Original subtitles

Adela!

Mihai, după tot ce mi-au făcut Nuți și Mitu, tu le iei apărarea?

- Chiar nu mă așteptam! - Vrei să ajungă la închisoare?

Nu mă mai interesează!

Înțeleg că acum nu mai vrei să auzi de ei, dar Adela pe care o cunosc…

Adela aia nu mai există!

Ba da, există, indiferent de nume! Tu ești tu!

Crezi? Eu simt că am pierdut-o cu totul.

Uite, când am ieșit la masă împreună, noi doi, pentru prima dată,

eu fără să vreau am zis ceva ce nu trebuia.

Și tu te-ai ridicat să pleci.

Da. Poate ar fi trebuit să-mi dau seama de pe atunci că nu e un semn bun, nu?

Hai să încetăm cu jocul ăsta.

- Mâine te scot la masă. - Și dacă nu accept?

O să accepți, pentru că noi doi nu ne cunoaștem.

Și o luăm de la început.

- Mihai, nu e atât de ușor. - Ba da, este.

Eu vorbesc serios. Îți repet, sunt nepoata femeii care…

Da, știu. Știu a cui nepoată ești, dar hai că vorbim mâine la masă.

Și dacă te refuz?

Poți să refuzi un străin atât de simpatic?

Mihai, până și Nuți mi-a zis să nu vorbesc cu străinii.

Bun. Deci ne vedem mâine.

- Mă mai gândesc. - Bun, perfect, așa rămâne. Ne vedem.

- N-am zis „da”! - N-am auzit nimic. Hai că vorbim mâine.

Eu o să plec. Îmi pare rău.

Merit tot ce e mai rău pentru ce-am făcut. Asta este.

Știi ce nu înțeleg?

De ce?

Am greșit, Ana. Am greșit.

N-am vrut decât să-l țin pe Paul aici.

Am crezut că așa salvez familia.

Dar eu am distrus-o. Asta am făcut.

Dar de ce m-ai urât atât de mult încât să-mi furi copilul?

Dar eu nu te-am urât pe tine! De ce să te urăsc pe tine?

Nu!

Abia te cunoscusem atunci! Sau nici nu te cunoșteam, crede-mă!

Eu n-am vrut decât să vină Paul acasă! Să nu renunțe la tot pentru tine!

- Atât am vrut! - Dar poate aș fi venit cu el!

Nu! Pentru că am citit una din scrisorile pe care ți le-a scris.

Și spunea că vrea să vină cu tine, să fie departe de tot.

Așa că…

- Dar era tânăr… visa! - Nu, nu…

Nu, altceva era. Eu am simțit atunci.

El voia să lase totul pentru tine.

Asta voia. Și atunci, am dat de tatăl tău.

Și mi-a mai spus și că aștepți un copil.

Asta m-a speriat și mai tare! Ce să fac?

- Ți-a fost frică de un copil nenăscut! - Da!

Da, pentru că, pentru un bărbat, un copil

poate să schimbe totul.

Poate să uite și de cei pe care i-a iubit cândva.

Dar nu era o competiție.

Ba da, pentru mine era. Eu așa am simțit.

Și atunci, știind că tatăl tău are probleme cu ferma,

i-am dat bani ca să nu-i spună lui Paul de existența copilului.

De unde să știu eu ce are el de gând?

De unde să știu că el îți va spune că fetița a murit?

Cum ai putut? Cum ai putut să trăiești cu minciuna asta toată viața?

Am putut! Am putut!

Am putut.

- Cum îl chema pe bunicul? - Traian.

Pe taică-tu, nu pe…

Ioan.

- Nume frumos de băiat, îmi place. - Dar i se zicea Neluțu, Uțu, Cuțu…

Caca-maca! Mai departe. Pe bunica?

- Ela. - De la Ionela?

- Da, de la Grațiela. - Hai că m-ai rezolvat.

- Aici erai! - Ce faci, frumusețe?

Bine, uite, te căutam

și mi-au zis fetele de la bucătărie cum să ajung aici.

Mi se pare foarte cool cum intri prin gard și ajungi într-o lume nouă…

ca în grădina secretă.

Păi eu sunt cel mai mare secret al familiei ăsteia, să știi.

- Ai fost! - Hai, uite, stai și tu jos acolo.

Tata, ea este Diana, sora lui Lucian. El e taică-miu. E în vizită.

Mitu.

- Happy to meet you. - Nu, numa’ Mitu.

Auzi, Andreea? Fata asta e bine? Că i se împleticește limba.

E venită din America. Nu se complică ea cu limba română.

Dar dacă aș sta mai mult pe aici, mi-ar fi mai ușor.

Poate vorbim cu fratele tău ca să te țină mai mult.

- Dar nu vorbești tu? - Ba da.

