Original subtitles

- Deranjez? - Nu! Intră!

- Cum ești, șefa? - Sincer, am emoții.

Mă simt ca în prima zi de școală.

Cu diferența că, în cazul ăsta,

un întreg trust depinde de deciziile tale.

Nu-mi aduce aminte. Ce face Călin?

E speriat, îți dai seama.

Să știi că l-am sunat pe Lascu

și i-am explicat că, în calitate de acționar majoritar,

vreau să retrag plângerea pe care a făcut-o Lucian.

De fapt, ar trebui să ajungă chiar acum.

Îți mulțumesc pentru ajutor.

Nu cred că m-aș fi descurcat să-l scot pe Călin dacă n-ai fi intervenit tu.

Poate că e momentul ca televiziunea să fie condusă de cineva corect.

Și sunt convins că o să te descurci de minune.

Scuzați-mă. Domnișoara Andronic?

Adela. Te rog, suntem de aceeași vârstă.

Vă… adică te caută domnul procuror Lascu.

- Spune-i să intre. - Vrei să rămân cu tine?

Nu, e mai bine să vorbesc cu el între patru ochi.

Bună ziua!

Uau! Trebuie să recunosc că te prinde postura asta.

Ia loc, te rog.

Tu nu știi să bați la ușă?

Marta, acțiunile tale sunt ale mele, nu ale Adelei.

Dar de ce spui tu asta?

Poftim? Pentru că-mi ești datoare, de-aia!

- Eu nu-ți sunt datoare cu nimic, ție. - A, nu?

Ce repede ai uitat! Că mama a murit din cauza ta.

Din cauza mea? Cum poți să vorbești așa ceva?

Maică-mea era în spital și avea nevoie de bani pentru o operație,

o operație care i-ar fi salvat viața.

Și ți-am cerut ajutorul, dar m-ai ignorat.

Ai uitat?

Ia zi, Marta.

Cum ai putut s-o lași să moară, când ea vă ajutase atât de mult pe voi?

Acum înțeleg.

Înțeleg de ce ești tu acum atât de pornit.

Ai dreptate, dar… Îmi pare rău, dar tu nu știi

prin ce am trecut eu în vremea aia, Lucian,

cât de greu mi-a fost.

De-abia murise Anghel… și nici nu știam ce-i cu mine,

pe ce planetă sunt, eram terminată, distrusă…

Paul a preluat televiziunea și… Ne-a fost greu.

Ne-a fost greu, înțelegi? Foarte greu.

Sincer, eu…

Nici nu știu, cred c-a fost un miracol c-am putut să ne mai revenim.

- De ce nu crezi? Nu poți? - Uite că aproape am plâns.

Marta, televiziunea asta e construită pe banii părinților mei.

Fără împrumutul lor,

n-ați fi reușit niciodată să faceți o afacere ca asta în România pe vremea aia!

O sută de mii de dolari erau foarte mulți bani atunci!

Bani pe care ți i-am dat înapoi!

Cu ce bani crezi că ai făcut tu școlile alea?

Da, dar pe mama ai lăsat-o să moară!

Și pentru asta o să plătești!

Și crede-mă că n-o să renunț până când televiziunea asta o să fie a mea!

Nu trebuia să am încredere în tine niciodată!

- Ești capabil de orice, văd! - Habar n-ai tu!

Mamă, mi-ai văzut cumva…

O, ce ținută extravagantă ai astăzi!

Da, uite, am simțit nevoia să mă aranjez!

Da?

Ești sigură că nu e din cauza faptului că ai aflat că tata se recăsătorește?

Hai fii serioasă! N-are nicio legătură!

Mamă, vorbești cu mine. Nu te mai preface.

Chiar vrei să cred că nu te-a afectat deloc faptul că se recăsătorește?

- De-loc! - Bine… dacă așa zici tu…

Dar știi că dacă vrei să vorbești cu cineva, sunt aici.

Și sunt sigură că o să-ți găsești pe cineva.

Evident!

- Mi-ai văzut laptopul cumva? - O să-ți pierzi capul într-o zi!

Dar jur că l-am lăsat în cameră!

Du-te și zi-i Taniei să-ți comande altul să-l treacă pe companie.

Aveam nevoie de laptopul meu!

Cum ți-am spus la telefon, în calitate de acționar majoritar,

nu vreau să depun plângere împotriva lui Călin Munteanu.

De ce, că e prieten cu Mihai?

E mai mult de atât. Dar, mă rog, nu contează.

- Nu cred că e în stare de așa ceva. - Lucian era de altă părere.

Eu nu sunt Lucian.

Să știi că cineva a pus la cale furtul ăsta de date.

Da, dar nu Călin!

Bun. Fii atentă cum facem.

Eu o să rezolv cu plângerea asta, într-un fel.

- Cu o singură condiție. - Te ascult.

