Original subtitles

Când o să avem un copil,

vreau să aibă alunițe exact ca ale tale.

Sunt ca o galaxie.

- O galaxie foarte îndepărtată? - Ai și simțul umorului.

- Știi ce nu știu despre tine? - Ce?

Dacă te gâdili.

- Pot să intru? - Nu!

OK, nu știu ce faceți acolo, dar hai,

trebuie să ne grăbim, că ne așteaptă Floppy.

- Stai, unde pleci? - N-ai auzit că trebuie să mergem?

Vino înapoi în pat că n-am terminat! Hai…

Tu îți dai seama ce-ai făcut, Andreea?

Andreea, îți dai seama ce-ai făcut? Uită-te la mine!

Uită-te la mine!

Din cauza ta, Mihai s-a aliat cu Lucian. Am pierdut controlul firmei.

Tu îți dai seama vreodată ce faci în viața asta?

Mai mult decât atât. Faci copil cu un criminal…

Am mințit, da.

Dar am făcut-o pentru că…

voiam un tată mai bun pentru copilul meu.

Pentru tine am făcut-o,

ca să fii bunicul unui copil făcut cu Mihai, nu cu un criminal.

- Și tot circul ăsta? - Auzi, tata? Recunoaște.

Tu n-o să poți niciodată să te uiți la copilul ăsta

știind că e al lui Bebe, nu?

Măi, n-am nimic cu copilașul ăsta.

Copilul ăsta n-are absolut nicio vină.

Am o singură spaimă.

Mă gândesc ce-o să iasă dintr-o mamă ca tine și unul ca Bebe.

Pe bune, tata? Pe bune?

Pe bune.

Am avut atâtea speranțe cu tine!

Ți-aș spune că mai ai încă o șansă, a mia șansă, dar…

Nu-l asculta, puiule.

Bunicul nu știe ce zice.

Mămica ta o să aibă grijă de tine.

Hai, fetițele, hai, fetițele, ca la Melody Bar!

Haide, tati, hai! Luați cu porumb, hai!

Pui-pui-pui!

Mamă, de când te-ai făcut țăran, parcă ești așa, mai sexy!

Stăpânul găinilor!

Iubirea mea,

dacă nu mi-a plăcut la capitală să trag și eu de fiare la sală…

- M-am hotărât. - Ce?

Să le spunem tuturor de sarcină.

- Adică, care „tuturor”? - Dorin, nu vreau să ne certăm.

Păi nu, nu ne certăm, de ce să ne certăm, cum să ne certăm?

Dacă tu ai hotărât, nu ne certăm, normal că nu ne certăm.

Cum să ne certăm?

O să se vadă în curând. Cât crezi că pot să mai ascund sarcina?

Am înțeles. Laura, pe bune, chiar am înțeles.

Nu te interesează deloc părerea mea. Asta se vede.

Dar te rog, lasă-mă să-i spun eu Liviei, când consider de cuviință. Te rog.

Bine, fie. Dar să fie cât mai repede, nu după ce nasc.

Te pup!

- Stai cu găinile! - Hai pui-pui-pui!

Te pup, Lăuriciule!

Deci, eu nu înțeleg. Voi sunteți copii sau sunteți adulți?

- De ce trebuie să ne ascundem de Paul? - Nu mai am ce căuta în casa aia.

- Eu o să mă duc totuși. - De ce?

Pentru că, spre deosebire de tine, mie nu mi-e jenă s-o confrunt pe Andreea.

M-am hotărât să nu mă mai ascund de probleme. Hai, mă duc.

- Bună! - Bună.

Fugiți repede, să nu vă vadă nimeni!

- Bă! Și asta-i tot casa mea? - Casa ta?

Mă rog, a lui Paul. Tot aia!

Hai salut, Floppy.

- Mă bucur să te văd. - Și eu.

Bă, dar nu mai bine stăteam noi la piscină

în partea aia, ca băieții?

