Original subtitles

'Neața.

'Neața.

Cobori la micul-dejun, da?

Nu, cred că mai bine mă duc acasă.

De ce?

- Mă simt foarte aiurea față de Paul. - De ce?

Că e tatăl tău, e casa lui și…

Hai, eu sunt crescută la Butimanu și tu ești de modă veche?

Și oricum, suntem adulți. Suntem un cuplu, nu?

Suntem un cuplu?

Hai, nu mai pune atâtea întrebări și hai să mergem la masă.

Vezi că o să rețin ce-ai zis. Că tu ai zis-o, nu eu.

Dar acum, serios.

Promite-mi că de acum înainte nimic n-o să ne mai despartă.

Și tu să-mi promiți că n-o să-mi mai ascunzi nimic, da?

- Promit. - Atunci, promit și eu.

Hai, te aștept.

Da.

Bună dimineața! Ce fac porumbeii?

Ați dormit bine?

Foarte bine, mulțumim.

Am auzit.

Hola, bună dimineața!

Suntem toți așa la masă, ca pe vremurile bune?

- N-ați început fără mine, da? - Ia loc.

- Nu vă deranjează c-a venit și ea, nu? - Nu, deloc.

Ce faci, Mihăiță? Ai rămas peste noapte la prințesă?

Ți-ai adus și tu periuța de dinți?

- Ți-am zis să stai departe de mine! - Vrei să mă dau mai încolo?

Eu am invitat-o. Și eu stau în casa asta.

- Dar nu e casa ta! - Va fi, stai liniștită.

Mai vedem noi!

Mai vedem noi…

Așa nervi pe stomacul gol, de la prima oră?

Hopa!

Ce-i, Mihăiță, ți-a pierit pofta de mâncare?

Hai bagă, nu răbda ca acasă! Doamne ferește!

- O cafeluță? - Te rog.

Bun?

Florico, mi-ai făcut și mie ceaiul ăla?

- Că mă înțeapă bila de mor! - Imediat ți-l dau.

- Avem invitați la micul-dejun! - Cine?

- Mihai a rămas peste noapte la Adela! - S-au împăcat?

- Da! Adică cred că da! - Vai ce mă bucur!

Doamne! Ce frumoasă-i dragostea!

Da… da, dar Lucian a adus-o pe Andreea la masă.

- I-a cam căzut fața Adelei, săraca. - Ce?

Mihai a rămas peste noapte la Adela.

- Mai zi o dată. - Mihai a rămas peste noapte la Adela.

Da, știam. Te-ai trezit târziu.

Hai!

Băi, deci Nuți și Andreea n-au nicio treabă.

Stau toată ziua aici deși li s-a zis că nu mai au ce căuta.

Și ce dacă stau?

Pe lângă familia Andronic, Nuți e apă de ploaie.

Da…

Sigur că da.

- Auzi, Stelo? - Da.

- Ce treabă ai tu cu Nuți? - Ce?

- Mai nou sunteți prietene la cataramă. - De ce zici asta?

Ai luat-o razna! Iar te-ai sucit. N-ai zis că ni le dai mie și lui Paul?

Dragă, Adela e un om foarte capabil. Și după câte a pățit, așa este corect.

În felul ăsta îmi răscumpăr și eu greșelile.

Adela nu are nevoie de mila ta. Și n-o implica în jocurile tale.

Și poate că mă repet, dar tu ai spus

că împarți acțiunile astea între mine și Paul.

Eu n-am nevoie de nimic de la Marta și nici Adela.

- Poți să le iei tu. - Da! Le iau!

Îmi pare rău. Am crezut c-o să vă bucure decizia mea.

Foarte mult, da.

Adela, ce bine c-ai venit! Tocmai de tine vorbeam.

- Vreau să-ți dau acțiunile mele ție. - Ce facem eu și copiii mei?

- N-avem nevoie de nimic de la tine! - Nu-mi spuneți voi mie ce să fac!

- De parc-ai asculta vreodată! - Opriți-vă.

Nu mă amestecați în cearta voastră!

Nu trebuie să fie o ceartă, Adela. Tu trebuie doar să le primești.

Pentru că le meriți.

- Eu mă opun! - Și eu!

Bine, s-a notat!

Te rog, Adela. Permite-mi să îndrept lucrurile.

Te rog frumos!

Hai, bă, Mihăiță, răspunde!

Pe noi nu ne deranjează dacă vorbești în timpul mesei la telefon.

- Da, Călin. - Ce faci, bro, pe unde ești?

- Vii acasă? - O să vin.

- Când? - Sunt la Adela.

A rămas peste ea! A rămas peste noapte la ea!

Hai c-am auzit-o și pe Andreea.

- Bine, păi te las atunci. - Hai, ne vedem.

Auzi, Mihăiță? Acum pe bune, foarte serios vorbesc.

Băi, alo! Când o pui și tu de-o nuntă?

Am un chef de dans… pe balans…

- Andreea, gata cu rahaturile și mănâncă! - Ei, vorbește frumos cu o doamnă!

