Original subtitles

Capul sus, fiule. Ești un Andronic.

Nu-i lăsa pe nenorociții ăștia să vadă că ești la pământ, că ei asta vor.

- Mulțumită? - Da, așa te vreau.

Paul, vreau să te întreb ceva.

Să știi că nu te judec. Nu am niciun drept să fac asta,

mai ales eu, care am atâtea păcate pe care tu le cunoști foarte bine.

Dar vreau să știu.

Ai vreo legătură cu moartea Monei?

Să știi că nu contează ce s-a întâmplat între noi.

Noi rămânem o familie. O familie unită.

Noi suntem familia Andronic.

O să angajez un avocat, unul foarte bun.

N-am nevoie de niciun avocat.

Mona s-a sinucis din cauza mea.

Eu merit tot ce mi se întâmplă.

Atunci, dacă s-a sinucis, înseamnă că tu trebuie să te aperi, nu?

Ăștia cred că e vorba de omor calificat.

Pentru asta poți să iei 25 de ani, mai ales că era și gravidă.

Știi că nu era copilul meu?

- Ce spui? - E al lui Lucian.

Prețiosul tău Lucian.

Chiar el mi-a zis.

Chiar înainte de înmormântare.

Drăguț, nu?

- Nu înțeleg! - Lucian e un om periculos.

Și tu l-ai adus în familia noastră.

Am să lupt. Trebuie să te apăr.

Trebuie să luptăm. Te rog!

Paul, trebuie să te scot de aici!

Tu trebuie să pleci de aici, să-ți revii!

Să-ți revii și să lupți! Paul, te rog! Te rog, nu pleca! Paul!

Mitule…

Mitule!

Bă, băiatule, uite acia!

- Uite, îți place ce șosete ți-am luat? - Sunt frumoase!

Sunt frumoase, ai? Hai că le țiu eu atunci, lasă.

Auzi, Mitule? Mitule!

Ce-ai, mă, n-ai somn?

Bre, dar ce zici tu acia de Paulică?

Uite-l, bre, în stare de crimă!

- Dar ce-ai mă, femeie? Ce-ai? - El a omorât-o pe Mona! El!

L-a văzut acolo-șa mozol cu ailaltă, aia așa… și vai de mine!

Măi, Paul e un om bun, se vede pe el, cum s-o omoare?

Om bun, om bun, și uite colo-șa aia a scos tot borhotul din el acia.

Și tu, Mitule, tu când te-ai însurat cu mine, bă, băiatule,

tu credeai că eu o să fiu acolo-șa în stare să-l rezolv pe nenea?

- Te credeam în stare de mai multe! - De-aia m-ai luat de nevastă!

- Dacă știam ce-ți poate pielea… - Ei, ce-mi poate pielea?

Ia zi la mine, ce-mi poate pielea că acia să zici mersi

că-s cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă…

Dă tu acia una mai frumoasă ca mine! Dă tu acia! Nu se ezistă!

Vai de capul meu! Auzi? Lasă ceva la Andreea!

- Ce să facă? - Paul, ăsta… lasă, că e fii-sa, bre!

- Păi ce să lase? - Păi cum, bre, nu se duce colo-șa?

O să facă 30 de ani… Îi dă 30, 20… și uite, 10 tot face.

Mă, dar e nevinovat!

Păi da, nevinovat un 10 acolo-șa…

Să lase că este fata la Paul Andronic

și o să fie până o să moară Paul!

Păi nu, dar Adela e fata lui!

Și uite cum el e închis și Adeluța nici măcar nu știe,

măcar să se ducă acolo lângă el, înțelegi? Să-i aline suferința…

Uite-acia ia să ștergi lăcrimioarele… Dă-te d-acia!

Uite. Andreea e fata la Paul Andronic. Asta e.

Până când o să moară Paulică. Așa.

- Auzi? Auzi, Nuțică? - Zi!

Auzi, Nuțică? Noi trebuie să spunem adevărul, Nuțică!

Înțelegi?

Da, uite, îți trag una în cap

și pe patul de moarte și tu și eu spunem adevărul colo-șa!

Mă spovedesc eu să ajung în Rai.

Păi crezi că Dumnezeu,

după câte păcate ai făcut, te mai ia în Rai?

Ce vorbești? Te face colo-șa

la ce relații am eu cu șeful Dumnezeu, vai de mine!

Ete, când o vedea Dumnezeu… păi ce zice?

„Băi, uite-o pe Nuța mea!

Și mamă bună și soție ezemplară”, nu?

Ia de-acia! Nuța, treci încoace la mine!

„Mamă bună, soție exemplară”…

Ai două fete, una e cu burta la gură și necăsătorită

și cealaltă nici nu vorbește cu tine!

Care cealaltă?

Adela!

- Asta n-a fost niciodată fata mea! - Și-i spuneai „fata ta”!

- Mamă, te-ai sculat? - Ia uite-o și p-asta!

Mi-e foame, ce mănânc?

Ia de-acolo-șa…

bre, sub masă e niște firimituri și ai și niște semințe.

- Ce, mă? - Hai, taci, făi, că acuma viu!

Hai, du-te să… Du-te să dai de mâncare la fată că…

Eu?

Du-te tu, că-i fata ta.

Fir-ar al dracu’ să fie, că tu stai acia să dormi!

- Mă duc… - Unde te duci?

- La balamuc. - Du-te…

Du-te să pot dormi și eu liniștit.

Auzi? Ia și frumusețile.

Du-te de-aci!

- Neața. - Neața.

- Te-ai trezit și tu? - Păi eu mă scol singură, fără ceas.

Aoleu! Dar de ce?

Păi așa se scoală lumea la țară, odată cu găinile.

Deci eu nu m-aș mai fi ridicat din pat azi.

