Original subtitles

Adela…

- Eu nu i-am făcut nimic lui Traian. - Atunci cine? Nuți?

Eu nu i-am făcut nimic lui Traian!

Ce faci, Adelo?

Mitu, dacă vrei să-ți repari greșelile, du-te la Poliție.

Fă ce e corect, măcar o dată în viață.

Fă asta pentru mine dacă zici că mă iubești.

Adela, ai dreptate. Așa am să fac. Am să mărturisesc adevărul.

Sper să nu mă dezamăgești și de data asta.

N-o să te mai dezamăgesc niciodată.

Fapte, nu vorbe.

- Treci în casă. Treci! - N-o să te mai dezamăgesc niciodată.

Tata, hai treci în casă, te rog. Hai, tăticule, hai în casă.

Luați loc aici.

- Comandă-mi și mie o apă. - Eu revin imediat.

Ce faci bre, acia?

Întrebarea e ce cauți tu aici? Ce voiai să faci?

Ce, păi ești ca sectoristul acia…

- Lucian, vezi că te obrăznicești. - Ei, da!

Nu te interesează pe tine.

Ba da, mă interesează. Și chiar foarte mult.

Am venit pentru că am o treabă, uite, cu reporterul ăla.

A, da?

Să-ți spun și eu de ce sunt aici.

Să nu te las pe tine să distrugi televiziunea mea,

să vorbești pentru concurență.

- Cocoș, hai să-ți spui acia. - Ia zi.

Nu mai e televiziunea ta, e televiziunea la prințesa Adela.

Păi vezi că nu ești la curent? Nu mai e a ei. E a mea.

- Vrei să tac, da? - Da.

- Dai scrisoarea și nu spun nimic. - Nu, nu se poate.

- Îmi pare rău, nu se poate. - Păi dau pe goarnă tot!

- Chiar așa? - Păi?

Hai. Hai să te duc acasă. Hai.

Ia mâna de pe mine!

O să te duci acasă pentru că altfel o să regreți.

Nu!

Insist.

Nuți!

- Adela! - Tata, hai, stai jos, te rog.

Nu te voi mai dezamăgi niciodată!

- Nu te voi mai dezamăgi… - Tata…

- …niciodată! - Tata…

Înțeleg că Adela e punctul tău slab.

Dar eu sper că nu te bate vreun gând să faci vreo prostie.

Prostii am făcut destule. Acum trebuie să le îndrept!

- Adela… Adeluța avea dreptate. - Tăticule!

- Avea dreptate. - Tăticule, tu nu gândești limpede acum.

Uite, calmează-te, respiră,

și gândește-te puțin la ce vrei să faci, tată.

Tu chiar vrei să destrami familia asta? Sau ce-a mai rămas din ea?

Deuța…

Eu n-am încotro. Trebuie să aleg calea cea dreaptă.

Dar Nuți e nevasta ta! E mama mea!

Tata, noi două, chiar contăm mai puțin decât contează Adela,

care acum nici măcar nu te mai bagă în seamă?

Și, tata, tu ai uitat că ai și un nepoțel pe drum?

Tata, tu nu vrei să-l vezi crescând?

Vrei ca mama să piardă nașterea lui?

Tata, vrei să mă lăsați singură?

Să nu fiți voi lângă mine în momentele grele?

Deea…

Deuca… Te rog, înțelege-mă.

Eu fac asta pentru tine, pentru nepotul meu

și pentru un om care nu poate să-și găsească liniștea în pacea.

Din cauza noastră, pentru că noi am fost lacomi!

Nu ne-am gândit la ceilalți. Ne-am gândit numai la noi.

Deuca mea…

Tata, ce faci? Tata, te rog să nu te duci!

Tata!

Unde umblă femeia asta?

- Salut. Ai adus? - Da.

- Îți aduc o cafea? - Nu, mersi.

- Sunt aici. - Ce faci, ești bine?

Am senzația că Nuți și Mitu

au avut de-a face cu moartea lui Traian. Îți zic eu.

- S-a întâmplat ceva? - Nu, e OK.

OK… OK…

- Mama așteaptă invitație specială? - Nu știu. Mă duc eu după ea.

Unde dracu’ ai fost, mă, până acum?

La dracu’! Treaba mea unde am fost!

- Stai jos și ascultă-mă. - Zi! Zi!

Adela a fost aici. Și nu știu de unde dracu’ știe

că tata știe unde e Traian și i-a băgat ăstuia în cap să zică tot!