Care doamnă?

Că doar n-o fi domnișoară! Tu știi prea bine.

Adevărat! Dovada vie, nu?

Mihăiță… Bebelușule, dans!

- Ăsta-i pinguinul. - Pune mâna și mănâncă!

Florico, spune dacă ai ceva de spus.

Auzi, Stelo?

Pe mine nu mă duci de nas, că eu am mirosit tot.

Te șantajează Nuți, așa-i?

De ce spui asta, Florico?

Pentru că am văzut-o cum se duce în fiecare zi cu mâncare la Nuța.

Te are cu ceva la mână, este?

Haide zi, că suntem numai noi acilea!

- Ce-ai cu Stela? - N-am nimic cu ea.

- Dar sigur ascunde ceva! - Minte, Iliuță.

- Minte, că-i geloasă, nu? - Așa e?

- Ilie Pălărie, tu cu cine ții? - Cu cine țin?

- De data asta țin cu adevărul. - Bine, Ilie.

Fă-mi un ceai ca lumea, că ăsta e amar.

- Da, Iliuță. - De mușețel.

Fi-ți-ar mușețelul al dracu’ să-ți fie!

Hai, te rog.

- A plecat? - Da. În sfârșit.

Mi se pare tare ciudată prietenia asta dintre Lucian și Andreea.

- Cred că știu de ce face Lucian asta. - De ce?

Putem să ieșim puțin să vorbim doar noi doi?

Vreau să mă consult cu tine în legătură cu ceva.

Sigur, hai!

- Pe unde umbli, fetică? - Pe afară.

I-auzi! Tu pe-afară, eu acia?

Ce faci, Andreeo, ai uitat înțelegerea noastră?

- Sper că nu! - Care înțelegere?

- Ori ești cu mine, ori împotriva mea. - Păi ce treabă are?

Lucian m-a invitat, eu m-am dus, care-i problema?

Te dai cu știristul, ai?

Făi, ia vezi tu ce faci acolo că poate asta-i șansa noastră!

Treaba mea ce fac, da?

Băi, tu ce faci, îmi dai cu jet acuma? Ia vezi!

După câte am făcut eu pentru tine…

După câte-ai făcut tu pentru mine! Iar începi ca moara stricată?

Că pentru tine ai făcut!

- Făi, Andreeo, nu mă supăra! - Hai, gata, mai ho!

Auzi, ia gata, mai ho! Mămico, fii atentă la mine!

Că tu pe mine, în momentul ăsta, nu mă ai cu nimic la mână! Ai înțeles?

Din contră, eu știu de tine c-ai omorât un om!

Așa că, nu mă supăra tu pe mine, m-ai înțeles?

Ia mă scuzi că mă caută cineva!

Hai, pace pace între două dobitoace.

- Zi cine e! - Nu e treaba ta.

A dracu’ cu burtoanca faci acolo…

Hai că știu că e pletosul! Nu mă faci tu pe mine!

Vezi să aduni scobitoarea aia de pe jos, că nu pot să m-aplec!

Obraznică!

Ai dat de el?

Da. A rămas la Adela peste noapte.

Ce facem? Mergem acolo, nu?

Cum să mergem acolo, ce ai? Așteptăm să vină acasă.

Bă, frate, eu nu înțeleg cum poți să fii tu așa calm.

Adică, Mihai nu e deloc așa. E mult mai agitat, mai…

Tu stai acolo, așa calm, uite. Te uiți la lac.

Aici nu vă asemănați deloc la aspectul ăsta.

Încă nu pot să mă obișnuiesc cu gândul că Mihai chiar e fratele meu.

Și da, ai dreptate. Nu ne asemănăm în multe, dar…

Ne completăm de fiecare dată.

Da, să știi!

Ce e?

Nu știu. Deodată am atâtea întrebări!

Ce întrebări?

Cu cine semăn eu…

Cu cine seamănă Mihai…

Cum a fost mama… Sau tata…

N-am crezut vreodată c-o să pot primi răspunsuri la întrebările astea.

Știu ce zici.

Îmi pare rău, bro.

Bănuiesc că nu ți-a fost ușor să-mi spui adevărul.

Am vrut și eu să fiu al cuiva.

Dar important e că vă am pe voi.

Normal.

E Lucian. M-a sunat de 11 ori!

- Răspunde-i. - N-am… n-am chef.

Lucian, te rog! Îmi arăți și mie studiourile?

Stai puțin, Diana, că am treabă.

Dar m-am plictisit! Mă lași tot timpul singură!

Tania, vino puțin, te rog!

- Vă pot ajuta cu ceva? - Da.

O să mergi cu Tania și îți arată ea televiziunea.

- Hai că o să fie fun. - Dar eu vreau să merg cu tine!

Nu acum. Ți-am zis că am treabă!

- Să mă duc după ea? - Nu, lasă că mă duc eu.

Mamă, ce răzgâiată!

Poftim?

Ce faci aici, ce vrei, de ce mă tot stresezi?

