Original subtitles

- Pentru mine? - Da, dar nu sunt suficiente.

Mă faci atât de fericit, că meriți mult, mult mai mult.

Sunt superbe!

Domnule Andronic, mi se pare mie sau zâmbiți cumva?

Nu v-am mai văzut niciodată zâmbind așa.

O să am grijă de tine și de copilul ăsta toată viața.

- O să fii un tată minunat. - Tu o să fii o mamă senzațională.

Unchiule, m-am decis ce vreau să fac în viață.

- Vreau să fiu ca tine. - Adică?

Adică, după ce dau BAC-ul,

vreau să mă înscriu la facultatea de comunicare și relații publice.

Așa să faci.

Mi-am adus aminte de ziua în care ne-am întors din luna de miere.

Era așa de fericită că e însărcinată…

Și eu…

nu mi-am împlinit nicio promisiune.

Și tu erai o puștoaică, o copiliță

și voiai să fii ca mine, mai știi?

Țin minte.

Ce-am făcut?

Doamne, ce-am făcut?

Știu că e greu acum.

Trebuie să fii puternic.

Am nevoie de unchiul meu.

Știi ce nu înțeleg eu?

Cum de rezultatele testului ADN au arătat că Andreea e fata lui Paul?

Poftim.

Ce-i asta?

Un test ADN.

Tu când ai făcut testul ăsta, Delia? Noi de ce n-am știut nimic?

Uită-te și tu la ea, Paul. Ți se pare că seamănă cu tine?

Uită-te la ea!

Nu pot să cred!

E fata ta.

E fata ta.

Testele sigur au fost falsificate.

Dar nu știu cum.

Dar tot nu înțeleg cum e posibil așa ceva.

Adică, ai fost acolo.

- Ai fost acolo când i-a luat sânge! - Da, am fost acolo.

Și știi că Andreea a făcut un întreg circ.

Mă iertați că am întârziat.

- Mi-e rău, mă duc la baie! - Andreea!

Pe cuvântul meu dacă am văzut pe cineva care să facă așa urât pentru o înțepătură.

Mă duc eu după ea.

N-a vrut să dea sânge!

I s-a făcut rău, s-a ascuns în baie!

Andreea!

- Ești OK? - Da, ies imediat!

- Și ce crezi că s-a întâmplat? - Dacă l-a mituit pe doctor?

Se poate orice.

Da, se poate.

Și poți să verifici asta?

Mai ții minte cum îl chema pe doctor?

Nu. Nu-mi aduc aminte.

Ia stai.

Ce faci?

Intru pe site-ul IML.

Uite, asta e o listă completă cu toți doctorii de acolo. Ia vezi.

Uite, ăsta e.

Îl recunosc.

Doctorul Georgescu.

Da, el e.

Și crezi tu că ăsta a falsificat?

- Am întrerupt ceva? - Nu…

Vorbeam și noi.

Ne gândeam la ce s-a întâmplat.

Da… Nici nu știu ce să fac, dacă să mă duc la Paul sau nu…

Nu știu ce să-i spun.

Cred că i-ar prinde bine să te vadă.

Asta e părerea mea. Acum…

Da, hai că mă duc. Mihai, vii cu mine, nu?

Eu o să vin mai încolo, că am niște treabă.

Ce treabă?

Trebuie să…

- Să mă ajute pe mine cu niște acte. - Da…

OK.

Mie nu-mi vine încă să cred.

Nici mie.

Paul, ar trebui să vorbim.

Paul!

Lasă-l.

Nu acum.

Timpul o să vindece rănile astea.

Mai ții minte cât de fericită era când a rămas pentru prima dată însărcinată?

Mai știi?

Tocmai se întorseseră din luna de miere.

Da, îmi amintesc.

Ce fericiți erau amândoi!

Și? Ce sfaturi ai pentru o viitoare mămică?

- Să pleci cât mai departe de casa asta. - Hai, mă, vorbesc serios!

Da, și eu la fel de serios vorbesc.

N-o să fii niciodată fericită aici.

Mă rog, eu am vrut să locuim singuri, dar Paul a zis că e mai bine aici.

El crede foarte mult în ideea asta de familie unită… să fim toți…

Da… Treaba ta. Să nu zici că nu ți-am zis.

Hai să mergem.

Ești bine?

- Ești bine? - Nu cred.

Mă înțeapă aici.

Stai înapoi jos.

S-a strâns pupăzetul?

Ce faci, Ano Lugojano?

Bre, tot acia! Acia bântui tu!

Ești grea de cap, făi, fetică!

