Original subtitles

La ce te gândești?

La cum ar fi trebuit să fie viața noastră.

Ești sigură că nu vrei să vorbești cu tatăl tău?

Nu sunt pregătită încă.

Am nevoie de timp ca să procesez tot ce mi s-a întâmplat.

Sigur că da. Draga mea!

Mi se pare ciudat și când ai zis „tatăl tău”.

Te cred.

Nici nu pot să-mi imaginez ce este acum în sufletul tău.

Am crezut atâta timp că alții sunt părinții mei!

Și acum… mi-e greu!

Să știi că eu… eu nu pun nicio presiune pe tine să-mi spui…

Dar tu ești mama mea!

Și mă bucur că în sfârșit am și eu o mamă adevărată!

Călin, hai la masă!

- 'Neața? - 'Neața! Hai la masă!

- Bro, mă sperii. - De ce?

Pentru că ești dubios de liniștit.

Sincer, eu nu cred c-ar trebui să ții toate chestiile astea în tine.

- Stai liniștit, că-s OK. - Păi tocmai asta e problema.

Ești mult prea OK, adică… Cum de nu te urci pe pereți?

Totuși Adela e plecată de două săptămâni.

Adela are nevoie de timp. Și asta o să-i ofer.

Cine ești? Ce-ai făcut cu Mihai?

Hai, taci și mănâncă.

Mănâncă, mă!

Închide coloșa ușa!

Ce ți-au făcut?

Ei, ce i-a făcut! I-a făcut că i-a pus-o în ghips!

Aia e, fir-ar al dracu' să fie.

Uite și tu Mitule, vai de capul și de zilele noastre!

Uite la ea! Cine-o mai ia acum? Și săracă și ciungă!

Hai că mă țin așa doar câteva săptămâni!

- Și oricum nu-i atât de ruptă! - Hai, fă, lasă-mă, ditamai băbăloaica

să ți se rupă acolo mâna, trântești ușa peste mâini!

Poate c-o fi un semn de la Dumnezeu drăguțul, la câte păcate ai făcut!

Hai, mă, tată, mă lași?

Mi-e foame de mor, am stat toată ziua la spital!

- Apă de la robinet! Chioară! - Măi, mamă, eu nu mai pot așa!

Deci să mor dacă nu era mai bine la Butimanu!

Măcar acolo tăiam dracu' o găină ceva, nu făceam foamea ca câinii!

Ce zici tu acolo, Andreeo?

Ia vezi, nu mă enerva, că ți-o rup și p-ailaltă!

Tu acoloșa să te închini și cu stânga și cu dreapta c-am rămas acia!

Apropo, cu plăcere.

- Dacă vreți bani, la muncă! - Ei nu mă înnebuni!

- Auzi? Du-te tu la muncă. - Păi eu asta o să și fac!

- Auzi? - Poftă mare!

Auzi? Bre, Andreeo, tu țoale de-alea scumpe de-ale tele nu mai ai acoloșa?

Că ziceam și eu că le iei și le vindem.

Alea sunt la mine în cameră și eu n-am voie să intru în casă.

- Hai, făi, că te ajută mămica! - Nu, nu… eu plec! Plec!

Decât să ascult planurile voastre necurate!

Vezi drum bun și cale bătută!

Să zici mersi că am rămas acia!

Auzi, fată? Da, chiar! Cum ai făcut tu ca să rămânem noi acia?

Hai, mă, zi!

Hai, mă, ce stai cu fața aia? Zi-mi odată, te-am întrebat ceva.

Nu zic că ai clonțul mare, dă-te de-aci!

Tu acum te-ai găsit să ții secrete față de mine?

- Zi dracu' odată! - Lasă-mă, mă! Nu spui…

- Mă enervezi! - Ho, mai ho, că m-ai înnebunit!

- Ai răbdare. - Păi stau să mă rog de tine?

Extraordinar! Uite-acia.

Ia de-acia.

Mai dă acoloșa că mai e!

Marta a omorât-o pe Gina și tu ai pozele astea în telefon, mă?

I-am zis la baborniță că știu că tot ea i-a omorât și pe părinții lui Mihăiță!

- Oare pe unde umblă Adela? - Dar cine mai știe?

Poftim.

Bă, tu știi ce copil bun a fost Adela? Ea a muncit. Ea le-a dat bani.

Să știi că ea i-a ținut pe toți. Dar și eu proastă, bă!

Să nu-mi dau eu seama că puturoasa aia de Andreea nu e fata lu' șefu'!

Eu eram sigură! Pe bune!

De-aia era Adela așa apropiată de domnul Paul!

Păi de-aia cred c-a și luat-o cu el la televiziune.

C-a simțit-o, mă!

Stela, dar tu nu zici nimic? Miră-te dragă și tu!

Păi ce să zic? Nu mi se pare de mirat!

Cât e ceasul?

Mă duc să-i duc sendvișul lui Ilie.

Mamă! Păi ăsta dacă nu mănâncă odată la două ore, face urât!