Și o să mergem zilnic la mall.

- Cu banii cui? - Plătește Lucian.

Mi se pare normal. Vezi că știe fata?

Oricum el n-o să aibă timp.

Ți-e fomiță? Vrei de mâncare?

- Uite, ceva românesc, bun. - Da, ce vrei tu.

Hopa!

Uite, ăsta îi praz. Din Oltenia.

Dar asta e ceapă de-a noastră, din Ardeal.

- Cum se spune „verde”? - Green.

Ăsta e un gust așa mai de praz.

Andreea!

- Să știi c-o să fii o mamă bună. - O să fie ce mai tare.

Dar cum o să-l cheme pe bebe?

Neluțu, Uțu, Cuțu sau Ela Grațiela.

Glumește.

- Doamne, Doamne, Doamne! - Ce-ai? Șoareci?

- Nu! - Atunci, ce?

- Să nu zici! Naști? - Mai am câteva luni!

Atunci ce Doamne iartă-mă țipi așa?

Ce-s cu banii ăia? N-am văzut în viața mea atâția!

Stai liniștită. Mi i-a dat Delia.

Da!

- Stai calmă. - Stai că vin.

Deci până la urmă ți-a dat fosta nevastă banii.

Da. Mi-a dat Delia banii să renunț la partaj, de fapt la acțiuni.

- Deci gata. Ai renunțat. - Da, Am renunțat.

Ce e în mână nu-i minciună. Uite, copilul iese…

Hai Dorin, că mai sunt câteva luni!

Păi mai ai câteva luni… Da, dar suntem în sfârșit pregătiți.

Poate tu. Eu nu sunt.

Hai pui, ce dracu’, acum avem bani! Sănătate să fie!

Păi?

- Și… cu Lucian ai vorbit? - Da.

- El voia să-ți cumpere partea. - Am vorbit.

- Când? - Acum.

I-am dat un mesaj, i-am explicat, după care i-am blocat numărul.

- Hai, dă-l în mă-sa! - Aoleu, Dorine!

Ce frumoasă ești, creațo! Așa, ursuleț!

Șobolan nenorocit!

Ce faci, Luciane, ești bine?

Să nu crezi c-ai câștigat.

Uite care e treaba.

Tu o ai cu ceva la mână pe mama și încă-i mai deții acțiunile.

Dar să știi că pe ale mele nu pui mâna. Atât mai am de la tata.

Tu știi cum a făcut tăticul tău avere? Cu ce bani?

Nu mă interesează poveștile tale din trecut.

Trăiesc în prezent, ce să-i faci!

Păi atunci, hai să vedem ce-o să fie în viitor.

Auzi, unde-i soră-ta?

Ia duceți-vă voi și jucați-vă acolo, pe tăpșan

și lasă afacerile pentru oamenii mari. Hai!

- Bună! - Hei!

- Cum e? - E OK.

Auzi? Pot să te întreb ceva?

Băi, sincer… Dacă e ceva serios, mai bine, nu.

Glumesc! Hai, zi!

Ți se pare că semăn cu bunicul tău?

Nu știu ce să-ți zic.

Adică, eu nu l-am cunoscut, doar am văzut niște poze cu el.

Deci nu știu.

Dar de ce întrebi asta?

Că eu am impresia că nu aparțin acestei familii.

A, stai liniștit că eu asta simt în fiecare zi!

Victorie!

Dar ce-a pățit? Ce victorie?

Nu știu, sincer. Dar pun pariu că vom afla foarte curând.

În zece, nouă, opt, șapte,

șase, cinci, patru, trei…

L-am convins pe taică-tu să renunțe la partaj, i-am dat bani!

Lucian nu mai are cum să pună mâna pe acțiunile mele!

- Îți dai seama că moare de ciudă! - Da. Ce bei acolo?

- Limonadă. - Aoleu!

O să vină după ale tale, frățioare.

Nu cred că sunt ale mele.

Ai auzit bine. Nu cred că sunt ale mele.

Hai că i-a venit mintea la cap. Și-a dat seama că nu-i din familia asta.

Măi, mamă! E totuși fratele tău!

Cine, ăsta?

Da, e exact ca la mine și la Luca. Ți se pare că eu fac vreo diferență?

Înțeleapta lu’ mama!

Da, exact! Ai putea să înveți și tu câte ceva de la mine!

Hai, ridică-te, că te murdărești.

Aoleu! Oprește-te!

Bun.

OK.

- Salut, Mihai, ce faci? - Salut. Bine.

- Vreau să vorbim ceva. - Despre?

Despre sprijinul tău. Ai votat cu mine în ședința acționarilor,

dar eu mă gândeam poate n-ar fi rău să facem și un contract.

Așa, ca să mă pot baza pe tine oricând.

- Nu pot. - De ce?

