Original subtitles

Nu prea ți-a fost dor de casă.

Mi-a fost dor să fiu liber, dar de locul ăsta…

Dacă n-au extins arestul preventiv, înseamnă că n-au suficiente dovezi.

Nici n-o să aibă. Sunt nevinovat.

Totul e circumstanțial.

Își bazează acuzațiile pe un raport preliminar.

Până nu iese raportul final, n-au cum să demareze procedurile de judecată.

Să știi că nici prea îmi mai pasă.

Să facă ce-or vrea.

Nu putem risca să ajungi la proces. Ești persoană publică.

Și-așa s-a făcut deja destulă vâlvă.

Noi am încercat să dăm declarații în favoarea ta,

dar Lucian n-a vrut să vină nimic oficial din partea canalului.

Nu contează.

Nu intrați?

Nu. Eu trebuie să merg la IML să iau niște copii după raportul toxicologic.

Eu o să trec pe la ai mei.

Bine.

Vă mulțumesc că ați fost lângă mine.

Să stai liniștit, cu familia… Mihai o să aibă grijă de tine.

Da. Și ăsta e…

biroul lui Lucian.

A fost al lui Paul.

Am mai fost aici.

La platou când mă duci?

Păi suntem în live acum, nu pot. Dacă vrei mai târziu…

Bine.

OK.

- Și tu ce o să lucrezi? - Orice.

Nu. Ce vrei tu să lucrezi?

Orice?

„Orice” nu avem.

Uite ce e.

Eu știu că pentru tine sunt doar o fată de bani gata

care vrea să vină la job doar ca să pună un story,

dar eu chiar vorbesc serios când zic „orice”.

Pe bune, duc și cafele până învăț, nu mi-e rușine.

I-auzi!

Un espresso scurt?

Salut!

Uite niște fețe cunoscute.

Ce cauți aici?

Dacă tot moștenesc niște acțiuni, am zis…

să văd cu ce se mănâncă. Era și timpul.

Ce acțiuni?

De la tata Anghel.

Am… Mi-a zis Lucian că dacă e dreptul meu ar trebui să mi-l revendic.

- Lucian! - Normal.

Doar nu le dă de la el.

Vai de capul meu!

M-ai chemat?

- Bre, dar ce m-ai speriat! - Ce cauți aici?

Am venit și eu la fata mea. Ce, n-am voie?

Și cu clopoțelul ăla ce e?

Păi ăsta…

am văzut că era praful neșters și era acia clopoțel nou!

Da, că ăla vechi nu mai e. Știi tu ceva de el?

Ce mă insinuești acia, că ce?

Eu îți spun în față. Ești o hoață!

De la răposata să furi, mă? Nu ți-e rușine?

Tu furi de la morți, măi, nesimțito?

Hei, ce-i cu minciunile astea, Floareo?

Păi tu! Tu ai furat!

Tu ești hoață și dai acia vina pe mine că eu… Hai dă-te dracu’!

Nuțo, uită-te bine la mine.

Dacă te mai prind o singură dată în casa asta, neinvitată, spun tot.

Și acum gata, hai, marș!

Cui spui tu, fă, „marș”?

Ție! Marș la coteț!

- Dă-te dracu’… - Lasă clopoțelul!

Săraco ce ești!

- Bună. - Bună.

- Am o veste bună. - Pentru mine?

Da.

L-au eliberat pe Paul.

Și Mihai face tot posibilul ca să nu se ajungă la proces.

Nu te bucuri?

Pentru el, da.

Ana, ce e?

Am senzația că am pierdut războiul, nu doar o bătălie.

De ce spui asta?

În luna asta, Andreea n-a trecut pe-aici nici măcar o dată.

Se vede cu Nuți la ea în cameră

și eu nu pot să mă duc acolo, din cauza Marthei.

Tot ce pot să fac e să stau să aștept.

Mai bine mă lăsai să plec.

Andreea o să se întoarcă la tine.

După ce-o să afle ce-a făcut Martha.

- Nu, n-o să afle. - Cum să nu afle?

Pentru că n-o să-i spun. Și te rog să nu-i spui nici tu.

- Ana, dar trebuie să… - Te rog, Adela!

- Nu vreau ca Andreea să știe. - De ce?

Pentru că ea iubește familia aia.

Tot ce vrea este să facă parte din familia aia.

Și dacă eu îi spun ce-a făcut Martha,

o să creadă că nu vreau decât să mă răzbun și să-i distrug visul.

Dar poate că așa o să vadă și ea adevărul.