- Am venit în vizită. - Serios? Hai zi ce vrei odată!

Eu m-am gândit… și acum, dacă tu nu mai ești fata lui Paul Andronic…

- Așa… - Ce ne oprește să fim împreună?

Pe bune? De asta ai venit tu până aici?

Serios! Vreau să vorbim despre noi.

Despre ce înseamnă „noi”.

Hai, mă lași cu sentimentalismele astea de doi lei!

Deea, eu m-am gândit bine

și chiar cred că suntem meniți să fim împreună.

Și pentru început vreau să te invit la un suc.

Adi, îmi pare rău, dar chiar n-am timp!

Hai Andreea! Atât te rog, să ieși cu mine la un suc!

Dar tu nu vezi că sunt gravidă? Ce să caut la un suc?

Și ce contează că ești gravidă? Dacă vrei, te ajut să-l crești.

Mă faci să râd, să mor! Cu ce? Cu salariul tău de la bufet?

Dar ce contează?

Da, bine, o să fim săraci, dar măcar o să fim împreună, o familie.

Deci chiar mă faci să râd! Pleacă, dracu’ de-aici!

Ai pe altcineva, nu?

- Zi cine e, că-i rup capul! - Ia uite acia!

A venit bombardelul, ai? Ce-i, Adițu lu’ mama?

Ai venit acia să trântești șobolanul în iarbă?

- Ce-i cu ăsta, Andreeo? - Nu e nimic, tocmai pleca.

Hai Andreea, chiar așa nașpa ești? Nu mai însemn nimic pentru tine?

Adi, că deja ești penibil să mor! Pleacă! Am treabă cu mama, na!

- Mișc-o. - Hai, pa!

- Ia uite, bă, la el! - Hai, hai!

- Ce-i cu amărăștenul ăsta, Andreeo? - Nu e treaba ta, da?

- Andreeo, vezi că întinzi coarda. - Hai, hai!

Ia vezi acia! Nu ți-e rușine?

După ce că te-am ajutat să scapi de fomistul ăsta, acum ce faci tu?

Fii atentă acia, dacă nu schimb eu foaia…

Să iau eu mătura acia să te aranjez!

Of, of, of!

Ce-ai, fată, ești tristă?

Nu pot să cred!

Nu pot să cred că el a ales s-o creadă pe Stela.

Da, dar… știi că el a iubit-o…

mai demult… puțin…

Auzi? Eu cred c-o mai iubește și acum.

Nu-i adevărat!

Mă, eu nu înțeleg cum poate Stela să ne mintă așa în față!

Ica, trebuie să mă crezi.

Am văzut-o eu cu ochii ăștia doi ai mei când se ducea la Nuța cu mâncare.

Astea două pun ceva la cale, să știi!

- Cine ce mai pune la cale? - Doamna Ana…

Stăteam și noi de vorbă.

- Aveți nevoie de ceva? - Stați liniștite.

- Vreau să-mi pun și eu o cafea. - Vă pun eu! Vă rog!

- Mersi, Ica. - Cu drag.

Îmi spui și mie cine pune la cale ce?

Nimica…

Uite, de exemplu, noi nu înțelegem

ce mai caută Andreea și cu Nuța în casa anexă.

Să știi că nici eu nu înțeleg.

Când mă gândesc la câte minciuni v-au zis, mi se face rău!

Da, m-au mințit

și eu am fost o proastă că le-am și crezut.

Doamnă… să mă iertați, că știu că nu e treaba mea să mă bag,

dar cum de nu v-ați dat seama?

- Tu tot aici ești? - Ana!

- Trebuie să vorbim. - Noi două nu mai avem ce să vorbim.

Eu mi-am ales familia, fără tine.

Andreea, cum poți să vorbești așa cu mumă-ta?

Nu e mama mea, mai lasă-mă și tu!

Mi-ai furat fata acum 22 de ani și acum mi-o furi în continuare!

Făi, nu ești sănătoasă? Eu? Eu ți-am furat-o?

E fata mea, ai înțeles?

Doar a mea și doar eu o să am grijă de ea!

Nu! Tu nu ești mama ei!

Uite, Andreea e fata mea, clar?

Trebuie să pleci.

Mi-a luat 21 de ani să te regăsesc și acum vrei să plec?

Când îți dorești din toată inima ca ceva să fie adevărat,

nu mai pui întrebări, ești fericită că se întâmplă și… o iei de bună.

Pentru că eu, Florica…

21 de ani n-am trăit.

Am fost o fantomă…

care nu simțea nimic.

Mi-era frică să simt.

Ca să nu doară.

Ca să nu mă gândesc la partea aia care lipsea din mine.

Dacă nu merită o mamă de bătaie astea două… și Nuța și Andreea…

Dar sper că măcar le-ați zis vreo două vorbe.

Ce rost are? Nici nu vreau să le mai văd.

Eu cred că are, că astea fac ce fac și ajung iar aici.

- Nu prea cred. - Ei, nu!