Auzi, Stela? Pe tine nu te deranjează că Florica cu Ilie…?

Nu!

Deloc. Și oricum Ilie nu e genul meu.

I-auzi, dar cine e genul tău? Luca?

Hai, termină!

Auzi, Stela?

- Eu mi-am dat seama de ceva. - De ce?

Apropo de banii ăia pe care i-ai primit tu moștenire de la mătușa ta.

- Ce mătușă? - Pe bune? Nu te face că nu știi.

La început, când a venit Andreea în casă.

- Nu știu despre ce vorbești. - Stela!

Tu știai de Adela și banii ți i-a dat Andreea ca să ții secretul.

Hai, mă! Hai, mă, ești nebună? Am treabă.

- Călin, ce m-ai speriat! - Livia, ai înnebunit? Ce cauți aici?

Știi că Lucian a pus camere peste tot?

Da, la asta nu m-am gândit.

- O să șterg eu imaginile. - Poți?

- Dar pleacă de aici, te rog! - Auzi? Stai un pic.

Auzi?

Tu știi ceva de o Diana?

Care Diana?

- O Diana care are legătură cu Lucian. - A, nu știu, habar n-am.

Și nu poți să afli?

De ce crede lumea că eu pot să aflu orice?

Pentru că poți?

Hai, te rog!

- Bine, hai că o să încerc să aflu ceva. - Mulțumesc.

Bine. Pleacă de-aici, nu mai sta, până nu te prinde Lucian.

Paul!

Când o aduci înapoi pe nepoata mea?

Cât tupeu poți să ai!

După ce că tu ești de vină pentru tot.

Sunt aici pentru că știu că am greșit.

Și mă cunoști, că nu-mi place să recunosc asta.

Dar hai… hai să lăsăm laoparte trecutul.

Cum să lăsăm, mamă, în urmă trecutul? Spune-mi și mie, cum să facem asta,

când noi le ținem aici, lângă noi, pe Nuți și Andreea

ca să nu spună tot ce știu despre tine?

Și tu ce-ai vrea? Să se știe tot ce-am făcut?

Da! Da, crede-mă, asta aș vrea să fac eu!

Să pot să fac eu! Să spun tot!

Dar nu pot să fac asta, pentru că tu ești mama mea!

Pentru că tu m-ai născut, pentru că te-am iubit…

Mă las șantajat de ele, ca să nu ajungi la închisoare.

E ultimul lucru pe care-l fac pentru tine.

În rest, nu mai vreau să știu de nimic despre tine! De nimic!

Nu mă impresionează lacrimile tale, deloc!

- Gata, am încheiat orice discuție! - Paul! Paul…

Ce mai e?

Știi că te iubesc.

Te iubesc, să știi.

Pozele astea sunt mai ceva

ca povestea aia cu moartea părinților lui Mihai, ai înnebunit?

Că aia e vorbărie! Dar asta e dovada clară

ca s-o bagi pe băbăciunea aia la zdup, ai înnebunit la cap?

- Lasă, că știu… - Tu ai înnebunit?

Păi valorează mai mult decât casa asta!

Ho, bre, că nu mă înveți tu pe mine! Ai răbdare acia că le folosim!

Tu nu ești sănătoasă la cap?

Mă pui să alerg după niște boarfe când tu ai aici gâsca de aur?

Ai, făi, răbdare!

Mergem întâi, luăm boarfele de-acoloșa.

- Mamă… - Ascultă ce spun eu.

Păi n-are nicio logică! De ce nu folosim astea?

Ascultă-mă, Andreeo! Mergem acolo,

le țiu eu de vorbă pe slugile alea și tu te furișezi coloșa le iei…

Nu înțelegi că nu merg? Ai înnebunit la cap?

Andreeo, nu mă enerva! Ți-am zis ceva, făi, fetică!

Mergem dincolo, eu țiu slugile, tu te furișezi coloșa…

Nu merg nicăieri!

Ia, vrei să vezi acuma? Ia să șterg pozele astea…

Sta, măi! Mamă, ai înnebunit la cap?

Hai în pana mea că ești nebună, ești…

Hai să luăm boarfele alea să vedem ce rezolvi cu ele?

- Că sunt și eu curioasă! - Hai!

- Mișcă acolo! - Doamne ferește!

Hai mai repede!

Ei, „hai mai repede”! Uiți că sunt și… Și!

Da, Paul.

- Salut, Mihai. Ce faci? - Bine, prin oraș.

- Ai aflat ceva de Adela și Ana Maria? - Nu.

N-am aflat nimic, încă.

Nu știu ce să mai fac.

Cred că o să angajez un detectiv particular.

Mai ai puțină răbdare.

O să apară ele. Sunt sigur de asta.

Nu mai am niciun fel de răbdare. Nu mai am răbdare.

Trec zilele, îmi trece viața, pur și simplu.

Și eu credeam la fel, dar…

Să știi că răbdarea e cel mai scurt drum.

Dar tu ce vorbești așa? E ceva cu tine? Ești OK?

