Original subtitles

- Neața. - Neața.

Ce faci? De ce nu dormi la tine în cameră?

Nu prea… Nu prea pot să mai dorm acolo,

în dormitor, de când Mona…

- Mă rog. - Te înțeleg.

M-aș putea obișnui cu imaginea asta.

Adică să mă trezesc în fiecare dimineață și s-o văd pe fii-mea.

Ce pot să-mi doresc mai mult?

De ce nu dormi?

Cât e ceasul? E devreme.

Nici eu nu prea pot să dorm.

Te înțeleg.

Bine.

Mă duc să mă spăl, să mă îmbrac. Te descurci tu pe-aici, da? Haide.

Bun. Hai să recapitulăm. Deci, Traian a venit la voi acasă.

Nu! Adică, a venit… a plecat.

A plecat.

Traian fiind singurul om care știa că Adela este nepoata lui.

Eu vin și vă întreb, acum. Vouă nu v-a fost teamă,

când ați mințit că Andreea este fata lui Andronic, c-o să vă prindem?

- Strigoiul ăsta… - Ce?

Bre, mie mi s-a arătat strigoi. Și era sută-n mie că ăsta-i mort.

Dar l-a văzut și Mitu! Mitu, zi, nu l-ai văzut, acia?

Strigoi? Ia zi, nea Mitule! L-ai văzut pe Traian strigoi?

Eu n-am văzut niciun strigoi!

Asta-i de la diabet,

că are probleme cu vederea, cu asta, de-aia…

Bun. Trecem peste asta. O altă întrebare.

Când a plecat de la voi, cu ce a plecat?

Cu picioarele, ce să…?

A plecat pe picioare! Nuți, zi-mi, mai zi-mi odată, a plecat pe picioare?

Păi cu ce să plece?

De la Butimanu! Pe picioare!

Nuți, uită-te la mine. Ție nu ți se pare dubios

ca un bărbat de 70 de ani,

bolnav, stadiu terminal, să meargă pe jos atâta drum?

Nu ți se pare…?

Bre, acuma ce vrei, să-ți zic că l-am văzut eu,

am stat eu să-l urmăresc acolo prin Butimanu?

Stau să mă uit eu după boșorogi?

- Neața. - Neața.

- Ce bine miroase! - Te rog!

- Nu! - Insist. Eu am mai băut una.

- Sunt trează demult. - Mersi.

- Nici eu nu prea am avut somn. - Dar ești fericită cu decizia luată?

Da. Simt că am făcut ce trebuie.

Era timpul să am și eu o familie adevărată.

Nuți, fii atentă.

Dacă tu îmi spui mie adevărul,

și dacă îmi spui unde l-ați îngropat pe Traian,

crede-mă că judecătorii o să fie mai indulgenți cu tine.

Pe sfânta și dumnezeiasca mea cruce acia spui nu știu,

nu știu unde e, ăsta e adevărul!

- Nea Mitu? - Bre, are ăsta habar pe ce lume e?

- Îl întrebi pe pămpălache ăsta! - Ea nu știe.

Nu știe!

Ascultați-mă cu atenție.

Poate a fost un accident.

Sau, nu știu, poate i s-a făcut rău.

E diferență foarte mare între omor calificat și crimă cu premeditare.

Bun. Eu vă las să vă mai gândiți… mă reîntorc.

Unde mă mai ții acia, Sebastiene…

am stat ca niște câini, o cană cu apă nu ne-ai dat!

Și vă mai țin!

Nu te las să pleci

până nu-mi spui unde este cadavrul lui Traian.

E vina ta!

- Și încă ceva. Andreea știa că…? - Nu! Andreea nu știa nimic!

OK.

Hi, I’m Diana.

Bună, Diana. Eu sunt Adela.

- Eggs! Can I? - Sigur!

Scuze, dar tu cine ești?

I’m Lucian’s little sister.

Nu vorbești română?

Ba da, dar mai prost.

Bine ai venit! Nu știam că Lucian are o soră mai mică.

Nu vorbește despre mine?

Mamă! Mi-e o foame de lup!

Dar tu cine ești?

I’m Diana. Lucian’s little sister.

- Ce-a zis? - E sora mai mică a lui Lucian.

A, îmi pare bine! Dar eu nu știu engleză.

Nu știi engleză? N-ai învățat la școală?

La ce școală am făcut eu, Dumnezeu să mă ierte.

Îmi place părul tău. E foarte curly.

Stai așa, că asta știu. „Curly”.

Cârlionțat.

Mersi. Și mie îmi place… rochița ta. E foarte drăguță.

E o bluziță și e din New York.

De la New York? Mamă! Cum e pe-acolo?