Tu nu înțelegi că acia nu te vrea, bre, nimenea,

că aduci numai belele, strici viețile la oameni!

Auzi? Eu chiar voiam să te întreb.

Fă, dar ție nu-ți crapă așa obrazul de rușine?

- Că dacă nu era din cauza ta… - Taci!

- …nu se întâmpla ce s-a întâmplat. - Taci!

Și nu mai pune sare pe rană.

N-o asculta pe Nuți, te rog eu.

Eu mă bucur tare mult că ești aici.

Locul tău e fix aici lângă fata ta.

E fata mea că tu știi că eu am crescut-o!

Mersi, Rodica. Apreciez.

Îți place ce-ai făcut?

Ți-am zis să pleci!

E doar vina ta! Dacă tu nu te băgai, nu se întâmpla nenorocirea asta!

Las-o în pace!

Las-o în pace! Tu crezi că ei îi e ușor?

Dar nu are ce să caute aici! Femeie, ți-am spus să pleci!

Nu înțelegi că vreau să pleci?

O să ies…

Am nevoie de aer.

Da, foarte bine! Să nu te mai întorci!

Rele sunteți!

Foarte, foarte, foarte rele!

I-auzi-o, bre! Bravo, fetică! Trebuia să-i dea cineva o lecție!

Nu vreau să vă mai văd în viața mea!

Nea Mitule! Hai să mergem!

Dar unde vă duceți?

- Alo, miliția! Unde mergeți? - Nu-i treaba ta.

La spălătorie, cu Rodica,

că a chemat-o Vali că lucrează la spălătorie

și Rodica nu știa că lucrează la spălătorie Vălicu…

Hai, mă, nea Mitule, chiar îi dai toate explicațiile din lume?

Ce, făi, te oftici?

Eu am bărbat cumsecade și tu ce faci? Vălișoru…

- Nicu l-a angajat la spălătorie. - Hai, pa!

Vai de mine!

Ai văzut, Andreeo?

Dacă n-ai alungat-o pe Ana Maria…

Dar i-am zis, mă, i-am zis de n-șpe mii de ori i-am zis!

I-ai zis…

Și… care mai e treaba dincolo?

Cum mai merge lucrurile?

Nașpa rău, îți dai seama.

- Îți pui și ție de-o cafea, ceva? - Nu, vin la tine mai târziu.

Mă duc să-l caut pe Paul.

Îmi pare așa de rău că am pierdut copilul nostru…

Nu e vina ta.

O să mai încercăm.

O să vezi c-o să avem un copilaș

și o să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.

- Promiți? - Jur.

Paul… îmi pare atât de rău!

Dumnezeu s-o odihnească.

Dacă pot să te ajut cu ceva…

deși nu pot să-mi imaginez prin ce treci…

Iartă-mă, Adela.

Vreau doar să fiu singur.

Tăticule, dacă…

Și tu ce cauți aici, Adelo? Ce vrei?

Paul e tatăl meu!

De ce te bagi tu în problemele noastre de familie?

Dacă la asta te gândești tu acum, e trist.

Ce-ai făcut, fată, ai pus apă în vinete? Doamne ferește, nu așa se face!

Unde ai învățat tu asta?

Măi, fată, nu se face așa!

Hai, lasă, nu mai fi așa tristă!

Dar cum să nu fiu tristă?

Mai întâi Gina… acum doamna Mona.

E prea mult.

Și doamna Mona a fost mereu așa bună cu mine!

Ea a fost mereu bună cu noi toți.

Eu i-am și zis că e preferata mea din toată casa asta.

Dar cum să-și ia viața?

Și era și însărcinată!

Pe bune, nu înțeleg!

N-o judeca, că nu știi ce-a fost în sufletul ei.

- Sărut-mâna. - Bună!

Mă miram eu de unde venea mirosul de fum.

- Coacem vinete, Ilie, nu vezi? - Văd…

- Ce faci? - Coacem vinete.

- „Coacem vinete”? - Da!

Da?

Ce faci, mă, ursulețule?

Ce faci, mă, ursulețule?

Nu e frumos să vorbești cu gura plină.

Dacă vrei să vorbim, vorbim mai încolo, da?

Sărut-mâna…

Probleme în paradis?

De câteva zile nici nu mai mă bagă în seamă.

Auzi? Eu cred că lui Ilie îi e rușine cu mine.

Ei, nu zice așa! De ce să-i fie rușine cu tine?

- Păi Stela era tânără, era frumoasă… - Ei, le ai și tu pe ale tale!