Cine lua micul dejun azi-dimineață cu Lucian? Andreea!

Ce?

Da. A așezat-o la masă, lângă Adela și Mihai.

Deci femeile astea nu se mai potolesc!

Și cafeaua?

Scuză-mă, cafeaua rămâne pe mai târziu.

Acum trebuie să rezolv ceva.

- Se duce la Nuțica? - Sper.

Să-i tragă o mamă de bătaie, că prea s-a urcat scroafa-n copac!

Marta se gândește să-mi lase mie acțiuinile.

- Și să i le ia lui Lucian? - Mersi.

Ce răsturnare de situație!

Și tu ce-ai de gând?

Tocmai asta e problema, că nu știu ce să fac.

Numele Andronic vine cu toate problemele astea la pachet.

Nu pot să cred că vor să mă implice în lupta lor.

Oricum mi-e greu să mă acomodez, să-mi cunosc părinții…

Când să mă mai gândesc și la televiziune și la acțiuni?

Totuși, e dreptul tău.

Și cred că Marta încearcă să-și spele păcatele.

Dar tu știi cel mai bine pe ce crime s-a construit afacerea asta.

Una e să lucrez acolo, să produc o emisiune și alta e să conduc trustul.

Oricum, orice decizie ai lua, sunt alături de tine și te susțin.

Mersi, dar asta nu prea mă ajută acum.

Nuți, vreau să vorbim.

Vai de mine! Ce, a intrat Mercur în retrograd?

- Hai că n-am chef! - O să vorbim și dacă n-ai chef.

- Măi, nu vreau! - Ei, lasă că vreau eu!

Ce înseamnă… te-a dat Paulică cu cracii-n sus,

vii acia și zici că ești stăpână, ai?

Auzi, tu cum îți permiți să vorbești așa cu mine după câte mi-ai făcut?

Dar ce ți-am făcut?

Incredibil! Cât tupeu ai!

Mersi de compliment.

Auzi, Nuți? Ia spune-mi, cum ai putut tu

să te uiți în ochii mei și să mă minți în felul ăla?

La ce te referi mai exact?

La cum ai mințit că Adela e fata ta.

Bă, dar nu s-a aflat acuma?

Nu ești acolo cu Paul, cu Adela,

o familie fericită?

Lasă-mă și pe mine în durerea mea. Hai, fiecare cu viața ei!

- Cât de proastă am putut să fiu! - Păi vezi?

Cât am îndurat eu, cât m-ai făcut tu să sufăr!

Nu înțelegeam de ce Andreea nu mă acceptă ca mama ei

și mă uitam la voi și vedeam ce legătură puternică aveți

și eram geloasă pe legătura voastră!

Bre, dar acuma… ai înțeles, nu?

Nu?

Bre, dar eu n-am încercat acolo să te fac să înțelegi, să…

Dar tu… „e fata mea, e fata mea”!

Acuma, Ana Mario, o mamă adevărată

s-ar fi prins că nu e, dar…

Taci din gură!

Tu să nu mai vorbești cu mine niciodată!

Tu să nu mai deschizi gura în fața mea niciodată!

Nu ești sănătoasă la cap!

Păi tu vii să vorbim și acum să tac din gură!

- Păi în casa mea îmi spui acia… - Ce-ai zis? Casa ta?

Asta e casa ta? Asta e casa lui Paul!

Și Adela e fata lui! A lui și a mea! Nu Andreea!

Auzi? Auzi, hai că acuma ți-o spui p-a dreaptă!

Hai sictir că mă plictisești! Hai că n-ai știut niciodată

decât să te plimbi între garduri ca muta după hahalera aia de Paul!

Nesimțito!

Ai reușit o dată! Acuma gata!

Și fii atentă la mine c-o să plătești și pentru palma ailaltă!

- O să plătesc? - O să vezi tu!

Ia zi, cum o să plătesc eu? Ia zi, ce mai pui la cale?

Ce planuri mai ai? Cum o să mai calci tu pe cadavre ca să obții ce vrei?

Spune ce căuta Andreea în casa noastră! Ce plănuiți?

N-ai toate țiglele pe cap, sari de la una la alta. Nu poate omul…

- Spune ce căuta Andreea la noi la masă! - Băi, și să știi… uite, vrei să știi?

Uite, acolo e să nu uiți greșeala aia pe care-ai făcut-o!

- N-ai s-o uiți! - Taci!

Andreea nu are ce căuta acolo! Nimeni n-o vrea acolo, ai înțeles?

Și niciuna dintre voi, ascultă la mine, nu are ce căuta în casa aia!

Dar tu?

Tu ce mai cauți aici, Ano?

Intră, Rodica!

Cum sunteți, doamnă?

Nu prea bine.

Ce s-a întâmplat?

Am crezut că fac un bine, dar de fapt s-a întors împotriva mea.

Am încercat să dau acțiunile mele, Adelei.

M-am gândit că vestea asta o să-i bucure, dar n-a fost așa.

- Adela o să accepte. - Nu!

