Original subtitles

Adela!

Nu-mi dau seama cu cine seamănă.

- Mihai! Mihai! - Da.

- Ce ai? Te tot strig și nu-mi răspunzi. - Scuze… sunt aici.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Trebuie să plec la televiziune și voiam să-mi iau la revedere.

Bine. Baftă.

Să fie.

Muti!

Pentru că mâine e ziua ta, ne-am gândit să te serbăm.

Să bem niște șampanie, comand un tort… Ce zici?

- Nu vreau. - Haide! Împlinești 65 de ani.

Așa puțin?

Stai liniștită că oricum nu ești invitată.

Dar ce sufăr!

Ca și cum aș avea nevoie de un priveghi ca să beau șampanie!

- Pregătiți ceva? - Nu!

Ne gândeam să-mi sărbătoresc ziua, dar cred că nu mai are rost.

Dar de ce? Sărbătorește. Câte ocazii crezi că mai ai?

Hai că o să…

o să comand eu un tort din ăla raw vegan de care-ți place ție.

- Da? - Vezi, poate au și cu gust de colivă.

Mă, tu nu ești sănătoasă la cap?

Deci e adevărat.

Da.

Adela e fata lui Paul. Mitu mi-a mărturisit tot.

Mi s-a făcut pielea de găină.

Săraca Adela!

Nici nu pot să-mi imaginez ce o să fie în sufletul ei când o să afle.

Tu îți dai seama c-o să se schimbe tot.

Mi-e frică.

Mi-e foarte frică.

Bun. Și ce ai de gând? Adică…

Când îi spui? Cum îi spui?

Nu știu. Nu știu!

Pe de o parte știi și tu ce înseamnă să faci parte din familia Andronic.

Da… Pe de altă parte nici nu poți să-i ascunzi adevărul.

Dacă faci asta o să te urască.

Și Ana Maria e un om foarte bun. Merită să cunoască adevărul.

Merită amândouă să știe una de cealaltă.

Și Paul merită. Mai ales acum, după ce a trecut prin ce a trecut…

N-are rost să-ți reamintesc, pentru că știi deja.

I-ai salvat viața,

l-ai scos din pușcărie…

Presupun că nu-l mai urăști, nu?

Nu.

- Pleci? - Da.

Mă duc să vorbesc cu Paul.

- Și zi, făi, mai departe, zi! - Așa, mă, fată.

M-am dus la om, i-am dat banii, omul a zis frumos „mulțumesc”

și la revedere. Gata! Am rezolvat cu doctorul.

Mă rog, cel puțin 4-5 luni, că ne auzim după.

Mai vedem noi asta. Băi, Andreeo!

Băi, dar tu-ți dai seama

că dacă noi două ne punem mintea la contribuție,

că nu se există, făi fetică, să nu rezolvăm noi acia tot!

Să mor de nu mă duc să joc la loto!

Păi, la câți oameni am îmbogățit noi, ar cam trebui să ne vină și nouă rândul.

Băi, dar ce mă mănâncă palma dreaptă…

- Păi… - Iau bani, făi!

Păi bagă la loto!

Ia uite Mitușul meu, păpușul meu!

Ce faci, bre, acilea că iau bani că mă mănâncă palma dreaptă

și să mor de nu te duc la Sovata!

Să te pupe fata unde-a făcut Nicu armata!

- Ei, dă-l dracu’! - Ce-are ăsta, mă?

- Dracu’ să-l pieptene! - Păi nu, pe bune,

că nu comentează, nu ne ceartă, ce e cu el?

Păi și? Mie-mi place mai mult de el așa.

Lebădă mută!

Băi, Andreeo, să zicem bogdaproste că nu ne mai freacă la melodie!

Hai, mă, Luca!

Pe bune, vino și tu! E un zbor de trei ore jumate!

Te urci în avion și nici nu-ți dai seama cât de repede ai ajuns!

N-am cum, Livi!

Dar vin eu să te iau de la aeroport.

N-am cum, serios!

N-am venit la înmormântare la Mona și vin acum la Muti? N-am cum!

Pe bune? Chiar așa, nu ne mai suporți deloc?

- Mai am nevoie de timp. - Bine, cum vrei tu.

Cum e acolo? Ce face Stela?

A fugit. A zis c-o punem prea mult la muncă.

Unde a fugit?

Nu știu. Stai liniștită că se întoarce ea. Oricum îi tai din salariu.

Îmi cer scuze, domnișoara Livia. m-ați rugat să vă aduc aminte de tort.

Aoleu, da. Luca, nu mai pot să vorbesc.

- Te pup, ai grijă de tine. - Salut, Luca.

- Pa, Livi. - Pa, te pup.

- Așa, deci… Da. Îl comand acum. Așa…

Te duci de unde îl luam noi de obicei să-l iei, da?

Da, sigur. Bine. Sărut-mâna!

Mihai! Mihai! Stai puțin! Mihai!

- I-ai spus? - Nu. Nu încă.

- Și unde te duci? - La Paul.

Nu, să nu-i spui! Să nu-i spui lui Paul!

O să… vreau să-i spun eu mai întâi, Adelei. Te rog!

Nu crezi că ai avut suficiente ocazii să-i spui adevărul până acum?

Ba da! Ba da, am avut! Dar și să vadă că am fost laș

și niciodată, dar niciodată n-o să-mi iert asta!

Dar acum te rog… te rog! Mai dă-mi o zi.

- De ce aș face asta? - Mihai, cum să-ți spun eu?

Pentru că vreau să mai fiu tatăl ei încă o zi.

Adică să stau cu ea ziua de azi. Atât. Nu-ți cer prea mult.

Încă o zi. Te rog!

Bine. Îți mai dau o zi.