Uite ce bine gătești!

Și ești simpatică și ai experiență… și înțelepciune…

Zici tu așa?

Florica…

hai să fim prietene.

Eu cu Stela ne împungeam tot timpul și era așa o concurență între noi!

Dar Stela a plecat.

Nici doamna Mona nu mai e…

Nici Gina nu mai e…

Vreau să nu mai fie conflicte. Hai să ne înțelegem bine, OK?

O să ne înțelegem, fetiță. O să ne înțelegem.

Ia și curăță vinete.

- Bună ziua. - Da.

- Îl caut pe domnul doctor Georgescu. - Nu este.

- Știți cumva când se întoarce? - Dar cine-l caută?

Numele meu este Mihai Popa, sunt avocat.

Cartea mea de vizită cu numărul de telefon.

Dacă se poate să-l rugați să mă sune imediat ce se întoarce. E urgent.

Da. Totul e urgent. Vă mai pot ajuta cu altceva?

Nu. Asta-i tot. Mulțumesc mult.

Ilie! Știi ceva de Stela?

Stela a plecat. Nu ți-au spus nimic?

- Cum adică, a plecat? - Nu mă întreba pe mine.

- Mie nu mi-a trimis nici măcar un SMS. - Păi de ce?

Nu știu. Probabil s-a speriat de faza aia cu ciupercile…

Lascu care i-a pus o grămadă de întrebări…

N-a mai putut suporta și a plecat. Nu mi-a zis nimic, îți vine să crezi?

Păi și unde a plecat?

A plecat după Luca, în Spania, cică.

Dar mai bine c-a plecat.

La câte nenorociri se întâmplă în casa asta…

Ana!

Nu știu de ce nu răspunde Dorin la telefon.

Să-i cer Floricăi numărul Laurei și s-o sunăm pe ea?

Nu, Doamne ferește, n-o suni pe fata aia.

O să mă duc la ei, la Butimanu.

Îmi aduci, te rog, cheile de la mașină, de sus din cameră? Mersi.

- Bună ziua. - Mihai… intră.

Am auzit ce s-a întâmplat și am venit să-mi prezint condoleanțele.

Mlțumesc, apreciez.

Mai ales că lucrurile între noi sunt așa cum sunt.

Da.

- Paul e? - E. Dar nu e bine.

S-a închis în birou și nu vrea să vadă pe nimeni.

Îmi pare rău. Sincer.

Mersi, dar chiar trebuie să ne lași câteva zile.

E un haos acum cu înmormântarea,

și nu e nimeni altcineva care să se ocupe, în afară de mine.

Dacă pot să vă ajut cu ceva…

Nu, e OK. Mă descurc.

Scuze, trebuie să răspund.

Nu, că și eu trebuie să plec, oricum. Mulțumesc, Ica.

Alo? Da, bună ziua.

Bună ziua, domnule doctor.

Mulțumesc că m-ați sunat așa repede.

Sunt avocatul Mihai Popa.

Ne-am întâlnit la recoltarea de sânge a drei Andreea Andronic.

Alo?

Am putea să ne întâlnim?

Hai, gata, Ana!

Liniștește-te, te rog!

Nu pot, Adela.

Mă simt vinovată pentru ce s-a întâmplat.

Dacă nu m-aș fi întors eu,

Mona mai trăia și acum.

Nu zice asta.

Cum să nu zic?

Săraca Mona suferea teribil din cauza mea!

Doamne, am fost atât de proastă!

M-a luat valul ca o adolescentă când l-am revăzut pe Paul.

Dar el era un bărbat căsătorit, urma să fie tată…

Cum o să trăiesc cu vina asta, acum?

L-am urât pe taică-meu din tot sufletul că mi-a distrus viața.

Și acum mă simt vinovată de același lucru.

Dar nu e același lucru!

Aveai tot dreptul să vii la fiica ta!

Ba nu, e același lucru.

Fata mea mă urăște la fel cum îl uram eu pe Traian.

I-am distrus șansa de a avea o familie fericită.

Gata! Gata, nu e vina ta!

Mona m-a văzut cu Paul.

Și nu o dată, de mai multe ori.

Să știi că ei aveau probleme încă dinainte să vii tu.

Uite, poate ar trebui să te duci să vorbești cu Paul.

Sunt sigură că o să-i facă bine să vorbească cu tine.

Ana, Paul încă te mai iubește.

Ai dreptate, Adela.

Nu e vorba despre mine.

Paul are nevoie de tot sprijinul din lume

ca să treacă peste tragedia asta.

