Original subtitles

Scularea! Scularea, făi! Scularea!

Ho, mă, ce-ai, e cutremur, ce-ai?

Cutremur? Mă lași cu vrăjelile! Hai!

Băi, ce-ai, te-ai trezit cu fundu-n sus sau ce, că nu înțeleg!

Făi, zi ce-ai făcut cu scrisoarea!

Mă lași, nici măcar n-am băut cafeaua!

Dar nici nu bei acia, spune, unde-i scrisoarea!

- Băi, calmează-te! - Făi, eu vorbesc acia cu tine! Zi!

Mă și enervezi! I-am dat-o lui Lucian, bine?

Cui i-ai dat-o, făi? Făi, făi! Păi cum i-ai dat-o lui Lucică?

Vai de capul meu!

Vai de capul meu! Făi, Andreeo, tu furi de la mă-ta?

- Făi, eu așa te-am crescut? - Fix așa m-ai crescut!

Nu ți-ar fi rușine! Nu ți-ar fi rușine!

- Oricum e în interesul nostru, femeie! - Care?

Ce, mă faci acuma de cap acia?

Care „interesul nostru”? Eram fiecare pe interesul ei!

El știe mult mai bine ce să facă cu scrisoarea aia.

- Ia zi, ce-o să facă? - O să pună mâna pe tot!

Păi sigur! Lasă să puie el mâna pe tot

că eu pun mâna pe ciuciu, că de unde avocați acum?

O să te descurci cum te-ai descurcat și până acum, bine?

Oricum în mâna lui scrisoarea aia e mult mai valoroasă decât în a ta.

Era s-o vinzi pe doi lei!

Nu ți-ar fi rușine de de…

nesimțită ordinară ce ești!

Uite de ce faci copii!

Uite de ce te sacrifici pentru ei, îi crești, îi ștergi la cur,

îi faci mari, îi ajuți când e borțoși și ce ei ce face?

- Îți înfige cuțitul în spate! - Te rog eu…

Las-o dracu’ de scrisoare, abia m-am sculat!

Du-te și fă o cafea. Lasă-mă!

Vrei cafea? Ei, să-ți facă acia Lucică cafea!

Hoațo!

- Deci asta e ceea ce cred eu că e? - Da. Scrisoarea de adio a lui Anghel.

Scrisoarea de adio?

- Da. - I-auzi!

Și acum? Ce-o să faci?

Mai întâi trebuie să aflu

de ce Marta a ascuns că Anghel s-a sinucis.

Păi scrie în scrisoare, nu?

S-a sinucis ca să fie lângă marea lui iubire

pe care Marta a omorât-o, deci e logic că a vrut să ascundă crima.

Eu cred că e mai mult de atât.

Dacă le-a ascuns și copiilor ei, după ce s-a aflat de crimă…

Zici?

Cred c-am aflat cel mai mare secret al ei.

Tania!

M-ai chemat?

- Unde sunt arhivele? - Nu există așa ceva.

- Marta le-a desființat. - Bineînțeles că le-a desființat.

Caută toate articolele despre moartea lui Anghel Andronic.

Ce?

- Adela m-a pus să fac alte chestii. - Tania, tu o să faci ce zic eu.

Păi nu știu dacă pot. Adela e șefa mea acum.

Ba poți. Poți, pentru că oficial tot eu sunt.

Nu știu dacă Adela o să semneze vreodată.

- Hai, faci ce zic eu. - Nu mai înțeleg nimic.

De parcă ai înțeles vreodată, Tania!

Paul, a venit Călin!

Îmi pare rău, trebuia să bat.

- OK, spune-i lui Călin că vin imediat. - Nu, e OK, nu vă grăbiți.

- Doamne! Doamne! - Ce faci, pleci?

- Da, trebuie să-i explic Adelei… - Ce să faci?

Pune ceva pe tine. Să-i explici, ce?

Eu nu înțeleg de ce râzi! De ce râzi, Paul?

Pe bune, nu-i de râs!

Când eram copil,

am intrat și eu peste ai mei, dar era mai rău!

Încă am imaginea aia în cap!

A fost groaznic pentru mine!

- Ce e? - Trebuia să vorbim cu ea înainte…

Da? Trebuia să vorbim cu ea?

Adică, i-am zis că am luat masa împreună.

Dar trebuie s-o întreb ce crede despre asta.

Auzi? Stai puțin. E femeie în toată firea, înțelege! Nu?

Dar nu vreau să complicăm totul mai mult decât e deja.

Nu complicăm nimic! Trebuie doar să reluăm.

Pregătește tu dosarul care l-a cerut Adela.

- Eu trebuie să-l ajut pe Lucian. - Tot pe-aici e?

Da. Cred că trebuie să-l scoatem din firmă cu forța.

- Nu se mai mișcă de acolo. - Deja e penibil.

Chiar nu înțelege că nu mai are ce face pe-aici?

Se pare că nu.