Paul nu vrea.

Nu vrea nimic de la mine.

O să vorbesc eu cu Ana Maria și sigur o s-o convingă.

Crezi?

Doamnă, ați făcut un lucru bun.

Oare?

Diana! Unde ești?

Diana!

- Marco! - Polo!

Polo! Hai sus.

- Ți-ai amintit când ne jucam Marco Polo. - E una din cele mai frumoase amintiri.

I missed you.

Și mie mi-a fost dor de tine.

Ia vino.

Diana…

trebuie să te întorci în State la boarding school.

De ce?

Pentru că eu am treabă și n-o să am timp de tine.

Nu, te rog! Nu mă lăsa singură! Nu vreau să fiu singură!

- Dar crede-mă că e cel mai bine așa! - Dar de ce să plec?

Iubirea mea, ești mică și n-ai cum să înțelegi.

Ba nu sunt mică!

Și mi-am făcut prieteni aici, pe Andreea și pe Floppy!

Pe Floppy?

Da! Și tu vrei să-l aduci pe Călin în locul lui Floppy!

- Poftim? - Te-am auzit!

Cui i-ai mai spus asta?

Diana, cui i-ai mai spus asta?

Spune-mi!

Hai, zi! Ce mai cauți aici?

Ți-e dor de fetița ta, mămico?

Voi…

Voi două sunteți absolut identice.

Leite!

Deci voi două vă asemănați ca două picături de apă!

Dar ce spun eu apă? De otravă!

Mămică, acum și-a dat seama! Cam târziu, nu?

Nu știu, ea credea că eu sunt fraieră așa ca ea sau nu știu!

Doamne ce bine că nu sunt fata ei!

Bre, nu o stârni acia că iese dracii de smulge icoanele de pe pereți!

Hai, mamă, lasă-mă un pic. Bă, dar acum pe bune.

Eu dac-aș fi fost în locul tău, mi-ar fi fost rușine,mă!

Cum poți tu să te uiți în ochii lu’ Adela,

s-o iei tu așa frumos în brațe, când tu voiai să fugi cu mine în Germania?

Voi știați că sufăr.

Adică, ați văzut cât sunt de disperată să-mi găsesc fata.

Și n-ați zis nimic!

Măi, dar chiar așa?

Adică, tu n-ai pic de inimă? Nu v-a fost nici măcar un pic milă?

Chiar în halul ăsta sunteți ahtiate după bani?

Păi vă dau bani!

Vă dau cât vreți, numai să ne lăsați în pace!

Spuneți-mi ce sumă v-ar trebui ca să fiți fericite!

- Auzi? - Zi!

Auzi? Tu altă treabă n-ai?

Adică ce te-a apucat așa să vii pe capul nostru, că nu înțeleg!

Ai dreptate. De proastă, nu știu de ce-am venit.

Auzi? Dar tu chiar credeai că o să scapi așa ușor?

Credeai că tot răul pe care ni l-ați făcut o să rămână așa, nepedepsit?

I-auzi-o, Andreeo!

Făi, dar tu în loc să zici „mulțumesc” că nu ți-am aruncat bastarda în șanț…

- Hai că nu-i frumos! - Fetelor, ascultați-mă bine.

Voi două n-o să câștigați niciodată.

Nu atâta timp cât eu voi fi lângă Adela.

Aoleu, păi să se roage să dispari, că asta e specialitatea ta.

A dracu’!

Bine c-a plecat zuza nebuna! Hai să te fac un Cico! Treci!

Hai, mă lași în pace și tu?

Ce faci? Adică ce faci? Acum îmi întorci spatele?

- Azi n-am chef de tine! - Andreeo, treci acia să vorbim!

A venit să mă întrebe ce căutai cu Lucică la masă!

- Și ce i-ai zis? - N-am zis nimica, că nu știu nimica!

Foarte bine! I-ai zis bine.

Păi vino încoace, acia, să mai povestim alea-alea… Hai…

Nu, mămico. Pentru că tu nu ești în stare să-ți ții gurița aia!

Ce? A dracu’ cu cine semeni tu!

Vai de capul meu! Uite pentru ce te sacrifici!

Putem să vorbim puțin? Adela, te rog. Salut, ce faci? Când ai venit?

- Eu am… am… - A rămas peste noapte la mine.

- Mă bucur că v-ați împăcat. - Vă las să vorbiți.

Scuze pentru discuția de mai devreme. Știu că e o situație dificilă pentru tine,

dar să știi că noi doi nu avem nevoie de nimic de la Marta.

Deci nu iei acțiunile, da?

De când vorbești și pentru mine?

Adela, te rog, ascultă-mi sfatul.

Nu vrei să intri în tot circul ăsta, crede-mă.

Nu știu, dar cred că asta e decizia mea, nu?

Sigur că da, e decizia ta, dar crede-mă, îți vreau doar binele.

- Deranjez? - Da?

Sunteți bine?

Nu știu. Întreabă-l pe Paul care, mai nou, decide și pentru mine.

Ce a fost asta?