Ce…

- Unde-i Mitu? - Nu știu, a plecat!

- Făi, l-ai lăsat p-ăsta să plece? - Ce voiai să fac, să-i dau în cap?

Unde te duci? Ți-am zis că nu știu unde e!

Andreeo, am nevoie de scrisoare.

O să-mi trebuiască avocat.

Da. Păi ăsta…

Ăsta s-a dus acoloșa, la poliție…

o să spuie că eu…

l-am omorât, eu l-am îngropat și…

Andreeo…

- Nu vreau să fac pârnaie! - Mămico, calmează-te, da?

Calmează-te. Uită-te la mine. O rezolvăm noi, da?

- O să vorbesc eu cu Lucian. - Nu, nu…

O să te ajute el. Și o s-o facă pentru mine, da?

Are o datorie la mine, o s-o facă pentru mine.

În sfârșit, a dat Domnul! Bun.

Mihai, te rog eu, arată-i unde să semneze.

Sigur.

În trei exemplare, te rog.

E OK?

Nu am venit să semnez.

Am vândut acțiunile.

- Nu cred așa ceva! - Cui?

Mie.

Cu ce te are ăsta la mână? Zi!

Ce secrete mai ascunzi? Ce-ai mai făcut?

Cum poți să ne trădezi, mamă, în halul ăsta?

Ne trădezi iar și iar și iar… cum?

Lasă rahatul ăla odată! Zi cum!

Dar ce nervoși sunteți astăzi!

Acțiunile mi se cuvin.

Părinții mei v-au dat banii cu care voi ați pornit afacerea asta.

Fără familia mea ați fi fost niște neica nimeni,

niște muritori de foame, cu rate la mașină și bilete prin sindicat la Eforie.

Așa că, dacă până acum ați trăit ca niște boieri aici,

pe spinarea familiei mele,

a venit momentul să se facă dreptate.

- Despre ce vorbește ăsta? - Dracu’ știe ce zice!

Marta, fă-le tu un desen explicativ. Se pare că nu înțeleg.

Îmi pare rău, Adela. Ai pierdut.

Hai, ia cu vin.

Vezi că e 50 de euro paharul. Tot din banii mei!

Ce faci, Rodica? Stai degeaba?

Păi… ce să fac? Aici e așa liniște…

Dacă-ți cauți chirie, fă-o pe timpul tău, nu pe banii companiei.

- Tania! E vreo problemă? - A, nu.

Nu? OK. Atunci te rog frumos s-o lași pe Rodica în pace.

Sigur.

- Mulțumesc, Livia. - Pentru puțin.

Când vine o persoană nouă în televiziune, îi mănâncă de vii.

- Serios? - Da, așa i-a făcut și Adelei la început.

Și? Ți-ai găsit ceva drăguț?

Nu încă. Adică, am găsit ceva, dar e prea scump.

Ce?

Ziceam că am găsit ceva, dar e prea scump.

Nu, nu… nu cu tine. Am primit un mesaj ciudat de la mama.

Dacă ăsta crede c-o să ne ia tot, se înșală amarnic!

Mă duc și eu.

Crezi c-ai câștigat compania dac-ai luat 50%?

Ai câștigat o bătălie, să știi! Nu războiul!

Dacă-ți cunoști inamicii cum te cunoști pe tine,

n-o să fii în pericol nici într-o sută de bătălii.

Ce filosofii de doi bani!

Eu vă înțeleg, jur! E greu să pierzi.

Mai vedem noi cine pierde!

- Hai, mă! - Da!

Oftica e boală grea Delia scapă greu de ea…

Ăsta e nebun cu acte, jur!

Dacă mai trăia Bebe, îl puneam să-l omoare.

- I-auzi-o și p-asta, altă nebună! - Ce, n-am zis bine?

Băi, m-am săturat de voi toți până peste cap!

Aveți nevoie de ceva?

Nu mai am nevoie de nimic.

- Hai, Mihai, să mergem. - Unde?

- Oriunde, dar nu aici. - Îmi pare rău, Adela.

Oare?

Hai să mergem.

Vă aduc un ceai?

O să mor singură.

- Gata, ai semnat? - N-am semnat nimic!

Marta i-a vândut acțiunile lui Lucian! Își bate joc de mine!

- Ce-a făcut? - Hai, Mihai, te rog, să mergem!

Cer scuze, Ana Maria, dar mergem să ne calmăm.