- Bine, lasă-l pe mâna mea. - Ești sigură?

- Foarte sigură. - Mai bine. Că mie mi-e frică de el.

Am lucrat cu Marta. Știu cum să-i iau pe-ăștia care fac pe durii.

Ai un pont pentru mine?

Fă și tu pe dura. Am observat că asta-i cam debusolează.

O să încerc. Dar nu cred că-mi iese.

Stelo! Vino încoa!

- Hai, mă, lasă-mă! - Stelo!

Hai, vino! Făi, țip!

Ce vrei?

Făi… Nu-mi convine înțelegerea care-am făcut-o.

Ai zis că mă lași în pace! Ai zis să-ți sară ochii!

Bre, stai așa… păi dacă aveam și eu ceva de câștigat…

- Păi dacă nu ești în stare de nimic! - Stai!

Stelo… fata mea… hai să ți-o spui pe-aia dreaptă.

- Nu mai am scrisoarea. - Și ce? Treaba ta!

Ce vorbești tu, Franț, acia? Păi dar eu nu spui

că tu mi-ai dat mie scrisoarea ca eu să nu spui că tu m-ai șantajat?

Hai, uite s-o luăm pe scurt.

Nu mai am scrisoarea, a picat înțelegerea.

Băi, știi ceva? Zi-le, mă! Fă ce vrei, spune-le!

Și dacă le zici, ce? O să mă dea afară. Și ce?

Îmi găsesc altă slujbă și să scap naibii de tine!

Te grăbești așa ca fata mare la măritat! Stai acia, cum, renunți tu la tot?

Ei, da! Și dacă eu o să le zic ce-ai făcut tu,

sigur zbori și tu de-aici că nu știu cât te mai suportă! Hai, pa!

A dracu’ Stela de rapandulă! Soi rău!

Ce dracu’ fac?

- Ce faci, de ce râzi? - Am fost la Paul și…

am vrut să-i spun de Călin și era mama acolo.

- Cred c-au dormit împreună. - Hopa!

S-au rușinat amândoi când am intrat, dar eu chiar mă bucur pentru ei.

Da, după atâta timp…

Nu vreau să-mi imaginez cum e să fii în locul lor.

Eu nu cred c-aș rezista să stau atâția ani fără tine.

Suntem atât de norocoși că ne avem unul pe celălalt!

- Aoleu, iar mă sună? - Cine, mă?

- Adi, nu mă lasă în pace! - Dar ce vrea?

Nu știu, ceva cu bunicul meu… dar nu-i mai răspund, gata.

Poate vrea bani.

În fine, lasă-l pe Adi. Zi-mi cum ești tu.

Cum te simți că fratele tău vrea să afle despre partea cealaltă a familiei?

Eu îl înțeleg pe Călin că vrea să afle mai multe despre Anghel, dar…

totuși mi-e greu.

Poate că asta o să te apropie în sfârșit de Paul.

Și o să mă îndepărteze mai mult de Marta.

Dar nu înțeleg cum de-a putut să ne mintă în halul ăsta atâta timp,

să ne spună că Floppy e copilul lui Anghel și al mamei mele.

Poate și-a dat și ea seama în sfârșit că a greșit.

Vrea să se revanșeze față de toată lumea.

E un pic prea târziu. Și prea mult sânge vărsat.

- N-o s-o ierți niciodată? - Nu.

Nici nu-ți cer asta, dar o s-o vezi în fiecare zi.

Da, dar important e că ești tu aici.

Și asta contează cel mai mult.

Floppy, stai!

Bună!

Bună.

- Deci, noi doi nu mai suntem rude? - Ai aflat, nu?

Da. Din păcate, nu suntem.

Îmi plăcea de tine.

Adică erai singura persoană care chiar vorbea cu mine în casa aia.

Dar de ce nu mi-ai spus nimic?

Pentru că eu am vrut să cred că chiar era adevărat,

deși în sinea mea știam că era mult prea bine ca să fie așa.

Acum sunt iar orfan, fără mamă, fără tată, fără frați… dar e OK.

Îmi pare rău. Chiar n-am vrut să te supăr.

Dar nu m-ai supărat, e OK.

Mie îmi pare rău că n-am știut mai devreme.

Poate că nu mă mai atașam așa tare.

Chiar dacă nu mai suntem rude,

putem să fim prieteni în continuare.

Mi-ar plăcea asta.

- Te duci la Gia? - Da. E aici?

Da. Era în sala de protocol.

Mersi. Mă duc. Ne vedem mai târziu.

- Da. Baftă! - Mersi.

Ei? Zi!

Nu știu… adică, nici nu știu de unde să încep.

Păi ziceai că vrei să afli cât mai multe despre noi, nu?

Da, da. Aș vrea să înțeleg…

cine a fost tata.

Era…

- Era un tip foarte mișto. - Da…

Eram preferata lui, asta e clar.

De unde și până unde? Aiurea!

Nu-mi făcea mie toate poftele?