Parcă nu…

Și Călin mă întreabă același lucru, dar stai liniștit, sunt bine.

Ai încredere în mine.

Poți să treci pe-aici?

Da, o să trec, dar mai încolo puțin că am treabă.

Bine. Când poți, te aștept.

Adela, eu o să ies să fac niște cumpărături,

dar până ies, vrei o cafea?

- Adela! - Da.

- Te-am întrebat dacă vrei o cafea. - N-am auzit. Nu vreau, mulțumesc.

- Poate vrei să-ți fac ceva de mâncare? - Nu mi-e foame. Mersi.

Când zâmbești semeni cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte.

Nu știu nimic despre bunica.

Era o femeie bună.

Dar din păcate n-a rezistat nici ea prea mult lângă bunicu-tău.

S-a stins când aveam 14 ani.

Cu șase ani înainte să te nasc.

Câteodată mă gândesc că, dacă trăia, lucrurile ar fi stat altfel.

Poate că reușeam să te păstrez lângă mine.

Ce te-ar mai fi iubit!

Cum de nu ți-ai dai seama?

Poftim?

Cum de nu ți-ai dat seama că Andreea nu e fata ta,

și că eu sunt?

Nu… nu știu nici eu.

Dacă tot zici că semăn cu tine, cu bunica…

Cum ai putut să te duci la Andreea și s-o strângi în brațe?

Când ai intrat atunci pe ușă, când mă pregăteam de nuntă,

eu am simțit ceva.

Dar vezi, nu știam ce știai tu.

Poate mi-aș fi dat seama.

Hai!

Hai, mai ciupilit, așa, că ne vede ăștia!

Deci ușor, de vară, fără ștres, la semn începe show-ul. Hai!

Unde te duci, tuta pământului? Treci acia!

Floareo!

Floareo! Ieși, făi, afară! Hai, mă, că…

Ce-ai, fă?

Doamne ferește! Ce-ai, femeie?

Mă sufoc acia că nu mai am Nifedipine!

Ce-ai, fă, femeie?

Uite, m-a luat și amețeala și… Măi, e cutremur! E cutremur acia!

- Făi, e cutremur, uite acia e cutremur! - Nuțo! Nuța!

Nuța, nu e cutremur!

Cum nu e cutremur? Uite acia, s-a zgâlțâit tavanele!

Nu e cutremur! Ascultă-mă!

- Ce-are asta, mă? - Nuți, taci din gură! Nuți!

Nuți! Nu mai minți! Nu mai minți și du-te acasă!

Te rog, du-te acasă, Nuți, că știi că n-ai voie acilea!

Dacă iese careva și te vede acilea în curte, jar mănânci!

Exact, ai dreptate. Hai. Hai, Nuți!

- Hai acasă, acasă… - Fă, ia mâna de pe mine!

Nuți, pe bune?

Tu chiar mai ai tupeu să vii aici după câte ai făcut?

Hai, hai!

Stelo, ia mâna de pe mine, că te dau în gât că știai!

- Îți aduc niște apă, vrei? - Nu, nu, Stelo, stai acia cu mine.

Doamne, Floareo, uite acia suflet de înger!

Eram disperată.

Eram atât de disperată să te găsesc,

că nici n-am pus la îndoială că Andreea nu era, de fapt, fata mea.

Și am crezut minciuna aia a lui Nuți

că s-au încurcat certificatele de naștere la Sfat.

Dar tu ești mama mea.

Ar fi trebuit să simți.

Am simțit, Adela.

În tot timpul ăsta, pe tine te iubeam.

La tine am venit să plâng pe umăr.

Cu tine vorbeam despre

frământările mele.

Inima mea știa că tu ești fata mea.

Dar n-am vrut să cred, pentru că…

mă simțeam vinovată că n-o iubesc pe Andreea la fel ca pe tine.

Și când ai aflat că…

Când Rodica a auzit și a venit să-mi spună…

eu știam deja.

Pentru că ai dreptate.

O mamă simte.

Poate un pic mai târziu, dar…

Am simțit, Adela.

Adela, știi că eu ți-am ales numele?

Nu. De unde era să știu?

Când eram însărcinată, am găsit un roman în podul casei de la țară.

„Adela”.

S-a făcut și un film după carte, mulți ani mai târziu.

- Știu romanul. - Da?

L-am citit când eram mică.

Mi l-a dat o profesoară de ziua mea.

Și Nuți i-a rupt o pagină să învelească un borcan.

Scumpa mea! Îmi pare rău!

N-ai idee cât mi-aș fi dorit să știu lucrurile astea când eram mică!

Îți promit că n-o să ne mai despărțim niciodată.

Cine e?

Rodica.

Vrea să se asigure că suntem bine. Dar nu știe unde suntem.

Bine.

Vrei ceva? Eu o să ies să cumpăr niște mâncare.

Nu. Ia ce vrei tu. Eu o să fac puțină curățenie pe-aici.

Nu stau mult.