Chiar sunt obosită, pe bune.

Mai întâi înmormântarea, acum domnul Paul e la închisoare…

Nu știu ce să mai cred despre familia asta.

Eu nu cred că domnul Paul e vinovat.

- Nu crezi? - Nu.

- De ce? - Dar ce, tu crezi că e?

Nu știu!

Adică, ei s-au tot certat în ultima vreme.

Și a apărut acum și Ana Maria, iubirea vieții lui…

Nu știu… motive ar fi. Nu știu.

Eu nu cred că domnul Paul e capabil de așa ceva.

- Ia uite! Ce faceți, mă, aici? - Mai încet!

Stați la bârfă?

Hai, mă, puneți mâna și faceți treabă!

Ce treabă, mă?

A început lumea să se trezească prin casă și voi stați la taclale?

Băi! De-aia nu merge țara asta cum trebuie.

Că toți știm să dăm din gură.

Dar când e vorba să muncim, fugim ca potârnichile!

Ia uite, fată, unde era angajatul lunii!

Fă-i un sandviș să tacă!

Hai că mă duc să mă îmbrac să mă apuc de treabă.

Nu… că n-am niciun chef!

Hai, Ico, astăzi este o zi grea, haide!

- Păi când nu e o zi grea în casa asta? - Florico! Fă-mi și mie o cafea, te rog!

Auzi, mă?

De ce nu-ți faci tu singur cafea, dacă tot ești așa iubitor de muncă?

Tu chiar crezi că nu sunt în stare să-mi fac o cafea?

- Măcar știi unde ținem cafeaua? - În frigider!

Auzi?

După mintea asta a ta, Paulică a omorât-o?

- Zi, făi, Paulică a făcut-o? - Nu știu ce să zic!

Nu știu, că dacă rămâne ăsta la pârnaie, ce faci?

Scapă, mă, scapă, stai tu liniștită.

Păi nu știi în ce țară trăim? Găsește el o variantă ceva și scapă.

Făi, Andreeo, ce vorbești tu? Că lui Lascu i s-a pus pata pe el!

Nu e așa… nu te culca tu pe-o ureche!

Dacă ăsta rămâne la pârnaie, s-a dus dracu’ planul nostru!

Oricum acum acționar majoritar este Lucian.

Care Lucian, pletosul?

Păi de ce n-ai zis, făi, fetică, așa?

Păi atunci noi p-ăsta, pe Tarzan ăsta! Trebuie să-l lucrăm bine.

Unde te duci? Făi, unde te duci, că n-am terminat!

Mă duc la tăticul să fac frumos, ce vrei?

Îmi trebuie și mie niște bani.

Păi p-ăia de la microunde i-am dat la doctor…

și n-a rămas că mai trebuie? Și vreau să mă duc și eu la coafor…

Dar tu ai uitat că eu nu mai am card?

Păi și eu ce fac?

Păi nu știu, mămico, te descurci că ești fată isteață. Hai, pa.

Tot eu să le fac pe toate!

O să fie o zi grea.

Aș vrea să trec și pe la Paul,

dar cred că ajut mai mult dacă mă duc la televiziune.

Dar de ce simți tu că trebuie să ajuți?

Nu știu! Poate că în toată nebunia asta

trebuie să fie cineva care rămâne cu capul pe umeri.

Mihai… știu că nu vrei să auzi asta,

dar poate ar trebui să treci și tu pe la Paul.

Nu știu, Adela.

Bine, nu-mi răspunde acum. Mai gândește-te.

Pa.

Paraziții ăștia care sunt la poartă, i-ai văzut?

E plin de ei, e plin de paraziți peste tot!

- Despre ce vorbești? - Tu n-ai văzut?

Sunt paparazzi la poartă, nu i-ai văzut? E plin de ei!

- Nu i-am văzut! - Incredibil!

Dar am văzut că e plin internetul de articole despre Paul!

Dă-mi și mie să citesc.

Nu, e ceva oribil, nici nu pot să citesc așa ceva.

Ia astea de-aici. Ne-am dus dracu’ definitiv.

Mamă, eu te știam mai puternică. O să ne revenim.

Nu, n-o să mai fie ca înainte.

Chiar dacă se dovedește că Paul n-are nicio vină.

Cum adică „chiar dacă”? Ai vreun dubiu?

Nu, nu eu, dar…

Dar, ce?

- Ai aflat ce probe au împotriva lui? - N-am aflat încă, o să aflu.

Fii atentă ce te rog eu pe tine.

Te duci frumos la televiziune,

că trebuie să fie cineva din familie, acolo sigur e haos.

Și ești atentă să nu dea vreunul vreo declarație,

să-l îngroape mai tare pe Paul. Te rog frumos.

- Da, sigur. - Hai, du-te mai repede.

- Da, mă schimb și mă duc. - Așa, bravo.

Dar te rog, calmează-te. O să trecem peste asta, da?

Da. Mersi.

Ilie!

- Ilie! - Da.

Da, doamnă. Spuneți.

Treci aici în fața mea, să vorbesc cu tine ca omul!

I-ai văzut p-ăia cum colcăie la poartă?

Și eu ce să le fac?

Scapi de ei, îi dai afară, pui furtunul pe ei, dai cu mașina,

nu mă interesează, ai înțeles? Te descurci!

Un fleac. Am să-i ciuruiesc.

- Ce faci, de ce n-ai deschis? - Mi-am uitat cheile acasă.

Stai la 10 minute, de ce nu te-ai dus să le iei?

- Și dacă venea cineva între timp? - Inteligentule!

Păi dacă venea cineva, cum îl serveai dacă e închis?

Nu știu, la asta nu m-am gândit.

- Auzi, tu crezi că e vinovat? - Cine?