Dar mâine Adela trebuie să afle, ai înțeles?

Jur pe ce am mai sfânt c-o să-i spun.

E datoria mea, la câte rele am făcut până amu…

- Bine, hai că te cred. - Mulțumesc.

O sun acum pe Adela.

- Ce faci, mă? - Ce faci tu aici?

Am zis să trec și eu că mă plictiseam pe acasă

și mi-a zis Lucian să vorbesc cu el în legătură cu acțiunile alea.

- Să vedem care-i treaba. - Bro, îți spun eu care-i treaba.

Tu nu ar trebui să ai atâta încredere în omul ăsta.

- De ce, mă? Mi se pare un om super OK. - Doar ți se pare, crede-mă!

Și nu ar fi bine să faci ceva fără să deschizi ochii

să gândești de două ori.

- Bună, băieți! - Bună!

- Te ajut cu un xerox? - Bă!

Ești nesimțit?

- Floppy! - Mamă, cât de bună e tipa asta!

- Eu am mai văzut-o undeva. - Da, în visele tale.

Nu…

Acasă, mă, când a murit Mona. Cine e?

Cum o cheamă?

O cheamă Gia.

Și e iubita procurorului, deci, crede-mă, nu vrei să te bagi.

Ce nume frumos! A, e iubita procurorului! Păcat!

- Am plecat! - Sunt șocat.

Bună, Mihai. Îmi pare bine că te văd. Ia loc.

Cum ești?

Bine, să zicem.

Încerc să trec peste toate și să încep să-mi revin.

Îmi vine să-ți mulțumesc încontinuu.

Nu știu cum ai făcut să mă scapi, dar îți datorez totul.

Eu n-am făcut nimic. A fost doar o eroare de laborator.

Și acum sunt nevoiți să ia totul de la capăt și să refacă toate testele.

- Asta ne oferă un pic de amânare. Atât. - E bine și așa.

Ne mai revenim un pic și ne pregătim de luptă.

- Mai e ceva? - Da. Mai e ceva.

- Te ascult. - O să afli curând.

- Zi! - Nu pot să-ți spun acum.

Dar îți promit că mâine vei primi o veste foarte bună.

- Mâine! - Mâine.

De ce m-ai adus aici, tată?

Voiam să mai văd și eu casa că mi-era tare dor.

Și m-am gândit că o să-ți facă și ție plăcere să vii.

Normal că-mi place să vin aici.

Știi? Aici am fost omul cel mai fericit din lume

pentru că te aveam pe tine ca fiică.

Dar ce sentimental ești!

Dar să știi că nu pot să stau mult. Trebuie să mă duc la muncă după-masă.

Dar te rog! Stai azi cu mine, aici!

Te rog, ia-ți o zi liberă! Te rog!

- Nu pot. - Dar te rog, fă asta pentru mine!

Te rog!

Bine. Pentru tine.

Nici nu știi cât de fericit m-ai făcut! Fata mea!

Ce relație frumoasă de tată și fiică au Adela și Mitu!

Da.

Totdeauna am fost geloasă pe Adela că are un tată așa bun!

Știi că nu l-am cunoscut niciodată pe al meu?

Uite, îți promit că am să încerc și eu să fiu

un tată la fel de bun cum e Mitu, pentru fiul nostru.

- Sau fiică. - Sau fiică!

Ce, nu vrei fiică?

Doamne ferește, am spus eu că nu vreau fiică?

Băiat sau fată, o s-o iubesc ca pe ochii din cap.

- O s-o iubești? - O s-o iubesc ca pe propriul meu fiu.

- Dorin! - Glumesc!

- Sper! Pentru binele tău, sper! - Bine, bine…

Dacă e o veste bună, mai ales dacă e veste bună,

știi bine că am nevoie de așa ceva, nu? Zi! Vrei să nu mai dorm la noapte?

- Paul, eu… - Da!

- Mă scuzați că vă deranjez. - Nu-i nimic.

Mihai, mă bucur că ești și tu aici.

Voiam să vă invit la ziua lui Muti mâine.

O să facem ceva restrâns, în familie.

Un tort, un pic de șampanie… Și voiam să vă întreb dacă veniți.

Îmi pare rău, dar eu nu pot.

Paul, sper că mă înțelegi. O să mă retrag. Vă las.

- Bine. Ne auzim mâine. - Da, ne auzim mâine.

Pa!

- Și tu, unchiule? - Vedem. Mai vedem mâine.

E mama ta. Și împlinește 65 de ani.

Livia, știu foarte bine. Știu.

Dar te rog eu, nu insista.

Nu am chef acum de sărbătoriri și mai ales de ziua ei.

- Bine. - Nu te supăra.

Poate te răzgândești totuși.

Mihai!

Mihai!

Ce faci, mă, că nu pot să alerg după tine! Dă-te încoa'!

- Ce vrei, Andreea? - Mamă, ce drăguț ești cu mine!

- Voiam să schimbăm și noi două vorbe. - Despre?

Zi-mi și mie cum l-ai scăpat pe Paul de proces.

- A fost o eroare de laborator. - Hai, mai lasă-mă!

Adică a stat în arest 30 de zile și apoi, hopa-țopa, printr-o eroare

a scăpat tăticu’ basma curată! Pe bune?

Tăticu’ a primit doar o amânare. Atât.

Ce faci, mă?

Alo! Vorbeam cu tine! Ce faci, mă lași să vorbesc singură?

Dar tu ai de gând să-mi spui de ce m-ai chemat aici?

Trimit un mail și vorbim. Imediat.

- Gia! - Da.

- Ție îți place să lucrezi aici? - Da. De ce mă întrebi?

Știi că ar fi conflict de interese

dacă ai vorbi cu iubitul tău despre ce se întâmplă pe aici, nu?