Da, sigur. Dacă pot să vă ajut cu ceva…

- Nu, mulțumim. Ne descurcăm. - Ai grijă.

Iartă-mă, dar chiar nu pot să vorbesc acum.

- Ce supărată a plecat! - Da…

- Tu l-ai văzut cumva pe Paul? - Da. Și el e supărat.

Îmi imaginez. O zi nu e liniștită în casa asta.

Uneori nu știu cum de n-ați luat-o cu toții razna.

Câteodată chiar am senzația că e o casă de nebuni.

- Auzi? - Un cuvânt din șase litere

pentru a schimba în fugă calul pentru un nebun.

- Lasă. - Din șase litere! Șase!

Lasă, mă integramele!

Adela trebuia să semneze pentru acțiunile doamnei Marta,

dar, țeapă! Baba i le-a dat lui Lucian.

Știu, am găsit! „A galopa”.

Știu că-i oleacă exagerat, dar cred că încape. Ia. A…

- Florico! - Ga-lo-pa.

Tu n-ai auzit nimic din ce ți-am zis? Nu zici nimic?

Ica, eu am încetat demult să mă mai șochez.

În fiecare zi e câte ceva. Și știi?

Când anormalul devine normal, începe să nu-ți mai pese.

Așa că, ia să mă lași tu pe mine în pace cu cuvintele mele.

- Aoleu! Ce plictisitoare ești! - „Smintit”.

- Eu mă duc să văd ce se mai întâmplă. - N-E-B-U-N. Nu e bine.

- Deci? Ai câștigat? - Deocamdată.

Se pare că scrisoarea aia a fost bună de ceva, nu?

M-a ajutat să găsesc punctul slab al Martei.

Pentru asta îți mulțumesc.

- Mai am de trecut un hop. - Care-i ăla?

Adela. Trebuie să dispară din casa asta.

Baftă. Eu am tot încercat.

Tu o cunoști cel mai bine. O să am nevoie de ajutorul tău

ca s-o eliminăm definitiv din viețile noastre.

- Te bagi? Mă ajuți? - Și mie ce-mi iese?

Până acum te-am tot ajutat și nu am primit nimic în schimb.

- Ce vrei? Zi-mi ce vrei. - S-o ajuți pe Nuți.

Lucian, mama are nevoie de ajutorul tău, acum mai mult ca oricând, înțelegi?

- Mitu s-a dus poliție să zică tot. - Orice, dar asta nu.

E mama mea, trebuie s-o ajut!

Știi unde am prins-o azi-dimineață?

Cu un reporter de la o televiziune concurentă.

- Să-i spună toate secretele. - Poftim?

Da… Norocul meu că am contacte peste tot.

Dacă n-o prindeam eu, îngropa televiziunea.

Andreea, Nuți e impulsivă. Face greșeli.

Locul ei e la închisoare.

Și crede-mă c-o s-o știm mai bine acolo.

Cum poți să spui așa ceva? Dacă pățește ceva la închisoare?

O să se descurce foarte bine.

Lucian, cum aș putea s-o trădez? Până acum a fost aliata mea.

Eu ți-am zis. Ea e punctul tău slab.

Plus de asta, n-o trădezi. Doar ai grijă de ea.

Da, nu știu… Nu știu, poate ai dreptate, dar…

Trebuie să stau, să mă gândesc un pic la asta.

Nu te mai gândi așa mult. Altă variantă oricum n-ai.

Amu nu mai e cale de întoarcere.

I-am promis Adeluței și nu vreau s-o dezamăgesc.

Poate că-i mai bine așa. Și poate că Nuțica

o să-și dea seama și o să înțeleagă c-am luat-o pe calea greșită.

Niciun rău nu poate rămâne nepedepsit, până la urmă.

Și după ce ne-om fi ispășit pedeapsa

și vom avea iar conștiințele curate,

poate că o să primim o a doua șansă la o viață simplă și cinstită.

Nicule…

- Ești gata? - Sunt gata să spun adevărul.

Hai. Să mergem.

Bre… Curaj!

Am greșit.

Te rog, iartă-mă!

M-ai rănit. M-ai rănit, Gia.

Cum ai putut, mă, să mă înșeli cu Floppy?

E un puști! E un copil!

Ei, hai… E simpatic.

E simpatic? Simpatic…

Și în plus, credeam că noi doi avem o relație așa mai… deschisă.

Noi doi, o relație mai deschisă!