Mult zgomot. Și nu e atât de mult spațiu ca aici.

Eu aș putea trăi și fără spațiu.

Dar fără mâncare…

- Ce faceți, doamnă? - Nu pot să dorm. N-am somn.

Nu fac decât să mă gândesc la… la… Ce să fac Rodica, n-am…

- Liniștiți-vă. - N-am avut ce face.

- V-am adus un calmant ca să dormiți. - Nu, nu vreau să dorm, că visez!

Astea o să vă adoarmă adânc, vă promit!

Hai. Ia. Țineți ăsta…

Uite aici una…

Dar de fapt, nu, stați… mai bine două ca să fim sigure.

Aoleu…

Așa. Bravo. Și acum hai în pătuț.

- Da, dar să stai cu mine, aici! - Normal.

- Nu pleci, da? - Nu plec, nu.

- Neața! Un ceiuț? - Nu acum, Florico.

Cum vă simțiți, doamnă?

Sunteți bine?

Măi, Florico! E bine, dar încearcă să doarmă.

A, foarte bine că o să am eu grijă să nu mai țipe ăia pe jos prin casă.

Nu-i nevoie. I-am dat niște calmante și o să adoarmă adânc și e suficient.

- A, i-ați dat pastile de-alea de cai. - Ce?

Tranchilizante de-alea de se dădea la noi la țară la cai ca să nu…

Mă, Florico, nu mai vorbi tâmpenii de față cu doamna!

Ce-ai nu vezi c-a adormit de zici că-i moartă!

- Hai Florico, mă! - Ho, că plec, ho! Auzi?

Îmi dai și mie două pastile să-i mai pun și eu lui Ilie?

Că se scoală noaptea cu tot felul de pofte și eu mă scol la 5 dimineața, fată!

Hai cât să-i mai zic și eu că mă doare capul?

Hai, pleacă.

- Nu-mi dai? - Hai du-te odată!

- Păi și cine e? - E sora mai mică a lui Lucian.

Păi și ce fac acum? Vine și ea să stea aici?

- Asta nu știu! - Ei, nu știi! Hai, zi!

- Nu vă zic nu vă zic! - Hai, mă!

Stela, ia fă-i un sandviș, să vezi cum ciripește!

Ei, na! Eu mănânc doar sandvișuri făcute de Flori.

Aoleu!

- Neața! - Neața.

- Dă la mine. - Nu, e OK.

- Le spălăm noi, domnișoara Adela. - Da!

Tot Adela sunt și aici.

Nu-i nevoie să vă faceți griji cum să-mi spuneți.

Și pot să-mi spăl și singură farfuria.

Bine, atunci… te las.

- Scuze, noi eram învățați cu Andreea. - Da… eu nu sunt Andreea.

Adela? Te caută cineva.

- Cine? - Ei, cine!

Știi ce să faci.

Hai iartă-l! Că nici măcar n-a greșit așa mult!

Florica…

El mă vede ca pe un copil.

Pentru noi tu o să rămâi mereu un copil. Cel mai bun copil.

Hai!

Haaai!

- Ce faci, sor’mea? N-ai somn? - Nu prea.

Muti a intrat într-o de depresie, mi-a zis Rodica.

Nu, nu, te rog, te rog! Nu mă interesează ce face mama. Serios.

S-a întors Adela acasă,

vreau să mă simt bine, să fie totul perfect, da?

Da…

Și o să te rog să te porți frumos cu ea.

Eu m-am purtat urât cu Andreea

pentru că e o mincinoasă idioată, o cretină…

OK, OK. Am înțeles, e clar.

Cum ai știut?

Nu știu, am eu așa un instinct, mă uit la oameni.

- Ai. - Da.

Și-mi pare rău să…

să recunosc asta, dar cred că ar fi trebuit să te ascult.

Nu mai treceam prin atâtea tâmpenii.

Și Ana Maria pe unde e? Că mă așteptam să fie pe-aici!

Hai ești în baie? Nu te mai ascunde!

Termini cu glumițele astea? Ce-i asta?

Ana Maria e într-o altă cameră, de oaspeți.

Și chiar dacă noi doi o să fim împreună, nu aici, în dormitorul ăsta, niciodată.

Prin câte ai mai trecut și tu!

Las’ c-o să fie bine de data asta. O să vezi.

- Mersi. - Hai.

- Bună. - Bună.

Uite că iar am rămas fără cuvinte. Sunt… Cum e aici? Cum ți se pare?

E ciudat, dar e nevoie de timp. Nu mă grăbesc.

Ți-am adus ce mai aveai pe la mine. M-am gândit că poate ai nevoie.

Mulțumesc.