Să faceți o investigație aici, internă, ca să aflați ce s-a întâmplat

și cu ocazia asta să faceți într-un fel ca să nu se mai întâmple.

- OK, așa o să facem. - Adela, baftă. Chiar ai nevoie.

- Și încearcă să nu te lași coruptă. - Așa mă știi?

Nu. Dar cunosc mulți oameni care, atunci când au ajuns în funcții înalte,

- s-au schimbat. - Promit că nu o să mă schimb.

- Bine. La revedere, ciao! - Pa.

Tania, poți să-l rogi pe Mihai să intre, te rog?

- Imediat. - Mersi.

Ei, acolo-șa pe telefon… Cin’ te sună? Papa Pius de la Roma?

Nu știu de ce nu-mi răspunde Lucian, mă! I-am tot scris și nimic!

De ce dracu’ nu-mi răspunde, nu înțeleg!

Păi hai că te luminez eu acia, fata mea!

Uite, tu, făi Andreeo, ești borțoasă, ai înțeles?

Tu vii la pachet cu plodul la altul, ce să facă ăla cu tine?

Hai că deja ești nesimțită, pe bune!

Eu sunt aia de spune adevărul verde-n față!

Lasă ăla! E pentru păr, nu e pentru mâini!

Și lasă-mă și cu teoriile astea ale tale!

Dar tu ce credeai, Andreeo?

Că tu dai colo-șa floarea gratis că găsești tu prostul să plătească.

Leapșa!

Ce floare visezi, mă, acolo, ce leapșa?

Știi că am dreptate. Ce poți tu să-i oferi, Andreeo?

Hai că mă duc să mă cinstesc cu un Crispy Strippers.

Ciao!

- Bună, Delia! - Bună. Dar ce cauți tu pe aici?

Cu ancheta cu furtul de date… nimic important.

Ai mai prins și tu ceva, sau te-au trecut la munca de birou?

- Au! Asta a durut! - Așa sunt eu, mai directă.

- Sper că nu ți-am rănit sentimentele! - O să supraviețuiesc.

Ia zi.

- Cum mai e cu nunta de la Butimanu? - Să știi că eu nu mă însor!

Ha-ha! Întrebam de fostul meu soț, așa ca fapt divers.

Nu știu nimic. Mă duc spre Butimanu, mă duc pe la sor’mea,

și dacă vrei pot să pun niște întrebări.

Faci tu o anchetă pentru mine?

Fac o anchetă, îți zic, dezmăț o să fie!

Bine.

Ana Maria!

- Ana Maria… - Ce e, Mitule?

N-am avut ocazia până amu…

- Te rog să mă ierți. - E cam târziu pentru asta.

Chiar dacă Adeluța n-o să vrea să mă mai vadă niciodată,

măcar tu să mă înțelegi. N-am vrut să-i fac niciun rău.

O secundă nu m-am gândit să-i fac rău!

Mitule, sunt conștientă c-ai iubit-o și pentru asta îți mulțumesc.

Fără tine, Adela mea n-ar fi știut ce înseamnă iubirea.

- Îți mulțumesc. Îți mulțumesc. - Auzi, dar știi ce nu mi-e clar?

Ce legătură aveți voi cu moartea lui tacă-miu?

Noi?

Da, Mitule. Răspunde-mi.

Noi suntem oameni cu frica lui Dumnezeu.

Care ați mințit ca să furați bani de la Paul.

Mitu!

Mitu, spune-mi!

Habar n-ai cât mă bucur să te văd!

- Vă mulțumesc pentru tot. - Adelei să-i mulțumești.

- Datorită ei am reușit să te scoatem. - Abia aștept să mergem acasă.

Ce faci, mă, conduci tu?

Băi, și eu ce fac?

Deocamdată te duci acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Marta și Lucian nu trebuie să-și dea seama că am aflat, da?

OK. Așa facem.

Floppy… mersi că ai spus adevărul.

Băi, să știți că eu vă iubesc pe amândoi ca pe frații mei.

Și noi pe tine.

Hai! Ne vedem acasă!

- Hola! - Hola.

Păi? Raportul. Ia sări cu meniul.

- Ce vrei? - Păi am venit să fac o sesizare.

Că tu, Stela, fata mea, în ultima vreme dai rasol, înțelegi?

Și nu e bine, că mi se face mie poftă de rasol.

Te-ai prins că-mi plouă-n gură, ce nu înțelegi?

- Nuți, n-am chef azi. Chiar n-am chef. - Scuze, Stelo.

Dar eu am avut chef, ai, fata mea?

Când tu ai venit colo-șa și m-ai șantajat ca miloaga?

Dar eu țin cu dreptatea, făi, nu mă pot abține, înțelegi?

Că ei… Acia trebuie să știe, Stelo, că are o iscroacă!

Bine, bine! Îți aduc eu ceva mai încolo! Dar pleacă acum, te rog!