Și te rog, de acum înainte, să-mi spui tot ce ai pe suflet, da?

Deranjez?

Da. Dar oricum pe tine nu te interesează.

- Tu faci ce vrei tu. - Da… Aoleu! Dar ce faci, plângi?

Cred că nu te-am mai văzut așa, niciodată.

Și nici n-o să mă mai vezi.

- Dar ce s-a întâmplat, dragă? - Am greșit prea mult, Delia.

Am greșit mult.

Crezi?

- Sigur c-ai greșit. - Da.

Păi?

Ce-ai de gând să faci?

Vreau să repar.

Încerc să repar ce-am făcut.

Vreau să-mi retrag susținerea față de Lucian

și să dau acțiunile mele lui Paul.

Dar de ce doar lui? De ce nu le împarți între mine și el?

Pentru că pe tine te așteaptă un partaj, de-aia!

Și nu vreau să rămână acțiuni multe la Dorin!

Întotdeauna ai ținut mai mult cu Paul!

Așa e de când lumea, Delia.

Mamele țin cu băieții și tații țin cu fetele. Asta este.

Și tu ai făcut la fel cu Luca. Uiți?

Să nu crezi că mă las așa ușor.

Treaba ta, Delia.

Bună.

Scuză-mă, dar am întârziat

că n-am vrut să suspecteze Adela ceva.

Cum e?

Mai dă-i timp, Mihai.

Ieri credeam că e bine, dar azi, iar a avut o cădere.

- Și acum e mai bine? - Da, da… S-a rezolvat.

Dar s-au întâmplat prea multe.

Și când crezi că e mai bine,

brusc își aduce aminte de ceva care o întristează.

O să mai dureze până când o să acepte toată situația asta.

Paul e atât de nerăbdător…

Eu îl tot mint, îi spun că nu știu nimic de voi,

dar vrea să angajeze un detectiv particular.

Te rog, calmează-l pe Paul și spune-i să nu ne grăbească.

Eu încerc, dar nici nu pot să-i spun că știu ceva de voi.

Te rog, spune-i că ai primit un mesaj de la Adela, nu știu.

Da, mi-a dat un mesaj Adela, dar Paul e foarte încăpățânat.

Știu.

- Mi-e dor de Adela. - Știu, dragul meu.

Și ei îi e dor de tine.

A spus ea asta?

Nu, dar o simt.

De asta îi și e așa de greu.

Că nu ești lângă ea, că nu poate să vorbească cu tine.

Dar e și ea la fel de încăpățânată, ca taică-su.

N-o să te ierte din prima.

Dar tot ce am făcut a fost pentru ea! N-am vrut s-o rănesc.

Crede-mă că știu asta, Mihai. Și o știe și Adela, sunt sigură.

Voi doi sunteți meniți să fiți împreună.

Și cu toate astea, destinul se pare că ne pune piedici în continuu.

Și ea chiar merită să fie fericită. Și eu cred că pot s-o fac!

Nu e destinul. Ca și în cazul meu și al lui Paul,

a fost mâna unor oameni răi.

Dar ai încredere că, dacă nu renunți, lucrurile se vor calma.

Și o să fiți iar împreună.

Mulțumesc mult că m-ai ținut la curent.

Nu știu cum aș fi putut rezista două săptămâni fără să știu nimic de ea.

- Ica! Să-mi aduci și mie o cafea sus! - Da, doamnă!

Nuți! Hai, Nuți! Hai, fă pași pe covoraș! Hai, du-te!

Floareo, tu așa faci cu mine?

Că dacă nu eram eu, tu nu erai în casa asta!

Dacă nu erai tu? Vrei să spui dacă nu era Adela!

- Ia uite ce-a sărit! - Hei, hei! Ce cauți aici?

Te rog frumos, ți-a spus domnul Paul că nu mai ai ce căuta aici! Hai!

- Ce caută asta aici? - Ce cauți aici?

Eu am întrebat-o și nici nu vorbește!

- Deci ți-am spus să pleci, gata! - Băi, Ilie, tu faci mișto?

- Nu, domnu' Paul m-a luat acia criza… - Să taci din gură, ai înțeles?

Să nu îndrăznești în viața ta să mai calci pe-aici, clar?

Scorpie ce ești! Hai, dispari de aici!

- Dispari de-aici! Bâști! - Ia laba de pe mine!

Tu ai impresia că ne ai la mână cu ceva?

Dacă te mai văd o dată pe aici, te termin, clar?

Stai, bre, potolit, că plec eu singură!

Ia uite pe cine avem noi aici! Impostoarea secolului!

Dar cine mi-a făcut cadoul ăsta și ți-a rupt mâna?

Te-ai gândit să mai furi și tu ceva?

Zic să cauți și prin tomberoane că poate găsești ceva mai pe gustul tău.

Voiam să eliberez șifonierul.

De fapt chiar voiam să vorbesc ceva cu tine.

Și ce te face să crezi că eu vreau să te ascult?

Te-ar interesa ce am de zis.

