșelat.

Păi…

- Ce-a făcut? - A tăinuit o crimă.

- Nicu? - Da, măi, Nicu!

Nicu știa că Mitu și cu Nuți l-au omorât pe bunicul Adelei

și i-a mai și ajutat să mute cadavrul!

Stai un pic! Noi vorbim în continuare de același Nicu?

Da. Și dacă nu era frate-meu să facă o înțelegere cu el și cu Mitu

ca s-o dea în gât pe Nuți, acum făceam vizite conjugale!

Păi… o s-o salte pe Nuți?

Nu știu, asta mă interesează pe mine acum?

Eu trăiesc în casă cu criminalul!

Am auzit că vrei s-o ceri de soție pe Ana.

Și? Te opui?

Nu! Dimpotrivă.

Mă bucur pentru tine și vreau să fiți fericiți.

Știu că tu mă urăști, dar eu tot vreau ce e mai bine pentru tine.

Atunci rămâi departe de Adela și de Ana.

Mulțumesc.

O să fie mâine o masă aici, anunț logodna,

și tu nu ești invitată.

Păi dacă asta îți dă ție satisfacție, foarte bine.

Nu vă deranjez.

Și…

te anunț că în curând o să plec de aici.

Stai, cum adică să pleci? Asta e și casa ta, nu?

Nu cu tine și Lucian aici.

Bun.

Dacă așa o să te simți tu mai fericit…

faci cum vrei.

Da.

De fapt, tu niciodată n-ai fost cu adevărat aici.

- Tot tu ai ceva de reproșat? - Da, Paul.

Pentru că tu nu ai vrut niciodată să conduci compania asta.

Tu ai făcut totul din obligație.

Da, așa e. Ai dreptate. Pentru tata.

Numai pentru el am rămas aici.

Numai pentru el, așa este.

Bun, atunci e mai bine, poate, să pleci.

Ce faceți, redecorați?

Lucian mi-a aruncat biroul.

Poftim?

Da. Și m-a scos și din toate proiectele.

N-are cum să te dea afară.

Nu, dar mă trece pe linia moartă.

Joacă meschin.

Dar n-o să reușească să te dea la o parte.

Și la ce bun tot războiul ăsta?

Păi și ce faci? Renunți așa ușor?

Nu, Mihai, dar o să-mi pună foarte multe piedici și până la urmă o să plec eu.

Îl cunosc, îi știu stilul.

Dar uiți că suntem și noi aici.

Oameni care țin la tine.

Și în plus, nu deține pachetul majoritar.

Degeaba. Are cele mai multe acțiuni, deci cea mai mare putere.

Dar ție chiar îți place să lucrezi aici.

Nu renunța, te rog.

Nu renunț.

Nu pot să mă lupt cu el la nesfârșit!

Nea Mitule, ascultă-mă. După ce semnezi înțelegerea,

eu o să vorbesc cu judecătorul și o să-i explic că ai cooperat.

Crede-mă c-o să-ți iei cu suspendare.

- Și Nuțica? - Și Nuțica, ce?

A fost un accident!

Accident a fost până ați ascuns voi cadavrul

și după aia v-ați jucat cu el de-a v-ați-ascunselea, înțelegi?

Și dac-o să mă urască?

Nea Mitule, crede-mă că faci foarte bine ce faci.

Te rog frumos, nu te răzgândi! Am declarația lui Nicu,

vă duceți amândoi la pușcărie, tu mă auzi?

Vai de mine!

- Vai de mine! - Ce e, ce s-a întâmplat?

- Am rău! - De ce?

De Snagov!

Dar s-a mutat cârciuma din Butimanu la noi pe debarcader?

- Sărut-mâna! - Când acolo, am nimerit la bordel.

- E bordeaux, Mituș, nu bordel! - Așa…

Eu mă duc la Nuțica.

Vai, ce rău îmi e!

Hai, ai grijă.

Eu, în locul lui, aș sta departe și de ea și de casa aia.

Tu ce faci? Ce-i cu tine?

Ia uite, tremur.

N-am băut nimic azi.

Am înțeles.

Stai să văd dacă pot să rezolv ceva. Nu promit, dar încerc.