Adevărul e că fata mea vrea să fie o Andronic.

Vrea bani, poziție socială și eu nu pot să-i ofer asta.

Dacă încerc s-o iau de acolo,

o să mă urască și mai mult,

dacă mai e posibil.

Nu, trebuie să-i spui.

Da, eu cred că trebuie să-i spui adevărul.

Așa o să-și dea seama pe cine trebuie să aleagă.

Adela, te rog.

Bine, dar doar pentru că mă rogi tu.

Bine că ai ieșit. Avem de vorbit.

Stai, ia-mă ușor că-s cam obosit.

Nu se doarme prea bine la hotelul ăla la care am fost.

Bine ai venit. Vrei să te iau și în brațe?

- Păi nu merit? - Hai!

Hai.

- Zi! - Păi uite, Floppy vrea proces.

Să fie recunoscut și să împartă acțiunile noastre la trei.

Și ghici cine-l ajută.

Nu-mi spune! Lucian.

Nepotul, da.

Și asta nu se poate, că rămânem cu nimic.

Deja i-ai dat 5% lui Mihai, eu o să pierd ceva la partaj

și n-o să mai facem niciodată majoritatea.

Dar noi asta vrem?

Poftim?

Am cam obosit.

Vrei așa să ne luptăm încontinuu, toată viața?

Nu mai bine vindem noi tot și trăim liniștiți?

Auzi, frate-meu?

Știu că tu ai stat o lună singur

și ai avut timp să meditezi și să filosofezi la viață și la fericire

și la alte aberații din astea, dar acum ești acasă.

Așa că, te duci tu sus la tine, te faci frumos,

și când cobori, să fii Paul ăla pe care-l știu eu.

Ne-am înțeles?

Bine.

Mă bucur că măcar tu ai rămas neschimbată.

Și eu mă bucur să te văd!

Hai, bre, mai cu spor! Mai cu spor, că n-avem slugi ca vecinii!

- Dă-te dracu’! - Lasă-mă, muiere!

Lasă-mă că nu mai pot!

Ce, bre, cu fata?

Griji, naște? E botezul și n-ai fost tu?

Că știu că nici nu poți să te uiți la ea!

Nu mai pot să mă uit la niciuna dintre voi două!

- Ce, strălucim? - Că știu câte rele ați făcut, dar gata!

- S-o strâns lațul, s-o închis la pită! - Ce vorbești?

- Măi, o să se afle! - Nu se află.

Nu se află că doctorul a dispărut, gata! Se spală urma și urma scapă turma!

O să se afle c-am schimbat fetele!

Și-o să intrăm la pușcărie!

Bre, pentru asta? Nu e!

- Păi o să se afle tot! - Nu se află nimica!

Ascultă acia.

Păi și dacă se află, să și-o ia, bre, pe Adela!

Important e că noi rămânem acilea!

Mă, muiere, mă, ești normală la cap?

Vai de mine, lasă bre, p-ăia deștepții să se ocupe!

Nu că spui…

Ascultă acia ce spui eu, că eu sunt femeie deșteaptă!

Tu rămâi la frunzulițele tele, hai!

Hai!

Bună ziua!

Ana Maria e pe-aici?

Habar n-am.

Nu știu, bre, că încerc și eu să n-o văz,

dar ea, hopa-țopa ca pitpalacii prin tufiș!

Ce treabă ai cu ea?

S-a întors Paul și mă gândeam că s-ar bucura să afle.

S-a întors Paul și ea trebuie să se ducă fuguța la ponton

ca fecioara despletită. „ Io liebe dich. Ja, ja…”

N-ai tu de unde să înțelegi ce-i aia iubire! Ești praf!

Tu vorbești? Că tu ești acilea și bărbatu-tău spală mașini

și cine știe ce mai spală…

Tu încerci cumva să mă faci geloasă?

Ei, află c-am băgat actele de divorț!

Eu încercam doar să-ți spui atâta:

hai sictir!

Hai sictir, tu!

Uneori uit cât de rea ești.

Poate-ți trag cu grebla-n cap!

Bună ziua.

Avocat Mihai Popa. Am venit după raportul toxicologic al Monei Andronic.

Alo? Raportul toxicologic pentru doamna Mona Andronic.

Da, da. În regulă. Vin imediat.

- O să vă rog să așteptați acolo. - Mulțumesc.

Bună ziua, domnu’ doctor!

- Cum a fost în vacanță? - Excepțional. Mă mai duc.

- Când plecați? - În câteva zile.