M-ar interesa încă o minciună de-a ta, nu?

Draga ta Muti a omorât-o pe Gina.

Și draga mea mamă are poze care dovedesc asta.

Aoleu!

Știi cum se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte.

- Deci? Cât îmi dai să-mi țin gura? - Pleacă, mă, de-aici!

Eu cred că tu n-ai auzit ce-am zis.

Mama are poze cu care poate să dovedească că Marta a făcut o crimă.

Da! Muti e o criminală! Ce veste nouă!

Pleacă, mă, de-aici!

Hei!

Lasă hainele alea.

Ce faci, făi?

- Păi ce, n-ai luat, ai? - Ți se pare c-am luat?

Am dat nas în nas cu scorpia aia de Delia și mi le-a luat pe toate.

A dracu' aschilopată! Fă, dar nu i-ai dat una la operație?

Păi asta ne trebuie nouă acum? Alt scandal!

Scandal, ne-scandal, Andreeo, dar n-avem bani!

Așa și ce vrei să fac eu? Să nasc acuma bani?

Ia stai tu acia cu burta-n sus, că mă duc eu să fac rost de bani.

Ce faci, mă, unde pleci?

Făi, Andreeo, un lucru mi-a mai rămas.

- Aoleu! Te apuci de prostitution? - Da, făi.

Dar înainte de asta mă duc să fac rost de bani.

Ia hai! Să te văd!

Andreeo, adu-mi și mie geanta din casă c-am uitat-o

și să nu mă întorc că-mi merge prost.

A dracu', și cu mâna ruptă și tot eu să-i car geanta!

O, nea Mitule! Ce faci, nea Mitule?

Nea Mitule, ai toată stima mea! Excelent ce păcăleală ai tras!

Doamne, e păcăleala secolului, să mor eu!

Mai bine mi-ai aduce tu o bere și m-ai lăsa în pace!

Cum să nu, nea Mitule? Nu-ți aduc eu o bere?

- Ba mai mult, îți fac și cinste! - Ba lu' ăsta nu-i dai nimic!

Nu ți-e rușine să vii aici?

Mă, Michi, mă, tu crezi că eu am vrut?

N-ai vrut! Asta să-i spui Adelei că poate te crede ea!

Cum, mă, să-ți bați joc de bunătatea aia de fată? Cum?

Crezi că eu nu știu?

Că dac-aș ști unde e, acum m-aș duce după ea!

Mai bine că stă ascunsă. Să nu vă mai vadă pe niciunul!

- Dar chiar așa, n-a dat niciun semn! - Nu.

Da, că pe tine te interesează!

Hai, treci la treabă! Nu mai sta cu ăsta!

Ce mă fac eu fără Adela?

Ce mă fac eu fără Adela?

Să-ți fie rușine, Mitule.

Adeluța mea…

Nu mai… nu mai știu ce să fac.

Pe bune, sunt disperat, nu mai pot să stau așa.

Trebuie să știu unde sunt Adela și Ana Maria.

Trec zile, trec săptămâni, nu…

- Lasă-le pe ele să vină. - Dar ce calm suntem! Cum așa?

- Ești sigur că nu știi nimic? - Nu știu nimic.

Dar știi ce nu înțeleg eu?

De ce Nuți și Andreea au rămas în casa anexă?

Mi-e și scârbă să vorbesc despre asta.

Cred că Nuți o șantajează pe maică-mea

pentru chestia cu ai tăi.

Paul, trebuie să vorbim. Știi ce mi-a zis…?

Nu acum, te rog. Am ceva important.

- Bună, Mihai. - S-a întâmplat ceva?

Nu, nu, nu-i nimic important. Vorbim mai târziu.

- Ica… Stela mai e pe-aici? - Nu. De ce?

Auzi? Poți să ții un secret?

Lucrez în casa Andronic. Deci, da.

Acum, că s-a întors Stela, să vezi tu că Ilie mă lasă pentru ea.

Nu fi caraghioasă! Ilie te place pe tine.

Zici tu?

Și în plus, dacă Stela îți face figuri, vii la mine și rezolv eu, OK?

Hai, mă, Ica! Mersi.

A, și oricum, Stela a zis că Ilie nu e genul ei.

- Dar cine e genul ei, dragă? Luca? - Exact asta am zis și eu!

Aoleu!

Doamna Marta… Putem să vorbim puțin?

Da, spune, te rog.

Doamnă, m-am hotărât să-mi dau demisia.

Hai că, zău, spui prostii. Cum o să pleci?

Vorbesc serios.

Rodica, e simplu. Ori ești cu mine, ori împotriva mea.

Știu doamnă. Dar îmi asum toate riscurile.

O să consider asta ca un preaviz.

Mai îmi ești datoare cu încă 30 de zile din momentul când îți anunți demisia,

ca să am timp să găsesc pe altcineva.

Nu, doamnă, nu vă sunt datoare cu nimic. Eu îmi dau demisia acum și am și plecat.