Uau! Avem o relație mai deschisă.

Dar să știi că și gelozia asta este bună la ceva.

Ia zi, la ce? La ce e bună gelozia?

Mi-am dat seama că vreau să fiu cu tine, când te-am văzut cu Delia.

Pe mine, cu Delia?

- Da. - Unde?

Pe holurile televiziunii, când flirtați în văzul tuturor!

Dar ți s-a părut! Doamne ferește!

Bine, dacă zici tu…

Te rog… iartă-mă! Nu am vrut să te rănesc.

Sunt sigur de asta.

Și ce zici? Crezi că ne mai poți acorda o șansă?

Iartă-mă, dar…

E un mesaj de la serviciu. Îmi pare rău, trebuie să plec.

- Acum? - Da, e foarte important.

- Păi și noi? - Și noi, ce?

Nu credeam c-o să ajung să spun asta vreodată.

Pur și simplu te urăsc!

- Să nu zici așa ceva, Paul. - Dar la ce te așteptai?

De ce dracu’ faci toate jocurile astea, nu înțeleg!

Mă convingi că ești sinceră, îi dai totul Adelei

și după aia îi vinzi lui Lucian? De ce?

Da, nu ai cum să înțelegi. Tot ce am făcut a fost pentru voi.

Pentru noi? Ți-ai bătut joc de noi, asta ai făcut!

Asta vrei, să fim la mila ta, să ne joci tu pe degete cum vrei tu!

Ești bolnavă, ești sadică, pur și simplu!

Paul, las-o… nu merită. Hai, hai cu mine, te rog.

Nu vreau să te mai văd în viața mea! Niciodată!

- Mulțumesc. Chiar aveam nevoie să ies. - Te cred.

Doamne, Mihai, deci nu mai pot să am încredere în nimeni.

Nuți și Mitu m-au dezamăgit… Marta m-a dezamăgit…

Nu înțeleg cum de a putut să-și bată joc de mine așa.

Că m-a lăsat cu impresia c-o să-mi lase mie tot

ca să-și spele păcatele și i-a dat acțiunile lui Lucian!

Marta și Nuți sunt una și aceeași persoană.

Ar fi în stare de orice să-și atingă scopul.

Chiar dacă fac parte din lumi diferite, au același caracter.

Și care-i scopul? Să-și bată joc de mine?

Lucian o are cu ceva la mână.

Nu m-ar mira.

Nu e ciudat că se aseamănă atât de mult?

Uite, lui Nuți am încercat tot timpul să-i găsesc justificări.

Că a avut o viață grea… că sărăcia a înrăit-o…

- Dar Marta? Marta ce scuză are? - Marta a fost la polul opus.

Ea a avut mereu putere și mereu a scăpat basma curată.

Și asta a făcut-o să creadă că e invincibilă.

- OK și eu ce-ar trebui să fac acum? - Să lupți.

- Pentru ce ? - Pentru ce e al tău.

Nu cred că mai pot.

Ar fi mai bine să plecăm departe de tot.

Adică să fugi.

Și ar fi atât de rău dacă fugim?

Dar știi că nu poți să fugi de ceva ce te ține legată.

Mai bine înfrunți tot ce ai de înfruntat.

Mai bine decât să fugi.

Auzi? Putem să luptăm mâine? Azi vreau liniște.

- Bine, luptăm mâine. - Mersi.

Orice pentru tine.

- Vrei o prăjitură? - De care?

- Ce faci, Deeo? - M-ai speriat.

Ia zi, ai vorbit cu Lucică? Zi, bre, mă ajută?

Vino încoa!

Hai, făi, ce, ți-a mâncat pisica limba? Vino acia!

- Da, mă, am vorbit cu Lucian. - Păi și?

- Stai liniștită, se rezolvă. - Se rezolvă?

Vai de mine, mânca-i-aș ciocul lui de băiat deștept!

- Îi zici acia că-l accept de ginere. - Da. Bine, îi zic.

Andreeo, păi ce faci? Nu stai acia, sărbătorim? Hai, fetică!

- Păi văd că tu deja sărbătoreai. - Ce vorbești?

Eu am băut acia de supărare. Acum trebuie să bem de fericire. Hai!

Și care-i diferența?

Andreeo, păi când bei de supărare, bei și plângi.

Când bei de fericire, diferență ca de la cer la pământ!

Am înțeles, da.

Hai, Andreeo… hai, făi, stăm și noi acia ca fetele…

Măi, mamă, sunt obosită, mă duc să mă întind,

dar stăm altădată, bine?