- Paul Andronic. - De ce?

- Tu nu citești presa? - Nu, mă nu citesc că… stai puțin…

Că n-am avut timp. Gata.

Ce s-a întâmplat?

Paul Andronic e arestat pentru moartea Monei.

A, zicea ceva Sebi că i se pare suspectă moartea Monei,

dar să fie Paul Andronic vinovat? Ia dă-mi să văd!

Ia uite, îl citează și pe frate-meu… Ptiu, dar ce bine arată!

Șmecher frate-tău. A făcut o mega-arestare.

Sau o mega-greșeală.

Nu ții cu frate-tău?

Ce, dacă e procuror, crezi că nu poate să greșească?

Mamă, săraca Livia! Poate are nevoie de ajutor!

Lasă, mă, fata în pace! Las-o în pace!

Nu vezi că nu vrea să aibă de-a face cu tine?

Eu cred că i-a plăcut când m-am dat la ea.

Hai, treci la treabă. Eu nu te plătesc să stai pe telefon.

Hai, gata, la treabă!

Hai odată!

Act Smart Media Group. Nu, n-avem nicio declarație de făcut.

Act Smart Media Group. Așteptați un pic.

Te rog, Livia, ajută-mă. Nu mai pot.

Trebuie să fug la Știri. M-a trimis Lucian.

- Toată presa ne sună. - OK, da, sigur.

- E în apel? - Da.

Act Smart Media Group.

Nu, nu avem niciun comentariu. La revedere.

- Lucian e? - Da, zis să nu fie deranjat.

Poate-ți deranjez eu ție una! Marș de-aici!

E nevinovat, OK? La revedere!

Ce faci, tata, cum ești?

- Alo, mă auzi, tata? - Nu trebuia să vii aici să mă vezi așa!

Cum să nu vin? Ești tatăl meu, e normal să vreau să-ți fiu alături, nu?

Da, știu, dar ar fi fost mai bine să nu…

Tata, am venit pentru că vreau să te ajut.

- Îți mulțumesc dar nu, n-am nevoie. - Tata, o să fie bine, da?

O să ieși de aici și trebuie să te întorci

să lupți pentru locul tău de la televiziune.

Sincer… nu-mi arde de asta acum, crede-mă. Nu mă interesează.

Uite, m-am gândit la ceva, da?

Pentru tine, vreau să încerc să mă apropii de Lucian.

Vreau să stau tot timpul cu ochii pe el. E o idee bună, nu?

Andreea, crede-mă că nu mă interesează. N-am nevoie.

Să știi că eu sunt de partea ta, indiferent de ce s-a întâmplat!

- „Indiferent de ce s-a întâmplat”? - Da!

- Adică și tu crezi că sunt vinovat? - Nu, normal că nu!

Am zis că nu! Tata, pune ăla înapoi! Nu!

Nu, nu se poate. Am zis că nu.

Dacă spun „nu”, e „nu”.

Hai că te sun eu imediat.

- Ce faci, dragă mătușă? - Mona era însărcinată cu copilul tău?

- Să înțeleg că ai fost la Paul! - Nu te mai juca cu mine!

Spune-mi adevărul! Ce-a fost între tine și Mona?

Absolut nimic, a fost doar o noapte de sex.

Ești nesimțit!

Hai să vorbim civilizat la birou, ce zici?

Ascultă-mă bine, Luciane.

Dacă nu-l ajuți pe Paul, pentru mine nu mai exiști!

Martha, eu am un trust de condus, iar Paul e o cauză pierdută.

Și chiar dacă iese din închisoare și se întoarce aici,

o să păteze reputația trustului. Eu m-aș mai gândi în locul tău.

- Când se întoarce, nu dacă se întoarce! - Când…

O zi frumoasă!

Dumnezeu s-o odihnească!

Hello?

Bre, dar nu e nimeni acia?

Bre, e sat fără câini acia.

Aoleu! Vai de capul meu!

Așa.

Vai de capul meu!

Vai de mine!

Bre, ce ți-e viața asta, bre, că ea în pământ, el la pârnaie

și iată acia… mobilă!

Dar ce-are acia…

Ce cearșafuri și… vai de capul meu!

Haide că… dă-te dracu’ de-aci.

Ia… bre…

Mitule, drăguțule!

Hopa! Ia de-acia! Să te văz!

Iată!

Știft…

Bre, ce-i asta?

Bre, ce e asta? Bre!

Asta e…

frumusețe, bre, ce-i acia!

Vai de capul meu!

Vai de mine!

Ăsta are 1-2-3-4-5-6… vai de capul meu!

Dar ce pietre… Cine poartă așa, bre? E prea mult!

La mine e mai pe clasic, nu merge!

Dar e… e…

Îmi trebuie și mie niște bani.

Păi p-ăia de la microunde i-am dat la doctor

și n-a rămas că mai trebuie?

Și vreau să mă duc și eu la coafor.

Dar tu ai uitat că eu nu mai am card?

Păi și eu ce fac?

Nu știu, mămico, te descurci. Ești fată isteață. Hai, pa!

Așa…

Mona…

fata mea…

Te pupă Nuța!

Să iau florile…

Doamne!

Vai de capul meu!

Ce faci acilea, fată?

Hai, fă, Floareo, tu nu vezi că mă reculeg și eu acia?

Că mă arde sufletul, Doamne!

Aoleu, săraca doamna Mona!

Fă, ce doamnă era! Că m-a luat un dor acia…

Auzi? Sper că n-ai pus mâna…

Că mă duc să-i adun lucrurile, să i le pun bine.

Ce vorbești? Cine, eu?

Fată… Floareo, hai că ne cunoaștem de-o viață!

Tocmai de-aia, că ne cunoaștem de-o viață!