Rodica, te rog, dar ce fac? Dacă și tu pleci?

Chiar rămân singură.

Și a cui e vina, doamnă, că sunteți singură?

Ce am auzit zilele astea e prea mult pentru mine.

Și pentru mine.

Atunci, poate mai reparați, dacă mai e ceva de reparat.

Al dracu' Paulică!

Păi ce faci, bre, mă ai tu la mână cu ceva?

Mă duc și dau pe goarnă tot, să vedem noi!

Păi o să-i tremure chiloții de pe el!

- Mitule! - Nuțică!

Doamne, maică! Ce faci, bre, coloșa în boscheți?

- Ce cauți aici? - Ți s-a făcut poftă de nebunele?

- Ce-i cu sărăcia asta pe tine? - Mi l-a dat niște oameni, de pomană.

Du-te, bre d-acia! Că porți haine de la morți!

Zici că ești Rumburak, acia, dă-te dracu'! Hai cu mine!

- Unde să merg? Unde, unde? - Unde, unde? La Dorinache, hai!

Păi care, bre, Dorinache? Ce să faci la el?

Bre, păi el șade coloșa la mine în casă și eu fac foamea?

Păi nu-i nicio problemă, să stea acolo dar să scoață banul!

Să înțeleg că nu v-a ieșit planul, hoațelor! Hoațelor!

Hai că mă enervezi! Mitule, nu ți-e rușine?

Păi dar tu știi ce e pe sufletul meu, bre?

Tu știi cum m-a făcut Paulică ăla, cum s-a luat de mine și de viața mea?

- M-a făcut să mă simt ultimul om! - Păi asta și ești! Ultimul om!

De ce, Mitule? Că vreau să izbim în viață?

Dar nu așa, mă! Nu așa!

Adică te-ai certat cu Paul și acum te răzbuni pe Dorin?

Lasă sărmanul om în pace, pe cuvânt, lasă-l, nu te du!

Bre lasă-mă în pace! Mitule, ai tu altă solluție?

Că eu îl las în pace! Ai? „N-am”.

Atunci dă-te dracu' d-acia și lasă-mă că mă duc…

Stai, mă, muiere, mă, uite amu mă duc și mă angajez eu, mă, muiere.

O să aduc eu bani în casă!

Lasă, bre, că aduc eu bani în casă acia, că tu nu ești, Mitule…

Ce faci, bre? Las-o așa, mi-oi strici!

Bre, mi-a dat-o unul de pomană. Las-o acia.

- Nuțică, nu te duce. - Ia uite ce frumoasă e.

- Lasă, bre că mă duc eu, lasă. - Nuțică!

Ce mă bucur că te-ai întors!

Voiam să-mi cer iertare.

- Tu? De ce? - Pentru discuția de mai devreme.

Nici nu mi-am dat seama ce înseamnă pentru tine să crezi că fata ta a murit.

Și ți-ai dorit atât de mult să trăiască încât n-ai pus la îndoială ce ți s-a spus.

Nici nu pot să-mi imaginez prin ce ai trecut.

Stai liniștită. Te înțeleg.

Dar să știi că nici Paul nu e un om rău. Și te iubește foarte mult.

Cu Paul e mai complicat.

Eu am greșit mai mult față de tine. Paul știa doar că are o fată.

Eu știam că am vrut să te cheme Adela

și tot am înghițit minciuna cu certificatele de naștere.

Altfel mi-aș fi dorit să fie viața noastră.

Aș fi vrut să ai o mamă și un tată care te iubesc.

Ți-e dor de Paul.

Poate, dar nu asta contează.

Paul, te mai întreb o dată.

De ce o tot aperi pe Marta?

De ce nu spui nimic?

Preferi să-i lași pe ticăloșii ăia să rămână pe proprietatea ta

decât s-o faci pe Marta să plătească?

Te rog eu frumos, Mihai, hai să nu vorbim acum despre asta acum.

Dar când, Paul?

Orice ar face Marta, tu mereu o s-o ierți.

Nu! Acum chiar nu! Te rog eu frumos, hai să…

Chiar nu înțelegi. E maică-mea și nu pot să-i doresc răul!

Că oricât de monstru ar fi… chiar nu înțelegi, te rog!

Pentru că Marta a avut grijă să n-am mamă, de-aia nu înțeleg!

Mihai!

Da!

Da, dar p-asta o știi?

Vecine, sunt distrus. Mă înșală nevasta.

A zis aseară că a dormit o prietenă.

Păi și ce?

Păi și eu tot acolo am dormit.

- Ce amuzant ești! - Ce frumos îți râd ochii!

- Sebi! Bună, ce faci aici? - Bine. Ce… ce-i așa amuzant?

Floppy tocmai a spus o glumă. Tu? Ce faci?

Păi bine, am venit să te iau la masă. Sau ai uitat, nu?

Nu, nu, cum să uit? Nu.

- Bună ziua, domnu' procuror. - Salut.

Ce faceți?

Bine, uite, am venit să-mi iau iubita la masă.