- Aș putea să te dau și afară. - Poftim?

E foarte simplu.

Mie nu-mi place de el, lui nu-i place de mine.

Așa că, dacă află ceva…

ai zburat în secunda doi. E clar?

Ești sigur că vrei să faci asta? Eu zic să te mai gândești.

- Mă ameninți? - Dar ce, numai tu ai voie?

Bravo. Bravo, bravo. Îmi place, ai tupeu.

Hai, Florine, intră. Hai! Cu dreptul.

Hai, nu-ți fie rușine.

Bună.

Noi nu cred că ne-am cunoscut oficial.

- Gia. - Flop… Florin.

Florin Andronic, în curând unul dintre acționari.

- Prezintă-te frumos doamnei. - Florin Andronic.

Păi, hai că vă las. Noi ne-am înțeles, nu?

Hai, ia loc pe scaun.

Faceți niște antreuri, din alea bune, cum faceți voi

și atât, că nu știu câtă lume vine. Oricum, de restul m-am ocupat eu.

Fac eu tort!

Păi…

A comandat deja domnișoara Livia. Trebuie să mă duc eu să-l iau.

Păi ce, e mai bun ca alea făcute în casă?

Ei, nu e vorba de asta.

Noi am comandat dintr-un loc unde se fac torturi low-carb.

- Ce face? - Adică fără zahăr și fără făină.

Doamne ferește, păi ce, mă, ăla mai e tort?

Da. Nu. Mă rog. Nu mai insista, că asta e.

E o cofetărie de la care-i place lui Muti să mănânce așa că… asta e.

Treaba voastră.

Că făceam eu un tort Diplomat de vă stătea mâța în coadă.

Altădată.

Bun. Vă las. Ai grijă, da?

Da, da, merg imediat. Ce, mă, ce-ai, ce-am făcut?

Ai râs de mine când am zis că fac eu tortul.

Iartă-mă, dar dacă-i amuzant…

Tu habar n-ai ce torturi de fandoseli mănâncă ăștia aici în casă.

Trebuie să mă duc să iau tortul.

- Auzi? Ia stai! - Ce e?

Știu eu un loc unde se face torturi bune. Vii cu mine?

Și Livia?

Las-o, mă! Când o să vadă cum arată tortul ăla,

o să uite de toate prostiile alea ale lor de fițe!

- Florico, tu mă bagi pe mine în belele. - Hai, mă!

- Hai că mă duc să mă schimb și plecăm. - Aoleu!

Când erai mică, aveai vreo cinci anișori,

eu mă certam cu un nene și tu ai sărit să-mi iei apărarea.

Ai început să strigi la el că să mă lase în pace,

că eu sunt tatăl tău, că să…

Erai o mogâldeață de fată, iar el era un zdrahon de bărbat, așa!

Strigai că sunt tăticul tău, că să mă lase în pace,

până când bietul om a început să râdă și s-o dus.

Atunci mi-am dat seama că ești cea mai deosebită fată din lume.

Nu mai țineam minte povestea asta.

- Avem atâtea amintiri împreună! - Mai spune-mi!

Îți aduci aminte când ai descoperit că nu există Moș Crăciun?

Da, am găsit cadourile în magazie!

Da, dar a doua zi, în dimineața de Crăciun,

n-ai spus nimic, ca nu cumva să afle și Andreea că nu există.

Ești o fată tare bună!

- Nu te-am meritat. - Nu spune asta, tată.

Mi-ai făcut viața mai frumoasă.

Și oricum, Moș Crăciun există, nu?

Bineînțeles că există.

Ia spune-i Moșului o poezie!

Hai, mă, Ilie! Haida! Hai, mă, Ilie, odată, mă! Hai! Hai!

Tu aici m-ai adus?

Păi aici sunt cele mai bune torturi, Ilie!

În afară de alea pe care le fac eu bineînțeles.

Îți pune figurină deasupra, îți scrie și ce vrei tu

și, dacă e botez, îți pune și un bebeluș cu fundul în sus, așa.

Hai, mă, că e senzațională asta!

Tu glumești? Bebeluș cu fundul în sus?

Când o vedea dra Livia, știi cum te zboară înapoi la Butimanu?

Cât ai zice…

…pește!

Mă scuzați. Nici nu v-am observat.

Așa e când ești îndrăgostit și obiectul adorației tale e lângă tine.

O mai iei razna.

- Auzi, Ilie, dar Steluța unde e? - Ia mai dă-te dracu’, mă!

Ce să zic, Florico? Te descurci!

Hai, mă, Michi, că știi și tu vorba aia

cu găina bătrână cu morcovul tânăr care face ciorba bună!

- Mai taci, că mi se face foame! - Păi, hai!

- Unde? - Să-ți fac o… zeamă bună.

Citim cărți! Jegul cât casa!

Mai bine ai pune mâna pe o mătură, lasă cartea!

Și am să beau diseară rom

Să mă urc în avion

Să plec în Germania

Să bag la alba-neagra!

Făi, dar am auzit că se câștigă bine acoloșa cu alba-neagra, ai?

Lasă-mă, Nuți că nu am chef. Nu-mi plac jocurile de noroc.

Hai, făi, că-ți arăt eu acilișa.

Asta are, asta n-are, asta e câștigătoare.

Hai să văd și eu cu ochii mei că n-ai tu noroc!

Ia de-acia!

Asta are, asta n-are…

Ia să te văd.

Hai!

Fă, diferență de valoare! N-ai noroc, ce să-ți fac, n-ai!

- Aici îți dau dreptate. - Păi scoate banul!

- Rodi! - Bună, Ana.

Bună, Rodica!