Și nu mai veni aici, că vin eu!

E drumul lung și… am și eu poftă de dulce.

- Mulțumită? - Merge.

Farfuria o vreau înapoi, da?

Aoleu, ce mănânc eu farfurii? Dă-o încoace!

Nu m-ar mira. Hai.

Hai, hai!

Hai ușor că dau asta pe jos. Tu vezi-ți acolo-șa de înțelegere.

- Da, da… - Înțelegere!

- Au! Ce faci, iepuraș? - Sărut-mâna.

- Bună. - Bună.

- Iei cocos? - Nu că nu-mi place cocosul.

Eu trebuie să plec.

Ce domn e ăsta! Nu rapandulă ca tine!

- Flori! - Sărut-mâna.

Pe unde-ai umblat? Nu te-am văzut de câteva zile.

Am avut niște treabă.

Floppy!

Am tot încercat să dau de tine.

- Am avut niște treabă. - Aha. De asta ești greu de găsit.

A avut niște treabă.

- Și voi ce faceți? - Treabă.

Știi tu.

Ca de obicei.

Ca de obicei.

- Vreți niște Albă-ca-Zăpada? - Nu, eu sunt OK.

Și eu sunt OK.

Sunteți OK?

- Mai știe cineva? - Nu.

Doar Adela și atât.

Dar crezi că nu s-a prins Lucian de ce a acceptat Adela acțiunile?

- Nu, nu cred. - Da… mai bine.

- Altfel îl credeam în stare de orice. - Da.

Auzi, bro?

Cred c-ar fi bine să-i spunem și lui Paul.

Da, ai dreptate, dar…

Sincer, aș prefera să fii doar fratele meu, nu și fratele lui.

Bro…

Pe noi n-o să ne despartă nimeni. Pe bune zic.

Că am fost frați de cruce, frați de orfelinat, de suferință…

Acum suntem frați de sânge.

Regret că în tot haosul ăsta

n-am apucat să vorbim și noi despre ce contează cu adevărat.

Ce anume?

Mama.

Chiar aș vrea să-mi povestești din ce-ți aduci tu aminte, orice.

- Eram și eu foarte mic. - Știu, știu, doar că…

- Tu ai prins-o șase ani. Eu… - Da…

Era tânără și foarte frumoasă.

Avea un zâmbet senin…

Și o privire atât de caldă…

Și-mi aduc aminte…

Îmi plăcea când mă scotea în oraș și eram doar noi doi, fără tata.

Și mergeam la o terasă din Herăstrău.

Și mâncam o înghețată atât de bună…

Și toată lumea se uita la ea.

Era atât de frumoasă!

Se poate, doamna directoare?

Depinde. Dacă ai venit să mă faci să mă răzgândesc…

Nu, nu, nu… chiar dimpotrivă. Deloc.

Cum de ți-ai schimbat decizia?

Dacă e cineva care merită cu adevărat să stea pe fotoliul ăla,

acea persoană ești chiar tu. Pe bune.

Mulțumesc. Chiar apreciez.

Se poate?

- Nu știu. Aveai programare cu mine? - Ah, am uitat!

M-am gândit să vin totuși să-ți dau câteva sfaturi.

Știu că sună așa protocolar… mă rog.

- Se poate? - Chiar te rog.

Cred că știi în mare ce vreau eu să spun,

dar e bine să te mai gândești la astea.

Să știi că tu ai în primul rând o responsabilitate față de public,

față de telespectatori și față de echipa ta.

Și o să fie multe momente nasoale, să știi.

O să apară tot felul de persoane

care or să vrea să te influențeze, să obțină ceva de la tine,

tot felul de, hai să zicem, jocuri de putere…

Nu te grăbi.

Respiră, gândește și bazează-te pe instinctul tău, că e foarte bun, da?

Bun simț și măsură.

Și fii tu însăți! Atât. Da?

Mulțumesc. Chiar aveam nevoie de asta.

Hai. O să te descurci foarte bine. Ciao.

Și tu ce-o să faci?

O iau pe Ana Maria de o aripă și fugim în lume.

Am o carte pe noptieră, nedeschisă de câteva luni…

și niște filme de văzut… și niște seriale…

și dacă ai nevoie de mine, oricând. Mă suni.

- Știu. - Baftă!

- Sor’meo! - Ce faci, măi?

- Ai venit să semnezi condica? - Ha-ha-ha!

Nu, mă, am venit să vorbim…

- Să îmi dai ceva de mâncare… - Ai venit să mănânci moka!

Bine, am venit să mănânc moka.

- Unde-i Nicu, că era și el pe-aici! - Nu știu, nu l-am văzut.

Să știi că Nicu cred că ascunde ceva.

Crezi că Nicu a intrat în belele?

Sunt convins.

- Ce-mi dai de mâncare? - Hai în bucătărie.