- Mergem? - Poftă bună.

Mersi. Ciao. Ce faci?

Florin! Florin! Trebuie să vorbim.

- Florin! Focus, aici. Fii atent. - Da.

S-a finalizat procesul de reîmpărțire a acțiunilor. Și ce crezi?

Felicitări. Ești noul acționar al grupului Act Smart.

Bravo.

- Uau! Ce tare! - Păi, da. Foarte tare.

- Și acum ce fac? - Tu nu trebuie să faci nimic.

Nu trebuie să-ți bați capul.

Cel mai bine ar fi să mă lași pe mine să-ți cumpăr acțiunile

și o să mă ocup eu de tot. Investiții… chestii de oameni mari. Da? Hai!

Eu te-am ajutat pe tine, acum mă ajuți și tu pe mine.

Dar asta ce înseamnă că-ți dau ție tot?

Așa cum ne-am înțeles, nu?

Hai, pun eu pe cineva să-ți facă un contract, da? Hai, bravo.

Mă lași… mă lași… Bre, lasă-mă, acilea…

Haide, bre, facem acum în fața oamenilor circ?

Ce dracu' c-am călcat…

Ia uite, Mitule. Ia uite acia chiloți pe gard și astea…

N-are grijă, bre! Lasă-mă! Bre, nu face acuma, lasă-mă…

Dorine! Ia uite-l Mitule.

Că n-are bani, dar acia potol?

Ce vorbești, bre? Ia de-aici!

Uite acia. Vai de capul meu!

Ce faci Mitule, bă băiatule, ce faci, mă, mănânci de pe jos?

Toarnă-mi și mie niște cafea, acia!

- Dorine! - Ce faceți, bre, aici? Vă dau și zahăr?

- Da, bre. - Are glume în program.

- Da, Dorinache. - Păi…

Dă-i lu' mama banul.

Păi ce ban? Că nu e ziua de chirie.

Ce vorbești, bă, băiatule, dar îți place acia, nu?

Pe hacienda, pe lux, pe huzureală, ai? Păi, asta e.

Deci scoți chiria în avans pe… 6 luni.

- Ce-ai, bre, ți-e rău? Păi n-am bani! - Pa și pusi.

Stai, bre, puțin, te rog frumos! Te rog, înțelege-mă!

Stai să termin cu partajul și-ți dau banii, mă recompensez!

Da, bre, și eu trebuie să termin fabrica de steaguri acia,

- te-ai prins, ai? - Nu, nu înțeleg.

Nouă ni se fâlfâie, ce nu înțelegi?

Nu, tot nu înțeleg.

Ce, tot nu înțelegi? Păi uite, îți desenez, bre, Dorinache?

Dar ești chiombea și tot nu-l vezi!

Stai, bre, până la urmă de unde și până unde trebuie să-ți dau banii în avans?

Pân' la coadă că așa vrea mușchiul meu! Te-ai prins?

- Scoți banii, hai fără discuții! - Nuțică! Nuțică, te rog!

Bre! Ce să fac, bre, să-mi vând lanțul de la gât, să vând ceasul?

Ce să fac dacă n-am?

Ce să vinzi, bre, că ăla-i lanț de chiuvetă!

Lasă-l pe săracul Dorin în pace.

Nu e, bre, Nuțica acia. Acia e după lege, Mitu.

Acia e dreptate. Și cum zice legea?

Eu sunt proprietar, ăsta e chiriaș rău platnic,

așa că, evacuare forțată, Dorinaș.

- Nu, nu mai pot. Gata! Hai, gata! - Lasă-mă să-mi văz de afaceri!

Dar nu te las! Nu te las! Gata că nu mai pot!

Eu i-am spus lui Mihai tot!

Eu i-am spus tot! Tot adevărul!

Pentru că nu mai suportam să te văd pe tine cum faci rele!

I-am recunoscut lui Mihai că Adela e fata lui Paul!

Proasto!

Bre! Și eu acum ce fac? Îți mai dau banii pe chirie sau cum fac?

- Nuțică! Nuțică! - Bre!

- Nuțică! - Zi, bre!

- Îți mai dau banii pe chirie sau cum? - Nuțică!

- Ce vrei, Andreea? - Hai, mă vino încoa!

Stai, dracu' că nu te văd!

Auzi, mă? Știi ceva de Adela?

Hai, mă, zi, că sunt îngrijorată pentru ea!

Tu, îngrijorată? Hai că m-ai făcut să râd.

Andreea, tu nu poți, nu ești capabilă

să te gândești la altcineva în afară de tine.

Băi, Mihai, te rog să mă crezi. Nu am vrut să-i fac niciodată rău Adelei.

Am fost proastă, m-am lăsat influențată și mai…

Taci. Te rog, taci. Ai vrut să-i furi Adelei totul.

Și ea a ținut la tine și a fost alături de tine

și te-a iertat de o mie de ori.

Muti! Hai că nu scapi așa ușor.

- Hai, mai lasă-mă! - Fii atentă cum facem.