Că urlai ca nebuna când nu obțineai ce voiai! Ca acum.

- Și tu erai un tocilar! - Nu cred!

- Eu, tocilar? - Da!

Îmi mergea mintea, înțelegi? Eram și serios…

Asta vorbește, nici măcar nu trecea clasa…

- Se târa să treacă clasa cu 5,50. - Geniile nu au nevoie de note bune!

- Cine? - Geniile!

- Bau! - Cine?

Un bilet de loterie în valoare de 500.000 de euro…

Ce-ai mă, muiere?

…iar hoțul ar fi chiar…

Băi, ce mă enervează ăștia cu televiziunea lor!

Dar ce s-a întâmplat? De ce ești așa de supărată?

Băi, Mitule… Aveam șansa să rezolv cu ancheta… să am și eu un avocat…

Foanfa asta… că n-am cum să-i spun lui fii-ta…

- Asta mi-a stricat planurile. - Poate că e mai bine să nu scăpăm.

Și să plătim pentru tot ce-am făcut, pentru tot răul pe care l-am făcut.

- Doar așa o să fim iertați. - Am înțeles.

Pe lumea ailaltă cu asta o să mă ocup. Acum am altă treabă.

Dă-te din fața televizorului că n-ai mâncat sticlă!

Nu te mai uita la ăștia care-și spală rufele la televizor!

Vezi și tu un film, un documentar cu animale…

- Polițiștii italieni l-au găsit pe hoț… - Ia, ia, ia…

…la aeroportul din Roma, la Fiumicino, acesta nu mai avea biletul de loterie,

în schimb avea un bilet către Insulele Canare.

El declară că nu el este hoțul, ci este păgubitul

și că femeia i-ar fi furat biletul de loterie…

Căline, scuz-o, te rog. Bate câmpii, divagăm.

Nu despre asta era vorba.

Sunteți foarte amuzanți.

Și mie mi s-a părut amuzantă faza cu genialitatea Deliei. A fost…

Tata era foarte protector.

Știa ce să zică ca să te facă să te simți bine.

Băi, se pricepea la orice, pe bune. Deci se pricepea la business, afaceri,

la sporturi, făcea o mie de sporturi, la chestii tehnice…

Da, repara tot! Știa să repare de-astea,

ce erau pe vremea aia, aparate de fotografiat, casetofoane…

- Cel mai bun pe atunci! - Minitehnicus, pe bune!

- Poate că tu-l moștenești… - Da, chiar!

…cu informatica, cu tehnica…

Cine știe?

Da… Era mișto.

Bănuiesc că moartea lui a fost o lovitură dură pentru voi.

Da…

Și a și survenit în urma unui accident de vânătoare, stupid.

Cert e că a avut grijă de noi și după moarte.

Cum așa?

Moartea lui a salvat businessul, televiziunea.

- Nici chiar așa. - Hai, mă, ce știi tu de chestia asta?

Tu umblai prin lume, prin Elveția, mai știu eu unde erai?

Erai tu în business atunci, în televiziune?

Pe bune, habar n-ai, eram la un pas de faliment!

Dacă nu era asigurarea de viață, eram praf,

nu cred că ne reveneam vreodată!

Deci, pe bune, chiar a avut grijă de noi, după.

Din ce-mi povestiți, tata a fost un om bun.

- Cel mai bun. - Da.

Eu nu înțeleg de ce mai stă Lucian aici.

O să plece din casă, dar vreau să-l dăm afară și de la televiziune.

Aici ar fi o problemă. Eu m-am ocupat de contractul lui.

Așa, și?

Plătiți daune foarte mari dacă vreți să-l dați afară.

- Mulțumesc mult că mi-ați povestit. - Oricând. Când vrei, mai vorbim.

Știi ce voiam să-ți spun? Că casa asta e și a ta.

Mulțumesc. Doar că… sunt bine la mine acasă.

- Poate te mai gândești. - Bine.

- La ce să te mai gândești? - Ia uite! Aici erați?

La nimic.

Păi dacă… vreți să bem ceva?

Eu n-o să mai stau, o să plec. Bro, ne vedem acasă.

Oricum, nici eu nu mai stau mult.

Mă uit la voi doi și mi se pare absolut incredibil că soarta nu v-a despărțit.

- Soarta sau mai degrabă nea Gheorghe. - Da… chiar.

Probabil că, dacă nu era nea Gheorghe, nu aș fi supraviețuit.

Căline, îmi pare foarte rău de ce-a făcut mama.

Chiar dacă ar trebui să mă supere faptul că tata avea altă familie,

încep să înțeleg de ce.

Da…

Chiar mă bucur că am vorbit azi. Și vă mulțumesc amândorura.

Păi… ieși afară, nu ziceai că ai treabă?

- Corect. Da. - Băi…

Întotdeauna ești binevenit aici. Da?

- Ciao. - Ciao, bro.

- Mai adu-mi una. - Măi, ești sigur?