Îți mulțumesc.

Habar n-am de ce, dar simt că în fața ta

pot să-mi deschid sufletul și că tu mă înțelegi.

Bine c-a venit Făt Frumos cu stea în frunte!

Ce-i, domnu’ avocat? Ia zi tu acia!

Ce, te-ai rătăcit?

Sau ți-ai dat seama c-o vrei p-ailaltă soră?

- Nu. Oricum, la voi veneam. - Aoleu! Cu ce ocazie?

Adeluța știe că te vezi cu mine?

Vreau să vorbim.

Despre?

Despre testul de la IML.

- Despre ce? - Despre testul ADN.

Bă, Mihai, noi aici ne pregătim de o înmormântare, nu știu dacă știi.

Crezi că ăsta-i un moment bun ca s-o arzi tu așa, avocățește? Acuma?

Unde a dispărut doctorul de la IML care s-a ocupat de test?

Auzi, Andreeo, ce mă întreabă ăsta acia, unde-a dispărut doctorul ăla de la IML!

Doamne, ferească sfântul!

Bre, dar nu Paul a dus-o? Ce treabă am eu acia?

Nu știu.

Asta voiam să-mi spuneți voi.

- Ce vrei? - Stai, mă, taci!

- Zi ce vrei! - Stai așa, taci un pic!

Bă, băiatule, tu ai înnebunit la cap? Păi ce treabă să avem noi?

Nu tu ai organizat testul ăla ADN?

N-ai adus tu rezultatul?

N-ai fost de față când mi-a luat proba de sânge?

Măi, tu ai înnebunit la cap?

Stai acia să-i explici lui mucea ăsta ce așa…

Auzi, măi, Mihăiță, tu să ții minte de la mine,

n-ai pic de obraz, bă, băiatule,

să respecți acia două femei,

că suntem în doliu…

De ce e dr Georgescu în concediu medical?

De unde să știm noi?

Ce se întâmplă aici?

Ce să se întâmple? Uite-acia…

acia stau și eu de vorbă cu viitorul meu ginere.

Măcar pe una tot o iei!

Am trecut să văd dacă pot ajuta cu ceva, dar Paul nu primește pe nimeni,

așa că am trecut pe aici să văd care e atmosfera.

Da, și ne mai conversăm și noi. Nu, mamă?

Ce faci? Bre, dar tu n-ai zis că nu mai vii p-acia?

Hai, nu mai fi supărată! Stai acia jos că nu te mănânc!

- Ce, ți-e frică? - Nu, că noi o să mergem.

M-a rugat Lascu să trecem pe la el să vorbim.

- Ce vrei? - Am venit să vorbesc cu soțul meu.

- Fostul. - Încă n-a ieșit hotărârea definitivă.

Și cu și fără, acum e al meu. Pentru totdeauna.

De ce-o superi, mă?

Zi ce vrei.

Pot să stau puțin jos?

Da, te rog.

Ia loc.

Ai aflat ce s-a întâmplat?

Da, normal, e pe toate canalele de știri.

Îmi pare rău pentru Mona.

Știam că ții foarte mult la ea.

O să-mi fie foarte dor de ea, nici nu-ți închipui.

Era singura în care puteam avea încredere, în casa aia.

Da, din păcate.

Numai că cred că și Mona a fost, la rândul ei, victimă a familiei Andronic.

Părerea mea.

Nu începe cu asta, te rog!

Vreau să vii la înmormântare.

Paul are nevoie de cât mai mulți prieteni în jurul lui.

Nu știu, o să mă gândesc.

Gândește-te și la Livia.

Ar fi bine să-i aibă pe ambii părinți în jurul ei, în momente din astea.

Auzi, Micki? Mă gândeam la o chestie.

Am o idee de business pentru bufet.

Ce-ar fi dac-am aduce niște păcănele?

Le punem aici, afară.

Le găsesc eu la un talcioc, ceva.

Și împărțim profitul 50-50.

Mă rog, 60-40. Ce zici?

Ce, nu ți se pare o idee bună?

Dar ce-i cu tine?

M-a sunat Laura.

A murit Mona.

Mona… soția lui Paul?

Da.

Păi… cum? De ce?

Cică s-ar fi sinucis.

Pe bune?

Nașpa.

Adică, nu părea genul.

Că avea tot ce-și dorea.

Bani, căsoaie cu piscină,

televiziune, mai aștepta și un copil…

Doamne, de ce să faci așa ceva?

Nu știi niciodată ce e în sufletul omului, până nu e prea târziu.