Păi ești borțoasă oricum nu poți să bei c-a zis și ăștia, a zis și la televizor

că cică nu poți să bei dacă ești borțoasă că face rău la copil.

Dar asta a inventat ei, că pe vremea mea, făi Andreeo…

Adică tu când erai gravidă cu mine, ai băut?

Fă, de unde-ai scos că… Ce, eu am băut?

- M-am mai dezinfectat așa, un pic! - Da, bine. Păi te las.

Dezinfectează-te pentru amândouă, atunci.

Aoleu ce-mi faci tu mie, fetică!

Uite acia, uite că mă sacrific pentru tine.

Hai, distracție plăcută.

Hai să bem, să bem…

Aici ai acces la toate serverele.

Mă rog, poți să trimiți mailuri tuturor… în fine…

Camerele… în fine, nu cred c-o să ai nevoie,

dar doar să știi că sunt aici…

Fiți atenți ce am aflat.

Cică Muti i-a vândut toate acțiunile lui Lucian.

- Ce? - Stai, stai puțin. Păi și Adela?

Bine ai venit în familia asta în care trădările sunt la ordinea zilei!

Rodica, spune-i te rog lui Pomoară să vină urgent la mine în birou.

E biroul Adelei.

Rodica, ești prost informată. E al meu.

Ce? Ce te uiți așa la mine?

Or să fie niște modificări în companie. Iar pe tine o să te dau afară.

Păi încearcă. În caz că ai uitat, sunt acționar aici.

Mai vedem noi.

- Auzi? - Da?

Să n-ai senzația că faci ce te taie pe tine capul

din televiziunea asta, ai înțeles? E afacerea familiei Andronic.

- OK, Livia Drăghici. - Ce-ai zis?

- Livia Drăghici. Nu așa te cheamă? - Nu pot să cred c-ai zis așa ceva.

Chiar m-am enervat!

Și o să mă duc acasă să văd ce naiba s-a întâmplat!

- Mamă, dar se enervează și asta mică! - Da, e tot o chestie din familie.

Nu știu dacă pot s-o trădez pe mama.

Nu știu.

Într-o zi, copilul ăsta o să crească.

Și n-aș vrea să se poarte așa cu mine.

Am trecut prin atâtea cu mama…

Pot eu să-i fac asta?

Te luăm pe tine și te ducem și îi zicem că tu ești fii-sa lui Andronic.

Că el n-are de unde să știe.

Asta e șansa noastră să ieșim din sărăcia asta.

Marto, ia intervino acilișa, că este fata lui Paul Andronic

și e dreptul ei, că astălaltă este doar o impostoare…

Ia zi tu acia!

Da… întotdeauna vei fi binevenită în casa asta, Andreea.

Ia de-acia. Hai, făi fetică… ia de-acia.

Tu ești, fetica mea… Tu ești bună și frumoasă și cuminte…

Gata, Andreea, gata!

Gata cu sentimentalismele astea de doi lei,

care se trag de la sarcină că ești hormonată toată!

Altă soluție n-am.

Lucian avea dreptate. Mama e punctul meu slab.

Nu pot s-o las să mă mai tragă în jos.

Să știi că pentru tine fac asta.

Ca să ai tu o viață mai bună.

Și singura ta șansă pentru o viață mai bună e să-l ajut eu pe Lucian.

E incredibilă! E incredibilă, o urăsc!

- Pur și simplu o urăsc, mă înnebunește! - Calmează-te.

- Te rog, te rog nu zice asta! - Nu mai pot s-o cred…

Nu mai pot s-o… nici nu mai pot s-o văd în ochi!

Uite, și eu eram convinsă că n-o să pot să-l iert pe tata niciodată.

Dar uite că, în ultima vreme, a început să-mi fie dor de el.

Și așa cum a fost, era tatăl meu.

- Ana, e altceva! - Nu, nu e altceva!

Să știi că acum aș fi vrut să pot să-mi iau rămas-bun de la el!

Măcar Traian a regretat sincer ce-a făcut.

Am vorbit cu el, am simțit asta. Dar ea m-a convins că…

că îi pare rău, că regretă și după aia…

- E un monstru, pur și simplu! - Știi ce?

Cred că ai nevoie de o plimbare. Hai să ieșim din casa asta, da? Hai!

Hai…

- E uscat pământul… - Da.

Traiane!