- Sunt sigur, mai adu-mi una. - E prea mult! Ți-am mai dat trei!

Știu, gata, mai adu-mi una. Ultima și gata.

- Poftim. - Mersi.

Nu pot, nu, nu-mi iese din cap! Bă, sor’meo, uită-te la mine.

Uită-te la mine. Mă, ce am eu? Ce am? Ce am?

Fă abstracție că ești sor’mea.

Mă rog, n-ai cum.

Cum, mă, să mă înșele cu copilul ăla? Cum să mă înșele?

Adică, e inconștientă. Cum să mă înșele? Cum să…

- Da, mă rog. - Și ce-ai de gând să faci?

- Să-l bag la pușcărie. - Poftim?

Glumesc, mă! Ce să fac? N-am ce să fac!

Și cum îmi spunea ea că nu s-a întâmplat nimic…

Dar nu-mi iese treaba asta din cap!

Gia și Floppy! Ăla-i un copil!

Bă, lu’ ăla nu i s-a închis fontanela încă! E copil, e…

Auzi, Lascu? De Traian Dincă mai știți ceva?

Mă, tu n-ai altă treabă? Îți dau eu!

Sunt și eu curios! Ați mai aflat ceva?

- Sau ați schimbat strategia? - Ce-ai zis, mă?

Dacă ați schimbat strategia. Întreb, poate pot să ajut cu ceva.

Tu acum vrei să te faci și detectiv?

Nu spune că-mi trebuie BAC-ul!

Pentru orice meserie îți trebuie. Hai, treci la treabă!

- La vase! Spală vase! - Hai că merg!

- Ia ghici cine e! - Floppy!

- Ce cauți aici? - Ei, ce caut aici!

Nu… Te rog frumos, încetează! Nu aici!

A, OK. Uite, știi ce mă gândeam?

Că poate mai târziu mergem să dansăm și noi la un club, ceva.

Uite, și eu mă gândeam că ar trebui să vorbim.

Păi nu vorbim?

- Nu, adică să vorbim serios. - Vorbim serios!

- Te rog frumos, ascultă-mă! - Te ascult.

- Ce-a fost între noi doi… - Ce-a fost?

Ideea e că nu se mai poate repeta.

- De ce? - Pentru c-a fost o greșeală.

- A fost o greșeală? - Hai, lasă asta.

Oricum, știi că eu am pe cineva.

Am crezut că l-ai lăsat baltă.

- Nu. Eu îl iubesc pe Sebi. - Îl iubești pe Sebi?

- Da! Da, Florin, îl iubesc. - Păi și cu noi cum rămâne?

Florin, noi doi… am fost o greșeală!

Ba nu.

Paul? Uite, am vorbit cu Mihai

despre cum să-l dăm afară pe Lucian din companie

și mi-a zis că are un contract foarte bine făcut.

Adică?

N-ai suficienți bani să-l despăgubești.

Nu contează. Plătim oricât.

Paul, nu suntem în acel moment. Am vorbit la financiar

și nu ne-a mers bine și am pierdut multă publicitate.

Bine. Prefer să mănânc covrigi cu iaurt un an întreg

decât să-l mai văd bântuind.

Dar nu e vorba numai de tine.

E vorba de companie, de salariile angajaților…

și, de bine de rău, emisiunile lui au avut succes.

Aoleu! Îmi vine să vomit. Tu cu cine ții?

Paul, nu cred că…

Lasă-mă să fiu avocatul diavolului pentru moment.

Decizia asta trebuie luată cu cap.

Da, bună ziua.

Cu domnul reporter Goanță… Mihai.

Așa. Da, Ovidiu, așa.

Eu aș avea o vorbă dacă se poate

să ne vedem noi doi așa ca să spui niște chestii.

Despre familia Andronic.

Paul. Andronicii ăia cu televiziunile, bre!

Așa. Da. Bun.

Deci eu vreau să-ți spui matale niște chestii…

spui mai multe, și despre Marta Andronic,

și despre Anghel… ai înțeles?

Așa… Și mata, dacă vrei și se poate,

să le dai acoloșa la știri, la concurență.

Înțelegi?

Bre, ascultă acia ce spui, că eu știu niște secrete,

e de-alea, înțelegi, importante, bre, acia, înțelegi?

Așa… Eu le știu că eu sunt… două secunde.

- Cu cine vorbești? - Taci, am niște probleme.

Deci eu sunt din familie, înțelegi?

Și știu, bre, și eu îți dau matale

niște lucruri impportante de le pui la Senzațional și la Breaking News

și la de toate!

Da, bre. Hai.

Bre, uite cum facem.

Ne întâlnim noi doi, mă înțelegi…

ca să vedem așa, ne socotim, și cât vrei și matale să dai,

dar eu îți spui că e știri de-alea…

importante, mă înțelegi? Da.

Și dai cât vrei matale! Adică, dai acoloșa…

și în funcție de cât dai, eu vărs cât trebuie,

M-ai înțeles, da?