Mai aveți concediu?

Nu. Am venit să-mi dau demisia. O să plec definitiv.

- Îmi pare rău. - Mie, nu.

Doamne!

Doamne, Paul!

Cât mă bucur că ai ieșit!

De ce n-ai zis nimic, că-l trimiteam pe Ilie să vină să te ia!

Vezi, mamă, ce-ai făcut?

Lucian îl susține acum pe Floppy să ne ia acțiunile.

Pot și eu să-mi îmbrățișez fiul înainte să înceapă cu reproșurile?

Te-ai ambiționat atât să ne pedepsești, încât uite ce se întâmplă.

- Vezi ce se întâmplă? - Știu, dar nu sunt eu singura vinovată.

Nu ești, mamă, nu ești.

Nu ești singura. Toți suntem vinovați.

Prea orgolioși. Semănăm.

Așa este.

N-ai ce face.

Nu degeaba ne chemăm Andronic.

Dar pentru că eu sunt puțin mai înțeleaptă,

m-am gândit să organizez altfel lucrurile, Paul.

Așa…

- Luna asta cât tu ai fost reținut… - Arestat, zi-o!

Mă rog, cum vrei tu…

m-am gândit că nu pot trăi fără fiul meu.

Așa te-ai gândit tu?

După ce acum câteva luni mi-ai spus să plec din casă și mi-ai luat compania?

Da, tocmai.

Tocmai din cauza asta m-am gândit să separăm afacerile, de familie.

Și să lăsăm compania pe mâna lui Lucian,

iar noi să ne vedem mai departe de familie.

Ce zici de asta?

Familia noastră…

Eu nu știu dacă te pot ierta.

Cu timpul o să vezi că…

ai să simți și tu ca și mine.

Și tu și Delia sunteți copiii mei.

Nu parteneri de afaceri. Iar eu sunt mama voastră.

Te rog!

Să nu crezi că eu vreodată aș putea să nu-mi mai iubesc copiii.

- Hai, dă-te încoace. - Hai!

Păi…

Bravo, așa!

Așa, și cu ăștia te duci acolo-șa, îi dai la doctor,

să-și dea dracu’ demisia să plece, să scăpăm, hai!

Ce să fac? Eu? Păi nu vezi, mă, cum sunt?

Cum ești? Eu culegeam porumb când eram în șapte luni cu tine!

Și uite ce bine-ai ieșit!

Măcar, nu știu, vino cu mine, nu mă lăsa singură!

Dar nu pot că am o treabă acia cu Florica!

- Ce treabă? - Trebuie s-o rezolv că…

M-a văzut când am furat colierul și vrea să mă dea în gât.

Hai, mă fată, ce dracu’, mă, n-ai fost și tu atentă?

Păi lasă, mă, că știu eu, rezolv, lasă-mă!

Eu nu mai pot cu atâta stres! De asta am eu nevoie acum?

Aoleu! Dar de hăndrălăi ai avut nevoie să rămâi cu burta la gură?

- Hai, te rog eu! - Auzi, Andreeo?

Nu ți se pare că de când ești așa mă lași pe mine să fac toată treaba?

Dar nu vezi câtă burtă am? E normal!

Ia uite, mă! Hai, ne măsurăm acia burțile să vedem?

Știi ceva? Hai, lasă că mă duc eu,

că nu ești bună de nimic pe fața pământului!

- Te iubesc! - Hai, pa!

- Hai, salut. - Ia zi, bro.

Am fost azi la IML după rapoartele pentru procesul lui Paul.

Și era să dau nas în nas cu doctorul Georgescu.

Hopa! I-auzi! Doctorul cu sângele.

Da. Și l-am auzit că își dă demisia și că pleacă.

Stai puțin. Ai vorbit cu el, nu? Adică, ați discutat?

- Bro, ce-ai așteptat? - Nu știu.

Până la urmă, asta e dovada de care aveam nevoie, nu?

- Normal! Trebuia să-l confrunți! - Mi-e frică.

Ți-e frică de ce, de adevăr?

Nu, de ce-ar putea să însemne pentru Adela, pentru viața ei.

Știi cât îl iubește pe Mitu.

Știu, dar…

chiar poți să iubești un om care e părtaș la așa ceva?

Tocmai de asta am amânat, pentru că nu știu cum să-i spun!

Sau nu-ți convine că Adela e fata lui Paul?

Sincer…

Hei!

Ce faci aici? Nu trebuia să fii la IML?

Mă scuzați, eu mă duc că am puțină treabă.