- Dar bun, da? - Da, da…

Ce bine miroase!

Traiane, Traiane…

Traiane…

Cum o să mă mai uit eu în ochii lu’ Ana Maria

și-n ochii lu’ Adela

și să le spun că nu știu ce s-a întâmplat cu tine?

Ce fel de om sunt eu

când eu știu bine unde ești, dar…

Mai bine barem că am reușit să te îngrop

și să-ți pun o cruce creștinește!

Nimeni nu poate muri așa ca un câine!

Doamne…

Doamne…

Iartă-mă!

Cum să-i fac eu lu’ Nuțica așa ceva?

De bine de rău, e muierea mea!

Și mi-a făcut un copil!

Cum s-o trimit eu pe Nuțica…

la pușcărie?

Doamne…

Dă-mi un semn, Doamne!

- Bună. L-ai adus pe Călin? - Da, e aici.

Călin!

Adela, nici nu știu cum să-ți mulțumesc. Pe bune.

Stai liniștit. Măcar atât puteam să fac să vă ajut.

Cum a rămas cu Lascu?

Am hotărât ca firma să conducă o investigație internă

- să aflăm ce s-a întâmplat. - OK.

Dar vreau să te rog ceva.

Vreau să te ocupi tu de investigație.

Ce te uiți la mine? E șefa.

Eu?

Ești sigură?

Da. Sunt convinsă că nu tu ești vinovatul

și nu e nimeni mai potrivit ca tine să afle adevărul.

OK.

Păi mă duc să-mi iau laptopul, atunci.

Mersi.

- Ce e, ce s-a întâmplat? - Hai, nu fi chitros!

Chiar dacă mănânci pe gratis, poți să laș și tu un bacșiș acolo.

Da, mă, bacșiș las, dar m-ai luat așa, prin surprindere.

- Hai, mai caută. - Ei, hai că te întinzi!

Hai că-ți permiți!

Dar de unde știi tu că-mi permit?

Păi cum, nu ești tu ăl mai șmecher procuror dintre toți?

Vezi că AM un ceas de plastic.

Și să știi că noi nu câștigăm atât de mulți bani pe cât crede lumea.

Da? Cât câștigați?

Cum ai vrea tu să-ți răspund la întrebarea asta? E confidențial.

Bine, dar ca să ajungi polițist ce trebuie să faci?

În primul rând, nu sunt polițist. Sunt procuror.

Nu știu ce să-ți răspund.

OK, bun am înțeles.

Dar ca să ajungi polițist ce trebuie să faci?

Ce e cu schimbarea asta de carieră, că nu mă prind?

Dar ce, crezi că n-aș fi în stare?

Ba da, doar că nu te văd în postura asta, atâta tot.

Păi ce, n-am fost paznic?

Cam tot pe-acolo. Doar că în loc de bulan o să am pistol.

Bravo.

Cred că în primul rând îți trebuie BAC-ul.

De ce crezi că n-am dat BAC-ul?

- Ai dat BAC-ul? - Da!

- Păi și l-ai luat? - Nu!

Bravo!

Dar spune-mi cu schimbarea asta de carieră că nu mă prind.

Ce? Am zis și eu să fac ceva cu viața mea.

Asta e foarte bine. Baftă. Ce voiam să te întreb…

M-am tot uitat după Nicu. Tu l-ai văzut pe aici?

Era mai devreme, dar nu știu unde a dispărut.

- Hai, poftă bună. - Mersi.

Dă-mi un semn, Doamne! Tu ești, Doamne?

Mă, Nicule, mă, ce cauți, mă, aici?

Mitule! Mitule, nu mai pot! Lascu știe că ascund ceva!

Păi cum, mă, și tu vii aici în cimitir? Dacă…

Dacă te-a urmărit cineva? Îl aduceai direct la mormânt la nenea!

Lasă că nu m-a urmărit nimeni! De fapt… nu cred.

Bine ar fi să fie așa!

Mitule… Mitule, trebuie să mărturisești.

Ce să mărturisesc?

Nu pot să-i fac asta Nuțicăi, nu pot s-o trimit la pușcărie!

- Mitule, tu înțelegi, că nu mai pot? - Mă, nu călca!

Lascu mă bănuiește că ascund ceva.

Vrea să mă bage la pușcărie pentru complicitate.

Nici măcar…

Nici măcar nu mai pot să dau ochii cu el.

- Doamne, iartă-mă. - Amin. Ajută-ne, Traiane…

Alo?

Gia?

Sunt eu, Florin.

Ce faci acum? Vrei să ne vedem?

Da… Știu unde e, știu.

Hai, ne vedem acolo. Cool.

Unde-o fi, Doamne, unde l-oi fi pus?

Auzi, Floppy? Mi-ai văzut laptopul cumva?

Nu.

Dar pe Gia ai văzut-o?

A întrebat de mine?