Nuți, scuză-ne, te rog. Aș vrea să vorbesc puțin cu Rodica.

- Ia de-acia! Hai! - Am să-ți spun ție ceva.

- Ia uite! - Hai să mergem de-aici.

Păi vezi, bre, cum sunteți?

Am văzut-o pe Andreea cu Mihai. Fata asta nu se cumințește deloc.

- Iarăși umblă după el. - Nu pot să cred!

Nu cred c-o să-și bage mințile în cap. Poate ar trebi să vorbești tu cu ea.

Păi ce faceți, bre, acolo? Bârfiți la fata mea?

Nu bârfim, dragă! Îmi fac griji!

Dacă tot spui că e fata ta,

de ce nu vorbești tu cu ea să-i spui să nu-și mai bage coada?

Adela merită și ea o viață liniștită.

Dar văd că tu ții mai mult la Adela decât la Andreea!

Nu! Dar văd că ție nu-ți pasă deloc de Adela, deși ea e fata ta!

O, dar ce faceți? Ați ieșit la promenadă?

Da. Tata a vrut să mă ducă prin toate locurile copilăriei.

- Măi, Mitule, dar ce nostalgic ești! - Da, nu știu ce l-a apucat.

- Mă duc s-o salut pe Michi. - Da.

S-a terminat, Nicule. S-a terminat minciuna.

- Ce? A aflat de Traian? - O să se afle și de aia.

Mâine Adela o să știe că e fata lui Paul Andronic.

- Vai de mine! - Dar nu știu de ce râzi atâta.

Auzi, Michi? Știi ce zic eu?

Nu pui tu și o babă pe tortul ăla?

Florico, încetează Michi, să nu faci așa ceva!

Stai, mă, liniștit, cum să fac așa ceva?

Eu știu să fac tort, că am învățat în Franța!

Vezi, mă, Ilie, de ce te-am adus eu aici?

Tu crezi că degeaba scrie acolo „CANELLE”?

- Are numai finețuri aici, măi! - Bine, ai dreptate!

- Păi? - Hai, Nicule.

Hai, mă, să punem și o babă pe tortul ăla!

- Hei! - Și ăsta vrea!

- Faceți un cuplu foarte simpatic. - Adică, ce vrei să spui?

Adică, mă bucur pentru voi.

Mergem? Adeluța…

Dacă vreți, vă duc eu cu mașina. Noi oricum ne întoarcem la Izvorani.

Ar fi perfect. Îi zic lui Mihai să mă ia de acolo.

- Bine. Hai să pornim mașina. - Hai.

De ce te-ai întristat, tată?

Aș vrea ca ziua asta să nu se sfârșească niciodată.

Dar stai liniștit, mai sunt zile. Oricum a fost o zi superbă!

- Mulțumesc. - Eu mulțumesc.

Îți mulțumesc că m-ai lăsat să-ți mai fiu încă o dată, încă o zi,

tatăl tău.

Cum să mă amenințe, frate, el pe mine, că mă dă afară?

Poate să facă așa ceva? Să mă dea afară doar că așa vrea el?

Nu, deci… nu se poate.

Oricum, știi ceva? De la bun început nu mi-a plăcut de el.

Și oricum, cine se crede să mă amenințe el pe mine?

Da… Da, asta așa e.

- Sebi! - Da!

- Tu auzi ce-ți spun? - Da, mă, aud, am auzit, am auzit.

Deci, Lucian a zis că mă dă afară dacă mai „dau din casă” și vorbesc cu tine!

Da. Să știi că mie Lucian chiar nu mi se pare un băiat rău.

Adică, mi se pare că e îndreptățit să-l suspecteze pe Paul.

Iar treaba aia cu laboratorul să știi că e cusută cu ață albă.

Pe bune?

Nu, tu chiar ai făcut o obsesie din asta.

Vrei ca Paul să fie vinovat de tot.

Gia, nu vrei tu să nu mai vorbim despre serviciu?

- Chiar, ce mai face bunică-ta? - Bine! De ce?

Păi, ziceam să intru și eu s-o salut, s-o mai văd și eu…

Păi, da. Hai! Doar că bunică-mea e de modă veche…

- Așa… - Și o să te întrebe când ne căsătorim.

Am înțeles. Păi hai că atunci eu te aștept aici.

Așa mă gândeam și eu.

Să vezi tu ce scandal o să iasă

că n-am adus tortul pe care l-a comandat Livia!

Scandal aici în casă? Vai de mine, Ilie, ce-ai stat tu să zici!

- Și? Cum a fost? - Foarte frumos. Nu-i așa, tată?

A fost…. Copii, mai am o rugăminte la voi.

Să veniți mâine la mine la…

la prânz. Amândoi.

Adela, trebuie neapărat să-ți spui ceva.

Ce e? Ești bolnav?

De asta ai vrut să mergem azi la Butimanu?

Nu, nu…

Lasă că vorbim mâine. Îi de bine!

- Oare ce vrea să-mi zică? - Hai să mergem, că am mașina la poartă.

- Mamă, dar ce bună era Gia! - Bro, te rog frumos, gata!

Dar crezi că e treabă serioasă între Gia și procuror?

Bă, o singură dată dacă mai spui numele ăsta,

mă jur că te trimit să-mi speli mașina!

Gata.

- Scuze. - Ești exasperant!

Dar crezi că Gia se vede zilnic cu procurorul ăla?

De unde vrei să știu, mă? Tu crezi că asta fac acolo?

Stau la cafele și vorbesc cu Gia despre relații?

- Dar nu lucrați împreună? - Da și nu!

Ea e pe sticlă, eu sunt la calculatoare. E o mare diferență!

De ce?

Pentru că ea e o vedetă și eu sunt un IT-ist de succes!