- Paul e tatăl iubitei mele. - Așa…

Așa că trebuie să-mi gândesc foarte bine următorul pas.

Adică ce, nu mă mai susții? Te-ai răzgândit?

Nu vreau să mă gândesc la asta acum.

Oricum, tu ai 50%, nu?

Da, dar știi și tu că n-am majoritatea.

Lupta asta pentru putere nu mă interesează.

- Salut, Mihai. - Hai, mai gândește-te.

- Auzi, Mihai? - Salut.

Vreau să vin și eu cu tine la voi.

- Vreau să discutăm ceva. - Hai.

- Te salut, domnu’! Zi frumoasă! - Salut.

Bun? Auzi, dar Lucian știe că tu ești aici?

Că ești de ceva timp. Să nu-și facă griji.

- Mai stau puțin, îmi place aici. - Bine.

A cui e asta, Andreeo?

I’m Diana.

- Cine ești, păpușică? - Diana.

Hai, dă-mă, dracu’! Făi, ești de la curtea Angliei?

Ce înseamnă „făi”?

„Făi” înseamnă „draga mea”. „Baby”.

Făi, mamă, ea e, cum a zis fata, e Diana.

E sora lui Lucian, a venit din America. Ea este mama mea. Și Diana e în vizită.

- Sau poate rămân de tot… - Alta la cașcaval acia!

Ce e acia? Nema casa nema limba, nema ce?

Ce, n-are casă?

Nu am casă, dar stau în campus la școală.

Mi-a promis Lucian că dacă se căsătorește mă ia și pe mine să stau cu el.

I-auzi, acia găsești nevastă lu’ nen-tu Lucian!

- Găsești? - Păi aș vrea, dar Lucian e fițos.

Mie-mi spui? Făi, fetică, acia…baby…

e acia o nevastă, una să-l puie cu botul pe labe,

să fie dată dracu’!

Lasă fata în pace!

- Păi ce, n-o las eu? - Făi… baby… baby,

acia call baby!

Vai de capul meu! Ei, vezi? Faci treabă cu mine.

Fii atentă, ce vezi tu acum, uită-te la ea acum, se numește „rânjet”, da?

Și acum mama mea rânjește ca proasta-n lemne.

Să nu uiți vorba asta, da? Ține-o minte. Ia uite. Uite-o aici.

Aoleu…

- Mă cam sperie rânjetul ăsta. - Vezi că sperii copilul.

Baby!

Nu! Nu, te rog, pleacă! N-ai ce să cauți aici!

Adela…

Trebuia să te văd.

Te rog să pleci! Eu nu vreau să te văd!

- Fata mea! - Nu! Am zis să pleci!

- Nu pot să te văd! - Te rog, te rog…

Te rog, nu mă da afară!

Trebuie să-ți vorbesc. Te rog!

Nu vreau să vorbesc cu tine pentru că mi-e frică c-o să te iert!

- Și ce-i așa rău? - E rău pentru că nu vreau!

Nu vreau să te iert!

Nu meriți iertarea mea!

Te-am iubit mai mult decât oricine pe lumea asta și tu?

Știu! Am fost un om slab, nu te merit, dar să știi că eu te iubesc…

- Lasă-mă, n-am nevoie de asta, acum! - …ca pe copilul meu!

Pleacă!

Adela, dar eu sunt tatăl tău, eu te-am crescut

și să știi că nu ți-am spus adevărul pentru că nu am vrut să te pierd!

Ieși!

Ieși, n-auzi? N-ai ce să cauți aici!

Adela! Ce faci, Mitu?

- Hai să ne fie de bine! - Sărut-mâna pentru masă!

Iei tu ăsta?

- Auziți? - Da!

Eu dacă n-aș fi cine sunt,

aș mai fi fratele vostru?

Ai zis ceva?

Am zis, dac-aș… Nimic, întrebam și eu.

Ce-i? S-a luat cineva de tine în casa aia? Hai, zi!

Nu. Dar nu simt că e locul meu acolo.

Dar știi că poți să te întorci oricând aici.

Nu cred că aici e locul meu.

Ia zi. Ce s-a întâmplat?

Nimic. Chiar nimic.

- Mie nu mi se pare. - Da, nici mie.

E din cauza lui Lucian, nu?

Dar n-are de ce să-ți fie frică de el.

N-o să-ți ia nicio acțiune.

Păi n-o să-mi ia nicio acțiune, că nu sunt ale mele.

A, are legătură cu procesul de paternitate.

Bro, pe bune, e dreptul tău. Adică și eu aș fi făcut la fel.

Da.

Numai că tu nu l-ai fi abandonat pe Mihai.

Stai liniștit că te înțeleg. Nu sunt supărat, jur!

Aș vrea și eu să fiu ca voi.