Cred că prima ceartă tată-fiică.

A dracu’, mai bine-o lăsam să crape acolo

în mahalaua aia, acia!

- Ce tot bombăni acolo? - Nu mă enerva.

M-a supărat destul fii-ta.

Ai văzut-o pe Adela?

Tu te-ai senilizat, dar ascultă acia. Andreea e fii-ta! Hai!

- Bun-venit! - Uite cine-a venit!

- Ia uite! Minuniță! - Uite băiatul nostru! Ce faci, bre?

- Bună ziua. - Măi, femeie! Dar ia loc!

Măi, adu ceva să-l servim pe băiat! Acuma… Adu ceva!

Ce să aduc bre, că bate vântul frunzele în frigider…

Nu stau mult!

- Ce mai face Adela? - Foarte bine, dar nu de asta am venit.

- Pentru? - Am venit să vă spun

că v-am scos de la secție, dar aveți nevoie de un avocat.

Ce ne trebuie, bre? Dar nu te avem pe tine?

Alt avocat. Eu nu mai pot continua, înțelegeți.

Dar o să vă recomand pe cineva.

Suntem și noi părinții la iubirea ta acia, muierea ta!

Nu poți să… bre, ne lasă acia ca pe niște câini!

Nuțică, Nuțică… bine, am înțeles.

- Bun. - Mulțumim.

Baftă la proces.

A dracu’! Asta este Adela ta, uite acia,

dar tu te duci acolo după ea, te duci la ea

să-l convingă p-ăsta să facă, să se răzgândească…

Ce faci acia? Du-te să vorbești, că jar mănânci!

- Unde te duci acum? - Mă duc să vorbesc cu Mihăiță!

- Cu cine? - Cu Mihăiță!

Da, bre, și-l faci să se răzgândească, ne-am înțeles? Că jar mănânci!

- Să se răzgândească. - Așa. Te duci acolo. Fugi!

Vai de mine, că asta lipsea!

Mihai!

Mihai…

- Nea Mitu, să știi că nu mă răzgândesc. - Dar nu, că nu de asta-i vorba!

Adela și cu tine v-ați împăcat?

Da.

Să vă dea Dumnezeu tot norocul de pe lume!

Să ai grijă de ea! Să ai grijă de ea ca ochii din cap!

Așa o să fac.

Poate că într-o zi o să mă ierte și pe mine.

Mi-e atât de dor de ea! Nu-ți faci idee!

Mai dă-i timp. O să vină și clipa aia.

Îți mulțumesc, Mihai.

N-ai idee cât înseamnă fărâma asta de speranță pe care mi-ai dat-o.

Pur și simplu nu mai vreau să am nimic de-a face cu televiziunea.

- Tu, Paul Andronic? - Da.

Omul care inspiră și expiră televiziune de dimineața până seara?

Da. Exact.

Nu mai… Am obosit, nu mai vreau să mă consum,

să-mi fac nervi, să mă lupt cu maică-mea pentru niște acțiuni…

E stupid, e…

Dar te-ai gândit că poate Adela și-ar dori să fie implicată?

Da, m-am gândit, dar eu am încredere în ea.

Știu că poate să reușească și fără acțiunile astea de la Marta

care, crede-mă, pur și simplu, nu-i aduc nimic bun. Nimic!

Acțiunile astea ar face-o majoritară. Și te-ar scăpa și de Lucian.

Da, știu, dar când e vorba de maică-mea,

întotdeauna în spatele a ceea ce se vede, e ceva acolo.

Întotdeauna e un plan acolo, care nu… nu cred că e OK.

Poate că ai dreptate.

Oricum mă mir de noul Paul Andronic.

Și dacă nu mai faci televiziune, ce-o să faci?

- Nu te văd stând degeaba. - Zen!

De ce? Stau degeaba. De ce nu?

De acum înainte nu mai contează decât Adela.

Și…

Și?

Și noi doi!

Noi doi!

Ce faci, cum ești?

Bine.

Paul, nu?

Trebuia să-mi imaginez.

Hai cu mine. Știu eu ce-ți trebuie.

Doamne, Livia!

Nu cred că mai pot să mai țin secretul ăsta în mine.

Ce secret?

Dar te rog din suflet, promite-mi că nu spui la nimeni.

Dacă nici eu nu știu să țin un secret… Măcar atât am învățat în casa aia.

- M-am sărutat cu Floppy. - Ce?

Da, știu! Nici eu nu pot să cred c-am făcut așa ceva.

Mai ușor cu zahărul.

Da, știu, caloriile… Îmi amintești de Mona.

Păi și ce-o să faci? Ai de gând să-i zici lui Sebi?

Nu știu. Pe de o parte, simt că trebuie să-i spun,

dar pe de altă parte nu știu dacă trebuie să-i spun, înțelegi?

Plus că sunt sigură c-a mai avut și el pe cineva,

că doar nu suntem exclusivi, nu? Mă gândesc…

Ești sigură că el e de aceeași părere?