Da, puteai să găsești un motiv mai bun să vii să mă vezi.

Da, știu.

Adevărul e că… mi-e greu.

Îmi vine să sar să te iau în brațe, dar știu că nu pot.

Și mie mi-e greu.

Dar cu timpul o să ne fie mai ușor.

Eu sper că o să putem trece peste toate astea. Tu nu vrei?

Tot ce vreau acum e să-mi dau seama cine sunt.

Și poate ar trebui să te gândești și tu la asta.

Îți repet, sunt nepoata femeii care ți-a omorât părinții.

Ești sigur că vrei să fim împreună?

- Adela… - Vezi? Nici tu nu știi sigur ce vrei.

- Aia e braziliană și ăsta e fotbal. - Fotbal se joacă cu minge ovală.

- Ăla e rugby. - Ăsta e soccer.

- Nu, ăsta e fotbal. - Uite, vrei să te învăț, sau nu?

Da, vreau să învăț soccer.

- Glumesc! - Mă, nene, ăsta-i fotbal.

Uite, de la pomul ăsta la pomul ăsta, e poarta mea.

De la pomul ăla la pomul ăla, e a ta.

Eu o să-ți dau un șut și tu încerci să te aperi.

Roger that!

Me, Floppy. Florin. Nu Roger!

Hai să jucăm.

Hopa!

- Thank you! - Cu plăcere.

- Dar tu cine ești, măi, frumusețe? - Eu-s Diana, sora lui Lucian.

I-auzi! Eu sunt Andreea. Îmi pare bine.

- Ești foarte pretty. - Mersi. Și tu.

Ce-ai pățit la mână?

Oi fi eu pretty, dar sunt și foarte neatentă.

- Aștepți un bebe? - Da.

Și când crește sper să fie tot așa frumos ca tine.

- Când vine, vreau să-l cunosc. - Mai durează, dar de țin la curent, da?

Acum vă las că am niște treabă, trebuie să vorbesc cu cineva.

- Dar ne mai vedem pe aici, da? - See ya!

Apropo, să nu spuneți la nimeni că m-ați văzut pe aici, da?

O să fie micul nostru secret, da?

Distracție plăcută!

Goool!

- La nimeni! - Nu zicem la nimeni, da.

- Bună. - Ce cauți aici?

Rodico, trebuie să vorbesc cu Marta neapărat!

Nu te las!

E vorba despre părinții mei, te rog!

Părinții tăi sunt unde trebuie să fie. Las-o în pace pe doamna Marta.

- Și așa are destule probleme. - Dar tu ții cu ea?

Nu te privește cu cine țin eu, da? Ce, trebuie să-ți dau ție explicații?

Băi, Rodico, te rog, este singura mea șansă, crede-mă!

Rodico, te rog, lasă-mă să vorbesc cu ea!

Ieși! Tu n-auzi că n-ai voie în casa asta?

Vrei să-l chem pe domnul Paul?

- Ieși odată! - Ho, că ies singură!

Poți să-mi spui și mie ce cauți aici?

Mama și tata au fost duși la secție.

Foarte bine.

- Pe bune, Adelo? - Pe bune?

Nu mă provoca, că încă am foarte multe să-ți spun.

Dar e vorba de părinții noștri, care ne-au crescut.

Nu, e vorba de niște oameni meschini, care mi-au furat viața pentru bani.

Și tata? Tu îl iubești pe tata.

Tatăl meu e Paul.

Tu chiar vrei să-l lași să putrezească în închisoare?

Nu e problema mea.

Mă, dar cum poți să vorbești în halul ăsta?

Eu nu te credeam așa.

Da, nici eu nu te credeam în stare să-mi faci atâta rău.

- Dar uite că ne-am înșelat amândouă. - Adelo, te rog eu, ajută-i.

Nu. De azi înainte să stai departe de mine!

Adela pe care tu credeai c-o cunoști, nu mai există.

Tu și cu familia ta ați avut grijă de asta.

Hai, valea, n-ai auzit?

Nu ți-am spus că nu ai ce căuta în casa asta?

Și nici Adela nu te mai vrea. Hai!

Așa. Frumos! Ia-i apărarea!

Dintr-odată o placi pe Adela, nu? Și mie nu mi-ai dat nicio șansă.

Normal! Ea e nepoata mea adevărată și tu ești o viperă nenorocită. Pleacă!

Adelo, mai gândește-te.

Mersi, Delia. Dar mă descurcam și singură.

Știu că te descurcai, dar îmi face plăcere să mă iau de ea de câte ori o văd.

Hai până la mine în cameră că vreau să-ți arăt ceva.

- Poftiți. - Mersi.