Crezi c-ar trebui s-o sun pe Livia?

Cred că ar fi frumos.

Astea sunt momentele în care ai vrea să vorbești cu cineva.

Dar nu cred că mai vrea ea să audă de mine.

Mă rog… hai c-o sun.

Abonatul nu poate fi contactat.

Are telefonul închis.

Încearcă mai târziu.

Cred că n-are chef să vorbească cu nimeni.

Cred și eu.

Ești OK?

Pot să stau și eu aici, cu tine?

Sigur.

Cum ești?

Încerc să mă țin tare.

Tu o iubeai mult pe Mona, nu?

Da.

Chiar era un om bun.

Și-l iubea mult pe unchiul Paul.

Dar el n-o iubea.

Nu atât de mult cum ar fi meritat ea.

Dar hai să nu mai vorbim despre asta, te rog.

Tu ce faci, Floppy?

Stau.

De când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Mona,

nu mă mai bagă nimeni în seamă.

Da.

Crede-mă, e mai bine așa.

Cred că e prima dată când mă simt singur,

deși sunt înconjurat de o groază de oameni.

În casa asta o să te simți mereu singur.

Nu e deloc cum îmi imaginam.

Îmi pare rău.

Dar să știi că asta nu înseamnă că noi doi nu putem să fim prieteni, dacă vrei.

Mi-ar face plăcere.

Așa facem, Floppy.

Am zis că nu vreau să văd pe nimeni!

Eu sunt.

Intră.

Paul,

nu vreau să te deranjez, dar…

Vreau să știi că-mi pare foarte rău.

Dumnezeu s-o ierte.

Pe ea și pe copilul meu.

Paul, mă simt foarte vinovată.

Dacă nu vă încurcam eu viețile, dacă…

Nu ne-ai încurcat tu.

N-ai nicio vină.

Dacă e cineva vinovat, acela sunt eu.

Nu spune asta, te rog! Tu nu ești vinovat!

Ba da!

Nu, Paul.

Și vreau să știi că sunt alături de tine, da?

Da.

Mulțumesc, dar acum aș vrea să fiu singur.

Înțelegi?

Sigur.

Mulțumesc, nea Mitule.

Vai de capul meu!

- Doamne, cum pute aici! - De la apă.

Ce faci Mitule? Ai venit să mă vezi manager?

Nicolae, am adus-o pe Rodica

că a chemat-o Vali pe care se pare că l-ai angajat tu aici.

E acolo, înăuntru.

Auziți?

Dar să știți că e om bun și muncitor,

își vede de treaba lui, mie nu-mi face probleme.

- El te-a pus să zici asta? - Poftim?

- El te-a pus să zici asta? - Doamne ferește!

Păi eu sunt șeful lui!

Cum să îndrăznească să-mi spună mie ceva?

Eu mă duc să văd ce vrea.

Auzi, Nicolae,

Vali ți-a zis să pui o vorbă bună pentru el, nu-i așa?

Normal.

Ce cauți aici?

Doamnă Martha, nu cred că e momentul.

Ce cauți aici?

Mi-ai distrus băiatul pentru a doua oară!

Din cauza ta au murit soția și copilul lui!

Știu că suferiți, dar…

Nu contează ce-mi ziceți, eu n-o să-l las singur tocmai acum.

Dac-ai avea un pic de demnitate, te-ai căra de-aici imediat. Pleacă!

- Fata mea e aici. - Fata ta?

- Nu plec nicăieri. - Fata ta nu te vrea aici!

Pentru că ați înveninat-o, toți.

Dar sunt convinsă că în curând o să-și dea seama

cine-i vrea binele cu adevărat.

Sincer, îmi pare foarte rău.

Nu e mișto aici?

Uite, pun și eu patul ăla extensibil acolo în colț, știi… frumos, așa…

Ca să dormi la muncă?

Nu… după muncă.

Că eu aici o să stau.

Ce zici? Te muți înapoi cu Vali?

Nu.

Dar de ce, mă?

Uite, mi-am luat și eu acum un job,

cum se zice la oraș, „job”,

am și eu locușorul meu…

Nu vezi și tu că Vali s-a făcut bărbat adevărat?

- Job? - Da!

Speli mașini și dormi într-un birou.

Păi și ce, mă, dar marii milionari n-au început de jos și ei?

Ai și tu un pic de încredere în mine, că încet-încet mă ajung și eu.

Băi, Vali.

Eu n-am mai avut timp să mă mai ocup de divorț,

dar nu m-am răzgândit.

Eu nu mai pot.

Noi doi am terminat-o.