În fine. Hai, lasă asta. Zi cum sărută Floppy!

- Gia! Știi ceva de Floppy? - Ce? Nu!

- De unde să știu eu cum sărută Floppy? - Poftim?

Adică nu știu unde este Floppy. Nu știu, nu l-am văzut.

Doamne!

- Pardon! - Te pup!

- Nu pot să cred c-ai spus asta! - Nici eu!

Mușchiuleț de porc împănat cu usturoi și slăninuță la cuptor…

- Nuți! - Și cartofi cu rozmarin…

Nuți!

Nuți!

- Ce e? - Hai, ia!

Ia, ce-i acia?

E mușchiuleț împănat cu cartofi?

- Și rozmarin acia? - Da.

Băi… ce-i acia, Stelo, cantina de la Butimanu?

- Unde e icrele? - Sper să-ți stea în gât, Nuțico!

Alo! Stelo!

Auzi? Stelo, știi ce nu înțeleg eu? Tu aveai banii de la mine, da?

Scăpaseși. La ce te-ai întors tu acia?

Ia zi, Stelo! O ai pe coana mare cu ceva la mână?

Hai, zi, zi acia la Nuța! Ți-a mâncat pisica limba? Zi!

Poftă bună, Nuți!

- Hello! - Bună, Diana!

Nu te-am întrebat niciodată,

dar cum au rămas lucrurile între tine și Lucian, după Sighișoara?

În niciun fel. După cum vezi, nici măcar nu mă salută.

Și acum, că știe că sunt fata lui Paul, mă ignoră total.

Mai bine.

Să nu fii gelos.

Eu? Niciodată. Am încredere totală în tine.

Ce mai faci, Nicule?

Mitule…

- Mi-e frică. - De ce?

Știu că ți-am zis că o să țin secretul,

dar mi-e că mă bagă ăștia la pușcărie pentru complicitate.

Tu-ți dai seama? Eu! La zdup!

Fără Mihaela, dragostea mea?

Și fără țuică? Așa ceva nu poate să se întâmple!

Mă, Nicule ascultă la mine!

Nu pot să-ți facă nimic!

Nu mă înțelegi, Mitule.

Cumnatu-meu a intrat la bănuieli.

Nici nu mai pot să dau ochii cu el. Mă citește ca pe-o carte deschisă.

Măi, Nicule, fără cadavru,

el poate să bănuiască cât vrea el!

Dar n-are nicio dovadă că eu și cu Nuțica…

am făcut ceva.

Și dacă găsesc cadavrul?

Nicule, numai tu și cu mine

știm unde l-am îngropat.

Dacă e să se afle,

o să știu că tu ai ciripit.

- Așa, și? - Nicule…

- Ce o să faci? - Hai, să trăiți!

- Salut! - Am întrerupt ceva?

- Nu… vorbeam și noi ca băieții… - Și eu tocmai plecam.

…despre vreme.

- Sănătate! - Hai că vin și eu.

Am o idee. Vrei să stăm puțin la piscină?

Doar dacă vine și Andreea.

Iubirea mea, nu vreau să-ți faci iluzii, să știi.

Dar ce? N-am voie să am și eu o prietenă?

- Ba da, ai. - Mă scuzați că vă deranjez.

Lucian, uite, n-am apucat să vorbim de când m-am întors în casă și…

Diana, du-te te rog să te schimbi, că vin și eu.

Da?

Aș aprecia dacă n-ai mai aduce-o pe Andreea în casă.

Mi-a făcut mult rău.

De ce aș face asta?

Pentru că suntem prieteni.

Noi doi?

- Oare? - Poftim?

Acțiunile sunt ale mele. Marta mi le-a dat mie.

Dar nici măcar nu le-am acceptat încă.

Și chiar dacă le-aș accepta, e ciudat cum privești lucrurile.

- Te credeam altfel. - Da, da…

Ai mai venit și tu la muncă?

- Hai, lasă-mă! - Dar ce-ai, ți s-au înnecat corăbiile?

- Dar cum ți-ai dat seama? - Păi se vede după fața ta. Dar ce-ai?

Scuze, nu cred că pot să muncesc azi.

Păi și ce-i diferită ziua asta față de alte zile?

Hai zi ce ai!

Vorbesc serios, ce ai? Îți tai din salariu dacă nu vorbești!

- Simt că mi-am ratat viața. - Hopa!

Dar de unde schimbarea asta?

Am fost la Andreea și nici n-a vrut să se uite la mine.

Și ce te așteptai?

Eu credeam că dacă nu mai e fata lui Paul Andronic

o să putem să fim iar împreună.

Adi, tu le-ai jucat pe fetele astea pe degete

și o iubeai pe Andreea când Adela te iubea mai mult!

Dar tu o iubești pe Andreea?

Credeam că după atâta timp… ai fost și cu Livia…

Da, nu știu, cumva credeam că o să rămân cu Andreea pentru tot restul vieții.

- Știu ce trebuie! - Ce trebuie?

- Un chec cu lămâie! - Și două beri!