Ia, întinde palmele! Arată palmele, amândouă!

- Hai, arată palmele! - Uite acia!

Întoarce-te cu spatele!

- Mâinile sus! - Vai de capul meu!

- Ce te-ai tras! Ai slăbit! - Necazurile, Floareo…

Bine, hai, dă-i drumul!

Dar tu ajungi să mă tratezi ca pe-o infractoare?

Hai, hai! Dă-i drumul de-aici!

- Dă-te dracu’… - Stai!

Ce te sperii, fată, așa? Hai că ai o pată pe pălărie.

Hai, dă-i drumul! Hai, mișcă-te. Hai că te conduc.

Și dă din picioarele alea!

Hai.

- Ce-i cu ăsta acia? - A venit să te ia pe tine!

Domnu’ procuror…

Cu ce ocazie p-acia?

Am și eu o anchetă în desfășurare.

Eu n-am făcut nimica.

Lasă-mă, Nuți, că nu cu tine am treabă.

Te rog frumos, poți să aduci toți membrii familiei până aici?

Am niște întrebări de pus.

Din păcate nu sunt toți acasă. E doar doamna Delia și eu și Florica.

Deci, bre, eu pot să plec de-acia, nu?

Bre, Sebastiene, succes! Să prinzi criminalii, bre, mămică!

Paul…

Cum ești?

Ce-ai făcut, Paul?

Ce?

Ai omorât-o pe Mona?

Cum poți să mă întrebi așa ceva?

Toată lumea crede că tu ești vinovatul.

Și tu ce crezi?

- Ce crezi tu? - Nu știu, nu mai știu nimic.

- Nu știi? - Îmi pare rău, nu trebuia să vin.

- Ce crezi tu? - Nu vreau să-ți fac rău. Iartă-mă.

Te-am întrebat ceva. Ce crezi tu? Ana!

Ana!

Ana!

Vreau să dau un telefon!

Vreau să dau un telefon, acum!

Ce se mai scrie despre el?

- Despre cine? - Despre Paul.

De ce crezi că mă interesează? Îmi aduci și mie, te rog?

- Mersi. - Bro, vorbești cu mine.

Adică… Se vede de la o poștă că te interesează subiectul.

Chiar dacă te prefaci că nu-ți pasă, știu că ții la el.

- Știi? E ciudat. - Ce?

Ce dovezi ar putea să aibă ca să-l țină în arest pe Paul?

Păi, hai să ne gândim.

La prima vedere… pare un caz clar de sinucidere.

- Poftim. - Mersi.

Lascu ar trebui să aibă niște probe concrete la dosar.

Altfel, nu l-ar ține nimeni în arest preventiv pe Paul Andronic.

Doar dacă au descoperit ceva la autopsie.

Crezi?

Nu știu. Altfel nu văd nici eu de ce l-ar ține acolo.

Tu crezi că Paul a fost în stare s-o omoare pe Mona?

Dacă tu nu ești convins,

tu, care ai avea toate motivele să-l urăști,

nu cred.

Tot de-ăla?

E mai ieftin. Astea-s noi, astea.

- Ia vezi. - Ia vezi, mă!

Mamă, dar mai mare n-aveau? Nu cred că are loc.

- Cine-i ăsta, mă? - Nu știu.

Stai, că vine la noi.

Ia uite-l, bă!

Salut, băieți.

- Hai, noroc. - Salut, frate.

Aveți idee, Dorin Drăghici?

Cum? … Drăghi… cum?

- Dorin Drăghici, stă pe-aici prin zonă? - Dorin…

- La una din casele astea. - Nu știu, nu-mi amintesc.

Nu?

Auzi?

Ia vezi, acum îți amintești?

Parcă așa, un pic.

Nu știu, eu nu-mi aduc aminte deloc, nimic.

- Ăsta nu-și amintește nimic. - Nimic!

- Nici tu. - Ajută-l.

Bine, mă. Ia vezi, acuma?

Bă, parcă era…

Aici e, mă.

Nu e bă, acolo! Boss, asta e casa.

- Aici, e! - Asta e casa.

- Ți-am zis eu. - Hai, mersi.

- Hai să trăiești. - Mai treci pe la noi.

- Hai, să-ți dau o bere. - Hai, că-ți dau și eu.

- Ba nu, eu! - Hai, mă, că-ți dau!

Dorin!

- Salut. - Lucian, nu?

- Chiar eu, da. - Ce cauți pe-aici?

- Am venit să vorbim ceva. - Nu vrei să intri în casă?

- Nu, că nu durează mult. - OK.

Vreau să vorbim despre divorțul de Delia și despre partaj, implicit.

Ce treabă ai tu cu partajul?

- Știu că ea nu e de acord cu asta. - Așa, și?

Te ajut eu cu avocați, te susțin, cu o singură condiție.

- Care? - Să-mi vinzi mie acțiunile tale.

- La un preț bun. - La un preț foarte bun.

Tu chiar vrei să-i aduci în sapă de lemn pe oamenii ăștia?

Ce-ți pasă ție de ei?

Uite ce ți-au făcut.

La mine n-a fost chiar așa. Adică, la mine exilul e voluntar.

În fine, o să iau în considerare propunerea ta. Îți mulțumesc.

Sper să te hotărăști mai repede. Acum e momentul să acționăm.

Batem palma?

Care era relația între Mona și Paul? Se înțelegeau?

- Ce vrei tu să dovedești? - Te rog, răspunde-mi.

Sau, ce?

Sau te pot acuza că îngreunezi ancheta.

Lasă chestiile astea și zi-mi ce vrei să afli.

Dacă Mona și Paul aveau probleme în cuplu.

Normal.

Erau căsătoriți.

Bună asta!