O să ne prindă!

O să ne prindă!

- Mitule! - O să ne prindă!

- Pe noi? - O să ne prindă!

- Taci din gură! - Nicule, o să ne prindă!

- Pe noi? - Da!

Eu nici măcar nu știu despre ce vorbești!

Măi, tu ești aminezic?

Măi, Mitule, nu mi-ai spus tu să mă fac că nu știu nimic?

Asta și fac! Bea o bere, liniștește-te, calmează-te…

Păi băutura din toată lumea n-o să mă calmeze!

Vai, nu mai pot, nu mai pot! Mai bine rămâneam la oi!

Auzi? Eu nu știu, că n-am fost la oi.

Vorba vine. Am plecat și eu așa în lume, să uit de tot și de toate.

Și de ce te-ai întors?

Păi, or săpat unii groapa în curte

și Nuțica o crezut că a înviat mortul

și a zis că ne spune pe toți, înțelegi?

- Și n-ar fi fost mai bine? - A trebuit s-o liniștesc, să-i trag două!

O băgau la pușcărie și scăpai! Acum erai holtei din nou.

Crezi tu?

Înțelegi? Intrai și tu, și tu, la pușcărie, la pușcărie!

- Taci din gură! - Să trăiți!

- Cine se ducea la pușcărie? - Da, cine se ducea la pușcărie?

La pușcărie?

- Doamna Martha, vă caută Nuți. - Doamna Nuți, obraznico!

Ce vrei, Nuți?

Păi uite, acia, c-am venit să mai vorbim și noi!

Spune ce vrei. Hai, spune repede că nu am timp.

Știi că noi așa funcționăm. Direct. Zi!

Stai să vorbim așa, să văd și eu ce mai faci, ce mai zici…

Păi ce, am închis ambasadele?

Hai să bem și noi acili-șa ceva. Mâncăm un crenvurști?

Hai, te rog, spune repede ce ai de zis.

Tovarășa! Acia nu mă servești?

Când m-oi plăti tu, atunci o să te servesc.

A dracu’ scoabă!

Spune mai repede.

Păi, Martho…

cică a dispărut acili-șa ceva de la răposata asta, Mona

și vine Florica să mă acuze pe mine că cică am luat eu?

Vai, Martho, eu, așa ceva?

Că eu în viața mea, nici eu, nici Andreea…

Dar n-aș pune, făi, mâna pe ceva ce nu-i al meu!

Păi dacă a dispărut, înseamnă c-a fost luat de cineva.

Păi… aia e!

Eu nu vreau să bag pe nimeni în rahat, dar eu spun acia, ascultă-mă.

Tu ți-ai băgat-o acia pe Floarea în casă, păi ți-ai băgat mortu-n casă!

Știi cum e asta? Știi cum e? Că e strângătoare ca furnica, Doamne!

Păi casa aia din ce bani crezi c-a luat-o, din banii de pe pământ?

Vai de capul meu! Tace și bagă în buzunar!

Făi, am prins-o la mine în curte, mi-a furat ouăle din cuibar!

Și după ce m-am mutat acia, s-a dus și și-a luat ea toți bulumacii!

- Vai de capul meu! - Dar ce-s ăia, mă, „bulumaci”?

Niște lemne.

Și tu iar ai musafiri?

Uite ce spune Nuți, că Florica e cam iute de mână!

Da, băi…

Da, și ea se supărată că nu e singura hoață de pe-aici?

Ce vorbești? Ce, am furat eu vreodată ceva ce nu-i al meu?

Păi cred și eu. Cine te crede pe tine?

Uite acia, mă crede Martha, prietena mea.

Martho!

Făi, Martho, nu mă crezi?

Dar ce frumos e lacul ăsta!

Am fost la IML, dar am venit încoace să vorbesc ceva cu Călin.

Da?

De asta s-a bâlbâit când a spus că pleacă?

Are multe pe cap.

- Cum ar fi să mintă pentru tine? - Ce să mintă?

Spune-mi ce s-a întâmplat!

- Iar îmi ascunzi lucruri? - Nu!

Sunt stresat cu procesul lui Paul, atât.

Nu te cred.

De ce n-ai încredere în mine?

Dar am încredere în tine!

Numai că n-am ce să-ți spun acum.

OK. Bine, n-o să mai insist.

Credeam că te-ai schimbat.

Că pot să fiu acolo când ai nevoie, că pot să-ți dau un sfat.

Dar văd că-ți place să lupți de unul singur.

De data asta e altfel.