- Hai, te rog, eu… - Nu „hai”…

Nu mai zi asta! Lasă!

Hai să stăm și noi de vorbă un pic, să rezolvăm problemele…

- Măi… - Eu fac orice pentru tine…

Măi, dar înțelege și tu o dată ca omul! Gata!

Hai, mă!

Nu, nu pleca!

Mă, Nicolae, de ce l-ai angajat pe Vali, mă?

Tu nu știi că ăsta e obsedat de unchiu-său?

- Dacă află că l-am omorât, adică că… - Lasă că n-o să afle!

- Ce-am făcut noi! - E mai bine așa.

- Măcar nu devenim suspecți. - Nu, mersi.

Și pe urmă, noi suntem oameni serioși.

N-avem nimic de ascuns, nu-i așa?

- Hai, nea Mitule, să mergem! - Da.

- Hai! - Acuma trebuie să plec…

- Sănătate! - Ai grijă…

- Vălicu. - Rodica!

Rodica, stai, mă, așa! Stai!

Nicule…

- Am pierdut-o definitiv pe Rodica. - Ei, măcar acum avem ceva în comun.

Și eu am dat-o în bară cu Micki și am pierdut-o.

Dar am recâștigat-o.

Păi și eu ce să fac?

Păi eu zic așa.

Pentru început,

un interior la mașina asta.

Hai! Fuguța la treabă.

Nu vrei să ai răbdare puțin?

Lasă-i să se liniștească și vorbești după.

Nu pot să amân la nesfârșit ancheta asta.

Știi că n-o să-ți răspundă nimeni.

Sunt supărați că s-a întârziat înmormântarea, din cauza autopsiei.

Mihai, eu știu, dar e vorba de moarte suspectă.

Asta e procedura, n-am ce să fac. N-am ce să fac!

Am angajat firma care să se ocupe de înmormântare.

O s-o depună mâine la capelă.

Ai vorbit cu preotul, l-ai convins?

Nu vrea.

Dar o să mai insist.

Știi că n-au voie dacă e vorba de cineva care și-a luat viața.

Da…

Mulțumesc mult, Ica.

Bună ziua. Sărut mâna.

- Bună ziua. - Te-am rugat.

Te-am rugat frumos să ne lași până după înmormântare.

Mai ai răbdare.

Nu e de ajuns că din cauza voastră durează atât până putem s-o îngropăm?

Nu vă dați seama cât suferă, cât îl chinuiți pe bietul Paul?

Are și el dreptul să-și jelească soția în liniște?

Doamnă eu vă înțeleg supărarea.

Dar este vorba de o moarte suspectă.

Vă rog mult, lăsați-mă și pe mine să-mi fac treaba.

Bine. Mă scuzați, ies că nu mai am aer.

Eu o să plec, dar o să revin în câteva zile.

- Haideți, vă rog, să vă conduc. - Nu, e OK.

V-am servit atâția ani!

V-am fost loială atâția ani!

Dar nimic pe lumea asta nu justifică o crimă, doamna Martha!

E ultima oară când îți spun.

Ce-o să-mi faceți data viitoare?

Data viitoare n-o să mai existe.

Știi că mâine se împlinesc 23 de ani

de când nu mai e Anghel?

Ce repede a trecut timpul!

Mie mi-a rămas sufletul blocat în ziua aia, să știți!

Să-ți iei singur zilele…

Mare păcat!

- Martha… - Aoleu!

- Doamne, ce m-ai speriat! - Ce faci aici?

Locul ăsta e blestemat.

Tot aici l-am pierdut și pe Anghel.

Ia zi-mi, ce-a fost aia de mai devreme?

De ce i-ai luat apărarea lui Paul?

Brusc îți pasă de el, sau cum?

N-ai cum să înțelegi, Luciane.

O să înțelegi asta când o să ai și tu copii.

Nu vreau copii.

Mă bucură foarte mult c-ai venit să vorbim.

Da, păi…

voiam să plec un pic de acolo.

Cum ești? Ce întrebare prostească: „Cum ești?”

Îmi pare rău.

Iar Paul suferă atât de tare…

Paul nu merita să trăiască asta.

Nu pot să înțeleg cum nu a observat nimeni nimic.

Părea așa fericită…

Avea pentru ce să trăiască acum.

Vrei să-ți aduc o cafea, un ceai, ceva?

O cafea.

Te-am sunat.

Mă rog,

să-ți zic „condoleanțe”.

Da, am avut telefonul închis.

Da, știu.

Hai, vino aici, că nu mușc!