Poate…

- Hai, zi! - Ce vrei să-ți zic?

Sunt foarte curioasă dacă vrei să… te mai vezi cu ea.

Poate…

- Dar de ce întrebi? - A, nu, așa, eram curioasă.

Eu de fapt am venit să-mi caut laptopul. Nu știu unde l-am pus.

L-ai văzut pe undeva?

Nu.

Da. Mersi, oricum.

- Baftă cu Gia! - Mersi!

Ce mă bucur că s-a rezolvat cu Călin!

Îți mulțumesc c-ai făcut asta pentru mine.

Pentru tine și pentru el. E un prieten bun.

Da.

Dar ce ciudat că a fost acuzat de furtul ăsta de date

fix acum când ați aflat că sunteți frați.

Eu cred că toate se întâmplă cu un motiv.

Da… Dar stai liniștit, sunt convinsă că o să aflăm ce s-a întâmplat,

odată ce se termină cu investigația.

Nu știu ce m-aș face eu fără tine.

Vezi, Mihai, viața nu-i chiar atât de rea.

Într-un fel sau altul, voi nu știați că sunteți frați

- și ați stat împreună atâta timp. - Da. Asta așa e.

- Pot să te rog ceva? - Sigur. Orice.

Să-i spuneți și lui Paul cât mai repede. Merită să știe adevărul.

- Ce? Bă, Nuți, mă, ce faci? - A, Stelo!

- Doamne! A venit masa, ai? - Ei, a venit!

Stelo, unde e mâncărurile? Ia stai așa!

Vezi că Albă-ca-Zăpada aia n-a fost bună.

Nu e mâncăruri, dar e ceva mai important.

Și fii atentă că e tot ce am.

Dar pentru asta o să mă lași în pace și n-o să mă mai șantajezi vreodată.

Nu! Hai, dă încoa.

- Jură. - Hai că jur.

- Pe ce-ai mai sfânt. - Păi pe ce-am mai sfânt, hai.

- Pe Andreea. - Da, făi, pe Andreea, dă încoa.

Păi e subțire, nu?

Păi nu e bani, Stelo?

Păi nu e bani, că e mai important ca banii.

Citește!

Păi eu nu citesc nici scrisul la televizor d-apăi…

Ce să fac cu o scrisoare?

Sunt sigură că te descurci tu.

„Anghel”.

Care dracu’ de Anghel e?

„Nu pot să trec peste ce-ai făcut.

Mi-ai distrus viața.”

„Așa că o să ți-o distrug și eu pe-a ta.”

„O să te las singură ca să fiu cu adevărata mea iubire…”

- Ce tot bălmăjești acolo, mamă? - Ia… acia…

Andreeo?

Cum îl chema, făi, pe soțul lu’ coana mare?

Anghel, parcă.

Anghel…

Auzi? Dar ce-ai acolo?

Ei… nimica. Ce să…

Hai, mămico, tu acuma ții secrete față de mine?

Păi, dar tu? Numai tu ai voie?

- Hai, mă, zi! - Nu zic!

- Hai, mă, mamă, zi ce-i aia! - N-ai tu treabă acia!

Andreeo… Făi, tu știai că ăsta…

Ăl bătrân al lu’ coana mare, Anghel ăsta…

Așa…

Păi ăsta n-a murit de accident de vânătoare.

Fii atentă acia. Ãsta s-a sinucis, făi!

- Ce, mă? - Dacă-ți spui…

Uite acia e scrisoarea de adio cu…

- Păi tu de unde-o ai? - O combinație.

- Hai, mă, zi-mi! - Hai, nu zic.

- Hai, mamă, zi-mi de unde o ai! - Nu zic.

Tu ai gura mare, te duci acolo șa. Nu…

Asta acia i-o dau eu lu’ doamna Marta!

Mă bag acolo-șa pe sub pielea ei lugu-lugu…

îmi dă ea avocat că o să-mi trebuiască

că Mihăiță m-a lăsat acolo-șa în drum!

- Dă s-o văd și eu! - N-ai ce să vezi.

Las-o acia.

- Mersi c-ai venit așa repede. - Da, am văzut mesajul tău.

- Zi de ce-ai vrut să ne vedem. - Hai, ia un loc, te rog.

Adi, nu prea am timp la dispoziție. Zi-mi de ce m-ai chemat.

Voiam să te văd.

N-ai înțeles că tot ce-a fost între noi s-a terminat?

Dar nu, că nu la asta mă refeream, nu asta voiam să zic!

- Atunci, ce? - Voiam să-ți cer o mare favoare.

Serios!

- Știi că eu n-am luat BAC-ul. - Bănuiam.

Da, știu, e greu de crezut dar așa e.

Și vreau să fac și eu treaba asta că am auzit că am nevoie de BAC

ca să pot să fac mai mult decât salariul minim.

Adi, dar de unde atâtea aspirații pe capul tău?