Deci, e ceva. Știam.

Treaba ta, eu nu mai insist.

Ce faci, frate-meu, plecai fără să mă vezi?

Te pup! Nu, nu plecam.

Uite, chiar eram curios ce vorbesc oamenii ăștia.

Păi dacă aveau ceva de vorbit, interesant, nu-și făceau veacul pe-aici.

Ba nu, o să râzi, chiar m-au făcut curios!

Deci, de ce să vă duceți la pușcărie?

- Da, de ce? - Nicule, în ce te-ai băgat?

Stai calmă.

Ziceam așa, că Paul o să ne bage pe toți la pușcărie.

Acum o să înceapă întrebări și anchete și interogatorii…

Stai, mă, Mitule, că ancheta nu e în pușcărie.

E un fel de interogatoriu.

Păi, da, dar tot la pușcărie ești și nu mai știi dacă ieși de acolo.

Liniștiți-vă. Pentru moment, Paul e liber.

Da, dar nu pentru mult timp.

Pentru că dacă Sebi miroase ceva, nu se lasă până nu află adevărul.

Bă, dar voi chiar credeți că e vinovat?

Păi femeia aia avea tot ce voia. N-avea niciun motiv să-și ia viața.

Și exact asta mi-a spus și Gia.

Să vă ajut.

Să vă ajut să ducem astea înăuntru.

- Eu plec, pa! Că am treabă. - Să trăiești.

Laura!

Laura, ești?

- Ce vrei, mă? - Vin cu pace.

Vii cu pace?

Bă, nemernicule, îmi vine să te calc în picioare,

numai că știu că dai pe goarnă la poliție. Zi ce vrei.

Am venit să aduc salariul Laurei. Mi l-a dat Micki.

Nu pot nici să-ți dau doi pumni în față, să mă simt și eu tată din nou!

Dar nu vrei mai degrabă să mă înjuri? Suntem chit.

Bună tată!

Tu, dispari.

Bună. Ai venit la fix. Tocmai voiam să-l bat p-ăsta.

Eu i-am propus să mă înjure.

Nici atât nu meriți, mă!

- Bă! - Hei, lasă-l.

Te-ai cărat, azi?

Bă! Azi ai scăpat, mă, dar mâine…

Gata, lasă prostiile, te rog. Am ceva mai important de discutat cu tine.

Ce?

Cred că e ceva dubios cu Lucian.

Ai auzit-o tu când a zis așa?

Fată, tu știi că eu n-o suport pe Nuți, așa că nu am de ce să inventez.

A zis că tu l-ai furat și că dai vina pe ea.

Ei, atunci o să aibă de a face cu mine. Nimeni nu pătează onoarea Floricăi!

- Ilie… - Ce e?

Cuvântul ăsta se folosește pentru altă onoare.

- Care? - Hai că-ți zic eu acuma.

- Păi la noi nu mai e cazul. - Păi aia zic.

Vă rog frumos, chiar nu vreau să știu…

Păi nu, nu, hai să ne întoarcem la Nuți.

- Păi, hai. - Ai auzit-o tu, zici!

Da, mă, acum am venit de acolo. Asta îi spunea Marthei!

- Ei, lasă c-o să vadă ea! - Sărut-mâna, doamna Delia.

Ce faceți voi pe-aici?

Vorbeam… vorbeam despre onoarea Floricăi.

Bine, nu aia de fată, că aia… Aia de femeie.

Vreau să rămân puțin cu Florica.

Nu înțeleg de ce spun eu ceva și toată lumea crede altceva.

- Da. - N-ați ieșit?

- Dar n-am furat nimic, doamnă! - Doar n-o credeți pe Nuți.

N-ați ieșit?

Sărut-mâna.

Să înțeleg că… gata!

Cât ați așteptat să mă dați afară!

Nu-mi place de tine, nu te suport și vreau să pleci.

Dar n-am furat nimic, doamnă!

Și o să te țin pentru că știu că Nuți minte.

Păi, da, minte!

Ea a luat bijuteriile și vreau să știu ce face cu ele.

- Și tu o să afli. - O să aflu.

Și o să aflu și ce-a făcut cu ele. Și știți de ce?

Nu pentru că mă țineți aici.

O să aflu pentru că m-a călcat pe coadă!

Poate reușim să le strivim pe viperele astea, ce zici?

Poftim.

Să știi că și eu mi-am depus preavizul. În 15 zile gata, plec.

Acolo, domnule, ce faci? Nu aici! Bagă-l într-un buzunar. Fă ceva cu el.