Auzi? Dar care crezi că e mai frumos dintre noi doi?

- Crezi că lu’ Gia i-ar plăcea de mine? - Nu. nu, nu, nu,..

- Eu refuz să particip la discuția asta. - Cum adică „nu”?

Ați venit!

- Cum sunteți? - Bine!

Eu sunt frântă. Mă duc să fac un duș și să mă schimb.

Floppy, legenda spune că Gia o să vină peste tine la noapte

dacă te duci să aduci două beri.

- Trei, să ai gura de aur! - OK.

Vezi, gândește-te bine la ea, da? Imaginează-ți!

- Oh, Gia! - Oh, man, Gia!

- Ia zi. Nu i-ai spus? - N-am apucat.

Mitu m-a rugat să-l mai las o zi pe care s-o petreacă cu Adela.

- Deci… mâine e ziua cea mare. - Da, mâine.

Azi a fost doar calmul dinaintea furtunii.

O să fie bine.

- Ce, a zis Gia că plouă? - Grindină.

Băi, să-mi spuneți și mie numele ei de familie, vă rog!

Chiar vrei să-l știi?

Milo.

Milo…Gia.

Ce nume frumos!

Milo Gia!

Bine că ne-ai desfăcut și berea, mersi!

Da… Nu mai vine Gia la tine la noapte!

Da!

Am venit să-ți spun „noapte bună”.

De ce?

- Cum, de ce? Ești fata mea. - Bine. Noapte bună.

Te rog să închizi ușa când pleci, da?

Eu nu însemn nimic pentru tine, nu?

Aoleu, e târziu, pe bune. Vrei să vorbim chestii de-astea acuma?

- Vorbesc serios, Andreea. - Da, și eu vorbesc serios.

Sunt obosită. Te rog frumos să mă lași în pace!

Nu! Gata!

Am acceptat destule răutăți din partea ta.

Ți-am făcut toate mofturile ca să-ți fiu pe plac

și tu mă tot respingi!

Pentru că încă nu te simt ca pe mama mea.

- E vina mea? - A, nu, e vina mea!

- N-am spus asta. - Ba da.

Ce, e vina mea că nu mergem noi ca mămica și fetița pe străzi

ținându-ne de mânuță și nu curg floricele deasupra capului, nu?

- E vina lui Nuți. - Să nu te iei de ea!

Ba da. Din cauza ei ai ajuns un om fără caracter.

Să știi că dacă vrei să te apropii de mine,

jignirile astea nu prea te ajută.

Dar ce, Andreea, nu-ți place adevărul? Pentru că ăsta e.

- Nu ești un om bun. - De unde știi tu?

Spune-mi și mie

dacă fata care s-a culcat cu iubitul surorii ei,

după ce l-a drogat, e un om bun.

Ieși!

Și cum e fata asta dacă…

dacă, deși e respinsă de bărbatul ăsta,

tot se ține după el?

- Chiar și după ce s-a împăcat cu sora ei. - Ieși, am spus!

- Un om bun? - …din camera mea, acum!

Spune-mi, Andreea, dacă asta e o fată bună!

Pleacă din camera mea, am zis!

De asta o iubești pe Nuți.

Că nu ți-a spus niciodată că faci rău ce faci.

Dar eu sunt mama ta și sunt datoare să-ți spun asta.

- Chiar dacă o să mă urăști toată viața. - Pleacă din camera mea, am zis!

- Ieși! - Trebuie să ți se spună asta!

Ieși acuma, pleacă odată, du-te dracu’ din camera mea!

Adela e fata lui Paul.

Ai dovezi?

Nu mai bine îi fac un test ADN?

Bro, pentru asta ai nevoie de două probe.

De la ea și de la unul dintre părinți. Tu nu ai nimic de la niciunul.

- Sunt curios cum ai falsificat probele? - Andreea este fata tatălui ei.

Am schimbat probele de sânge ale lui Paul Andronic

cu cele ale tatălui natural al Andreei. Asta-i tot.

Adela nu e fata ta!

Adela… e fata…

lui Paul Andronic.

Îmi pare rău că nu ți-am spus.

Ce să-mi spui?

Ce-i, Andreeo? Ce s-a întâmplat?

- Nu mai suport, mă! - Pe cine, făi? Pe Adela, ai?

Ei, pe… Pe Ana Maria! O urăsc, pur și simplu!

Vai de capul meu! Ce ți-a mai făcut?

Mi-a zis că eu din cauza ta sunt un om rău.

Că tu m-ai crescut așa!

Ce zise asta?

Da, și că ce fel de om sunt eu dacă eu i-am furat bărbatul lu’ soră-mea

și că sunt un om fără caracter, auzi și tu!

Bre, dar tu pui la suflet ce zice amețita asta?

Dă-o dracu’, asta e proastă de dă în gropi! Tu nu vezi?

Habar n-are pe ce lume e! S-a luat după tat’su!

Uite acia, hai să vezi caracter! A fătat ca animalul

ș- a lăsat plodul și a fugit în lume, și după aia s-a dat moartă!

Și asta vine acia să-ți facă ție educație?

Deci m-a enervat atât de tare!

Uite, pune și tu mâna, să vezi cum îmi bate inima!

- Deci nu mai pot! - Aoleu, puiul lu’ mama, potolește-te!

- Potolește-te că face rău la copil! - Da, mă, fată, încerc, dar nu mai pot!

Deci crede-mă, chiar vreau să plece, da? Nu vreau s-o mai văd în viața mea!

Cine dracu’ m-a pus să mă bag în seamă cu femeia asta, nu știu!

Păi nu-ți spuneam eu, Andreeo? Păi eu ce ți-am spus acoloșa?

Vai, fetica mea, Doamne? vrei să ți-o dea mama afară? Vrei?