Ca noi? Adică…

Așa… frumoși și bogați?

- Și deștepți. - Și singuri… unii dintre noi.

Scuze! Am glumit.

Onești.

Și plini de onoare.

Toată viața mea am alergat după calea ușoară.

Bani, bani, bani… Mai dă-i… dă-i încolo de bani!

Bro, stai puțin, gândește-te un pic.

Acum ai bani gârlă. Adică… Nu trebuie să-ți mai faci griji niciodată.

Eu cred că acum e cel mai greu.

Ce naiba are ăsta? Nu ne înțelegem cu el!

Nu știu. Nu l-am văzut niciodată așa.

Ce-o fi băut?

Pare OK.

Eu am strâns ce era al meu,

dacă tu așa vrei, poftim. Ăsta să fie dormitorul tău.

Da. Și la mine s-a ocupat Ica, a strâns tot…

Și pozele cu Mona, dacă nu cumva le vrei tu.

Paul… a fost un moment de slăbiciune din partea ei.

Și eu am profitat.

Pentru că ai vrut tot ce-i al meu. Acum ești mulțumit? Chiar ai tot!

Încă nu.

De ce?

- Poftim? - De ce vrei tu tot? De ce?

Pentru că e și dreptul meu. Banii pe care i-a băgat Marta

în televiziunea asta erau și ai familiei mele.

- Dar nu toți. Taică-miu… - Taică-tu a fost un pârlit!

Cred că de asta și Marta a fost distrusă când a aflat c-o înșală.

Ea l-a făcut om. Și el? A făcut un copil cu cea mai bună prietenă a lor.

Ba mai mult, copilul are parte din televiziune.

Stai! Taică-miu a fost un pârlit?

De unde ai scos povestea asta, tâmpenia asta?

Un pârlit?

Sau în felul ăsta poți dormi liniștit crezând că faci bine ce faci?

Am dovada transferului.

Da, n-au fost mulți bani. Vreo 100.000 de dolari.

Dar pentru România anilor '90, iartă-mă, era o avere.

Bun. Și așa ai conștiința curată.

Ce nevoie am eu de conștiință?

Am vrut doar să vorbesc cu ea, atât.

Nu-ți cer nimic mai mult.

Dar tu nu vezi c-o superi? Îi faci rău!

Voiam doar să… să o văd

și să-i spun că ea va rămâne fata mea.

Scumpa mea!

Nu sunt fata ta.

Nu sunt! Să nu mai spui asta niciodată!

- Nu spune… - Nu sunt!

- Nu spune asta! - Ba da, pentru că ăsta-i adevărul!

Părinții mei sunt Ana și Paul! Și ei mă iubesc!

- Voi nu m-ați iubit niciodată! - Nu-i adevărat, Adela!

- Eu te iubesc ca pe ochii din cap! - Minți!

Minți, n-ați vrut decât bani de pe urma mea!

- Gata, Mitu… - Bani!

Gata, gata, gata… Las-o în pace. O superi, nu vezi?

Să știi că pot să înțeleg.

Și de acum încolo poți să mă urăști toată viața.

Dar tu pentru mine ești copilul meu…

- Pleacă! - …cel bun!

Gata, te rog, las-o!

- Copilul meu cel bun. - Gata, Mitu, hai. Las-o, te rog.

Haide, scumpa mea! Haide, gata! Gata!

Liniștește-te!

Nu credeam c-o să fie atât de dureros să-l văd!

O să vezi c-o să treacă. O să fie din ce în ce mai ușor.

- O să treacă de tot, o să vezi. - Nu cred c-o să treacă niciodată.

- Iar naști? - Nea Mitule, ce-ai?

- Hai, ridică-l! - Stai, lasă-mă pe mine.

Hai, bre, hai încet, așa. Vai de capul meu!

- Văd c-a băut mult. Hai, bre. - Ca de obicei!

Stai cuminte, stai!

- Nea Mitule! - Hai, mergi puțin.

- Adela! - Lasă-l că-i vai de capul lui.

- Ia uite! - Să sufere! La câte a făcut…

- Să știi că te-aud! - A, și? Foarte bine!

- Îți e rușine? Nu! - Zi!

Îmi e rușine… mi-e rușine… mi-e rușine de tot ce-am făcut!

Sunt un om de nimic!

Păi și faci ceva ca să schimbi asta, nea Mitule?

Lasă-l că e vai de capul lui!

Nimic nu se mai poate schimba! Nimic!

Lasă-l în pace, nu-l mai certa!

La Butimanu, când e omul beat, atunci te înțelegi cu el!

Du-te și adu niște apă!

Aoleu, nea Mitule!

- Nu e… nu e adevărat. - Ba da.

- Știi tu, măi! - Vai, Rodi!