- Tot n-ați schimbat cănile astea? - Nu. Mai doriți ceva?

- Nu. - OK.

- Tania! - Da.

Bravo! Ai învățat și tu să te îmbraci.

Mersi!

- Da? - Unde ești?

La muncă.

M-ai lăsat singură aici!

- Ți-am zis că am treabă. - Dar puteai să-ți iei liber.

Să-mi arăți și mie pe aici!

Îți arăt în weekend.

- Te rog! - Diana, ți-am spus că nu pot!

Bine, lasă, rog pe altcineva. Uite, o rog pe Adela.

- Pe Adela? - Da, am luat micul-dejun cu ea.

Nu, nu, nu… las-o…

Las-o pe Adela. O să vin eu, da?

A, ce tare! Hai, te aștept!

Tania!

Da, domnule.

Ședința de azi de la 16:00 o amâni pentru mâine.

Bine, dar dacă nu pot ceilalți?

Dar nu e treaba mea. Să poată!

- Ai înțeles? - Da.

- Pa! - Pa. La revedere.

Schimbați cănile alea!

Michișor, iubirea mea!

Ce faci, Nicule?

- Doar atât? „Nicule”? - Și cum vrei să-ți zic?

Nu știu, să mă alinți și tu!

Ce mai faci, Nicule Piticule?

- E bine? - E foarte bine! E foarte bine!

- Ai venit să bei? - Eu? Niciodată!

Auzi? Ce voiam eu să te întreb…

- Sebi a trecut pe aici? - Nu l-am mai văzut de ieri.

- Dar ce problemă ai cu el? - Sună-l și tu să vezi ce mai face.

- De ce? Ce problemă ai? - N-am nicio problemă.

Dar i-a săltat pe Mitu și pe Nuți.

Așa, și? Foarte bine. Meritau asta după ce i-au făcut lu’ Adela.

- Dar ce, are vreo dovadă? - Dar de ce te interesează?

Păi pentru că Mitu e tovarășul meu!

- Doar atât? - Da. Doar atât.

Dar văd că ești cam singură pe-aici. Nu vrei să te ajut?

- Vrei tu să mă ajuți pe mine? - Da.

Am niște navete în spate. Dacă vrei să le pui la raft…

Măi!

Măi!

Bună dimineața!

Cu ce pot să vă mai servesc, doamnă?

Cum ați dormit?

Ei, așa, un pic. Mai durează până mă obișnuiesc.

Mă bucur foarte mult că ați venit acasă.

- Și eu. - Și Adela? Ce zice?

Adela e convinsă că a luat decizia potrivită.

Perfect.

Sper să nu vă dezamăgesc, să fie totul perfect…

Păi să știți că nu depinde numai de dumneavoastră.

Noi toți trebuie să facem un efort să trecem peste asta.

Bineînțeles. Facem, facem. Facem eforturi.

Voiam să-ți propun… voiam să vă propun, scuzați,

dacă vreți să luăm masa împreună

la prânz aici sau lângă piscină,

mă rog, într-un cadru plăcut…

Nu știu, domnule Andronic, noi am acceptat să venim aici,

dar știți că asta nu înseamnă că noi doi suntem împreună.

Noi suntem aici pentru Adela, are nevoie de ambii părinți lângă ea.

Sigur… sigur…

Nu, ziceam așa, toți trei, împreună, să luăm masa…

Da, dacă toți trei atunci, sigur…

Hai că mă duc s-o chem și pe Adela.

Uite, m-am gândit că o să-ți facă plăcere să te uiți prin ele.

Uite, aici ai poze cu bunicul Anghel, cu Paul tânăr… cu noi toți.

Mulțumesc!

- Pot să le iau la mine în cameră? - Da, desigur!

Și mulțumesc încă o dată că mi-ai luat apărarea în fața Andreei.

Plăcerea a fost de partea mea.

Important e că te-ai întors acasă. Că aici e locul tău.

Da, sper să mă obișnuiesc cu ideea că sunt o Andronic.

Nu știu dacă o să te obișnuiești vreodată, pentru că e o familie plină de ciudați.

Mă rog, persoanele de față se exclud.

- Da! - Mamă, deranjez?

Nu!

Ce fa… Adela! Ce faci? Ce mă bucur că te-ai întors!

Mulțumesc, Livia!

Acum am și eu cu cine să-mi beau cafeaua dimineața!

- Cu verișoara mea! - Vezi că Adela-i matinală.

Nu-i nimic. O să bea o cafea și cu mine când mă trezesc. Nu?

Ce să fac acum?

Bună, Andreea. Pa Andreea.

Mihai, am nevoie de ajutorul tău!

Nasol. Noi doi n-avem ce discuta, așa că te rog!