Dar nu se poate la telefon, că ne vedem și noi undeva, da?

Unde spui matale. Deci, unde?

Așa este. Bre, nu știu unde-i asta…

îmi trimiți matale un mesaj acia, pe telemobil și eu viu.

Mâine. Ne vedem mâine, da? Hai că eu îi spui lui nea Vasile…

Mă aduce nea Vasile, exact. Da.

Ne vedem acoloșa și da,

că nu discutăm noi prin telefoane. Da.

E perfect, dacă poți și mai devreme că nu mai…

Hai, ne vedem la un 10. Hai, te pupic. Mâine.

- Hai, Doamne ajută. - Ce vrei să faci, femeie?

- Mitule, lasă-mă că… - Ce vrei să faci?

Avem acia treburi, ce vorbești?

Mă, Nuțică, mă, nu te băga iar în belele!

Aoleu, lasă-mă… Deci… Dă-mi și mie numărul lui nea Vasile.

- E la „Popescu”. - Hai dă-l dracu’…

Vasile Popescu.

- Salut, Sebi. - Ce faci, mă, Nicule? Nicu!

Pe unde tot umbli, mă, de nu vrei să dai ochii cu mine? Ce ai?

Uite ce e, Sebi.

Eu știu ceva.

Eu ți-am zis că știu că tu știi ceva. Ia zi. Ce știi?

ar mai înainte aș vrea să te întreb…

Dacă cineva e complice cum poate să scape?

- Păi nu scapă. - Cum nu scapă?

Glumesc. Mai întâi trebuie să spui adevărul

și după aia te înțelegi cu Poliția.

- Și nu face pușcărie deloc. - Depinde cât de gravă e infracțiunea.

De ce?

Nu… așa… întrebam pentru un prieten.

Hai, pa.

Și mâine te aștept cu actele pentru preluarea acțiunilor Martei, da?

Da, stai liniștit.

- Nu uiți! - Nu uit.

Bine, hai, pa. Ia, mă, mâna de pe fii-mea! Hai!

Adeluțo, ce voiam eu să-ți zic…

Mai devreme când ai intrat peste… adică, la mine în cameră, peste…

Stai liniștit. Serios, nu trebuie să-mi explici nimic.

Sunteți adulți, puteți să faceți ce vreți

și oricum eu mă bucur pentru voi.

Știu, dar maică-ta nu vrea să complicăm situația prea tare.

- E mai delicat, așa. - Dar iubirea nu complică lucurile!

Iubirea face viața mai frumoasă!

„Iubirea face viața mai frumoasă”. Măi, ce fată deșteaptă am eu!

Love is in the air!

Da, așa e.

Ce faci, Muti? Te-ai ascuns aici, în bârlog?

Ei, să nu-mi spui că mi-ați simțit lipsa!

Nu!

- Ai dreptate, n-am cum să zic asta. - Știam.

A fost Călin pe-aici.

Călin…

Fratele meu… copilul lui tata, dar nu și-al tău…

E foarte drăguț. Ar trebui să faci un efort să-l cunoști.

În niciun caz. N-o să-l accept niciodată.

De-aia l-ai adus pe Floppy aici? Sau a fost ideea lui Lucian?

Te rog, să nu mai vorbim de Lucian. L-am dat afară din casă.

Dacă tu crezi c-o să scapi de el așa ușor…

Ba da. Mâine se vor îndrepta lucrurile.

Adela va primi acțiunile mele, soarta firmei va fi în mâinile ei…

poate că așa e mai bine.

Poate că în sfârșit totul o să fie bine, acum.

Lasă că o să ai tu grijă să strici totul.

- Am încredere în tine! - Nesimțită ce ești!

- Hello. - Hei.

Ce s-a întâmplat? Ce voiai să-mi spui așa urgent?

Am aflat ceva. Și cred, nu știu, sper că o să te ajute cu scrisoarea aia.

Ce?

Am aflat că televiziunea, marea televiziune,

a fost pusă pe picioare

din banii încasați din asigurarea de viață a lui Anghel.

- Au încasat bani din asigurare? - Da. L-am auzit pe Paul.

Deci de asta Marta ascundea faptul că Anghel s-a sinucis.

De ce?

- Păi tu nu știi? - Ce să știu?

Asigurarea de viață e nulă în cazul unei sinucideri.

Mamă! Acum am înțeles.

Nici nu știu cum să-ți mulțumesc.

Știu eu cum să-mi mulțumești.

În schimbul acestei informații, vreau s-o ajuți pe mama cu ancheta.

Să-i găsești un avocat bun care s-o scape de Poliție.

- Nu. - Cum adică, nu?

Nu. Îmi pare rău, dar nu pot.

Lucian, tocmai ți-am dat arma perfectă ca să rămâi la putere, nu?

- Adică îmi ești dator. - Da. Așa e.

Doar că maică-ta nu-ți face bine și trebuie să scapi de ea.