Ce bine-mi pare că n-ai plecat!

Mă simțeam prost dacă nu-mi luam la revedere! Aoleu, aoleu!

- Păi ne luăm azi. - A, deci nu te-ai răzgândit?

- A mai rămas un pic pentru Marta că… - A avut o urgență, dar a trecut.

- Trecut? - Trecut!

- De tot? - De tot, de tot!

Auzi? Nu vrei tu să mai rămâi măcar două zile? Că tu știi cum s-o iei!

Păi ce ea poate s-o care?

Ilie, că nu despre asta vorbim!

Auzi? ia stai tu jos mai bine să-ți dau ceva de mâncare.

Da, ai dreptate. Mai bine așa.

Rodica… pe tine te căutam. Vreau să vorbim ceva.

- Sigur. - Scuzați.

- Ce-i? Ce-ai rămas așa? - Nu înțeleg!

Nu înțeleg cum de nu și-a dat nimeni seama că Ana Maria e mama Adelei!

Tu nu vezi că seamănă ca două picături de apă?

- Ce faci, Florine? - Bine, mă uitam la casă și la lac.

- Frumoase, nu? - Da.

Dacă-mi vinzi mie acțiunile, poți să-ți iei una și mai mare la ocean.

Hai c-am dat deja contractul la făcut. Zi-mi cât. Trebuie să negociem suma.

- Acțiunile nu sunt de dat! - Florine!

Ți-a făcut Paul o contraofertă?

- Ia zi! - Nu.

Spune-mi cât, și-ți dau eu dublu.

- Acțiunile nu sunt de vânzare și gata! - Florine, eu n-am timp de glume!

- Da sau nu? Ia zi! - Lucian!

- Bună, Floppy! Ce faci? - Bine, uite mă pregăteam să plec.

Te las cu fratele tău.

Azi luăm masa pe ponton noi doi?

Nu pot acum, Diana. Am treabă, e urgent.

N-ai petrecut timp cu mine deloc!

- Îți promit c-o să-mi fac timp. - Azi?

- Nu pot azi, înțelege! - Așa zici mereu și apoi uiți de mine.

Știi de câte ori m-ai sunat luna asta?

Tu ce faci? Șantajezi emoțional?

Merge?

Da… Bine, hai să luăm masa împreună.

- Deranjez? - Nu. Deloc.

Mă pregăteam să merg la televiziune.

- Vrei să vii? - O să vin și eu, mai încolo.

- Adela, eu… - Stai puțin.

Sigur.

E de la Mihai?

- Se vede? - Da.

Mă bucur că vă aveți unul pe celălalt.

E bine să ai pe cineva lângă tine. Mai ales în familia asta.

- Da… nu ne-am împăcat. - Încă!

Eu, de fapt, am venit

pentru că m-a rugat Muti să te conving să treci pe la ea.

- Livia… - Știu că e îngrozitor ce ți-a făcut.

Dar cred că mai merită o șansă.

Măcar să asculți ce are de zis.

E totuși mama tatălui tău și, na, cândva și el a iubit-o enorm.

Fă asta pentru Paul.

Ia uite-a dracu’!

Hai, bre, că zici acia că sunt recuperator!

Hai la spălătorie acia, Butimanu!

Hai, de te iau de la dracu’-n praznic data viitoare!

Lasă-l, tu, că e supărat! I-auzi? Și eu nu sunt supărată?

Ce vezi beată muci în șanț? Haide, băi!

Adela…

- Ce semeni cu Nuțica mea! - Da… mă vezi?

Uite! Uite ce-mi face supărare! Lasă, bre!

Păi când nu te supără el, tu? El te supără, tu țipi!

Ce faci tu, Lăurico? Mă înveți tu pe mine cum să mă port cu bărbatul meu?

- Lasă-mă că știu eu! - Ei, ba nu știi!

Auzi, băi… pe tine dacă te-a umflat bogătanul ăsta cu pompa acia,

te crezi mai brează ca mine? Lasă mușamaua acia!

Hai acasă! Ce ți-a trebuit bre… Ție băutură-ți trebuie?

- Ce ți-a trebuit? - Adela m-a dat afară!

- Nu vrea să mă mai vadă! - Lasă, bre, acia!

Ce-am vorbit noi doi, Mitule? Ce-ai căutat tu la ea, bă, băiatule?

Dar n-am putut… n-am putut…

- Haide! - Trebuia… trebuia s-o văd!

Lasă băi, nu mai jumuli copacii, că e ai noștri!

- Haide, bre, acasă, hai acasă! - Nuțică, tu ești?

Eu sunt. Bre, am înțeles, hai acasă!

Haide, bre, lasă-mă cu prostiile! Dă-te dracu’ de-acia!