- Acuma! Acum mă duc și ți-o dau afară! - Cum?

- Îi arunc boarfele în drum! - Nu… Și Paul?

Dar să și-o ia, bre, la el acolo, că se uită la ea,

se închină ca la sfânta icoană Să ne-o ia dracu’ de pe cap acia!

Faci tu asta pentru mine?

Doamne, puiul lu’ mama, sufletul lu’ mama!

Făi, fetică, eu fac pentru amândouă, dar tu ești…

Tu ești fetica mea…

tu ești bună și frumoasă și cuminte… Of, of, of!

Mulțumesc, deja mă simt mai bine, să știi.

Aoleu, mă duc acuma, să vezi ce ți-o iau…

Păi ce, vine ea, bre, acia, din Germania să ne predea nouă educație?

Lasă că-i arăt eu acia educație de Butimanu!

Cum să facă educație ea, din Germania, că se rupe de foame pe-aici!

Haide, măi! De asta avem noi acia nevoie?

Să vezi tu de nu ți-o fac ca la Nufărul. Fii atentă acia la mine!

Uite-a dracu’! La loc comanda ți-o fac

Hai, odihnește-te, sufletul lu’ mama! Trebuie o rochițică de la ea!

- Fi-mi-ar scârbă! - Pupă mama… pupă mama…

- Asta e înghețată fără zahăr? - Ce prostii spui tu aici?

Ești tânără, faci sport… Nu te mai chinui, mă, atâta!

- Mai bine să previi decât să combați. - Auzi? Dar sufletul?

Sufletul cum îl alini? Ia stai tu jos aicea…

Ia. Stai jos că-ți pun eu ție niște înghețată cu ciocolată acuma

să te bucuri și tu de o înghețată ca lumea.

- Mănânci toate prostiile astea! - Florico! Am o poftă, Florico!

De înghețată!

Vrei și tu?

- Hai, ia! - Păi…

Păi, ce? Doar nu ți-e rușine să mănânci de față cu mine!

- Un pic. - Pune-i și lui.

Imediat. Imediat.

- Poftim. - Mulțumesc, Ileana mea Cosânzeana!

Așa mai glumim noi pe la bucătărie să ne mai înveselim și noi! Da…

- Da, da, da… Da, Florica, știu. - Vezi? Știe!

- Ce știi? - Ce?

Uiți că Laura e cu tata? Știu tot! Așa că, hai, nu vă mai ascundeți.

Stai, mă, puțin!

Dacă nu ne ascundem la Butimanu, de ce să ne ascundem aici?

Păi la Butimanu am vrut să arăt că nu mai sunt femeie singură!

- Dar aci, la ce să mă laud? - Păi cum la ce?

Sunteți singurii care aveți o relație normală!

I-auzi! Auzi, Florico, avem relație!

Da, mie întotdeauna mi-a plăcut să am relații!

- Ce faci cu rochia mea? - Asta? Cârpă, făi, o arunc, înțelegi?

Și-ți arunc toate catrafusele și după aia te arunc și pe tine!

- Ia încearcă! - Ia să vezi! Te pui tu cu mine?

Ce te-a apucat, Nuți?

Ia de-acia! Ia de-acia!

Măi, dar mai termină cu prostiile astea ale tale că m-am săturat, gata!

Ce ți-a venit ție, nenorocito, să te iei tu de Andreea?

Trebuia să-i spună cineva adevărul.

- Care adevăr? - Că e needucată!

Aoleu! Needucată? Și ai venit tu acia s-o educi, nu?

Că eu n-am făcut treabă bună! Păi tu știi cum e să crești un copil?

Că eu am avut două! Două și de unde, că trebuia să le dai mâncare

și după aia să le duci la școală, să cumperi cărți, caiete, vocabulare…

Tu să zici mersi că Andreea a ajuns așa cum e!

Degeaba te lauzi că te-ai ocupat de ea,

că dacă era adevărat nu ajungea în halul ăsta!

În care hal? Ia zi, bre, în care hal?

- Zi acia în care hal, zi! - Hai, lasă!

Nu, zi, panaramă, acia! Zi, hai zi!

Lasă-mă, Nuți! Lasă-mă în pace!

Nu, eu vreau acia să spui tot la Nuța.

Ce părere ai tu despre noi, că suntem țărani!

Suntem înapoiați, vai de mama noastră

și tu ești acia regină, fă, a venit regina!

Mi-e scârbă cu educația ta de Germania!

- Ia mâna de pe mine! - Uite, nu vreau!

Uite, acia e casa mea! Eu pui mâna pe ce vreau eu! Înțelegi?

Eu acuma pui mâna pe tine și te zvârlu afară!

Nuțică, femeie, iar?

Odată la câteva nopți te apucă gărgăunii!

Păi uite, mă apucă c-a venit acia baragladina asta…

nu, educata asta, da… janghinetul ăsta se duce la Andreea

să-i zică că n-are caracter? Nu? Că ce? Că umblă după bărbatul la sora ei?

Păi ăsta-i adevărul, că umblă după bărbatul la sora ei!

Bre, Mitule, dă-te de-acia!

Măi, Nuțică, eu o iubesc pe Andreea, dar Ana Maria are dreptate!

Ăsta-i adevărul!

Voi nu vă dați seama că n-ați educat-o pe Andreea

așa ca pe Adela pentru că nu era fata voastră?

Și tot ce fac eu este să încerc să îndrept puțin lucrurile!

Du-te de-acia, îndreaptă… Îți place de Adeluța?

Păi ia-ți-o de-acia, duceți-vă amândouă…

- Nuțica, ai terminat? - Uite, da!