Traiane! În sfârșit o să se facă dreptate.

O să-ți aducem o cruce frumoasă, nouă…

O să facem o slujbă… să te hodinești și tu în pace.

- Tatăl Nostru carele ești în ceruri… - Alo, Sebi?

- Sunt eu, Nicu. - Ce faci? Unde ești, că nu te văd?

Păi nu sunt la bufet.

N-ai zis că vrei să ne vedem?

Ba da, dar trebuie să vii tu într-un loc.

În ce loc?

Îți dau eu share location și vii tu acolo.

Bă, tu ai înnebunit? Unde vrei să mă duci?

Băi Sebi… ai încredere în mine.

… greșiților noștri și nu ne duce pe noi în ispită

și ne izbăvește de cel viclean. Amin.

- Mamă! - Da!

Mamă, îmi explici și mie ce s-a întâmplat?

- Muti. - Asta am înțeles, dar de ce?

N-a mai vrut să semneze.

Nu i-a dat acțiunile Adelei, i le-a vândut lui Lucian.

Tu știi ce mi-a zis Lucian la televiziune?

- Că sunt o Drăghici. - Eu ți-am zis să-ți schimbi numele!

Lasă-mă și tu!

Cum ai putut?

- Livia… - Nu!

Nici măcar nu pot să mă uit la tine în momentul ăsta!

Păi ce? Are dreptate, nu?

Măcar tu…

Măcar tu să mă înțelegi.

Să te înțeleg?

După ce ți-ai bătut joc de noi a nu știu câta oară!

Hai, mă, Laura, te rog eu frumos, te implor!

- Zi-mi și mie ce e, băiețel sau fetiță? - Ai răbdare și o să vezi!

Băi, dar câtă răbdare să mai am, că nu mai pot să am răbdare!

Până naști?

Taci din gură și-ți zic, că m-ai înnebunit.

- OK. - O să ai…

- Așa… Mamă, ce emoții am! - Un copil!

Hai, mă, pe bune! Ce naiba? Hai, mă, zi! O să am un…

- E băiat. - Băiețel… E băiat?

E băiat, pe bune?

OK, OK…

- Dorin, lasă-mă jos! - O să am un băiețel! Yes, yes, yes!

Sunt cel mai fericit bărbat din lumea asta!

M-ai făcut cel mai fericit!

- Alo, alo, ce-i cu gălăgia asta? - O să am un băiețel! Se știe!

- Bere la toată lumea! - Știam! Eu știam.

- Da, și eu știam. - Nu vă las să-mi stricați bucuria!

Adu bere pentru toată lumea! Butimanu!

- Tu ce tot ai? - Am o treabă cu Nicu, atât.

- Are legătură cu Traian Dincă? - Auzi? Nu știu ce crezi tu că știi,

dar mai bine-ți ții gura, altfel ți-o cos cu ac și ață.

Deci, eu cred c-ar trebui să-i spuneți Adi copilașului.

- Ce vrea ăsta, mă? - Deci, eu cred c-ar trebui să taci!

Aduc ac și ață?

Bro, ce s-a întâmplat, că n-am înțeles nimic.

- Ce s-a întâmplat? - Marta.

- Ce-i cu ea? - I-a vândut acțiunile lui Lucian.

Stai puțin. Nu era vorba că-l dă afară din casă, că…

Cred că Lucian o are la mână. Probabil ea a cedat șantajului.

Sincer, mie mi se ridică părul în cap când aud de Lucian ăsta.

Și mie mi se pare că e un tip periculos.

Și cred că e implicat și în furtul de date.

Și în cine știe câte altele!

Da. Trebuie să-l prindem cu ceva.

- N-ai mai găsit nimic pe laptopul Liviei? - Nu.

Probabil a folosit un VPN ca să-și ascundă urmele.

Trebuie să găsim ceva.

Ce e VPN?

Te simți mai bine?

- Definește „bine”. - A, vezi? Îți arde de glume.

Deci, clar ești mai bine.

Mersi că m-ai scos din casa aia, că înnebuneam.

Încearcă să nu te mai gândești la asta. Nu vreau s-o iei razna.

- Deci îți pasă puțin de mine? - Un pic, așa.

Hai să facem o chestie.

Hai să ne gândim de acum încolo la noi doi, nu la ceilalți.

- Cum? - Plecăm de-aici.

- Plecăm din casa asta. - Acum?

În curând.

- Promit. Plecăm. - Ne facem planuri?