Ei, poveste lungă.

- Și cu ce te pot ajuta eu? - N-ai și tu o pilă, ceva?

Hai, mă, nu pot să cred c-ai spus asta!

Dacă tot vrei să-ți iei BAC-ul, fă-o și tu pe bune!

Da, dar crezi că mai țin minte ceva din liceu?

- Ar trebui s-o iau iar de la capăt! - Și ce e rău în asta?

Cum?

Cum o să fac meditații? Adică, cine o să mă ajute?

Te rog!

OK, o să te ajut eu.

Îți dau eu meditații la toate materiile de la BAC,

- e bine așa? - Pe bune? Ai face asta pentru mine?

De ce nu?

Cred că mai am materialele pentru BAC, pe undeva.

Dar trebuie să-mi găsesc laptopul pe care sper că nu l-am pierdut.

- Mersi mult, Livia. - Da. N-ai pentru ce.

Auzi? Dar zi-mi și mie. Am înțeles, vrei să-ți dai BAC-ul, să-l iei…

dar ce vrei să faci mai departe?

Sincer, mă gândeam să mă fac polițist.

Polițist!

Tu?

Da… Măi frate, nu înțeleg de ce râde toată lumea de chestia asta.

Dar nu râde nimeni, cine râde?

Hai că eu plec, ți-am zis că nu pot să stau foarte mult.

Ne vedem când îmi găsesc laptopul, să ne apucăm de treabă, domnu’ polițist!

Mersi. Nu mă așteptam să mă ajuți.

Măi, ce să zic, îmi plac cazurile sociale.

Asta cred c-a fost o jignire, dar nu sunt sigur.

Păi o să-ți dai BAC-ul și o să afli după aia.

- Pa. - Pa!

Polițist!

Poftiți.

- Mulțumesc, Ilie. - Cu plăcere.

Nu trebuie să vă prefaceți așa serioși de față cu mine.

Eu chiar mă bucur pentru voi.

Mulțumim, Adeluța, ești foarte drăguță.

Ce faci? Ce faci? Ia vino încoace.

- Nu m-ai iertat? - Hai, gata, că-ți ajunge.

Nu-mi ajunge nimic! Hei, ce înseamnă…?

Nu înțe… măi, Florico! Hai, mă, iartă-mă, ce naiba ai?

Florica!

Încă nu mi-am găsit nimic de muncă.

Și mă tot gândesc că nu cred c-a fost cea mai bună idee să-mi dau demisia.

A fost o decizie bună. Să n-ai regrete.

Nu știu ce să zic.

Prea multă experiență n-am… facultate n-am…

Dar ești o fată muncitoare, descurcăreață, inteligentă…

- Doar atât? - Și frumușică foc!

Haide, nu te da bătută!

- O să apară ceva, sunt sigură. - Sper, sper.

Că altfel trebuie să mă întorc în genunchi la doamna.

Uite, Rodica, dacă pot să te ajut cu ceva bani, te rog să-mi spui.

Să nu-ți fie jenă.

Ana… mă știi tu pe mine că accept milă?

Dar ce, e vorba de milă? Nu suntem noi prietene? Bună, Adela.

- Bună. - Bună.

- Eu vă las. Vorbim. - Vorbim.

Stai puțin. Rodica!

- Da? - Stai puțin.

Nicule, vezi că te căuta Lascu.

- De ce? - Nu știu.

- Dar nu mai e pe-aici, nu? - Nu, a plecat.

A, și să nu uităm de brad.

- Hai noroc. - Noroc.

- Ce brad? - Bradul de nuntă.

Bradul de nuntă? Stai, mă, puțin, că nu înțeleg nimic. Luminează-mă.

În dimineața nunții se împodobește bradul și se poartă în fruntea alaiului de nuntă.

Ce vorbiți voi aici?

Mă, de brad e nuntă, de alai, de lucruri grele…

Dorine, am crezut c-ai crescut sărac!

Păi am crescut sărac, dar am crescut în Berceni, nu la Butimanu City.

Nicule, ia vino să vorbim. Hai! Lasă berea aia acolo! Hai!

- Dar ce s-a întâmplat? - Hai, hai!

Auzi? Ia zi, de ce te ascunzi de frate-meu?

- Eu? - Ce-ai făcut?

- Ce-am făcut? - Nicule, ce-mi ascunzi?

- N-ascund nimic, ce să-ți ascund? - Nicu!

- Hai, mă, lasă-mă în pace! - Nicu!

Scuze că mă bag, dar am auzit că n-ai de lucru.

Da, așa e. Dar îmi găsesc eu ceva până la urmă.

N-ai vrea să să lucrezi la televiziune?

Eu? La televiziune?

Nu glumesc. Adică ai putea să începi ca secretară și să crești acolo.

- Avem nevoie de oameni capabili. - Doamne, dar cum te-ai gândit la mine?