Și de ce natură erau certurile dintre ei?

Chestii normale, de cuplu.

- Poți să-mi spui ceva de copilul Monei? - Și-l dorea foarte tare.

Și Paul? Ce părere avea despre asta?

Paul nu-și mai dorea copii.

După eșecul cu Andreea, cine și-ar mai fi dorit?

Se certau des din motivul ăsta?

Da. Dar asta nu înseamnă că Paul a omorât-o.

Poți să-mi spui te rog…

Paul e un bărbat gelos?

De ce-ar fi Paul gelos?

Poate…

copilul…

nu era al lui.

Ce-i prostia asta? Al cui ar putea fi copilul?

Mona avea un amant?

Mona îl iubea foarte tare pe Paul.

Și nu-ți permit să-i întinezi memoria, ai înțeles?

OK, iartă-mă.

Îți mulțumesc c-ai venit așa repede.

Sigur. Oricum voiam să trec pe aici după ce terminam la televiziune.

Adela…

tu ești singura persoană în care am încredere.

Spune-mi ce pot să fac.

Am hotărât să mă apăr.

Nici nu-mi trecuse prin minte că n-o să-mi dea drumul imediat.

Dar se vede treaba că toată lumea crede că sunt capabil de crimă.

Chiar și Ana Maria.

Ana Maria crede că ești vinovat?

Bun. Am nevoie de un avocat. Un avocat bun.

Adică Mihai.

Vorbești tu cu el, pentru mine?

Pot să încerc.

Tu ce crezi despre toată povestea asta?

Paul sunt sigură că nu tu ai făcut asta.

Măcar atât.

Ia zi-mi, Florica, de cât timp lucrezi tu aici, în casă?

Păi să tot fie… de prin iarnă.

Din iarnă?

Și ai observat ceva suspect în comportamentul Monei?

- Era depresată. - Depresivă? De ce era depresivă?

Nu știu, dle, ce crezi că eu mă bag așa în sufletul omului?

Doar nu-ți închipui că mi-a spus mie femeia ce probleme are!

Bine, dar tu de unde știai că e depresivă?

Păi câteodată îi era greu și să se dea jos din pat.

Și cu Paul cum se înțelegea?

Domnul Paul, na!

Iar ai apărut?

Sărut-mâna.

Îmi pare rău, dar sunt obligat să fac această anchetă,

Și cum dl Paul este principalul suspect,

credeți-mă că e în interesul dvs

să ne mișcăm cât mai repede ca să poată să iasă din arestul preventiv.

Din cauza ta și a obsesiilor tale cu familia asta,

am înmormântat-o pe Mona fără Paul acolo.

Pentru asta n-am să te iert niciodată! Ieși afară imediat, nu ai nicio dovadă!

Doamnă, nu vreți să vorbim între patru ochi?

Nu am ce să discut cu tine!

Ascultați-mă. Sunt sigur că vreți să auziți ce am de spus.

Sunt sigur.

Bine, vino cu mine.

Florica, liber, da? Mergi la treaba ta.

Îți place? Am pus și de mămăligă.

- Iar mâncăm varză cu mămăligă? - Da, pentru că nu prea sunt bani.

- Ce, ai altă opțiune? - Poate că am.

- Te referi la partaj? - Exact.

Da. E dreptul tău.

Dar Delia are bani de avocați scumpi și o să te calce în picioare.

Iar tu n-ai nici măcar un leu de aruncat prin tribunale.

Poate că am.

A venit pe la mine, m-a contactat Lucian.

Nepotul ăla al Marthei. Ăla de conduce televiziunea acum.

Și mi-a făcut o propunere de nerefuzat.

Păi, zi, nu mă ține în suspans.

A spus că-mi dă el bani de avocați foarte buni,

dacă după partaj îi vând lui acțiunile.

- Pe bune? - Exact. Pe bune.

Mi-a zis că mi le cumpără la un preț foarte bun.

Dorin, dar asta e foarte bine!

Gândește-te la copilașul nostru, putem să-i oferim un viitor fără griji.

OK. Înțeleg.

Problema e alta. Dacă fac chestia asta și sunt de acord cu ea,

îl îngrop definitiv pe Paul.

Lasă că și el voia să-ți cumpere acțiunile după partaj,

ca s-o îngroape pe soră-sa.

E care pe care în familia aia, să mor eu!

Hai te rog eu, te rog eu frumos să nu mai vorbim urât de față cu bebe!

- „Să mor eu” e urât? - Da, mi se pare ușor vulgar.

Vulgar ești tu, să mor eu!

Laura!

Laura!

Sper că te-ai dus după mămăligă, da?

Mulțumesc că ai venit.

Părea urgent din mesaj.

Da, a venit Lascu și ne-a luat la întrebări.

- Asta e treaba lui. - Da, dar Paul e nevinovat!

Cu toate astea, el trebuie să-și facă meseria.

- Bine, dar ce ne facem? - Cu ce?

- Cu Paul. - De ce mă întrebi pe mine?

Dar pe cine vrei să întreb? Nu ești tu avocatul nostru,

al lui Paul, al familiei? Nu deții tu acțiuni la televiziune?

Cum de ce te întreb pe tine? Pe cine vrei să întreb?

Da.

Trebuie să așteptăm rezultatul anchetei și dacă se ajunge la proces…

„Dacă”! Paul e nevinovat!

Trebuie să respectăm legea.

Tu vorbești despre asta?

Cu ce te-a ajutat pe tine că ai respectat legea, ia zi!

Martha a rămas nepedepsită și Bebe a plătit pentru tot.

Știi foarte bine că Bebe putea să nu tragă.

Și da, Martha a scăpat. Mă gândesc în fiecare zi la asta.

Dar nu pot să-mi fac dreptate de unul singur.