Îmi pare rău.

Era o tipă chiar mișto.

Da.

Era.

Tu? Cum ești?

Supraviețuiesc.

Arăți bine, oricum.

Mereu ai arătat bine.

Și tu mereu ești deplasat.

Dar mă rog…

Poate că ăsta e farmecul tău.

Să știi că-mi pare rău

și n-am apucat să-mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat

și știu că mă urăști acum, dar…

poate, pe viitor, putem fi prieteni.

Nu știu. Vedem.

Oricum,

matur din partea ta.

Pot?

- Adi, ce faci? - Scuze.

Nu știu, a venit ca reflex.

Nu știu, iartă-mă, a venit, așa…

Fetele triste mi se par extrem de atrăgătoare.

Pleacă.

- Putem fi măcar prieteni? - Nu. M-am răzgândit.

Bă! Ce dracu’ cauți lângă fata mea?

- Îi ziceam și eu „condoleanțe”. - Auzi, tată?

Dacă nu pleci în clipa asta, arunc cafeaua asta pe tine! Hai, tai-o!

Du-te dracu’!

Poftim.

- Mersi. - Ce ți-a zis papagalul ăsta?

Ei, prostii de-ale lui.

Bă, dar ce mă enervează Mihăiță ăsta!

Ce-l arde acuma pe pârlitul ăsta, de test?

Nu știu, băi, fată. Nu știu.

Nu știu… O fi mirosit ceva?

Nu e, mă, ăsta așa deștept, că dacă era, n-o mai alegea el pe Adeluța.

Eu nu știu, dar tu ia să ai grijă să nu se ducă acolo-șa

să înceapă să-i toarne tâmpenii lui Paulică,

că începe iarăși balamucul!

Vezi că ăsta nu mai vorbește cu Paul.

De fapt, Paul nu mai vorbește cu el, că l-a votat pe Lucian.

La televiziune, mă. Mihai s-a dat de partea lui Lucian.

Cum adică?

Făi, fetică, ăștia doi nu mai vorbește, Paulică cu Mihăiță?

Da, da… Și oricum și Lucian ăsta…

Trebuie să mă dau bine pe lângă el că nu știu ce vrea, e cam…

Păi ia să… ai grijă de Lucian…

Nu, trebuie să avem grijă să stăm cu ochii geană pe toți.

Și pe Paul și pe Mihăiță și pe Lucian și pe toți.

Da, mă, auzi? Și dacă se află, zicem tot. Și gata.

Păi ce să zic, Andreeo? Că…

Că l-am omorât?

Tot ce știi tu despre Martha. Cu ce-o ai tu la mână.

Îi șantajăm.

Eu nu plec de-aici cu mâna goală…

Ce vorbești?

Ia uite.

E la fel.

- Ilie… - Da.

Ție ți-e rușine cu mine, mă?

De ce întrebi?

Păi în ultima vreme mă eviți

și te prefaci că nu e nimic între noi, mai ales când e lume multă de față.

Dar… acum nu e nimeni de față.

Flori, te rog foarte mult.

Suntem angajați.

Nu putem să ne afișăm așa, de față cu toată lumea.

La muncă trebuie să avem o anumită conduită, ai înțeles?

Păi? Te rog! Hai, la treabă! Hai!

- Ești sigur că asta e tot? - Da! Mai ales acuma, cu…

Săraca Mona.. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Dumnezeu s-o odihnească. Hai.

Deci…

Tu mai vrei să fii cu mine!

Să ne cizelăm împreună!

Aoleu! Mă apucă greața, mă jur!

- Aoleu, o fi de la sarcină! - Da, sigur, de la asta e!

Fă, Floareo! Ce, iei lecții de șofat acia?

Nuți, să știi că eu și cu Florica avem o relație adultă.

Las-o mă, nu-i mai da tu explicații lu’ asta. Auzi, Nuți?

Eu sunt o femeie cu niște nevoi.

Iar lui îi e mereu foame!

Ia du-te dracu’ de-acia că mă ia și pe mine greața!

- Dar mie chiar mi-e foame! - Hai c-am făcut o ciulama! Hai!

Mi-e foame rău de tot!

Ce faci, cum ești?

Bine, uite, am rămas singură să mă ocup de înmormântare.

Pot să te ajut eu cu ceva?

Tu să mă ajuți?

Da, eu.

OK.

Du-te la televiziune și anunță angajații că o depunem mâine la capelă.

Poate sunt colegi care vor să-și ia la revedere de la ea.

Da, sigur. Altceva?