Te face vulnerabilă și te trage în jos.

Nu-i adevărat!

Ba da, e foarte adevărat și trebuie să scapi de ea.

Ai înnebunit? E maică-mea. Cum să scap de ea?

E fix punctul tău slab.

Tu de asta ai trimis-o pe Diana înapoi la internat?

Că ce? Că e punctul tău slab?

Băi Lucian, eu nu știu cum poți să fii atât de rece!

E singura cale ca să reușești în viață. Să nu te atașezi de nimeni și de nimic.

Nu pot să cred că așa mă ajuți tu după tot ce am făcut.

Supără-te acum!

Da.

Ia, vrei?

Hai, Laura, ce ai? De ce nu vrei să vorbim?

Ce vrei să vorbim?

Zi-mi și mie ce e, băiat sau fată?

Dacă voiai să afli, veneai cu mine la ecografie.

Băi, de ce nu mă înțelegi, mă? A avut Livia nevoie de mine.

A, deci ecografia copilului nostru nu e la fel de importantă!

- Băi, nu, nu! - Am înțeles! Notat!

Băi, nu, stai puțin, nu mă lua cu chestii de-astea!

- Ce-i aia? - Lista de invitați.

- Invitați, la ce? - La nuntă.

Ce nuntă? Glumesc! Ia stai, mă.

- Băi, eu cred că-i o greșeală. - Nu, n-am greșit cu nimic.

Cum n-ai greșit? Ia uite.

Băi… băi, Laura, ce dracu’ mă? Păi sunt sute de persoane.

- Da. Tot satul. - Cum tot satul?

Băi, stai mă așa, tu chemi sute de persoane

și mie nu-mi spui dacă e băiețel sau fetiță?

Comentezi? Încă mă gândesc dacă să te invit la nuntă!

Mă gândesc dacă să vin! Că n-avem bani!

Taie-mă de pe listă să facem economie!

Bă tu ești… Doamne!

Ce faci, mă?

Încercam să pun cap la cap tot ce-am aflat despre familia mea.

Și?

Și chiar cred că mama l-a iubit pe Anghel.

Și că tata a fost un om bun.

Spre deosebire de… Marta.

Nu e ciudat că a murit într-un accident de vânătoare?

Ba da.

Dar crezi tu c-ar fi putut Marta să-și ucidă soțul?

Ea l-a iubit. Nu cred c-ar fi fost în stare.

Da.

Ai auzit ce mi-a zis Paul?

Da. Că vrea să te muți în casă cu el.

Dar, din partea mea, ești liber să faci ce vrei.

Nu zău!

Tu chiar crezi că pot să renunț așa ușor la dormitorul meu?

Bro, nu scapi de mine așa ușor, crede-mă!

Voi chiar nu mă întrebați ce am?

- Ce ai, Floppy? - Ce ai, mă, Floppy?

Greu cu dragostea asta!

Păi trebuie să bem în cazul ăsta!

Cea mai bună idee! Mă duc să aduc.

Poliția!

Ce faci, mă, iar ai venit pe-aici, mă? Hai, ieși afară.

- Sunt afară. - Din curte. Hai, eliberează spațiul.

Dar stai liniștită, că nu la tine am venit.

Am înțeles.

Nu ți-a mers cu mine și acum te-ai întors la prințese, nu?

La care din ele?

Și eu am înțeles ce fel de om ești tu… în sfârșit.

Mă enervezi. Pleacă dracu’ de-aici!

Tu uită-te bine la ce pierzi!

Ești pe cont propriu, păpușă! Nu mai contezi pe mine!

Hai, mă, vira! Sictir!

- Ce-i, mă, cu tine? - Nu știu încotro s-o apuc.

Ce să fac? Eu iar am rămas singur singurel…

Bro!

Uită-te în jur. Nu ești singurel, crede-mă.

- You are not alone… - Asta e și casa ta.

Pe bune?

Apreciez foarte mult că mi-ai zis adevărul.

Dar ce era să fac?

Să vă mint după tot ce-ați făcut pentru mine?

Să bem pentru asta.

Bine ai revenit în familie!

Am redevenit Cei Trei Muschetari.

Eu sunt Atomis.

- Ce? - Ăla e!

Bine, tu, Atomis. Bine, tu.

Mă rog, am redevenit temporar.

Pentru că unul dintre noi o să plece în curând, nu?

- Ia zi, când mă faci unchi? - Dar ce, și Atomis vrea să fie unchi!

Voi vreți să vă amintesc ce s-a întâmplat la nuntă

când am avut discuția asta? Vreți?

- Hai noroc! - Hai să bem!

Adela…

- Aș vrea să vorbim. - Ce, despre azi-dimineață?

E OK, stai liniștită, am vorbit cu tata, e OK.

Cu Paul… am vorbit cu Paul.

- Dar e OK, poți să-i spui „tata”! - Nu mă simt pregătită.

Sigur, te înțeleg.