Băi! Lascu i-a arestat pe mama și pe tata!

Și credeați c-o să scăpați la nesfârșit?

Nu, dar nu e vorba de asta, da? Băi, Mihai, noi nu avem pe nimeni.

Bani nu avem, sunt disperată. Nu am la cine să apelez.

Eu n-o să vă ajut.

Fă-o pentru Adela, măcar, da? Știi cât îl iubește pe taică-miu.

Hai să vorbim afară.

Animalu’ dracu’!

Ce ne-a lăsat toți, Mitule! Vai de capul meu!

Deci nu-mi vine să cred! Bre, toți?

- Păi și la ce te așteptai? - Bre, dar recunoștință?

Că dacă nu eram noi, o lua Traian al tău,

o zvârlea în baltă colo șa, tot scăpa el de ea!

Găsea s-o dea altcuiva și poate că era mai bine.

Pentru cine?

Pentru cine, pentru ea, ai? Totul pentru ea!

- Totul pentru ea! - Da, pentru că e o fată bună!

Și noi ne-am bătut joc, ăsta-i adevărul, că ne-am bătut joc de ea!

Bă, deci te-a făcut fătuca asta…

Mitule, ce erai tu prost, dar asta te-a prostit bă, băiatule…

Deci nu, nu e… dar tu să ții minte, pentru ce-ai făcut,

în viața ta să nu mai vorbești cu mine, că eu nu te iert! Fii atent!

Dar ce-am făcut, Nuțică? Am făcut numai ce-ai spus tu!

Și acum… Și-acum în loc să spunem adevărul despre Traian…

Vai de capul tău…

Nu m-ai iubit tu, asta e problema.

Tu nu m-ai iubit pe mine, Mitule. M-ai luat acolo să mă faci slugă,

să stau să-ți fac, să-ți dreg, să nu rămâi acolo singur

și să te mănânce și câinii și viermii, dă-te…

Cum poți să spui așa ceva, femeie? Savarina mea!

Păi tot ce-am făcut, am făcut pentru tine!

Ai făcut… Ai făcut o laie, aia e!

Serios?

Auzi?

Dar de ce n-au găsit cadavrul din curte?

Că dacă-l găseau, erai la pușcărie!

La pușcărie!

Ca să nu te prindă.

Că dacă te prindea…lasă-mă! În pușcărie erai!

Iartă-mă.

Am zis „iartă-mă”.

Hai, bre, că mi-e cald!

Ana Maria! Uau, ești aici!

Da.

Încă nu-mi vine să cred.

Ești fericită?

Nu știu.

- Mi-e frică, Rodi. - De ce?

De mine.

- Noi două nu avem ce să vorbim. - Trebuie.

- Dac-o să stăm în aceeași casă… - Nu trebuie nimic, Marta.

Dacă mă vezi, te rog să nu-mi spui nimic.

Nu mă interesează.

A, și dacă-i mai faci ceva rău Adelei,

de data asta, sunt aici.

Nu trebuia să ieși din cameră încă, nu ești bine. Hai.

Știam eu că o minune durează trei zile la tine.

Adică?

Adică, ai revenit la vechiul Mihai, veșnic preocupat de ceva…

În fine, zi. Qué pasando?

S-a întâmplat c-a venit Andreea.

- Pam-pam! - Atât! Andreea?

Que discero?

Mihai, estoy embarazada, no tengo dinero!

A zis că Nuți și Mitu au fost luați la secție de către domnul procuror

și să-i scap eu. Și a avut tupeul să zică s-o fac pentru Adela.

- Comprendo. - Hai, termină.

Nu, lăsând gluma, chiar îi dau dreptate.

Călin, nu începe și tu.

Nu încep nimic, pe bune, gândește-te un pic.

Adela e o fată bună.

Clar nu ar vrea ca Mitu să ajungă la pușcărie din cauza lui Nuți.

Și ce propui?

Propun să fii și tu un băiat bun și să-i ajuți.

Escúchame, muchacho!

Sunt OK.

Ia, hai, hai, hai! Bună!

Fetelor, ne lăsați și pe noi să gătim ceva aici, în palatul vostru?

Păi vă facem noi tot ce aveți nevoie!

Știu că faceți, dar uite, Adela insistă să gătim noi trei ceva.

- Da, sper că… - Please!

- … nu vă deranjează! - Nu!

Păi hai, caramba! Hai, relaxați-vă, odihniți-vă!

Așa… faci o ciorbă? Ne faci o ciorbă, ca atunci?

- Dacă vreți, sigur! - Vreau! Hai!

Face o ciorbă de te lingi pe degete! Stă mâța în coadă, îți spun!