Uite, am terminat și mă duc acia să mă culc în patul meu, în casa mea…

Tu, scumpa mea, tu să te duci să-ți cauți altă casă să stai acia, da?

Că acia nu te vrea nimeni, făi,

nici eu nici Andreea, fata mea!

Nuți…

Nu vreau să fiu paranoică sau geloasă, dar simt că-mi ascunzi ceva.

Și dacă ți-aș ascunde ceva,

asta nu înseamnă neapărat că ar fi un lucru rău.

Adică?

Adică, poate aștept momentul potrivit să-ți spun.

Mihai, dar nu există „momentul potrivit”. Zi-mi acum!

Dacă aș avea ceva de zis, ipotetic…

A, deci nu există nimic și sunt eu paranoică!

Adela…

Noapte bună.

Auzi, dar dacă ar fi ceva despre taică-miu, mi-ai spune, nu?

- De taică-tu? - Da. S-a comportat ciudat azi.

- Cine, Mitu? - Da, tata!

Avea așa o tristețe, nu știu… Nu l-am văzut niciodată așa.

Nici măcar când a venit Paul s-o ia pe Andreea.

Poate că are și el motivele lui.

E bolnav, nu? Asta e. E bolnav și de-aia vrea să ne vedem toți mâine.

- Nu! Nu-i bolnav! - Deci tu știi despre ce e vorba.

- Știu doar că vrea să ne spună ceva. - Și știi și ce!

- Adela… - OK, gata, gata!

Dacă e vreo surpriză sau… nu vreau s-o stric.

Să știi că, orice s-ar întâmpla, eu te iubesc.

Deci e de rău!

Nu! N-am zis asta, dar…

Hai mai bine să dormim, că suntem amândoi obosiți și spunem prostii.

- Auzi, Mihai? - Da!

Și eu te iubesc.

- Iart-o! - Are dreptate. Trebuie să plec.

- Dar locul tău e aici. - Da, unde?

- Aici lângă fata mea care nu mă iubește! - Ba te iubește!

- Andreea? Glumești! - Nu, nu glumesc. Să știi că te iubește!

Gata, mâine dimineață am plecat. Nu trebuia s-o ascult pe Adela.

Nu trebuia să rămân.

Dar în clipa aia mi s-a părut că așa trebuie.

Dar vezi, am greșit, m-am înșelat.

Te-a rugat Adela să rămâi?

Da. Am vrut să plec și Adela m-a oprit și nu știu, mi s-a părut așa, un semn.

- Sunt convins c-a fost un semn! - Ce semn, Mitule?

Să rămân aici ca să mă înjosească Nuți mereu?

Tu nu vezi că nu există seară în care să nu ne certăm?

- M-am săturat, gata, plec! - Dar nu mâine!

Nu, Ana. Rămâi mâine la masă.

Și îți promit eu că lucrurile or să se schimbe.

Nu mai ne împaci tu, Mitule.

Uită-te la mine că sunt un om bătrân și cu judecată.

Jur că mâine o să…

o să ai fata înapoi.

- Fata ta. - Dacă nu vrea… degeaba.

Dar o să vrea! Ai încredere în mine!

Mâine, fata ta o să fie iar cu tine. O s-o iei înapoi.

Te rog să rămâi! Măcar încă o zi!

Fă asta pentru mine!

O zi. Atât.

Mulțumesc.

Știi că, orice s-ar întâmpla,

eu te iubesc foarte mult.

Tu îmi ascunzi ceva?

Că și tata a fost cam misterios cu prânzul ăsta.

Nu… Nu știu nimic.

Ești sigur?

De ceva vreme parcă nu-mi spui niște lucruri.

Știi cât mi-a luat să am încredere în tine, nu?

Te rog din tot sufletul, nu o distruge!

Hai să mergem.

- Ei? Ce zici? - Ești foarte drăguță.

- Dar cu ce ocazie? - M-a invitat Mitu la prânz.

- A, da? - Vin și copiii.

- Păi stai, nu era ziua Martei azi? - Să nu mai aud de ea, e o nenorocită!

- Hai, nu mai vorbi așa! - Auzi?

Eu am senzația că tu ții mai mult cu Marta decât cu mine.

- Nu e asta. - Dar atunci?

- De ce mai lucrezi pentru ea? - Adevărul e că mi-e cam frică de ea.

Păi renunță! Pleacă de acolo!

Eu nu mai am nevoie să spionezi pentru mine.

O să mă gândesc la asta.

Adela…

Fata mea… Nu. Adela…

Tu nu ești fata…

Adela, tu nu ești fata mea…

Nu. Eu nu sunt tatăl tău, Adela, tu nu ești fata mea!

Tatăl tău îi…

că tu nu ești fata mea!

- Nuțică! - Da, bre, ce Nuțică?

Întinde acilișa covorul roșu!

Gata, bre să moară Ciprian de nu sunt ca Neckermann!

Ia! Ia fii atent acia!

Avaramu…. ca actrițele alea indiene, bre, Mitule!

Unde te duci? Nu ți-am zis că pregătesc masa?

Bre, dar nu e ziua la Marta?

Mă duc acolo-șa că e cu acțiune!

Da, dar trebuie să-i duc ceva! Bre, ce-i duc?

Eu ce-i duc? Îi duc… Să-i duc, bre, ceva așa, de noroc!

Auzi? Îmi dai piticul ăla al tău de grădină?

- Ăla, că-i de noroc, haide! - Da…

- Da? Hai că… - E crăpat. Poți să-l iei.

Uite-acia! Mitule! Tu-ți dai seama, Mitule?

După ce bea babornița toată damigeana ce paranghelie începe acoloșa?

- Vai de capul meu! Hai! - Nuțică, dar voiam să mâncăm împreună!