Dar stați liniștiți, puteți să faceți ce vreți.

Scuză-mă puțin.

- Adi, ce cauți aici? - De ce nu mi-ai răspuns?

Nu mă interesează ce ai de zis!

- Sunt sigură că este o minciună. - S-a întâmplat ceva? Probleme?

Nu, mă descurc, Ilie. Și oricum, Adi tocmai pleca.

Adela, crede-mă. Vrei să auzi ce am de zis.

OK, spune și apoi pleci.

Doar ție.

- Ilie, lasă-ne un pic singuri, te rog. - Bine.

Dacă ai nevoie de mine sunt prin apropiere.

- Zi. - Am auzit ceva despre bunicul tău.

Ce?

L-am auzit pe Nicu cum zicea

că el și cu Mitu știu unde e Traian Dincă.

- Ești sigur? - Mă jur!

- Bun, și ce vrei la schimb? - Ce? Nimic!

Maxim să te ajut să afli ce s-a întâmplat cu bunicul tău.

Te rog! Adi pe care-l știu eu ar fi profitat la maximum.

Adi pe care-l știai tu nu prea mai e.

Mi-am dat seama că am greșit și, na, nu vreau să-mi ratez viața.

Mereu am căutat așa o scurtătură în orice, dar mi-am dat seama

că viața nu e despre destinație, ci despre călătoria în sine.

Nu mai spune! Mi se pare mie sau asta a fost chiar profund?

Bine, expresia asta am citit-o pe o cană.

- Mi s-a părut mișto mesajul. - Dar mă bucur că citești!

Crede-mă, o să încerc să mă schimb de acum încolo.

- Mă bucur să aud asta. - Mersi că m-ai iubit, Adela.

Ești singura care a văzut ceva bun în mine.

Dacă te ajută,

să știi că eu încă mai cred că poți să faci ceva bun în viață.

Deci… ne împăcăm? Am glumit.

- Hai, bre, odată! - Nicule!

Hai încoace!

- Nicule, tu ești? - Da, eu sunt.

Te rog, ascultă-mă și nu te supăra pe mine.

Ce-ai făcut? Ce?

- Am vorbit cu Lascu. - Vai de mine!

Ai vorbit cu Lascu! M-ai nenorocit!

Mă, tu mă omori, mă!

Stai, bre, stai că nu i-am zis nimic încă!

A zis că, dacă-i spunem adevărul, putem să ajungem la o înțelegere cu el

și nu mai suntem acuzați de complicitate.

Adică s-o dau în gât pe Nuțica? Tu asta zici?

Băi, Mitule! Salvează-te! Tu n-ai nicio vină!

Hai cu mine la Lascu.

Vrei să faci pușcărie în locul neveste-tii?

Nu, dar Nuțica… Nuțica e nevastă-mea.

Dacă n-am eu grijă de ea, cine să aibă?

Nevasta asta a ta te-ar da în gât într-o secundă, fără să clipească.

Zici?

N-o cunoști?

Ce s-a întâmplat?

Și-a… uitat ceva în…

De când l-a dat Livia afară, și-a uitat ceva în casă.

Ce zici, fac o cafea? Bem împreună o cafea?

- Sigur. - Hai că mă duc să pun de cafea.

Stai puțin.

- Ce e? - Voiam să te întreb…

Ție nu ți-e dor de Traian? Era, totuși, tatăl tău.

Nu știu. M-am gândit mult la asta.

Când eram în Germania, eram convinsă că n-o să-l pot ierta niciodată,

că e un monstru, că mi-a distrus viața…

Dar aș fi vrut măcar să-mi iau rămas-bun de la el.

Și în ultima vreme îl tot visez.

Chiar sunt convinsă că, spre sfârșitul vieții, își dăduse seama cât a greșit.

Deci, ca să-ți răspund la întrebare…

da, mi-e dor de el.

Credeam că dormi.

Ce e, nu poți să dormi?

Dar tu tot n-ai plecat?

Vreau să-mi vinzi mie acțiunile.

- Păi de ce să fac asta? - De ce?

De-asta!

- Ce-i aia? - O scrisoare. Ce, n-o recunoști?

Nu? Bun. Lectură.

„Nu pot să trec peste ce-ai făcut. Mi-ai distrus viața.”

Taci!

- „O să ți-o distrug și eu pe a ta.” - Oprește-te!

- „O să te las singură. Mai bine mor…” - Oprește-te, nu mai…

„…ca să fiu cu adevărata mea iubire.”

Dă-mi-o înapoi!

Dimineți cu ferestre deschise Dimineți cu săgeți de cocori…

Mă scuzați, nu v-am văzut venind.

Te rog nu-mi mai spune așa, spune-mi „tu”,

cred că suntem cam de aceeași vârstă. Și nu te opri, cânți foarte frumos!

- Da, mi-am greșit cariera! - Serios, ai vrut să te faci cântăreață?