Nu vreau să te mai pierd niciodată.

Am senzația că dacă rămânem aici, asta o să se întâmple.

- Bună, Michi! - Mamă, dar cât tupeu ai să vii aici!

- A, ți-a zis. - Da, normal că mi-a zis.

Sebi s-a purtat tot timpul frumos. Cum ai putut?

Michi, să nu crezi că nu știu c-am greșit. Dar totuși, l-ai văzut pe-aici, a trecut?

Tu nu-l meriți pe frate-meu. Și nu e treaba ta dacă a trecut sau nu.

- Poftim? - Niciun „poftim”!

Michi!

- Hei, bună. - Bună!

- Bună, bună! - Bună.

- Ești bine? - Nu prea.

- Nu v-ați împăcat, nu? - Nu.

A zis că are nevoie de timp să se gândească și… a fugit.

Bărbații sunt mai orgolioși. Femeile iartă mai ușor.

Delia m-ar fi iertat de mult, dar…

Să tac, nu?

Bine, noi plecăm. Te pup, să ai grijă.

- Pa! - Pa!

Super. Acum nici ăsta nu-mi dă pace.

Da.

Încerc să te înțeleg.

Și nu pot.

De ce-ai făcut asta?

Cum ai putut să faci asta?

De ce ții cu Lucian?

Spune-mi, cu ce te are la mână?

Zi-mi mie, că poate chiar am cum să te ajut,

sunt nepoata ta și țin la tine și vreau să te ajut, dar spune-mi!

Aș vrea câteodată să nu te mai gândești la tine și numai la tine…

Nu mă gândesc la mine.

Nu mă gândesc la mine. O să înțelegi, într-o zi,

că tot ce-am făcut, am făcut pentru noi. Absolut tot.

Nu cred. Îmi pare rău, dar chiar nu cred.

Și n-o să te mai cred niciodată.

Nici nu știu de ce-am venit la tine. Habar n-am.

- Ai venit pentru că mă iubești. - Să nu mai fii așa de sigură de asta.

- Ești OK? - Nu, nu sunt OK deloc.

Tocmai am realizat că bunica mea e un monstru.

Pur și simplu, un monstru.

Am aflat ce-ai făcut. De ce?

Crede-mă că n-am avut încotro. Așa trebuia să fac.

Dacă-mi spui și de ce, poate o să te cred.

Jură că nu spui la nimeni, nimic.

Îți promit.

Dacă nu-i dădeam acțiunile, pierdeam tot.

Pierdeam tot.

Cu ce te are la mână?

E în posesia unei scrisori.

Scrisoarea de adio a lui Anghel.

Scrisoarea de adio?

- Adică, Anghel s-a sinucis? - Da!

Am crezut că Gina a ars-o, dar…

a fost găsită printre lucrurile ei. În fine. Asta e.

Ăsta să fie sacrificiul meu. Să mă urască ei.

Dar nu trebuie să afle nimic.

Ei nu trebuie să știe că Anghel s-a sinucis!

- Dar de ce nu trebuie să știe? - Pentru că pierdem tot!

Pentru că firma a fost salvată de la faliment

pe banii obținuți din asigurarea lui de viață,

care altfel ar fi nulă, în cazul unei sinucideri!

Înțelegi?

Ce face Andreiuca lu’ mama?

Ce face puiul meu?

Aoleu, Deeo! Sărbătorim, fata mea!

Hai c-o să fie bine! Lucică mă ajută cu procesul…

Vezi, bre… e bun, și poate dă Dumnezeu să te măriți cu el…

E greu, bre, Andreeo, pentru puiul ăsta,

singur așa, fără tată, nu e…

Îți dai seama că nici n-o să-i lipsească nimic…

că el acum are televiziunile…

A dat Dumnezeu, Andreeo!

Ne-am aliat cu cine trebuie!

Adela asta să nu-și bage coada, că în rest…

Poate e o soluție și pentru asta.

- Ce faci, pleci? - Da, mă duc să vorbesc cu Lucian.

Ca să vezi dacă mi-a găsit acoloșa avocat, nu?

- Da, exact. - Așa! Stai că te ajută mama.

Stai sufletul meu, nu te chinui tu.

Da, iubita lu’ mama, Doamne! Când te văz…

Împinge! Împinge piciorușul, sufletul meu! Așa. A intrat?

Așa. Te vede mama și cu familie Andreeo… Zău așa!