Păi dacă tot suntem aici, hai să stăm aici.

Hai.

Salut, Ico.

Aoleu… Auzi? Să-mi dai și mie ceva să mă șterg

că m-am murdărit la mașină, de ulei. Mă auzi?

- Nu cred! - Hai că nu e grav!

Când lucrezi la mașină te mai murdărești, n-ai ce să faci!

Nu, nu asta, mă! Am primit un mesaj de la Stela.

Și, ce face, ce zice? E la piață?

Ilie…

- Stela a plecat. - Unde?

Cu Luca. În Spania.

Să le fie de bine.

Proasta!

Lasă că se întoarce ea cu coada între picioare!

Poate să nu se mai întoarcă. Nu mă interesează.

Păi nu ziceai tu c-o iubești pe Stela de mama focului?

Eu?

Te înșeli.

Măi, ăsta e prosopul meu bun! Dă-l încoace! Dă-l!

Sunt ocupat!

Scuze că te deranjez, sunt eu.

Da, Adela, intră. Iartă-mă, sunt stresat acum…

Ia loc, te rog.

Nu știam dacă ești supărat pe mine.

Dar cred că ar fi mai bine să vorbim, nu să ne evităm unul pe altul.

Cum să fiu supărat pe tine?

Eu n-o să pot răscumpăra niciodată tot răul pe care ți l-a făcut Andreea.

Atunci hai să vorbești cu Mihai. Floppy e și fratele lui.

Trebuie să ajungeți să vă înțelegeți!

Nu. Am terminat orice discuție cu Mihai. Ai înțeles? Mihai m-a trădat. Punct.

Îmi pare rău să aud că zici asta.

Trebuia să vină să vorbească cu mine, pe față, nu să mă lucreze pe ascuns.

Simțeam că avem ceva noi doi, că putem vorbi pe față despre orice,

dar uite că nu se poate.

Gata! Am terminat!

Sincer, și eu credeam că ești mai înțelept de atât.

Știi bine prin ce a trecut Mihai,

de ce îi e atât de greu să aibă încredere în tine.

Sper totuși să te răzgândești.

Mihai e în curte la ai mei.

Noroc!

Cine-ar fi crezut?

Doi copii crescuți la orfelinat, care sunt frați, de fapt.

E incredibil! Cine-ar fi crezut?

De-acum înainte vreau să nu mai pierdem nicio clipă.

Să recuperăm tot timpul pierdut.

Sună bine.

Deci primul pas ar fi să te muți cu noi, nu?

Ce rost are să stai aici?

Floppy…

nu trebuie să iei o decizie acum, n-are niciun sens să te grăbești.

Bro, pe bune, hai să ne bucurăm de momentul ăsta.

Da, nu vreau să te presez sau ceva!

Stai liniștit.

Bă, eu-s cam obosit. M-aș duce în casă să mă întind.

Deja?

OK.

Hai că te conduc eu.

Hai, mă, dar nu te superi, nu? Mai avem timp.

Da, măi, stai liniștit. Important e să fii bine.

- Nu, lasă-mă pe mine! - Hai, mă, că sunt gravidă nu-s bolnavă!

Păi tocmai, ești gravidă și vreau să te cocoloșesc,

să am grijă de tine!

E gravidă?

Ești gravidă?

- Ce cauți aici, mătușică? - Cum adică, ce caut?

Am venit în vizită! Bine, măi, Laura, să nu-mi spui tu și mie?

Îmi pare rău, dar nu eram pregătită să spun nimănui

și te rog eu să nu spui, încă!

Hai, mă, Laura, eu sunt „nimeni”?

- Cum să nu-mi spui, mă, și mie, mă? - Nu vreau să te superi.

Cum să mă supăr, băi, cap sec?

Cum să mă supăr, mă, c-o să am și eu un nepoțel?

O să fie cel mai răsfățat nepot din lume!