Și în mine a avut încredere cineva și vreau să dau mai departe.

Doamne, Adela! Doamne, îți mulțumesc atât de mult!

Da, accept! Vin! Mulțumesc mult de tot!

Auzi, Florica? De ce nu-l ierți pe Ilie?

Că m-am săturat să-l aud smiorcăindu-te pe aici peste tot!

Pentru că n-a avut încredere în mine, de-aia nu-l iert!

Da, dar hai că a înțeles și el c-a greșit!

Da… știu. Dar îl mai las să se mai perpelească nițel, știi?

Ascult-o pe Florica, că așa se face.

Îi lași să se mai perpelească un pic că altfel nu înțelege că a greșit.

Hai că n-oi fi trăit eu o viață degeaba!

Dar tu de ce nu te-ai măritat?

Păi când? C-a trebuit s-o cresc pe Laura

după ce a murit soră-mea, Dumnezeu s-o ierte.

Dar a fost cineva cu care ai fi vrut să te măriți?

Am avut un iubit, odată. Îl chema…

Avea o prăvălie, un magazin mic pe-aci pe la noi prin Ungureni.

- Ce bărbat era ăsta! - Și? Ce s-a întâmplat?

Păi ce să se întâmple? A fugit înainte de 89 din țară.

Taman în Australia.

Îți dai seama! Australia e departe.

N-am mai ținut legătura cu el

că pe vremea aia n-aveam telefoane, n-aveam Facebook…

După o vreme am aflat că s-a căsătorit…

că are doi copii… că e fericit. Aia e.

Auzi? Dar mătăluță cum se face că n-ai pe niminea?

Eu? Păi unde să întâlnesc și eu pe cineva?

- Că stau toată ziua în casa asta. - Hai, mă, Ica, cum se poate așa ceva?

Păi ești fată tânără, trebuie să ieși în lume!

Hai că te mai acopăr eu cu treaba pe-aici!

Numai ieși, fată, și distrează-te!

Că mâine-poimâine o să fii tu „a bătrână”

și o să te gândești:

„Bă, cum a trecut viața asta peste mine?”

Mulțumesc, Florica.

- Vrei să-ți zic ceva tare despre mine? - Ce?

- Eu pot să plâng la comandă. - Nu cred!

- Pe bune. - Ia să văd.

M-am emoționat. De obicei îmi iese mai repede.

Auzi? Dar tu de ce bei berea cu paiul?

Așa sunt eu, mai ciudat.

Și am descoperit că mă îmbăt mai repede.

- Ei, na! - Da.

- Floppy, de ce m-ai chemat aici? - Păi…

Ca să discutăm de noi!

- „De noi”? - Da, de noi.

Floppy, „noi” nu există. Eu sunt cu Sebi, ți-am mai spus asta.

Atunci de ce-ai acceptat invitația mea?

- Pentru că suntem prieteni. - Doar prieteni?

Da, Florin. Uite, crezi că putem fi doar prieteni?

- Da, normal. Doar prieteni. - Doar prieteni.

- Hei! - Hei.

Auzi? Tu mă eviți?

Ce? Nu. Nu, în niciun caz.

- Păi și atunci? - Atunci, ce?

Mă tot gândesc că a preluat Adela acțiunile

și trebuie să rezolv treaba asta.

- O să fie bine, o să vezi. - Nu știu.

Nu știu, dar trebuie neapărat să găsesc o soluție.

- O să fie bine. - Zici tu?

Hai, că tu nu ești genul de om care să piardă.

De aia-mi și place de tine.

Hop, hop, hop… ușor, ușor!

- Cred că m-am îmbătat. - Cred că da.

Hai, te duc acasă?

- Eu nu știu unde e „acasă” - Of!

Unde stai?

Păi nu știu. Nicăieri.

- Și cum facem? - Așa.

MIHAI

Ce cauți acolo?

Uite, nu puteam să dorm, aveam nevoie de ajutor.

Noapte bună.

Delia, știi…

Știi, când erai tu mică și-ți era frică de furtună?

Veneai și te culcai între mine și taică-tu.

Și adormeai pe loc.

Și tu îți mai amintești când erai o mamă bună?

- Delia… - Nu am chef acum de amintiri!

Lasă-mă în pace!

Te rog… nu mai pot să țin secretul ăsta.

Ce secret?

Vreau să-mi spăl toate păcatele. Vreau s-o iau de la zero.

Despre ce vorbești?

Am… am vrut doar să vă protejez pe voi! Asta am vrut!

Ce-ai mai făcut? Zi odată ce-ai făcut!

Îi spun și lui Paul! Am să mărturisesc tot!

- Zi odată ce secret, despre ce e vorba! - Călin…

e fratele vostru!

El e băiatul lui Anghel!

Nu Florin.

Hei!

- Bună seara. - Bună seara!