Vreau să mă asigur că-mi ajung.

Îți ajung, stai liniștit.

Și după ce te stabilești undeva,

îmi dai mesaj cu contul tău și ne reglăm noi în timp.

Nu uita că eu o să moștenesc foarte mulți bani, da?

Și tu nu uita că nu vreau să-mi lipsească nimic.

Pot mai întâi să nasc și eu liniștită, dacă nu te deranjează?

Să zicem că patru-cinci luni mă descurc.

Foarte bine. La revedere.

Bună ziua.

- Să trăiți. - Cred că ne cunoaștem.

Mă bucur că ai ieșit de acolo.

Eu mă bucur că te văd.

Paul!

Să știi că numai gândul că…

o să ies de acolo și o să te văd

m-a ținut întreg la minte toată perioada asta, o lună întreagă.

Te iubesc!

Și eu te iubesc.

La fel ca în prima zi.

Dar nu putem fi împreună.

Tu crezi că sunt vinovat.

Nu.

Eu sunt vinovată.

O am pe conștiință, Paul.

Eu nu pot să fiu fericită, atâta timp cât Mona…

Nu, te rog, te rog!

Am pierdut atâta timp, atâția ani!

Vreau să fiu fericit. Nu mai putem pierde vremea.

Vreau să fim împreună, să fim o familie, să fim fericiți.

Îmi pare rău.

Păi și pe mine m-a contactat Lucian ăsta

și mi-a spus că mă ajută cu partajul cu condiția să-i vând lui acțiunile.

Da. Și s-a oferit să-l ajute și pe Floppy cu procesul de paternitate.

OK, și ce e dubios în asta?

Că nimeni nu e așa de bun fără interes.

Vezi?

Nu sunt singura.

Hai, mă, pe bune, voi, femeile, vedeți lucruri și acolo unde nu sunt!

De cele mai multe ori, sunt.

OK, să zicem că așa e. Ce pot să fac eu pentru asta?

- Să nu faci partajul, încă. - Dar nu pot!

Tată, tu înțelegi că e ceva dubios cu omul ăsta?

Înțeleg că…

o urăști pe mama și vrei să scapi cât mai repede de ea,

dar mai așteaptă un pic.

Și nu face asta cu ajutorul lui Lucian, te rog!

Dacă te roagă, înseamnă că are motivul ei.

- Păi și cu copilul ce facem? - Păi și copilul, ce?

Crezi că nu se nasc copii la țară și nu cresc bine?

- Păi da, dar… - Da, dar Livia are dreptate.

- Intuiția feminină nu dă greș. - Ei, asta e!

Vrei să ne certăm?

Nu.

Fac cum spuneți voi.

Tu tot n-ai plecat!

Cred că asta-i doar treaba mea.

Mă așteptam să fii mai înțeleaptă.

Ca tine?

Eu sunt unică, draga mea.

Așa e, Martha. Ești unică.

Paul are nevoie de liniște.

Iar prezența ta îl tulbură prea tare.

Niciodată nu m-ai plăcut.

N-am fost suficient de bună pentru fiul tău.

O simplă fată de provincie.

Nu crede că sunt așa de snoabă!

Aici nu e vorba de rangul social,

ci de tine.

Tu!

Tu, ca persoană.

Puteai să fii și Regina Angliei, că tot nu te-aș fi vrut pentru Paul.

De ce?

Pentru că-l faci să viseze.

Și ce rău în asta?

Ce e rău în asta?

Pierde prezentul.

Pierde dorința de a fi mereu puternic, de a fi mereu primul.

Asta e important pentru tine!

Absolut.

Asta înseamnă să fii un Andronic.

Trist.

O să rămâi singură, Martha.

Nu! Fiul meu e mereu alături de mine.

Nu și dacă o să afle tot.

Știe destule și văd că e tot aici.

Mai vedem noi!

Sunt curios. Cum ai falsificat probele?

- Domnule, jur că n-am falsificat nimic! - Și cu plicul ăla ce e?

Sunt bani de la Andreea, nu?

O datorie.

Dacă nu spui, mergem la Poliție.

Nu, vă rog eu frumos, nu mă duceți la Poliție!

Andreea nu e fata lui Paul Andronic, nu?

Andreea este fata tatălui ei.

Am schimbat probele de sânge ale lui Paul Andronic

cu cele ale tatălui natural al Andreei.

Atâta tot.

Bun!

M-am răzgândit. Cred că ar fi mai bine să mergem la Poliție

să spui toată povestea.