- Nuțică… - Hai, bre, lasă acia…

Hai acasă și mai vedem noi! Bre, lasă-mă…

- Nuțică! - Lasă fusta!

Părea sinceră.

- Chiar aș vrea s-o cred că regretă. - Păi și n-o crezi?

Nu prea.

- Adică nu știu, mi-e și teamă s-o cred. - De ce?

A încercat o dată să scape de Adela. Dacă vrea să facă asta iar?

Să nu crezi că-i iau apărarea așa, degeaba,

dar tu știi de ce am mai rămas în casa asta?

- De ce? - Femeia asta a încercat să se sinucidă.

- Poftim? - Da, e pe bune.

Nu e deprimată doar așa puțin. E serioasă treaba.

Doar eu și Florica știm și ne-a rugat să nu mai spunem nimănui,

dar am văzut-o când a încercat să se arunce de la balcon.

Rodi, nu vreau să par cinică, dar nu crezi că încearcă să te manipuleze?

Hai Ana! Așa mă știi?

Iartă-mă, dar când vine vorba de Marta chiar nu mai știu ce să cred.

Dacă-mi demonstrează că vrea ca Adela să fie aici, mă liniștesc.

Eu chiar cred că ea o să facă ce trebuie.

Și oricum, când o să se ridice, promit că nu mă mai vede în casa asta.

- Dar unde pleci? - Nu știu. Plec, îmi găsesc altceva.

- Mi s-a luat. - Și cu ce bani? Lasă-mă să te ajut.

Și tu de unde ai? Nu, e OK descurc.

Cât am stat aici am strâns și e OK.

Nu. Rămâi aici măcar până-ți găsești un job.

Cum, aici?

Cum, aici? Aici, așa! Cu mine și cu Adela.

- Oricum, ai unde să stai. - Nu pot. Nu pot și nu vreau.

Ei, cum? Hai, vorbesc eu!

Auzi, Rodi? Rămâi! Că altfel, eu mă arunc de la balcon!

Rămâi pentru mine.

Adică ai rămas pentru Marta și nu rămâi pentru mine?

Rămâi, da? Ba da, rămâi. Deci arunc!

Fix, direct în piscină.

- Ia zi, cum arăt? - Bine.

Nu știu. Tu ce zici? Cu sacou sau fără sacou?

Cum vrei tu. Ce, contează până la urmă?

- Dar ce, ești stresat? Ai emoții? - Da.

Hai, relaxează-te, o să fie bine.

Dar tu ce-ai?

Mă gândeam. Mă gândeam la Floppy.

Auzi, ție nu ți s-a părut că se purta ciudat ieri?

Floppy? Dar așa e el.

Da, corect.

Fără sacou.

Deci fără sacou. OK.

- Mersi. - Mersi și eu.

Intră!

Ai venit.

- Da. - Te rog!

Sincer, nu știu de ce.

Adela, noi două trebuie să facem pace.

Adică să te iert pentru tot ce mi-ai făcut.

Da. Dacă ai puterea, da.

Nu cred că pot.

Atunci, măcar să înțelegi că nu am nimic personal cu tine.

Dimpotrivă, ești o fată extraordinară.

Și-mi dau seama că, din ce te cunosc mai mult, de-aia regret tot ce-am făcut.

Adela!

- Paul. - Nu merită. N-o ierta!

Stai departe de fata mea!

Vă rog, nu vreau să vă certați din cauza mea.

Vreau o discuție deschisă, Paul.

Spune-mi te rog, ce vrei tu să fac, ce trebuie să fac ca să mă ierți?

Nimic. Absolut nimic. N-o să te iert niciodată.

Dumnezeule!

Doamnă, sunteți bine?

Nu le vreau răul.

Nu le vreau răul, dar nimeni nu mă crede.

Cum să mă creadă, după tot ce-am făcut?

E nevoie de fapte, nu de vorbe.

- Sunteți gata? Dați-mi voie. - Nu. Și ești gata, Ilie.

- Putem să ne tutuim. - Nu pot să mă obișnuiesc.

Dar am să încerc, promit.

- Te rog. - Haideți.

Sărut-mâna, doamna Adela!

Făi, te-am știut că ești viperă, dar în halul ăsta?

Făi, să-l dai afară pe omul care a avut grijă de tine, ca un câine!

Făi, e omul care a avut grijă, te-a crescut acia…

- Tu n-ai dreptul să vorbești! - I-auzi!

Băi, eu am înțeles, tu ești acum madam de Izvorani, făi,

dar nu se face, înțelegi?

Nu se face să scuipi pe ăia de-a avut grijă de tine!

Așa cum faci tu?

Că toată viața ai vrut să ajungi bogată, de asta ai mințit!

Și știi ceva? Nu ești decât o parvenită!

Ia uită-te! Și tu, o nerecunoscătoare, nesimțito!