- Să știi că nu e prea târziu niciodată. - Nu! Ei, glumesc și eu așa, ce să…

- Dar nu mă luați mereu în serios! - Ne tutuiam, da?

Nu mă lua mereu în serios, că eu glumesc, știi?

- Eu le am pe-astea cu glumele așa… - Foarte bine.

Casa asta are nevoie de oameni din ăștia ca să mai destindă atmosfera.

Nu, ce faci? Lasă că le spăl eu!

Dar cum, lasă-mă pe mine, cum să nu le spăl?

Numai tu și Adela vă spălați vasele singure în casa asta, restul..

- Serios? - Da, restul nici patul nu și-l face!

- Bună! - Ia uite cine a venit! Bine ai venit!

- Cum a fost la televiziune azi? - Foarte bine, dar sunt ruptă!

Ia stai că fac eu un ceai și ne relaxăm imediat.

- Mulțumesc, Florico. - Auzi? Stai mai bine o vișinată.

Bem!

Doamne, deci mă dor picioarele de la tocurile astea, de nu mai pot!

Dar tu cum ești? Cum ești cu Paul?

- Cum să fie? Bine! - Fața ta spune altceva.

- Azi-noapte am rămas la el în cameră. - Uau! Nu pot să cred!

Mamă cât de… Au! Mamă, cât de tare!

- Și cum sunteți acum? - Da… și nu…

- Sincer, nu știu cum e mai bine. - Păi ce simți?

Îl iubesc. Dar nu vreau să mă grăbesc.

- Și el ce zice? - Ei, ce zice!

- El zice că e totul bine ca la început! - Așa fac toți!

Te cerți cu ei și dimineață se așteaptă să-ți treacă!

- Bărbații! - Păi mie-mi zici?

Ia stai să bem!

Să bem.

- Hai noroc! - Hai noroc!

Vai, mamă! Dar ce tare e!

Păi e vișinată adevărată, de la Butimanu! Nu leșinăturile alea de le beți voi!

- Mai merge un rând? - Hai!

Hai noroc!

Ce e? Te doare?

Ce e, Marta?

Deci, fii atentă.

Anghel s-a sinucis. Bun!

Tu ai încasat banii de pe urma asigurării lui de viață

și așa ai scos firma din faliment. Bun! Doar că aici e o mică problemă.

Din câte știu eu,

companiile de asigurări refuză plata despăgubirilor

în cazul în care moartea asiguratului a survenit din cauza unei sinucideri.

Deci Anghel s-a sinucis.

Ce-ai făcut, Marta?

Până și moartea soțului tău ai întors-o în favoarea ta?

Păi asta-i fraudă, Marta. Fraudă!

Gata!

O să-ți dau scrisoarea, dar mai întâi îmi vinzi tu mie acțiunile.

Și ca să vezi că sunt băiat bun, am venit pregătit și cu cash.

Ia fii atentă. Hai.

Bravo.

Dar ce-i cu tine aici, la ora asta? Ce s-a întâmplat?

Am aflat ce voia Adi.

- Ia uimește-mă. - Mi-a zis că tata…

Că Mitu și cu Nicu știu unde e Traian Dincă.

- Mitu și cu Nicu? - Da.

A zis că l-a auzit pe Nicu când zicea asta.

Dar tu ești sigură că ăsta zice adevărul?

Da. Părea sincer.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar cred că s-a schimbat.

Și cum adică, știu unde e? Adică încă-i viu?

Nu știu, dar o să aflu.

- Păi și ce-o să faci? - Am o idee.

- Auzi, Deea? - Ce?

- Te-ai mai gândit? - La?

Ce-o să faci să ai grijă de copilașul tău?

Adică?

Păi trebuie să-ți faci un plan.

- Unde-o să-l crești? - Cum, unde? Aici.

Aici, dar, fata tatii, trebuie să ai mai multe opțiuni.

Dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva cu mumă-ta… și cu mine…

De ce zici asta?

Ei, nu știu, zic și eu așa…

Viața se schimbă de pe o zi pe alta.

Nu știi niciodată ce-o să fie mâine.

Lasă că mă duc eu să văd cine e.

Adela!

Ai venit să mă vezi?

Nu de asta sunt aici. Am auzit ceva și vreau să știu adevărul.

Sigur că da. Nu vreau să te mai mint niciodată.

Ce știi despre dispariția bunicului meu?

Ce i-ați făcut? Unde e?

Mamă!

Mamă!

Abonatul nu poate fi…

Bre, Nae, unde m-ai adus acia?

- Doamna Nuți Achim? - În carne și oase.

Mai mult carne, că oase nu e bune decât în ciorbă.

- Ești mai frumușel așa ca la televizor. - Mă bucur că ați găsit locul ușor.

M-a adus acia șoferul.

- Dar ai adus mălai? - Da! Haideți cu mine să vorbim.

Așa, bre. Nu te grăbești, da?

Bre, am să-ți spui acia despre Andronici

fii atent la mine, o să bubuie televiziunile!