Nu, e de ajuns.

Mersi, Andreea.

N-ai pentru ce.

De asta suntem o familie, nu?

Eu trebuie să lucrez și am foarte multe de făcut pentru televiziune

și n-am apucat să fac nimic.

O să mă duc să stau afară.

Vă deranjează dacă…?

- Fugi, ce-ai? - Mergi.

Zi. Ai aflat ceva de doctor?

E foarte stranie toată situația.

Cică e în concediu medical și e plecat din țară.

Hai, mă, mă lași? Și tu chiar crezi?

Normal că nu.

Dar nu știu cum să-l găsesc.

Auzi?

Hai să refacem testul ADN.

N-am cum să-l deranjez pe Paul. Nu acum.

Nu, nu, nu…

N-avem nevoie de Paul.

Ne folosim de Ana Maria.

Hai că deschid eu. Gândește-te.

- O, lume nouă! - Ce face băieții?

Hai, intră. Curaj!

Ce faceți?

Ce faci, mă, Floppy?

Am zis să vin în vizită. Mi-a fost dor de voi.

Deranjez?

Cum să deranjezi?

- O bere? - Chiar te rog.

Ce faci, mă? Hai.

- Bună, Andreea. - Bună, Gia.

- Ce faci, cum ești? - Cum să fiu?

Jur că nu înțeleg.

Pe bune,

nu înțeleg de ce și cum a putut Mona să facă asta.

Știu ce zici.

Și? Ce mai zicea Livia?

Nimic.

N-a vrut să vorbească cu tine?

Dacă tot știi, de ce mai întrebi?

Ei, râd și eu de tine. Mă distrez.

Auzi, Micki? Dacă nu mai avem niciun client, pot să plec?

Nu. Stăm până la 22:00.

Hai, mă, frate, dar nu mai vine nimeni!

Acum se lasă seara și se apucă de băut!

Mihaela, dragostea mea!

Ce e, Nicule? De ce-ai venit?

Am vrut să te văd.

Și să-ți dau florile astea.

Cu ce ocazie?

Cu nicio ocazie.

Așa am simțit.

Sunt foarte frumoase.

Voiam să te rog ceva.

Vrei bere gratis!

Voiam să te rog să ieși cu mine la o plimbare.

Mă gândeam așa ce scurtă e viața asta.

Și n-aș vrea să rămân cu regretul

că n-am făcut tot ce depinde de mine ca să ne împăcăm.

Ai auzit că a murit cineva tânăr și te-a luat disperarea?

Da.

- O plimbare. Vii? - Da.

Vezi că mă duc să-mi iau lucrurile, că plec.

Păi parcă nu puteam să plecăm mai devreme.

Eu pot să plec, că sunt șefa. Tu nu poți să pleci!

Ce zici, Nicule? N-ar merge aici niște păcănele?

Îți dai seama ce clienți am atrage?

De când și-a deschis ăla bodega aia ieftină în colț,

pe-aici vin numai femei care cumpără mâncare.

Păi astea aduc bani.

Da… Nu și dacă vindem tot pe caiet.

Hai, lasă-l pe Nicu, nu-i mai băga toate prostiile tale în cap!

- Hai să mergem. - Deci nu te mai întorci.

Păi tu ce crezi, că i-am adus florile astea doar pentru o plimbare?

Bă, ce bine e la voi! În casa aia totul e așa trist…

Bro, îți dai seama, mai ales acum…

Dar chiar, cum sunt oamenii?

Paul e la pământ, Delia organizează înmormântarea

și Martha ceartă pe toată lumea.

Nu vrei să rămâi aici? Băgăm o FIFA, bem o bere…

Ca pe vremuri, ca băieții.

- Nu-i așa, Mihai? - Da.

Dar ce-a pățit ăsta, mă? E supărat pe mine?

Nu…

Are multe pe cap.

Vrei să-ți mai pun?

Că simt că ai nevoie.

Nu pot să vorbesc despre asta.

Dar zi-mi de tine. Ție cum ți-a mers?

Prost! Foarte prost!

Nu înaintez în niciun fel cu ancheta și…

Da.

Dar lasă-mă pe mine, zi-mi despre tine.

Știu că ai avut o relație specială cu Mona și…

Dar să știi că dacă simți nevoia să vorbești, să te descarci, te ascult.

OK.

Copilul Monei nu era al lui Paul.

De unde știi?

Mi-a spus când…

când am fost pentru ultima dată la ea în vizită.

Și al cui e?

Era al lui Lucian.

Mihai?

Ce faci cu peria mea?