Noi doi cu Adela, cu Mihai și cu Andreea!

Bre, dar e pe sărăcie acia! Unde? N-are piscine, n-are nimic acia!

Haide că mă duc acoloșa!

Hai! Hai, hai cu trăsioara Până-n deal la Mărioara!

Nuțică!

Nuțică!

Bine-ai venit, Rodico. Hai că întreba doamna Marta de tine.

Să te duci fuguța pe scări în sus s-o ajuți să se pregătească.

- Păi și nu poate să meargă Ica? - Nu, că Ica are altă treabă.

- Păi da, dar eu nu prea vreau. - Adică?

Florico…

- Mă bate gândul să-mi dau demisia. - Din cauza ei?

Toată lumea a plecat de aici din cauza Martei.

Of, of, of, ce haină femeie Marta asta! Auzi?

Du-te și tu și ajută prin casă. Fă și tu ceva, orice,

și las-o pe Marta că mă ocup eu de ea. Numai nu pleca.

Ești sigură?

Da, mă, lasă că mă descurc eu cu ea, că mie nu mi-e frică de ea!

Băi! Ce dracu’ mă sperii, bă, așa?

Să aduceți și voi șampania pe terasă c-o să vină invitații.

Și înainte să… da.

Nu mai râde și șterge-mă!

Haide, mă!

OK. Vă descurcați.

Hai, hai cu trăsioara Până-n deal la Mărioara!

Făi, Andreeo, ce paranghelie e acia?

Păi unde e lăutarii, unde e mielul la proțap?

Uite-acia sărăcie!

Făi, fetică, ce mese era pe vremea mea!

La CAP, la IAS, băi!

- Chiolhane, bairame ce era! - Vezi că acum nu se mai zice „bairame”!

- Dar cum, făi? - „Party”, făi.

- Știi să zici? Ia zi, „party”! - Las că știu eu… Hei!

- Hola! - Singurele? Muti nu-i pe aici?

O să vină că doar nu-și ratează petrecerea de ziua ei, nu?

- Pe Lucian l-ați văzut? E pe aici? - Nu știu dacă e acasă.

Delioara! Ia uite-acia!

Ia vezi tu ce e asta! E o mică atenție pentru tanti Marta.

Auzi? Hai, guști un păhărel? Hai, fă, fetică, lasă supărarea,

nu mai sta așa botoasă că nu-ți șade bine!

Eu te înțeleg, că ești și văduvă, ești și divorțată, făi, dar nu e…

- Hai, mă, lasă… - Păi ieși pe piață așa?

Lasă, făi că știe de glumă! Delio! Făi, mămică, știi de glumă, ai?

A dracu’ fandosită!

Hai, te cinstesc? Hai să ne cinstim noi două! Hai!

Tu ești sănătoasă la cap? Să mă cinstesc eu?

Hai, fă, unde ține ăștia paharele acia?

Caută pe acolo!

Adela, putem să vorbim ceva înainte de prânz?

- Vreau să mă sfătuiesc cu tine. - Vorbiți liniștite. Eu revin.

- Spune. Cu ce pot să te ajut? - Uite…

Toată povestea asta cu Marta…

Poate ai dreptate și Paul nu știa.

Dar nu știu ce să fac, dacă să-i spun sau nu de scrisoare.

Eu cred că ar trebui să-i spui. Să știe și el de ce e în stare Marta.

Da, dar are destule pe cap

și parcă nu-mi vine

să mă uit în ochii lui și să-i mai spun încă un lucru rău.

De unde ai cruciulița asta?

- E de la Paul. - Cum așa?

Da… mi-a dat-o când am pierdut-o pe cea de la tata.

Mă rog, e o poveste lungă.

E de la tine, nu?

Mi-a povestit că v-ați dăruit cruciulițele astea când erați tineri.

- O vrei înapoi? - Nu, nu, nu! E a ta acum.

Eu am pierdut-o pe cea de la el. De fapt, nu mai am nimic de la el.

Știi ce? Văd că încă ții la Paul. Și ți-e greu.

Cred că ar trebui să-i spui adevărul. Sau vrei s-o fac eu? Ce zici?

Nu pot să-ți cer asta.

Dar nu-mi ceri. Vreau să fac asta.

Știam eu că te găsesc aici și nu la ziua Martei.

Fix omul meu. Știi ce aștept.

Înainte să zici orice, îmi dai vestea cea bună.

Da, dar pentru asta va trebui să vii cu mine la Mitu.

- Ce să fac acolo? - O să vezi.

Nu, Mihai, nu vin.

Lucian?

Ia uite, făi, ce-i acia!

Apăi nu v-am spus că avem ceva de vorbit?

Haideți odată!

Hai… am pregătit și prânzul, a venit și Adela… hai veniți odată!

Ce vrei, Mitule, de la viața mea? Ce arde, bă, băiatule?

Ce vrei, să-i zici ceva, ce vrei?

Hai, bă, tată, zi odată, ce tot insiști atâta?

Dar nu mai puneți voi atâtea întrebări și haideți odată, când vă zic!

Făi, Andreeo, tu vezi cum i se zbate lu' tac-tu ochiul?

Ți-am promis că astăzi o să-ți zic.

Dar pentru asta va trebui să mergi cu mine la masă, la Mitu.

Mihai, nu vin acolo.

N-am chef să stau cu oamenii ăia la masă,

nici cu Mitu și mai ales cu Nuți.

Eu înțeleg, dar crede-mă, o să vrei să fii acolo.

De ce?

Pentru că o să afli ceva ce trebuie să știi.

Mihai, spune-mi!

Mai bine îți spune Mitu.

Dacă nu-mi spui, nu vin.

- Paul… - Spune!

Adela e fata ta…

nu Andreea.