Domnule, dar am vorbit că nu mergem la poliție! Fac orice!

- Orice? - Da.

- Uite, luați banii ăștia. - Nu.

Vreau să te ocupi de raportul toxicologic al Monei Andronic.

- Nu, asta nu pot. - Ba poți.

- Nu pot, că nu mă ocup… - Nu-ți dai demisia,

rămâi în oraș și te ocupi de raport.

- Dar nu mă ocup eu de el… - O să te ocupi. Nu-ți cer nimic ilegal.

Vreau doar să amâni raportul final să am timp să rezolv cazul.

Dacă nu faci asta, mergem la poliție.

Nu, că dumneata ai ceva cu poliția asta!

Ești sigur?

Avea toate motivele.

Mai ales că Paul nu e un om stabil.

I-am văzut multe ieșiri.

Multe.

Și ce crezi, că și-a pierdut cumpătul?

Probabil că da, când a aflat că eu sunt tatăl copilului.

Și crezi că ăsta n-ar fi un motiv pentru care Mona s-ar sinucide?

Eu am vorbit cu ea cu o zi înainte.

Și se temea de Paul, să nu afle.

Dar își dorea copilul ăsta cu orice preț și se gândea să fugă.

Să fugă?

Eu, bineînțeles, i-am zis c-o ajut.

Știi, eu nu cred că un om care vrea să păstreze un copil

și vrea o viață normală pentru copilul ăla

și vrea să fugă din mediul ăla,

s-ar sinucide.

Nu cred.

- Ce crezi? - Poate e o decizie de moment.

O decizie luată în disperare.

Sau din frică.

Pentru ea, pentru copil…

Știa foarte clar de ce e capabil Paul.

Da. Scuză-mă puțin.

Alo, da?

Și cât o să dureze?

Bine, mersi mult. La revedere.

Se pare că Paul o să rămână liber.

Raportul se amână.

Se pare că cineva, în laborator, a contaminat probele.

Și acum trebuie s-o luăm de la capăt.

Laura, ce cauți aici? E ziua ta liberă.

Tu mi-ai trimis banii, eu ți-i dau înapoi.

Uite. Să mă tai de pe caiet.

Laura, te rog frumos să-i iei, că ai nevoie de bani în perioada asta.

Pentru doctor, pentru lucrurile care trebuie cumpărate…

Mulțumesc mult. Chiar mă ajută.

Nu știu când o să rezolve Dorin cu partajul ăla.

Bă, dar cum să plece din casa aia așa, cu mâna goală?

N-a luat și el un tablou scump, un sfetnic, ceva?

- Un sfeșnic, mă, un sfeșnic! - Sfeșnic!

Dacă nu m-a născut mama direct în vilă!

Și nici la școală nu te-a trimis!

Laura, mai bine să nu ia niciun ban de la zgripțuroaica aia,

decât să zică iar că v-a făcut și v-a dat…

Și nu merită și el bani la cât a suportat-o?

Lasă, că n-au ei nevoie de banii ei!

Dar acolo, să-i dea ceva, că la câți au ăia…

- Nu vreau mila nimănui. - Păi nu-i de milă. Pentru copil.

Așa credeam și eu. Dar asta vine cu niște obligații.

Exact.

Și lasă că muncesc ei și fac bani pentru copil!

Da, ea muncește, că Dorin… Mai are un pic și iese la pensie.

Nesimțitule!

- Mai are. - Cât?

Știi ceva? Taci, că nu e treaba ta!

Laura, copilul îl crește satul.

Și mai suntem și noi, e și Florica… O să fie bine.

Nu știu, Micki, chiar nu știu.

Speram să-i ofer mai mult copilului decât o margine de șanț.

O să-i oferi, în timp.

Da, și dacă nu, își găsește una cu bani și s-a scos.

Niciodată nu mi-a plăcut de tine,

dar de azi parcă-mi vine să-ți sparg capul ăla!

Auzi, fă?

Ți-am dat să mănânci din oala mea când n-aveai de niciunele.

Fetele tale au crescut la mine pe bătătură. Și acum așa faci?

Da, făi, că ești scorpie, de-aia!

Și ce, ai venit acia să mă ameninți pe mine?

Nu ți-e rușine, fă? Nu ți-e rușine?

Că eu nu te-aș fi spus niciodată!

Ia uite aci ce securistă ești!

Cine era, fă, cu bârfa, la Butimanu?

Că tu turnai, tu erai acolo… de-aia n-ai avut niciodată bărbat!