Ia dă-i drumul de-aici, că tu n-ai voie! N-ai ce să cauți tu aici, ai înțeles?

Păi ce facem, s-a sculat departamentul „Bizoni”?

Dă-te dracu’ de-acia,

fir-ai al dracu’ de sclav să ștergi parbrize în intersecție!

Nu-ți permit să vorbești așa cu mine!

- Aoleu, nu permiți? - Nu!

Încetați odată!

Hai, Ilie, să mergem. Nu-ți mai pierde vremea cu ea.

Nu merită.

- Vezi, poate-ți rup oglinda! - Ia încearcă!

Făi, Adelo! Nu e frumos, făi, fetică, îți spun eu!

Ascultă ce zic eu acia! Nu-i frumos!

Nu te-am crescut… Ce faci, al dracu’ de umflat?

Ce faci, mă omori? Fir-ai al dracu’!

Dar-ar dracu’ să ți se oprească motorul acolo în intersecție!

Stai că vezi tu! Nu merit, ai?

Las’ că vezi tu! Nuța nu dispare de-acia!

- Florile pe centru… - Da.

Și sunt prea mari, nu se vede om cu om.

- Păi atunci le punem aici, e bine? - Fie, dar… să le tai?

- Avem și alte lucruri de făcut. - Da.

- Gata? - Da.

Hei, nu! E prea devreme!

- Păi văd că e totul gata! - Da, așa este. Noi vă lăsăm.

Poftă bună!

- Așază-te aici… - Ok…

- Păi și tu nu te așezi? - Eu nu sunt pregătită.

- Dar ce trebuie să te mai pregătești? - Doar așteaptă aici!

A dracu’! Stelo!

Stelo! A dracu’ unde umblă? Sclăvete!

Gata! Gata nu mai urla și du-te acasă că n-ai voie aici, ți-am zis!

- Ce mi-ai zis, eu ți-am zis… - Te rog, fă pași.

Hai că tu nu ai ce să vorbești cu mine. Vrei să te spui? Uite acia…

- Taci, taci… - Păi tu-mi zici mie să tac?

Bre, tu-mi zici mie să tac?

Că eu mă duc acili și tot-tot-tot spui, Stelo!

Stelo, păi eu spui cum ai știut de Adela, dar n-ai spus nimic pentru bani.

Și cine-o să te creadă pe tine?

Păpușa mea! Vrei să vezi acia?

- Nu te pune cu mine! - Băi, gata! Zi ce vrei ca să taci!

Ia uite acia, ia mânuța de pe mine că-ți trag doi pumni în gură…

- Andreea e acasă? - Cine? Andreiuța? Păi eu știu?

Nu știu, dar mergem amândouă acolo și vedem.

Și noi două, Stelo, mai ne conversăm că n-am terminat de vorbit!

Ba da!

Uite ce rânjește ca proasta-n lemne!

Făi, fetică,

făi feticuța lu’ Nuța, făi, foarte bine!

Aici te specializezi… dar fii atentă la mine.

E bine dar… „ce rânjești ca curca-n lemne”…

Ce rânjești ca curca-n lemne…

- „Dă-te dracu’ de toroapă”. - Dă-te dracu’ de toroapă.

- You’re so funny! - Ce sunt? Nu, eu sunt Nuța.

Eu… me Nuța, you Cheetah!

Șapte elefanți se legănau

Pe o pânză de păianjen…

Uite, Andreeo, pe cine ți-am adus acia!

Ce faci, iubita mea? Vino încoace!

Ce faci tu? Hai iubita mea, stai jos lângă mine pe canapea.

Hopa! Ți-e foame?

Mie? Păi eu sunt însărcinată, mi-e foame tot timpul.

Vrei să mergem să mâncăm pe ponton?

- O iei și pe tanti-ta Nuți, da? - Hai taci și lasă-mă.

Hai că-mi iei tot aerul. Lasă-mă să-i explic fetei aici!

Păpușică, eu pe ponton n-am voie să merg,

Dar nu vreau să mănânc singură! Am vorbit eu, pot să aduc un invitat!

- A, da? Păi atunci, hai! - Așa, și viu și eu!

Tu, altădată! Hai, hai!

Așa?

Nu. Îmi schimb papucii ăștia de casă și îmi pun niște pantofi.

Mai bine te schimbi de tot și mă duc și eu să mă schimb,

ca să fim amândouă mai cool.

Adică ție nu-ți place cum sunt eu îmbrăcată?

Nu!

Mă duc să mă schimb, să mă fac frumoasă pentru fată!

Eu cum sunt? La mine e…?

Super!

Mânca-o-ar mama! Du-te fuga și schimbă-te.

Fuga și schimbă-te!

Auzi, băi că eu sunt super cool și eu săraca pământului…

Tu ești super cool mămică. Stai acasă singurică!