Ar însemna s-o pierd pe Adela.

Și tu ai ales iubirea.

Da, Delia. Am ales iubirea.

Bine, dacă-ți permiți așa… Ce să zic?

Auzi? Atunci, la Butimanu,

testul de paternitate pentru Andreea cum l-ai făcut?

Dar de ce? Ai început și tu să suspectezi ceva?

Știu că nu e un moment bun, dar eram curios.

Hai, recunoaște

că și tu crezi că Andreea n-are ce căuta în familia asta.

Hai să rămână între noi doi discuția asta.

OK.

Avem alte priorități acum.

- Deci, cum l-ai făcut? - Păi am fost la ele, la Butimanu.

Așa, și?

Și după ce a plâns cu lacrimi de crocodil…

Poate frate-meu vă crede pe cuvânt, dar eu am nevoie de dovezi. Un test ADN.

O șuviță de păr.

Mi-a dat o șuviță de păr.

Și părul cum l-ai luat? L-ai tăiat tu?

Eu? Să pun mâna pe aia? Nu!

Și-a smuls niște fire de păr și mi le-a pus într-un șervețel.

Și ești sigură că era părul ei?

Nu știu sigur dacă era părul ei sau nu,

dar să nu uităm că ea a mai făcut un test de sânge după aia, la IML.

Dacă ne convine sau nu, am rămas cu ea legată de gât.

Da.

Asta, dacă nu cumva tu te-ai prins de șmecheria pe care au făcut-o.

Hai, zi, că ți se vede în ochi că știi ceva!

Nu spun nimănui, jur!

Oricum îți mulțumesc anticipat dacă tu, într-o zi, la un moment dat,

o s-o demaști pe nenorocita asta.

La revedere, Delia.

Mulțumesc mult, Mihai!

- Vino încoace! - Ce-ai fată?

Toate diamantele le cumpăr pentru tine!

- Toate diamantele… - Hai c-ai luat-o razna!

Ce vrei, m-ai luat cu concertul acum… ce vrei?

Am făcut rost de bani!

Ei, na! Cum așa?

Jegoasă rău, văd.

- Vezi să nu orbești! - Ce-i, mă, tinicheaua aia?

Ce vorbești? Diamante, Andreeo! Știi cât valorează astea? Milioane!

- De unde ai, mă, ăla? - De la…

Mona…

Tu nu ești zdravănă la cap? L-ai furat?

Păi se pune c-a fost pomană.

Ce-i trebuie lu’ decedata diamante pe lumea ailaltă?

Zău, nici nu știe ăștia că nu mai e tinicheaua, înțelegi?

Fii atentă acia la mine. Iei ăsta acili-șa,

te duci acolo-șa la amanet, unde duceai brățările alea de le ciordeai…

- Ce să fac? Nu prea cred! - Hai, ai uitat de unde ai plecat?

Ia de-acia!

Eu nu pot să cred că am ajuns în același punct din care am plecat, da?

Parcă noi ne-am băgat în tot rahatul ăsta

ca să nu mai facem porcării de-astea ca să supraviețuim.

Hai, vorbă lungă, sărăcia omului, bagă colo-șa…

Ai altă variantă?

Doamna Mona, eu sunt, să știți! Am venit să schimb lenjeria!

Vai de mine! Hai că o să vie și vremuri bune!

Hai cu veselie înainte marș!

Toate diamantele…

Hai, zi ce-ai de zis.

Doamna Martha,

familia Andronic a scăpat ca prin urechile acului, de foarte multe ori.

Numai că de data asta am probe suficiente ca să obțin o acuzare.

Ție nu ți-e rușine să faci afirmațiile astea?

Nu. Pentru că, în urma raportului toxicologic,

în corpul Monei, nu s-au găsit pastilele pe care le-am găsit la locul crimei.

Bun.

Spune! Ce vrei să zici? Zi pe românește!

Pe românește, sinuciderea a fost o înscenare.

Auzi, nu vrei tu mai bine să aștepți să se termine toate testele

înainte să tragi concluziile astea?

Păi și ce să fac, doamnă, să risc să-mi fugă suspectul?

Am auzit suficient.

Ești liber, poți să pleci.

Eu plec, dar să știți că noi doi ne mai întâlnim.

Cât de curând. Sărut-mâna.

- Mihai! - Ce faci, nea Mitule?

Păi uite, repar și eu poarta să nu mă mai gândesc.

- La ce? - Păi cum, la ce? La Paul.

- Crezi c-o să scape? - Nu știu.

Doamne!

Dar el n-a făcut nimic.

Adică, cum să stea închis fără să-și vadă fata?

- Andreea? - Departe de fata lui…

- Nea Mitule, de Andreea e vorba? - Da…

Nea Mitu, noi doi trebuie să vorbim într-o zi.

- Despre ce? - Despre Paul.

- Păi ce să vorbim? - Multe.

Păi dar eu nu știu nimic, adică eu n-am văzut nimic,

eu nu știu dacă… dacă el…

Nea Mitu… nu despre Mona.

Eu vreau să…

Mă iertați.

- Da, Adela. - E Adela?

Ești acasă? Vreau să vorbim un pic.

- Nu sunt acasă, dar ajung repede. - Bine, ne vedem la tine.

Dar despre ce e vorba?

Prefer să vorbim față în față, nu la telefon.

- E despre Paul? - Vorbim acasă. Te pup, pa.

Bine, hai că vin.

- A fost Adela? - Da.

- S-a întâmplat ceva cu Paul? - Nu, n-a pățit nimic Paul.

Nea Mitu, eu trebuie să plec, dar noi doi o să vorbim într-o zi.

- Și deschis. - Dacă vrei, vorbim.