Ei, să nu exagerăm!

- Ce ciorbă era? De vită? De găină? - De găină.

- Faci de-asta? - Da.

- Super. - Cu ce pot să te ajut?

- Poți să cureți ceapa. - La ceapă.

- Sigur. - Curăț și eu niște morcovi…

Așa…

Tu mai ții minte când găteam? Îți aduci aminte?

- Dar chiar, voi doi cum v-ați cunoscut? - Ne-am cunoscut în alt secol.

Eu eram tânăr, ea era foarte tânără,

eu eram pasionat de trasee, de munte, de turism de-ăsta montan…

bine, nu alpinism, de-astea, dar puneam rucsacul în spate și mergeam pe munte.

Și într-o zi, plec pe Ceahlău.

Și plec de la o cabană, Izvorul Muntelui,

era un traseu așa de vreo 3 ore jumate, patru ore, deci să zicem mediu,

lunguț așa, destul de… stai că-ți arăt.

Așa… Izvorul Muntelui, cabana. Și plec eu, patru ore pe munte. Singur.

După aia, pe drum, după vreo două ore de mers pe drum,

dau de un grup, îl ajung din urmă. Un grup mic.

Ultima din grup, o blondă. Abia se târa.

Epuizată, nu, că nu era ea… Ea era. Așa. Fii atentă aici.

Pe-aici pe undeva. Așa… Mai jos de drum, mult mai jos,

și când ajung s-o depășesc așa, zice „nu vă supărați”

zic „nu ne supărăm, spuneți”

N-aveți cumva puțină apă? Mi-e foarte sete.

- Da, vă dau puțină apă. - Mulțumesc.

- Vreți ceva de mâncare? - Da, mulțumesc, vă rog. Un sandviș.

- Un sandviș. - Nu vreți și-o ciocolată?

- Da, mulțumesc mult. - Vreți cumva și un pupic?

Scuză-mă, dacă e prea sensibil subiectul putem să vorbim despre altceva.

- Nu, continuați, e de la ceapă! - Tu credeai că s-a emoționat, nu?

Și nu era ciocolată, era napolitană Dănuț.

- Napolitană? - Dănuț.

Am greșit. Ai dreptate. Dar pupicul era pupic.

Și ți l-am dat. Și l-ai luat.

M-a îmbrățișat.

Tu îți dai seama că a pupat un străin? Păi despre ce vorbim?

Deci era topită după mine. Imediat. Instantaneu.

Nu vreau să mă întorc la New York!

Vreau să rămân cu tine! Mi-a fost dor de tine!

Diana! Și mie mi-a fost dor de tine, să știi.

Și mă bucur că nu ți-ai uitat limba.

Mă uit la seriale românești ca să n-o uit.

Da… fată deșteaptă.

Și cum ți se pare? Îți place aici la noi?

Da, îmi place de Floppy și de fata aia frumoasă.

De Adela?

Te rog, ai grijă cu Adela pentru că nu e așa bună precum pare.

Nu, nu-mi pasă mie de Adela!

Vorbesc despre fata aia care așteaptă un bebe!

- De Andreea? - Da, de Andreea.

O, Doamne, deja ai cunoscut-o pe Andreea?

- Nu, n-am cunoscut-o pe Andreea. - Poftim?

Nimic. Despre cine vorbim?

Asta e cumva o minciunică? Ia zi! Mă minți cumva?

Nu ești de nici o zi aici și deja cineva te-a pus să ții un secret. Așa e?

- Da… nu sunt bună la ținut secrete. - Observ! Observ că nu ești bună.

- Pare… - Alt om.

Da…

Cine-ar fi crezut că Diana e soră-sa?

- Ia uite, că e capabil și de tandrețe! - Da, oricine are un punct sensibil.

Tocmai l-am descoperit pe al lui Lucian.

Hai că trebuie să merg la bancă.

- De ce? - Ei, niște chestii administrative.

- OK. Pa! - Pa!

Mihai, îți spun sincer.

Eu nu pot să-i las acasă. Eu nu pot să-i las să plece!

Vrei să-ți spun care-i teoria mea? E simplă. Ei l-au omorât pe Traian.

Ca s-o lase pe Andreea moștenitoarea lui Andronic.

Bun! Tu ai un motiv! Dar n-ai nicio dovadă! Tu n-ai cadavru!

Eram aproape să am o dovadă, numai c-ai apărut tu!

- Nuți și Mitu au dreptul la un avocat! - Băi, omule.

Cum poți să-i aperi pe oamenii ăștia după câte i-au făcut Adelei? Cum?

Orice om merită apărare.

Hai să te învăț ceva.

Știi care-i diferența între un avocat al apărării și un procuror?