Îmi dai mie jumătate din acțiuni după partaj și cealaltă junătate lui Paul.

Și de ce-aș face asta?

Pentru că știu totul despre Gina.

Da…

Știam eu că tu ești fata mea.

Mă, muiere, mă, femeie, mă, stai, mă!

Mă, muiere… mă, femeie…

Stai, mă… stai să-ți explic, stai!

Ce să explici? Stai că-ți explic eu ție! Tu ești un trădător, bă, băiatule!

- Mă, Nuțică, dar eu te iubesc, Nuțică! - Dă-te dracu' cu iubirea ta!

Nuțică, e mai bine așa. Atâția ani am trăit în sărăcie.

Hai să plecăm de-aici, unde-om vedea cu ochii!

Hai să lăsăm, să uităm de tot!

Mergem la Olănești, la Căciulata, la băi…

Da, mergem, dar mergem separat.

Eu mă duc la balamuc și tu te duci la dracu'-n praznic!

Ce-i, mă, cu scandalul ăsta? Ați luat-o razna amândoi de tot?

Uite, uite ăsta ne-a vândut, uite acia, uite trădător!

- Ce, mă? - „Ce, mă?”

Uite, păduchele ăsta, lighioana asta,

ăsta s-a dus, bre, la Mihăiță să-i zică tot ce-am făcut noi, înțelegi?

Noi din cauza lu' ăsta am ajuns ultimii oameni!

Andreea… îi mai bine așa.

- E mai bine așa. - E mai bine așa?

E mai bine așa? Pentru cine-i, tata, mai bine așa?

Pentru cine-i mai bine așa, tata? Pentru cine? Pentru cine?

Pentru Adela e mai bine așa, îți spun eu, pentru prețioasa ta de Adela!

Tata, din momentul ăsta tu nu mai ești taică-miu!

Tu nu mai ești taică-miu, ai înțeles? Deschide ochii ăia!

Din momentul ăsta, tu pentru mine ai murit!

- Andreea! Andreea, stai! - M-ai auzit?

Măi! Lasă fata! Du-te, Andreiuca, du-te în casă!

S-o lași pe Andreea în pace! Acia nu mai ești binevenit!

Ține minte! Acia e casa mea! Uite, eu am muncit pentru ea!

Eu vă iubesc pe amândouă! Dar nu mai vreau să trăiesc în minciună!

Uite, eu vreau să trăiesc în minciună, că mie-mi place minciunile.

Uite acia și mie nu mai îmi place un bărbat, un pămpălache ca tine,

dă-te dracu' de milog!

Bă!

Iete… Auzi? Tu să te duci acoloșa,

la Adeluța ta, la cine vrei tu.

Roiu'!

Nu, du-te de-aici! Iar ai venit să vorbim de divorț?

- Vali! Vali, te rog… ascultă-mă. - N-avem ce discuta! Ce?

Hai, te rog eu frumos să rezolvăm cu divorțul,

să mergem la notar. Știi bine că n-avem bani de avocat.

Hai să nu vorbim despre asta, te rog eu!

Înțelege, vreau să fiu liberă!

Vreau s-o iau de la capăt. Să am grijă de mine.

Nu.

Zi-mi și mie o chestie.

Tu m-ai iubit vreodată?

Sigur că te-am iubit.

Și n-aș da timpul înapoi pentru nimic în lume.

Dar acum…

Nu mai pot.

Vreau să fiu liberă.

Vreau s-o iau de la capăt. Vreau să văd până unde pot ajunge.

Bine.

Bine.

Dacă asta-ți dorești cu adevărat…

Eu nu pot să te opresc, nu? Nu pot să te oblig să fii cu mine.

Succes în continuare. Să găsești ceea ce cauți.

Și să se facă dreptate pentru unchiul tău.

Am să-mi fac.

Am să-mi fac dreptate!

Că Nuți și cu Mitu l-au omorât pe unchiu'!

Am să-mi fac eu dreptate!

- Ce-i, nea Mitule? Ești bine? - Da, da…

Da, da…

Nea Mitu…

Nu sunt bine.

Dar te rog, spune-mi, unde-i Adeluța?

- Nu știu. - Ba știi!

Te rog, fie-ți milă de mine.

Trebuie s-o văd!

- Trebuie să vorbesc cu ea! - Nu se poate, nea Mitule.

Am pierdut tot.

Nu mai am nimic.

Nu vreau să pierd și dragostea Adelei.

Și cine-i vinovat?

- De ce-ai fost de acord cu planul ăsta? - De prost! Sunt un laș.

Toată viața n-am fost bun de nimic.

Dar să știi că pe Adela am iubit-o atât de mult!

Și am crezut că așa…

ca Adela să rămâie fata mea.

E prea târziu, nea Mitule.

Adela e foarte dezamăgită.

Auzi?

Cum poți să stai așa departe de ea?

Nu pot.

Chiar nu pot.

Și eu?

Unde mă duc?

Și ce fac?

Doamne ajută!