Dar ce, e barca ta?

Nu, e a unui prieten, dar mă mai joc cu ea așa din când în când.

Păi și ce faci, nu mă inviți?

Stai un pic să văd dacă pot să rezolv ceva aici.

- Și sunt și în ziua liberă, ca să știi! - Hai, că ne-am scos!

- Hai. - Hai.

- Bine-ai venit pe Titanic. - Hai, bine te-am găsit.

Ușor, ușor…

Mersi.

Ești mai bine?

Nu sunt mai bine. Dar încerc să mă calmez.

Bro, îmi pare rău pentru mai devreme, dar…

Nu, mie-mi pare rău că nu vreau să pară ca și cum…

nu sunt în regulă.

Dar nu sunt în regulă.

Să știi că, na, chiar te înțelegem.

Pe bune.

Nici nu vreau să mă gândesc cum era să fiu în locul tău. Adică…

Chiar cred că…

a fost groaznic să vezi ce-ai văzut tu.

Am văzut un om murind în fața mea.

E foarte greu să explic ceea ce am simțit.

Să vezi un om cum moare în fața ochilor tăi,

sub ochii tăi…

E o chestie pe care eu…

n-o să pot s-o uit niciodată.

Și știind că s-ar putea ca criminalul să fie un om pe care eu îl văd zi de zi,

păi, Călin, chestia asta pe mine mă sperie.

Adică nu putem să avem încredere în nimeni,

nimeni nu-i ceea ce pare și…

Eu nu vreau să trăiesc într-o lume ca asta!

Bro…

Chiar… chiar te înțeleg.

Și să știi că,

chiar dacă eu și cu Mihai…

îl suspectăm pe Lucian pentru crima asta,

n-o să te forțăm niciodată pe tine să crezi același lucru.

- Știu. - OK.

Și nu vreau să te sperii când o să-ți spun că…

da,

de ceva timp am început să…

caut tot felul de lucruri despre trecutul lui Lucian.

Și ce-ai găsit?

Nimic. Nimic relevant.

Unde-a făcut liceul, facultatea… Chestii de genul ăsta.

Și armata.

Diana mi-a zis că el a fost „in the army”.

Dar poate c-a făcut armata cât a stat în America.

Da, e ciudat că el nu pare genul.

Da, nu…

Chiar nu pare, dar nu înțeleg de ce nu am găsit nimic despre asta.

O fi fost un agent CIA, din ăla sub acoperire.

Ori asta, ori…

și tu ai văzut prea multe filme.

Măi, eu am văzut multe filme.

Îți promit c-o să caut.

Trebuie să căutăm.

Că dacă el e ucigașul lui nea Gheorghe,

eu vreau să plătească.

Da…

Chiar merită asta.

Da.

Bine.

Atunci…

o să încep să fac săpături în direcția asta.

Eu nu mă pricep la IT.

Și nici nu mă duce mintea, dar…

pe tine, da.

Hai c-o să comandăm să mâncăm ceva aici.

Ce bine, că mi-e foame de mor!

- Salut. - Salut.

- Bună. - Aveam cumva ședință și nu știu eu?

Da, avem. Vreau să vorbim despre biroul meu.

Cine te crezi să-mi muți biroul?

Adela, tu ești bine?

Normal că nu e bine! I-ai aruncat biroul la gunoi!

A, da!

- O, ziua asta e din ce în ce mai bună! - Nu te băga!

- Dar ce-am zis, dragă? - De ce-ai făcut asta?

Pentru că ai un birou nou, în corpul B.

Ce?

Da. Cu vedere la grădină, e și mai aproape de studioul de Știri…

- Adică nu mă dai afară? - Eu? Nu!

Dar m-ai scos din toate proiectele!

Da, Adela, ca să fii liberă să-ți alegi ce vrei tu!

- E o capcană. - „E o capcană”!

Nu, Adela, chiar vreau să facem pace.

Ești un bun profesionist și nu vreau să te pierd.

Business first!

Stai, mă, puțin, tu chiar ai o părere bună despre asta?

Nu te băga, Andreea.

O să aflu eu ce pui tu la cale.