Hai c-a intrat. Doamne, că numai în tine mi-e nădejdea sufletului…

Eu numai în tine pot să am încredere, că taică-tu, ai văzut…

- Bine. - Hai. Hai, iubita lu’ mama…

- Auzi, Deeo? - Da, mama, mă grăbesc, ce e?

Mulțumesc, sufletul meu, mulțumesc!

- Auzi? - Băi, mamă, zi, femeie, odată, ce e?

Te iubesc, puiul meu! Iubește mama sufletele…

Uite-acia!

- Și eu te iubesc. - Știu.

- Că altfel nu mă ajutai! - Da.

Doamne, să-mi trăiești, Andreeo!

Al dracu’ Lucian ăsta! Cum a venit el cu scrisoarea aia!

De unde-o fi făcut rost de ea?

- Stela! - Ce vrei?

- Să vorbim și noi ca între fete. - Noi două? Păi ce să vorbim?

Hai să încercăm, totuși.

Bine.

Cum a ajuns scrisoarea răposatului la Lucian?

Nu știu despre ce vorbești.

O scrisoare pe care cică maică-ta ar fi ars-o.

Tu de mama să nu vorbești! Că nu știi nimic!

Nu trebuia să-i dai scrisoarea lui Lucian.

- Dar nu i-am dat-o lui Lucian! - Dar cui? Că-n mâinile lui a ajuns!

Stela, nu te mai băga în treburile lor că nu te văd bine!

Doamne! Așa-mi zicea și mama, Dumnezeu s-o ierte.

Păi vezi? Ascult-o pe mama ta, că știa ea ce știa!

Stai departe. Nu te văd bine amestecată în toate secretele lor.

- Stai în banca ta și vezi-ți de treabă! - Bine!

Băi, Nicule.

Ce, Doamne iartă-mă, m-ai chemat aici? Ce s-a întâmplat?

- Hai salut. - Salut.

- Nea Mitule! - Ce faci, bre, acolo?

Vino, bre, încoace.

Zi, bre, nea Mitule.

Aici îi Traian Dincă.

Stai puțin. Cum adică?

Aici e îngropat Traian Dincă.

Păi și cine l-a îngropat?

Noi.

Și de ce l-ați… de ce l-ați îngropat aici?

Pentru că era mort.

Nea Mitule, cine l-a omorât pe Traian Dincă?

A fost un accident! Jur!

Nea Traian a venit la noi s-o ia pe…

Adela.

Așa…

Și ne-am certat, Nuțica mai mult,

și s-a dezechilibrat și-a căzut cu capul în lemne

și a murit.

Și era mult sânge… Și era… și l-am îngropat în curte.

Doamne, iartă-ne pe noi păcătoșii!

A cui a fost ideea să-l îngropați în curte?

- A fost un accident! - Nu, a cui a fost ideea?

- A fost un accident! - Zi, bre, nea Mitule!

- A cui a fost ideea? - Nuțica a fost cu ideea!

Și-a zis că n-o să ne creadă nimeni, dar a fost un accident!

Și atunci i-a venit ideea

să zică că Andreea e fata lui Paul

și că Adeluța e fata noastră.

Dar și Adela-i fata mea!

E fata mea!

E fata mea…

- Deci te-ai decis. - Da.

Am să te ajut să scapi de Adela. Dar mai întâi vreau să-mi promiți ceva.

Ce? Sper că nu e vorba de Nuți.

Nu. Aveai dreptate. Nuți mă trage în jos.

Atunci?

Lucian, vreau să-mi promiți c-o să ai grijă de copilul meu.

Dacă tu mă ajuți, copilașul ăsta n-o să ducă lipsă de nimic, niciodată.

Lucian, vreau să-mi promiți! Pot să am încredere în tine?

Ai altă opțiune? Sincer.

- Deci, care-i planul? - Toate la timpul lor.

Te deranjează dacă rămân aici peste noapte?

Nu! Normal că nu. Dar de ce nu vrei să mergi acasă?

Poate o să ți se pară ciudat, dar nu mă simt în siguranță acolo.

Dar știi că ești în siguranță aici.

- Promiți? - Promit.

Mai bine mă lași să-ți cumpăr acțiunile și să mă ocup eu de tot.

Nu, dar se uită așa… mă fixează de departe și nu clipește.

E un dubios.

- Acțiunile nu sunt de vânzare! - N-am timp de glume, înțelegi?

Nea Gheorghe!

Lucian l-a omorât pe nea Gheorghe.