- Hai, ia un loc. - Nu, că nu stau mult.

Am venit să te invit la masă, mâine.

Da, sigur. La ce oră a zis Adela că mergem?

Păi, nu cu Adela. Doar… noi doi.

It’s a date!

Noapte bună.

Păi de ce eu te-am cunoscut?

Și pe brațe de ce m-ai ținut?

Păi gura tu de ce mi-o sărutai

Dac-ai vrut uitării să mă dai?

- Nu te culci? - Nu.

- Nu, bre! Că nu mi-e somn. - Dar de ce?

De chichi, de michi de trei lei ridichi. De bucurie!

Măi, femeie! Ce-ai mai făcut?

Măi, Mitule, de ce-mi spui tu mie de fiecare dată că eu am făcut ceva?

Pentru că te cunosc!

Ce-o să-ți mai pară ție rău de mine…

Păi de ce să-mi pară rău? Dar unde pleci?

La Honolulu. Unde să plec? Așa e vorba!

Adicătelea, dacă mor eu prima, cum o să faci?

„Aoleu, Nuța mea, cui mă lași tu pe mine fata mea?”

„Îngropați-mă colo-șa cu ea după plinta mea…”

Gata, hai să nu mai vorbim de plintă, de asta…

hai să nu mai vorbim.

Nu-ți fie frică, că tu te duci primul la cât de ramolit ești!

Sau poate ne arestează Poliția… Și ne desparte.

Și-o să ne mai vedem… o să crăpăm la pușcărie!

Aoleu, bre, la balamuc! Direct te duci, la Bălăceanca, da?

Te duci acolo să-ți bage ăia mințile în cap!

Hai, mă, Nuțică! Serios, Nuțică!

Ce, nu se poate întâmpla și așa?

Și poate că într-o zi o să iasă adevărul la iveală!

Că morții nu dorm! Și poate că dau un semn, ceva!

Am înțeles. Un semn, bre. Bălăceanca sau Socola.

Zău, maică, ești plecat cu sorcova, bă, băiatule!

Bre, mortul e mort!

Păi tu nu vezi, fată, că Poliția ne „subspectează”?

- Ne suspectează, da? - Așa…

Așa, păi da, nu trebuie să suspecteze,

că își justifică și ei salariile colo-șa.

Asta e treaba lor, să suspecteze. Treaba noastră… ne luăm avocați.

Avocat! Păi de unde avocat?

Păi îți trebuie bani pentru avocat și noi n-avem ce pune pe masă!

Las’ că avem avem…

Avem de toate

Harbuji… jumări Și avocați avem… avem de toate!

Nuțică, starea ta nu îi bună.

Asta mă face să te mai întreb o dată: tu, femeie, ce-ai mai făcut?

Nada! Absolutamente nada, mi amorcito!

Doamne, ce vrei tu, mă, Mitule?

Eu, acolo-șa am o relație, așa sunt cu Dumnezeu drăguțul…

Haide, bre, ăia ține cu amărâții, adicătelea cu mine,

ceea ce ajungem la concluzia că…

Zi tovarășe stimate Mitu… că…?

- Nu vrei să-mi spui. - Nu, bre.

Că nu sunt eu așa de rea precum zici tu!

- Deci nu vrei să-mi spui! - Păi ce vrei, bre, să-ți spui acia?

- Nu vrei să-mi spui. - Ce vrei tu să-ți spui?

Zi, ce să spui? Haide, lasă, măi,

hai la culcărică colo-șa, hai nu-ți fie frică.

Du-te, bre de-acia! Dacă e problemă, trimiți la mine.

- Formular, reclamație… te rezolv. - Și dacă…

Dacă, ce?

Dacă ramuri bat în geam și se cutremur plopii…

Du-te, bre, de-acia lasă-mă… Bre, uite care e…

Acuma, gata, hai, gata cu gluma! Hai, gata cu gluma!

Ce vrei? Zi-mi și mie ce vrei!

Că singura cale ca cineva să afle

că mortul e mort

e ca unul dintre noi doi să spuie.

Dar asta n-o să se întâmple. Deci… n-o să se afle. Corect?

Hai. Zi, corect? Așa e?

Ia uite, bre! Bre, dormi?

- Așa e. - Păi… aia e.

Hai, nani, nani, puiul mamii și-al cucoanei…

Hai, hai, cu trestioara Până-n deal la Mărioara

Hai, du-te de-acia dracu’ să te ia!

Hei!

Am văzut că m-ați sunat, dar eram în baie.

E OK.

Nu-i nimic, stai liniștită.

Hei! Salut. Ce-ați venit, mă, la ora asta?

- S-a întâmplat ceva? - Cred că vor să-ți spună ceva, nu?

Nu, nu de asta.

Am aflat de unde a venit furtul de date.

- Venea de pe un IP din firmă. - Al cui?

- Laptopul Liviei. - Livia?