Mihai, gata, te rog! Vreau doar să-mi văd de muncă.

- Adela… - Adela!

Hai.

Să fie într-un ceas bun.

Să fie.

Dar eu nu dau mâna cu tine.

Hai să comandăm.

Și cel mai mare defect al meu este că nu știu să-mi aleg bărbații.

Cel mai mare defect al meu este că nu prea mai sunt femei.

- Da. - Hai să bem!

- Haide! - Noroc!

Eu zic să ne oprim, că am început să exagerăm.

Nu, te rog eu, du-te și mai ia o sticlă! Mai ia o sticlă!

Eu mă duc, dar să știi că…

nu prea am cum să-ți înec amarul.

Amarul vieții mele!

Aoleu, cât de proastă sunt!

Să știi că proastă nu ești.

Ba da, sunt proastă, că altfel n-aș fi singură acum.

O femeie frumoasă ca tine n-are cum să fie singură.

N-are cum. N-are cum!

Dar ce știi tu să faci curte!

Nu, chiar spun adevărul. Pe cuvânt!

Dar unde v-au învățat pe voi chestia asta? La procuratură sau…?

Se numește fli… flirt de Butimanu. Hai că mi-a ieșit.

Bună, asta a fost bună.

Și ce v-a mai învățat pe voi la Butimanu?

Băi, ne-au învățat o grămadă de chestii, o să râzi.

Adică…

am învățat că…

asta e catifea…

- Culoarea asta e bordeaux, nu? - Bordeaux.

Mai știu de… fuchsia…

Și roz pudrat.

- Fanat. - Roz pudrat.

Și mai știu… mai știu o grămadă de chestii.

Asta nu merge, bre, c-am avut-o la înmormântare, dă-o dracu’…

Așa…

Ia să vedem…

Uite, asta-i frumușică.

- Sărut-mâna… - Ce mă iei cu „sărut-mâna”?

- Ia zi, ce-ai venit? - Andreea e?

Nu e, bre. Ce vrei de la ea?

Vreau să-i zic ceva.

Așa… ce să-i zici?

N-ai ce să-i zici.

- Păi, vin de la bufet… - Așa, și nu mă interesează…

Da… Micki e supărată pe Nicu…

Păi de ce?

Nu mai merge motorașul la Nicu Piticu. Vai de capul meu!

Nu, bre!

- Nicu… - Da… Piticu…

Așa, Nicu zicea că…

Ia, Mitule, vino încoace, că ne zice de Nicu Piticu.

Ce cauți, mă, băiete, aici?

Ce cauți aici?

A venit la Andreea că cică are să zică el ceva.

Hai, valea!

Nu-i acasă Andreea, hai, valea. Valea!

Lasă-l, bre, lasă-l acia, zi ce-ai de zis, hai!

Nu, că nu-i nimic important.

Am și uitat.

Lăsați.

Lasă că știe pe unde-i ușa.

Pui pariu cu tine că nici n-avea nimica să zică, dar vine el acia la Andreea!

- Lasă că e bine să aibă pretendenți. - Ei, ce vorbești!

Poate găsește tată la copilaș.

Ce mai trebuie?

Păi nu-l avem acia pe Lusian?

Ce am nevoie de babardelul ăsta?

Auzi? Fii atent. Fii atent că cred că m-am…

Uite acia, m-am rezolvat cu rochia de botez.

Fii atent, că eu n-am purtat-o p-asta

și uite ce frumusețe de rochiță e acia.

Ia să vezi! Ia ajută-mă! Ajută-mă puțin!

Că eu de intrat intru în ea, dar doar să mă închizi.

Ia uite, bre, ce frumușică e!

Ia vezi!

Ia uite, zici că-s zână.

- Să nu-ți fie frig. - Lasă că pui ceva pe mine. Hai.

Uite, frumusețe de rochie și acum…

- Măi, Nuțică… - Îți place? Ce faci, mi-o rupi?

- Gata. - Așa.

Aoleu, Mitule, și când oi lua eu pe ăla micul,

nepoțelul nostru sau nepoțica noastră…

Bre Mitușul meu, Doamne!