- Dar eu nu beau bere! - Pentru mine.

- O, ia uite acia! Winnetou! - Foarte frumoase…

Mersi, dar pe cine cauți, dom’ director?

- Pe Andreea. Vreau să vorbesc cu ea. - Am înțeles. În ce problemă?

Că mă înțelegi, acia e casa mea.

Cine vrea la Andreiuța trebuie să treacă de mine.

- Da? Foarte bine. - Alo! Bre! Stai acia!

Bre!

Bre!

Indianul Talpă-Iute, bre!

Ce dracu’…

Babuinii e tot babuini.

- Deranjez? - O, da!

- Salvam planeta de la dispariție. - Da? Și reușești?

Mă jucam un joc.

Da?

Ce mai faci cu asta?

E aici de pe vremea când stătea Adela.

- Da… - Mă rog. Vii la piscină?

Deja ți-e dor de mine?

Noi doi avem în comun mult mai multe decât crezi.

Zici tu?

Nu știu ce să zic. Că eu despre tine nu prea știu multe lucruri.

Ce vrei să știi?

Păi, de exemplu, de unde ai apărut.

Sau de ce vrei să le iei tot.

OK.

O să-ți povestesc.

Acum.

- Pe bune? - Da.

Hai noroc!

Măcar de-acum să ne meargă bine în dragoste.

Noroc!

Credeam că nu poți să mă suferi.

N-o lua personal. Eu nu pot să sufăr pe nimeni.

Și țineam și la Mona.

Să nu mă înțelegi greșit. Tu și Paul sunteți făcuți unul pentru altul.

N-a iubit-o niciodată pe Mona. A suferit toată viața după tine.

Mă scuzați că vă deranjez. Ana, putem să vorbim puțin?

- Sigur. - Mă duc eu să mai aduc o sticlă de vin.

- Ai auzit de acțiuni, nu? - Rodi, nu începe și tu acum cu asta.

Ana, Marta e sinceră!

E dreptul Adelei, trebuie s-o convingi să accepte.

Nu vrei să fii tu cea care pune capăt circului?

Ai mei au plecat în America înainte de Revoluție.

Le-a mers bine foarte mult timp,

așa că n-a fost o problemă atunci când Marta și Anghel

au cerut împrumut, atenție, vreo 100.000 de dolari

ca să deschidă televiziunea.

Adică televiziunea lor a fost făcută pe banii alor tăi?

Doar că Marta a uitat repede.

Și când mama s-a îmbolnăvit și a ajuns în spital,

aveam nevoie de ajutor pentru o operație complicată.

Nu pot să cred că n-a ajutat-o!

S-a făcut că plouă.

- Deci nu pot să cred ce jigodie de om! - Da.

Și de atunci mi-am jurat… mi-am jurat c-o să le iau tot.

Acum pot să înțeleg multe.

Doar că, vezi tu, pentru asta am nevoie de un aliat.

Oricum nu am altceva mai bun de făcut, așa că, dacă ai nevoie de mine, aici sunt.

- Bună! - Bună.

N-ai fost azi la televiziune.

- Da, am avut o zi mai ciudată. - Îmi pare rău.

- Pot să te ajut cu ceva? - Nu, e OK. Mulțumesc mult.

De azi nu mai ai voie să vorbești cu Adela.

- Poftim? - Nu vreau să ia ce-i al tău.

Ia uite-l și p-ăsta!

Fă-ți griji pentru Lucian, nu pentru Adela.

- Ești cam nervoasă, vrei să bei ceva? - Serios!

A venit.

Hai, să trăiți! Pe loc repaus! Ce aveți?

Bro… Ia un loc.

- Ce-ați mai făcut? - Nimic.

Doar că avem să-ți spunem ceva important.

Mihai…

Ce-i? Ce s-a întâmplat?

Bro.

Nu pot să cred!

Tot timpul ăsta îți spuneam „bro”.

Și tu chiar ești fratele meu!

Așa e.

Mihai, Călin e fratele tău adevărat.

Tu chiar ești fratele meu!

Îți vine să crezi?

Știi, cumva, mereu am simțit asta.

Și eu.

Deci nu-mi vine să cred că ești fratele meu!

Aveți același sânge.

- Sebi! - Bună!

Ce faci aici? Nu am terminat încă, să știi.

Nu. Trebuie să mă întâlnesc cu doi agenți de poliție pe-aici.

Am înțeles că au fost niște scurgeri de date la voi?

Adică?

Cumva Călin Munteanu e pe-aici, l-ai văzut?

- Nu știu. - Că am un… am un mandat de arestare.

- Adela! - Ce vrei, Lucian?

Ce vrei de la mine?

Vreau să știi că ăsta e doar începutul.

Eu vreau my bro să fie cu tine!

Dar de ce o mângâia pe Adela?

Dacă nu vrei să suferi, nu accepta acțiunile.

- Mă ameninți? - Eu? Nu!

Dar tu ești așa frumoasă!

N-aș vrea să suferi.