Este că voi sunteți de partea clientului. Noi, procurorii, suntem de partea legii.

Da, și voi mereu confundați dreptatea cu justiția.

Tu nu poți să ai acuzare fără cadavru!

Bine, fă cum vrei tu. Ți-i las, gata! Dar vezi că e o chestiune de timp.

Și încă ceva, nu-i lăsa să iasă din localitate.

Stai liniștit. Nu pleacă Nuți din casa aia, nici moartă.

Se odihnește.

Cum e?

Pe sedative.

Lasă-ne, Rodica, te rog.

Ce faci, Marta? Te credeam mai puternică.

Nu mai pot, Luciane.

Nu mai suport toate secretele astea.

Hai, nu fi slabă!

Acum îl înțeleg pe Anghel. Înțeleg de ce n-a mai putut.

Dar tu nu ești ca el.

Da, într-adervăr că eu am mai multe păcate!

Minciuni, crime… Eu nu înțeleg de ce mai trăiesc,

mă simt atât de vinovată, pentru că nu Florin trebuie să fie aici, ci Călin!

Dar termină odată cu prostiile astea, gata! Călin nu există!

Și să nu faci cumva vreo tâmpenie doar că te mustră pe tine conștiința.

Tu nu ești atât de slabă, ai înțeles? M-ai înțeles?

- Da. - Bravo.

Aoleu! Aoleu, mămică!

Aoleu, mămică!

Vai de capul meu și de zilele mele!

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile, v-ați întors acasă!

Cum a fost, ce v-a întrebat, ce v-a zis?

Cum ați reușit, mamă, să scăpați? Ce-ați făcut?

Bre, acia… lasă… A venit Mihăiță, a făcut…

- A venit? - Păi nu tu l-ai trimis?

Da!

Făi, Andreeo, să-i dea Dumnzeu sănătate, că dacă nu era el, acolo putrezeam!

Nu pot să cred că a venit să vă ajute!

Păi dacă află Adeluța asta, nu-i pică deloc bine!

E încă foarte pornită pe noi, ce să zic!

- Ai vorbit cu Adela? - E aici.

Și-a ocupat locul de prințesă.

- Adela e aici? - Auzi, tata?

- Eu sper că tu nu te duci s-o vezi. - Nu mă duc…

N-ai auzit? Jură-mi că nu te duci s-o vezi.

- Jur, jur, jur… - Nu, tata!

Am zis să-mi juri în față că nu te duci s-o vezi!

Jur!

- Așa, foarte bine. - A jurat, ai?

- Salut! - Salut, Nicule.

Ce faci, Sebi?

Sunt foarte obosit. Foarte, foarte obosit.

- Sor-meo! - Da! Ce faci?

Eu, ce să fac? Sunt mort de oboseală.

Am stat toată noaptea la secție, n-am mâncat nimic.

Am niște musaca.

Două porții! Direct două porții, te rog!

- Hai că-ți aduc acum! - Mersi.

Și? Cum merge investigația? Ai mai găsit ceva important

împotriva lui Nuți și a lui Mitu, sau ai vrut doar să-i sperii?

Nicule, știi că astea-s niște chestii confidențiale.

Hai, mă! Nu ne știm de azi de ieri.

Zi-mi și mie.

Nicule, eu cred că tu știi ceva.

Și aș vrea să-mi spui tot ce știi.

Pentru că n-aș vrea să-mi bag cumnatul la pușcărie pentru complicitate.

Eram fermecat de ea.

Gătea senzațional, de-aia mă fermecase.

Gătea tot felul de chestii. Cea mai tare fază a fost odată la munte.

Am rămas fără mâncare la cabană, eram lihniți de foame,

nu mai erau nici conserve, nimic… a ieșit pe-acolo pe coclauri, pe munte,

s-a dus a luat niște buruieni, nu știu ce ierburi,

mă rog ce-ai luat tu acolo și a făcut o ciorbă senzațională!

Cine crește la țară, se descurcă.

Te moștenește. Știe să facă tot felul de chestii.

Eu habar n-am, nu fac…

Două chestii fac. Ouă fierte și ouă prăjite.

- Și supă… la plic. - Astea se învață.

Nu mai învăț nimic la vârsta mea. S-a terminat, e prea târziu.

- Niciodată nu-i târziu. - Zici tu?

Mă înveți să fac ceva sofisticat? Adică…

- Depinde. - Omletă.

Sau curcan cu ananas.

Nu, doar trece pe lângă el.

Cine trece pe lângă el?

Te-ai dus să o vezi, nu?

Am văzut-o, dar n-am vorbit cu ea.

Mi-ai jurat. Băi, tată, pentru a mia oară.