- Ia să-l ia mamaie-n brațe! - Ești ca o zână.

Aoleu! Da, bre, Mitule, nu-ți place?

Ilie!

- Ilie! - Da!

Măi, ți-am adus un sandvici.

Nu mănânc, nu mi-e foame.

Aoleu, ce nu ți-e bine?

Păi ție ți-e mereu foame!

- Sunt un prost, Florico. - De ce?

Pentru că i-am luat mereu apărarea c-am crezut că-i fată bună.

Dar ea e o proastă, mai proastă ca mine.

- A… tu de Stela zici? - Dar de cine?

Am auzit în bucătărie. Mamă, mamă, ce-ai mai certat-o!

Uită-te la mine ce spun.

De astăzi n-o mai scot din belele niciodată.

Mănânci?

Auzi, Ilie?

Dar cu mine vrei să intri în belele?

Cum adică?

Păi, așa… să mă ierți, mă, Ilie, c-am fost așa apucată.

Eu, să te iert pe tine? Tu să mă ierți pe mine!

Păi eu am făcut primul pas!

- Florico… - Ilie…

- Deranjez? - Da!

Hai. Hai, treci să punem masa.

- Acum? - Da.

- Păi de ce? - Pentru Paul, Ana și Adela.

Are dreptate, ăștia nu mai mănâncă împreună

ca să nu dea nas în nas cu coana mare.

Le stă mâncarea-n gât!

- Mai vorbiți mult? Hai! - Ei, că nu vorbeam!

Hai, fugi! Fugi!

Mie nu-mi place jocul ăsta pe care-l face Lucian.

Da, nici mie.

Crezi că s-a mai calmat?

Nu cred.

- Sau poate vrea să mă facă cu capul. - Pe noi toți.

- Copii, Ica a pregătit masa pe terasă. - Perfect.

Mihai, rămâi și tu cu noi, nu?

Îmi pare rău, trebuie să trec pe acasă,

m-a rugat Călin, vrea să vorbim.

Hai, rămâi!

Promit, data viitoare.

Bine, ne auzim mai pe seară, da?

- Ce să zic? Poftă bună. - Mulțumim.

- Ți-e foame? - Da.

Nu știu de ce aveam impresia că am și de sus. Nu știu.

Hai…

Ce?

Cred că facem o greșeală.

Așa e.

Păi nu facem noi greșeli mereu?

Am și eu.

Îmi pare rău că nu te duc acasă,

dar îl aștept pe Luca, mergem împreună la restaurant.

- Stai liniștită, mă descurc. - Da? Mersi.

Uite-l!

- Păi… vă las atunci. - Hei!

OK. Te pup.

- Pa. - Pa.

- Ce faci? - Acum lucrează și asta aici?

Luca! Chiar e un om OK.

Da… Bine că pentru mine nu s-a găsit un loc de muncă aici.

Da. Ai zis foarte bine „loc de muncă”.

Aici se muncește, nu se caută fete pe aplicații.

- Vezi că și aia e o muncă foarte grea. - Sunt sigură!

Hai mai repede, că întârziem la restaurant!

N-o să faci prea mare pagubă cu jucăria aia.

Gata. Eu am semnat și am scăpat.

Să nu cumva să te răzgândești!

- Vai de mine, mă simt vinovat! - Lasă că faci un lucru foarte bun!

Ce?

C-o dau în gât pe nevastă-mea?

N-o dai în gât! Spui adevărul!

Păi și cui folosește? Adevăru-i adevăr!

Spune-i Adelei, poate că așa o să te ierte.

Crezi?

Măi, Mitule, mai bine să știe de la tine decât să afle de la altcineva. Nu crezi?

Crez… să-i spun Adelei…

Ce cauți, mă, aici?

Nu e treaba măgarului unde-și paște ciobanul oile.

Hai, vira. Hai, lasă cerșitul că nu mai e nimic de luat!

Deea!

Bă, dar voi v-ați vorbit, mă?

- Ce căutați toți aici? - Trebuie să vorbim.

Bă, băiatule, ți-am explicat de o mie de ori: nu mă interesezi, da?

Mă rog, nu de asta am venit.