- Nu știu despre ce, dar vorbim. - Bun. La revedere, nea Mitu.

La revedere, Mihai.

Florin!

Florin!

Tu ce mai faci, Florine?

Stau.

- Cum îți e ție aici, în casă? Bine? - Mie-mi plăcea mai mult la Mihai.

În casa asta mi se pare că totul e foarte ciudat.

Așa e când e avere mare la mijloc.

Cam cât de mare?

Tocmai asta voiam să discutăm.

Tu trebuie să deschizi un proces de reîmpărțire a acțiunilor, înțelegi?

Dar eu nu știu să fac de-astea.

Eu habar n-am.

Păi de asta sunt eu aici, să te ajut.

- Pe bune, m-ai ajuta? - Bineînțeles.

Mersi, Lucian, ești de treabă.

Rodica!

Da, doamnă.

- Să-mi aduci te rog o pastilă de cap. - Sigur, doamnă.

Pastila de cap, doamna Martha.

Pastila de cap.

Ești nostalgică?

Uite, mă uit pe niște poze vechi.

E incredibil.

Și eu și Paul ne credeam invincibili.

Așa am fost crescuți, să avem foarte multă încredere în noi.

Da.

Habar n-ai…

cât de intimidat eram când te vedeam pe tine și pe Paul.

Adevărul e că, atunci când ești sărac,

nu prea știi cu ce se mănâncă încrederea de sine.

- Mersi c-ai venit singur, de data asta. - N-am avut de ales.

Dacă s-a întâmplat ce s-a întâmplat între noi,

în momente din astea trebuie să rămânem uniți, nu?

Delia, de fapt, eu am venit

să spun că aș vrea să grăbim divorțul și partajul.

- Asta era? - Da.

Doar n-ai crezut că am lăsat-o moartă.

Acum?

Tu nu vezi prin ce trece familia asta? Tu nu vezi ce-i cu noi?

Tot timpul, există un motiv. Nu mai vreau să aștept, pur și simplu!

Livia, ai auzit! Uită-te și tu ce-i faci fetei ăsteia!

Sincer…

nu mă mai aștept la nimic altceva din partea voastră.

Faceți ce vreți. Dați-vă în cap, în judecată…

ce vreți voi.

Pe bune, nici nu mă mai interesează.

Dar e foarte trist că Luca a avut dreptate.

Voi nu ne meritați iubirea.

Livia, stai puțin!

Eu cred că cel mai bine este

ca avocații mei să ia legătura cu avocații tăi.

Nici n-ai venit bine și stai!

Lasă-mă în pace!

Dac-ai avea tu grețurile mele măcar o zi, după aceea vorbim!

Dar cine te-a pus să faci copil? Vezi?

Dacă n-ai stat pe distracție cu tataia, acum vă jucați de-a mama și de-a tata!

Ai noroc că sunt prea obosită, că altfel îți dădeam un șut…

- Ce faci, de ce te iei de fată? - Păi nu vezi că stă?

Ce vrei să facă, tu nu vezi că e însărcinată?

Dar eu nu-s însărcinat? Păi la câte sarcini îmi dai…

Hai, Laura, du-te acasă că ești obosită.

- Nu! Că nu te las singură! - Păi nu, că-l am pe Adi, mă ajută el.

- Păi nu-i tura ei? - Ce tură, mă, ce tură?

Tu ești aici la întreprindere, unde te crezi?

Nu, dar nu-mi convine. Asta vine din an în Paști și mai mult stă

și eu vin, car ca nebunul și îmi iau și același salariu!

Da, dar tu ai și bonuri de masă! N-ai vrut tu bonuri de masă?

Atât?

Și dacă mai comentezi, îți tai din salariu.

Bonuri de masă e perfect, mulțumesc.

Să știi că are dreptate. Nu prea mai fac nimic pe-aici.

Hai, lasă asta. Auzi, știi ce m-am gândit?

Să-ți mai măresc puțin salariul.

Miki, ai înnebunit? Tocmai ți-am zis că nu fac nimic!

Stai să vezi la ce m-am gândit. Mă gândeam să ți-l măresc puțin

ca să ai mai mult când îți iei ajutorul de la stat

pentru concediul de maternitate.

- Eu la asta nu m-am gândit! - Lasă că m-am gândit eu.

Mulțumesc!

Mihai!

Știu că n-o să fii de acord, dar trebuie să te rog,

pentru că tu ești singurul care mai poate să facă ceva.

Știu că-l urăști pe Paul, dar măcar du-te la el

și încearcă să-l ajuți pentru că doar tu poți să…

Bine.

Mă duc.

Nu mă așteptam să fie așa ușor.

- Vezi că doar pentru tine o fac. - Mulțumesc.

Chiar înseamnă foarte mult.

Paul are nevoie de un avocat bun și doar în tine are încredere.

Eu o să mă duc până la Izvorani să văd cum e Ana Maria.

Auzi?

Tu crezi că Paul e vinovat?

Nu! În niciun caz! Paul nu e în stare de crimă.

Bine, hai, fugi.

Ce faci, bro? Te duci la Paul, să înțeleg?

- Cum așa? - Dacă Adela e fata lui Paul…

Nu vreau să mă urască pentru că nu i-am ajutat tatăl.

Înțeleaptă decizie.

Se vede că ai stat foarte mult timp pe lângă mine.

Taci, bă!

Forțosule! Hai…

Nuțico!

Nuțico, noi amândouă suntem din Butimanu, nu?

Am fost suori de suferință. N-am avut de niciunele.

Știam că suntem săraci, dar măcar aveam onoare.

Păi da, făi, și n-avem?

Păi n-avem! Cum să furi, băi, Nuțico? Cum să furi?

Auzi? Tu n-ai țiglele pe casă? Ce-ai, bre?