Cum poate să-ți pese mai mult de ea decât de mine?

Cum poți iubi pe cineva care nu e sânge din sângele tău?

Dar e un înger de fată!

Orice aș face, eu n-o s-o pot înlocui pe Adela.

Tu nu poți să înțelegi! Nu poți!

Ce e, bre, asta?

- Ce-i, făi, fetică? - Nimic.

- Închide poarta, că n-ai voie aici! - Du-te dracu’!

Ia vezi și nu mă supăra și tu!

Mă mir că ți-au dat drumul de acolo, jur! La câte ai făcut…

Hai, să mori tu, Stelo, auzi?

Dar tu, făi fetică, n-ai făcut nimica, ai?

- Poftim? - A dracu’ c-ai știut și-ai tăcut!

- Și-ai mai luat și bani! - Taci din gură!

În primul rând n-ai dovezi.

Stelo, să-ți dau o veste minunată, făi. N-am nevoie de dovezi ca să spui.

- Ba da. - „Ba da”?

Hai să văz eu ce-o să zică Paulică când o să-i spui eu tot.

Stelo, scuză-mă te rog. Fă-te încolo că trebuie să-nchiz poarta.

- Cum e? - Cred că e mai bine.

Azi a fost o zi frumoasă.

Uite, am fost la secție și le-a dat drumul lui Nuți și lui Mitu.

- Deja? - Deocamdată.

Dar Traian a fost tatăl tău.

Tu poți să depui plângere împotriva lor. E dreptul tău.

Nu.

Adela încă procesează ce i se întâmplă.

Scopul meu e să fiu alături de ea, să o ajut.

Nu cred că e bine să mă implic în toată treaba asta, acum.

- Te înțeleg, dar… - Nu, Mihai.

Vreau pace. Atât.

- Dorin! - Au!

- Dorin! - Da, dă-te-ncoa!

Hopa! Pe cine avem noi aici?

Ce faci, mândro?

Ți-am adus banii.

Suficient cât să cumperi juma’ de Butimanu.

Auzi? De ce te-aș ajuta pe tine și nu pe Lucian?

Pentru că m-am mișcat mai repede.

Renunți la partaj, ai banii ăștia, acum.

Pot să-i număr mai întâi?

Îi vrei?

Ia semnează tu asta.

Hai, mersi.

Auzi? Ia și o prună. E gustoasă.

Ana! Vreau să vorbim.

Dar tu ce faci, de unde vii? Tu nu ți-ai dat demisia?

- Tot după fundul Martei ești? - Despre asta vreau să vorbim.

Nu pot să plec acum, e foarte, foarte deprimată.

Ai văzut-o și tu.

Tu cum poți s-o ajuți după câte mi-a făcut?

Eu cred că regretă.

Vezi că iar îi pici în plasă!

Nu vreau să te superi pe mine, dar mi-e milă de ea.

Nu pe tine sunt supărată, dar m-am săturat

de hoașca asta bătrână să vă joace pe toți pe degete!

Ce faci?

Mă duc să lămuresc lucrurile, asta fac!

Uite, ea e Naty și ea e Lia.

Încântat de cunoștință, Naty și Lia.

Auzi? Cine-i Călin?

Un băiat. De ce?

- Păi eu nu vreau să vină în locul tău! - De ce să vină în locul meu?

Păi am auzit când old lady îi zicea lui my bro

„Călin ar trebui să fie în locul lui Florin!”

- Tu ești Florin, nu? - Da.

Eu sunt Florin.

„Vreau să mă iertați. V-am făcut doar rău”

„Băiatul ăsta adus în casă nu e cine credeți voi că este”.

Marta?

Marta, ce faci? Am auzit că ești deprimată.

- Și ai venit să te bucuri? - Ai auzit?

Nuți și Mitu au stat la secția de Poliție toată noaptea.

Ce au făcut?

Oare ce-or fi declarat?

- Te-ai speriat? - Deci nu mai pot!

- Dar de ce? - Nu!

Deci nu mai suport, gata! Gata, până aici!

- Dar ce te-ai speriat? De ce? - Nu mai suport, nu mai vreau nimic!

- Ce-ai mai făcut? - Doamne, ce mă fac?

- Ce mă fac? Ce fac, Dumnezeule! - Calmează-te.

- Nu mai suport asta! - Îmi pare rău.

- Nu mai pot. - Marta,tu chiar te-ai speriat?

Nu mai pot!

Mihai!

Ce cauți aici? Parcă ți-am zis că mai am nevoie de timp.

Adela! Mihai a venit la noi.

El i-a ajutat pe părinții mei să scape de la pușcărie.

Poftim?