Bă, Adi… Bă, Adi, chiar nu am chef de tine, mă, nu înțelegi?

Deci ca să vezi ce băiat finuț sunt, o să te ajut, deși nu meriți.

Hai, mă, lasă vrăjeala, zi odată ce vrei!

Vezi că Nicu și Mitu au spus tot la poliție.

- Au ciripit, s-a aflat tot. - Ce-a făcut, mă?

Stai, mă, că mama mi-a zis că l-a convins pe tata să nu zică nimic.

Au spus că Nuți l-a omorât pe moș.

Ce, mă? Nicu și tata… Tata a zis asta?

Da, și mie mi s-a părut ciudat, dar asta e.

O s-o aresteze pe maică-ta. Hasta la vista, Nuți!

Stai, mă, cum adică s-o aresteze?

Da, o să vină s-o salte din orice moment.

Adi, de unde știi tu așa ceva?

Știu, mă, că circulă repede vorba la țară.

- Bă, tu ești sigur de ce spui acuma? - Sunt „ sotto”!

- Stai, stai, că mai e ceva! - Ce e? Zi!

Nu-mi dai și mie un pupic că te-am ajutat?

Știi ce mă gândeam?

N-o s-o cer azi.

Mă gândeam că facem așa o mică masă noi, împreună, câțiva…

să încercăm să ne bucurăm așa, cât se poate…

zic.

Da, e bine și așa, te-ai gândit bine.

O să-l chem și pe Mihai.

- Toți frații. Călin… da? - Sigur.

- Ați început fără mine? - Nu, nu…

Și care e motivul pentru care suntem aici?

- Nu e niciun motiv anume. - Ba da.

Vorbesc eu, pentru că vreau să te rog ceva.

- Pe mine? - Da.

Sigur.

De când am aflat adevărul,

mi-am dat seama că lipsește ceva din viața mea.

Adică, Anei mi-a fost ușor să-i zic „mamă”,

pentru că nu pot să zic că am avut o mamă adevărată până acum.

Dar Mitu…

Pe Mitu chiar l-am simțit ca pe un tată.

Da, știu. Stai liniștită.

Și mi se pare nedrept față de tine.

Meriți să auzi cuvântul ăsta de la copilul tău.

Așa că, vreau să-ți spun „tată”.

Dacă mă lași.

E tot ce-mi doresc!

Și eu.

Să am o mamă și un tată.

Familia ta adevărată.

Poți să mai zici o dată?

Pot să te iau în brațe…

tată?

Tu ce faci aici?

Ce fac!

Păi?

Băi, Lucian, eu chiar am încercat, înțelegi?

Dar nu pot, mă, nu pot s-o las așa!

E mama!

- Trebuie s-o ajuți. - Cu ce?

Poliția știe tot. Au găsit cadavrul.

E grav, înțelegi?

Adică, mama chiar o să intre la pușcărie pentru că l-a omorât pe bunicul Adelei.

Iar Adela asta, frate, nu mai scăpăm de ea?

Dar cum să scăpăm de ea, dacă tu nu ai dat-o afară?

De ce nu ai dat-o afară?

Ca să nu se aștepte la ce va urma.

Ești conștient c-o să ajungi la pușcărie, nu?

Și crezi că-mi pasă?

Fiică-mea a vrut să se sinucidă. Acum e în sanatoriu.

Din cauza nemernicului ăsta!

Uite ce e, eu sunt dispus să te ajut.

Cu ce?

Să-l elimini pe mucos.

De ce-ai face asta?

Pentru că și tu o vei omorî pe fata lui Paul Andronic, pentru mine.

Ce va urma?

O să-ți zic la momentul potrivit.

Și până atunci, mama intră la închisoare, nu?

Stai liniștită c-o să am eu grijă de tot.

- Hai, salut. - Salut, bro.

Ce-i cu toate mesajele alea? N-am înțeles nimic.

Hai, mă, zi!

- Nu mai are scăpare. - Cine?

- Lucian. - Ce-i cu Lucian?

Floppy a aflat, eu am verificat.

Și se pare că Lucian a fost în armată.

Așa, și?

A fost în Legiunea Străină.

L-am prins!