Auzi, fii atentă acia, ruda lu’ Diana!

Fii atentă, că dacă tu te muți înapoi acasă

și eu stau acia să mă zgâiesc de gard, dracii te ia!

Mămică, mai întâi eu și apoi tu, da? Răbdare!

De nu mi-e foame de mi s-a lipit burta de spinare!

Ia ce-i aici?

Bună!

- Ce faci? - Bună. Mă uitam aici la…

- Am înțeles. Și Lucian nu e? - Păi Tania a zis că nu vine azi.

- Atunci îl sun eu, mersi. - Auzi?

- Da. - Eu dacă n-aș fi cine sunt…

- Așa… - M-ai mai băga în seamă?

Da, normal! Un băiat atât de simpatic ca tine…

Normal că da!

Nu trebuia să faci asta.

- Bună! - Bună!

Aici am băut prima cafea împreună.

Cum, noi doi? Dar nici nu ne cunoaștem.

Să facem cunoștință.

- Adela. - Și mai cum?

- Andronic? - Încântat de cunoștință.

Eu sunt Mihai… Mihail Constantin.

Numele părinților tăi.

E timpul să acceptăm cine suntem.

Da, așa e.

- Bună. - Bună.

Eu o căutam pe Diana.

Și eu tot pe ea o aștept.

- Ce e? - Ea era.

Se pare că încearcă să ne cupleze. Te rog.

- Și tu nu strâmbi din nas? - Ce?

Știi bine că te plac.

Tu zici asta pentru că ți-e milă de mine?

Că sunt și însărcinată și cu mâna ruptă și cu banii luați?

Nu.

- Mâncăm? - Credeam că nu mă mai întrebi.

- Vă e fomiță? - Un pic, așa.

Aici mi-ai povestit prima dată ceva despre tine.

Am simțit de atunci că pot avea încredere în tine.

- Uite, am greșit. - Cum? Nu! Eu am greșit.

Și eu, pentru că nu vreau să uit tot trecutul.

Sunt lucruri dragi pe care vreau să le iau cu mine.

- Cum ar fi? - Prima noastră cafea.

Atât?

Și prima… floare pe care mi-ai adus-o.

Așa…

Și primul nostru sărut…

Mamă, nu mai pot! Sunt plină. A fost foarte bun.

Cred că ar trebui să mai facem asta, nu?

De ce nu?

Simt că se instalează un moment romantic, dar am nevoie urgent la baie. Revin!

- Hai să te ajut să te ridici. - Bine.

Vai, mulțumesc. Ajuți o gravidă la nevoie.

Mă întorc repede. Hopa!

Ei, șmechero! Hai lasă că vorbim noi mai târziu.

De ce a plecat Andreea? Să nu-mi spui că i-ai zis să plece!

Dar tu ce faci? Faci cumva pe Cupidon sau ce?

- De ce, nu-ți place de Andreea? - Nu e treaba ta.

Ba da. Că poate te însori!

Diana… ești mică și nu știi despre ce vorbești.

- Ai uitat, nu? - Ce?

Ai zis că atunci când te însori mă iei la tine.

Nu mai pot să stau singură! Nu mai vreau!

De când au murit mama și tata, tot singură sunt.

- Și ai promis! Mi-ai promis! - Dar încă nu e timpul! Te rog!

Niciodată n-o să fie!

Ce dacă n-avem aceeași mamă? Tu ești singura mea rudă!

Eu nu mai am pe nimeni și tu nu mă vrei!

Diana, stai!

Stai, te rog!

Trebuie să-ți spun ceva.

- Bro, ce s-a întâmplat? - O să fiu sincer cu tine.

OK. Zi-mi ce e. Oricum, de ieri te-am simțit.

Adică se vedea că ai ceva.

Știi că eu nu simt ce simți tu pentru Mihai.

Eu nu-l consider fratele meu.

Floppy…

dă-ți timp și o să simți și tu, o să vezi.

Ba nu. N-o să simt.

Pentru că nu eu sunt fratele adevărat al lui Mihai.

Tu ești.

Și am dovezi.

Am venit să-ți spun că Dorin renunță la partaj.

Așa că, să-i zici și lui Paul.

Ce să-i zic?

Că ne dai nouă acțiunile. N-am vorbit așa?

De asta m-ai chemat?

Te-am chemat să vezi că regret ce am făcut.

Și de asta las acțiunile mele Adelei.

- Poftim? - O să-i las ei totul.

Super!

Lasă… măcar te am pe tine. Și tu o să mă iubești mereu.

Ți-am spus de atâtea ori că te iubesc,

și acum nici nu știu ce-aș putea să-ți mai spun.

E suficient să te uiți așa la mine.

Și… să mă săruți…