- De-aia! - Ba pardon!

Mă are pe mine!

Ho c-a venit Burebista acia! Ești cu paloșul, bre!

Ascultă acia la mine.

O vezi pe strâmba asta? Să vezi în doi ani ce zbârcită e!

Mai bine strâmbă și zbârcită la față, decât neagră la suflet!

Fii atentă ce-ți spun.

De azi înainte nici măcar să nu încerci să ne saluți.

Că, ce?

Că, ce? Dau cu mașina peste tine. Știi că sunt în stare!

Băi, umflatule, tu mă ameninți pe mine?

Treci la nutreț, mistrețule! Auzi, Ilie?

Tu știi povestea aia cu cei doi purceluși?

Uite acia. Unu… doi.

Ilie…

Mă, Ilie…

Stai calmă, nu,

nu dau cu mașina peste ea, am zis și eu așa.

Dă-o dracu’, poți s-o faci și trecere de pietoni.

- Nu despre asta e vorba. - Dar?

Mie nu mi-a luat nimeni apărarea niciodată, Ilie.

Niciodată.

Bro, nu ai de ce să te simți vinovat.

Gândește-te ce i-a făcut doctorul lui Paul.

- Măcar atât putea să facă și el. - Da, asta ne mai dă ceva timp.

Oricum sunt convins că, dacă e crimă, e cineva din casă.

Dar cine?

Martha?

Sau Lucian.

Lucian…

Hai că nu mai pot să vorbesc. Ne auzim acasă.

Bine, hai. Pa, pa, pa.

Aș fi vrut să fie și Mihai.

Da, Mihai… na, are treabă.

Da. Are treabă. Ce treabă, nu știu.

Nici eu nu știu. Spune.

OK.

Floppy își vrea partea de acțiuni de la bunicul.

Tata, după partaj, vrea și el partea lui de acțiuni.

Și amândoi sunt ajutați de Lucian.

Care, ce credeți, după, vrea să le cumpere.

Da, pentru că vrea să pună mâna pe tot.

Eu cred că asta a urmărit de la început.

Eu mă întreb dacă nu cumva e mai mult de atât.

Tot ce se poate. Știe să mintă foarte bine.

Iar ai fost pe pontonul ăla?

Știu că ți-e greu, dar trebuie să încerci să uiți ce-a făcut Mona.

Eu nu cred că Mona s-a sinucis.

Despre ce vorbești?

Cineva a vrut ca ea să dispară și eu să plătesc pentru asta.

Nu… nu înțeleg nimic. M-ai pierdut.

Lucian.

El a înscenat totul.

Lucian?

Îl cred în stare de orice, dar chiar să facă o crimă?

Tu nu vezi că vrea să pună mâna pe tot? Absolut tot?

Eu sunt sigur că poate să omoare cu sânge rece.

Sunt sigur!

Hello, hello, hello!

Alo! Pot să știu și eu de ce am fost chemată?

Da. Ai fost chemată fiindcă avem lucruri importante de discutat.

Și nu puteam să le discutăm la masă, să mâncăm și noi, ca oamenii?

- Poți să fii și tu o dată serioasă? - Hai, bine, mă, ce ești așa încruntat?

Mi-ai zis c-o să fii de partea mea și c-o să mă ajuți, da?

Păi, da. Pentru că vreau să fiu de partea câștigătorului, nu?

Fii atentă.

Paul n-a scăpat definitiv de proces.

Vreau să gândim împreună o soluție,

să-l prindem cumva.

OK.

Cu condiția să nu-i lipsească absolut nimic copilului meu.

N-o să-i lipsească nimic.

Și nici mamei.

- Mihai! Salut! - Să-ți fie rușine.

Dintre toți, credeam că tu o iubești pe Adela și-i vrei binele.

- Băiete, de ce-mi vorbești așa? - Ai mințit-o atâția ani de zile,

și când în sfârșit putea să fie alături de familia ei, ce-ai făcut?

- Ai ales banii! - Da… dar nu știu despre ce zici.

Nu știi despre ce zic?

- Ai mințit, nea Mitule. - Eu?

Timp de un an de zile ți-ai bătut joc de Adela!

Eu?

Ai stat și te-ai uitat cum Andreea îi fură viața

- …și n-ai zis nimic. - Eu?

Recunoaște!

Măcar în al doisprezecelea ceas, recunoaște!

Tu și Nuți ați schimbat fetele.

Adela nu e fata ta!

Da…

Adela…

e fata…

lui Paul Andronic.