Păi dar nu m-ai perchiziționat, acolo-șa?

- N-ai văzut, bre, că n-am furat? - Ba ai furat!

Ai furat colierul lu’ doamna Mona!

Floareo, ia vezi că schimb foaia acia.

Ia vezi! Una cu una face doi! Ai dovezi?

Te-am prins în fapt, când ieșeai din cameră de la doamna Mona!

Și pe urmă te-am văzut când îi dădeai colierul lu’ Deea!

Bre, asta-i calomnie! Vezi că e Cod Penal articol 507

se pedepsește cu pârnaie, bre, corecțională de la 3 luni la un an!

Râzi ca proasta, că mai iei și amendă! E 4.000 până la 10.000 de lei!

Că mă enervezi acia! Vezi că-ți trag doi pumni în cap, de…

Cui să-i tragi tu doi pumni în cap? Mie?

Uită-te bine la mine, că eu n-am luat o palmă în viața mea!

Tu ai senzația că eu te las să pui mâna pe mine?

- Aoleu! - Nemernico!

Ce dracu’ tot vorbești tu acolo?

Măi, gata! Ce vă certați așa, ca la ușa cortului?

Florico, dacă Nuțica a furat ceva,

o să-ți aducă imediat ce-a furat.

Dar acum lasă-mă să vorbesc cu muierea mea.

Mitule! Pentru tine plec, să știi. Pentru tine.

Dacă n-aduci colierul, te spun să știi!

Auzi, Floareo? Vezi că-mi tremură acili-șa chiloții pe mine! Dă-te dracu!

Nuțică, mai taci odată dracului din gura aia!

Să ai grijă de tine. Pari cam obosită.

Și răcită.

Îți făceam un ceai, dar…

Și o să te simți bine.

- Florico, ești bine? - Nu! Nu sunt bine deloc!

- Dar-ar dracii să fie… - Ce-are, mă, asta?

Oare să fie Paul capabil de o crimă?

Hai, mă, Ana, vorbim de Paul al tău!

Eu nu cred că-l mai cunosc pe Paul.

În 20 de ani omul se mai schimbă.

Adela!

Ce mă bucur să te văd!

Vă las să vorbiți. Eu mă duc să stau cu ochii pe Martha că e pe calmante.

- Ai un minut? - Pentru tine? Oricând, sigur!

Spune-mi.

- Ce-ai furat, Nuțică? - Bre, mă doare capul.

- Lasă-mă că doare capul… - Nuțică!

Bre dar… ce vrei? Niște… tinichele.

Nuțică…

Deci ai furat!

Deci ai furat! Ai furat!

Nuțică, e mare păcat să furi de la mort!

Să te duci să le dai înapoi, tinichele, bijuterii, colier, ce-o fi!

- Mitule… - Ce-o fi!

Stai, bre, nu te mai enerva că ți-am zis că duc…

Mitușu… bre, zi-mi și mie ce mai face decedata cu tinichele pe lumea ailaltă?

Mă, să te duci, mă, să le duci înapoi, mă!

Nuțică! Încă mă mai uimești.

Știu toate relele pe care le-ai făcut și totuși

încă mă mai uimești!

Unde vrei să ajungi? Care e limita, care?

Tu vrei să mă omori?

Hai să-ți pap nasul!

- Auzi, tu mă lucrezi pe ascuns? - De ce spui asta, dragă mătușă?

Fii atent. Dacă nu eram eu,

rămâneai un amărât de prezentator de știri la o televiziune locală!

Martha, hai să ne calmăm puțin, te rog,

n-aș vrea să te enervezi, dacă te superi faci vreo comoție…

- E o amenințare? - Nu.

Sunt doar grijuliu cu tine.

Fii atent. Dacă ai avut de a face cu moartea Monei,

o să plătești pentru asta!

Am vorbit cu Paul. E dărâmat.

Mi-a spus că l-ai întrebat dacă e vinovat de moartea Monei.

Cum poți să crezi că Paul e în stare de crimă?

Nu știu ce să mai cred. Sunt foarte bulversată.

De ce? S-a întâmplat ceva?

Nu știu dacă ar trebui să-ți spun, dar…

Am găsit o scrisoare.

E de la Martha către taică-miu.

Martha știa de copil.

Dacă știa și Paul?

Nu cred!

Nici nu știu ce să mai cred, îți jur!

- Tocmai pe tine voiam să te văd. - Dar ce onoare!

O adevărată onoare. E cazul să te pregătești.

O să-l ajut pe Floppy să deschidă un proces de paternitate

ca să-și ceară drepturile.

Ce ai de gând să faci?

Eu? Nimic.

Dar el e fratele tău.

- Are aceleași drepturi ca și tine, nu? - Dar ce ciudat!

Azi a venit și Dorin și m-a amenințat cu partajul și cu avocații… lui.

Ți-ai băgat coada și acolo?

Baftă.

O să ai nevoie.

- Îți mulțumesc că ai venit. - Am venit pentru Adela.

Mihai, știu că n-ai încredere în mine… nu mai ai încredere deloc în mine,

dar trebuie să mă crezi că, sincer,

îmi pare foarte rău pentru tot ce-ai suferit din cauza familiei mele.

Știi? Era o vreme când tot ce-mi doream era să te știu în spatele gratiilor.

Dar acum, nu cred că mai vreau asta.

Povestea asta cu Andreea și cu tine…

Am încercat doar s-o ajut pe Andreea și…

să nu fie scandal tot timpul.

Știu că…

În sfârșit…

Dar în cazul ăsta, acum, trebuie să mă crezi.

Nu sunt un criminal.

Știu.

Paul,

eu o să fac tot ce pot ca să te scot de aici.

Dar să știi că n-o să fie ușor.