Să vezi tu ce-o să-l răsfețe mătușica lui!

Mulțumesc, chiar aveam nevoie de asta.

Hai să te odihnești.

Poate data viitoare stai mai mult cu noi.

Așa o să fac.

Îți mulțumesc mult că ai venit să mă vezi, și tu și Mihai.

Ce-ai, mă, ești nebun la cap? Normal. Ai grijă.

Mi s-a părut mie că aud pe cineva.

Călin, ai venit în vizită la Floppy?

- Da, normal. - Ce frumos!

Bravo.

Ce prieteni buni ai, Florine!

Păi, na… Mihai e ca fratele meu,

Floppy e mai mult decât un prieten… Suntem o familie.

Păi atunci să rămâi să bem o cafea?

Așa, ca în familie, bineînțeles.

Eu nu știu. Eu voiam să mă întind.

Corect, da, ești obosit. Nu, păi atunci, altădată…

Vă rog. Insist. Îmi face mare plăcere

să-i cunosc pe oamenii care au avut grijă de Florin.

Florine, te întinzi mai târziu.

- Facem cum vrei tu. - Păi…

Da, OK. Bine. O să rămân. Un espresso scurt, dacă se poate.

- N-o să stau mult. - Excelent.

Ce faci, fetică?

Ai venit până aici și nu treci și tu să mă saluți?

Bună, Andreea.

Nu mă lua tu pe mine cu „Bună, Andreea”!

De ce m-ai dat în gât? Păi? E frumos așa?

Mi-am dat seama că nu mai meriți să te protejez.

- Așa vorbești tu cu soră-ta? - Iar te victimizezi?

- Am învățat de la tine. - Ce să spun! Nu-i adevărat!

Mie nu mi-a permis nimeni niciodată să mă victimizez!

Eu am muncit pentru tine, sau ai uitat?

Aoleu, Adelo, vezi să nu-mi dai vreo lacrimă!

Andreea, nu mai sunt aceeași persoană. Răutatea ta m-a trezit la realitate.

- Te-a trezit la realitate, ce să spun! - Ia termină cu scandalul, da?

- Andreea, ce-am vorbit noi? - Dar ce-am făcut eu, acum?

Gata, te rog.

- Adela… - Eu nici nu vreau să fiu aici!

Măi, Andreea…

Mihai? Ce faci?

Singurel?

Da, am venit să-l văd pe fratele meu și acum o aștept pe Adela.

Păi dacă ai un moment, mă ajuți și pe mine cu floarea asta?

Vreau s-o mut din ghiveci, direct în pământ.

- Sigur că da. - Da?

Uite.

Tu doar s-o ții dreaptă… Eu am făcut adâncitura asta…

și o fixăm înăuntru, bine?

Da…

- O ții? - O țin.

Gata.

Uite ce m-am murdărit!

Mă duc să mă curăț un pic. Și aduc și niște apă.

Mulțumesc, Mihai. Scuză-mă.

Am auzit că ești foarte talentat la informatică.

Da. Sunt… sunt bunicel.

Mă bucur că ați auzit lucruri bune despre mine.

Și? Ce planuri de viitor ai?

Planuri!

Adică, mă întrebați unde mă văd peste cinci ani?

Aoleu, nu! Nu, nu asta am vrut să te întreb.

Te rog, relaxează-te, că nu suntem aici la un interviu într-o corporație.

Simplu, așa, eram doar curioasă să știu și eu ce ambiții ai tu, așa.

Sunt foarte mulțumit de locul în care mă aflu acum.

Nu ți-ar plăcea să mergi în străinătate, să ai un job mai bun?

Adică?

Aș putea să te ajut să lucrezi la o companie mare, în afară.

Neața.

De ce să te irosești aici, așa, într-o televiziune din România?

Nu ți-ai dori? Nu ți-ar plăcea să lucrezi

într-o companie mare unde să evoluezi?

Profesional, vreau să spun.

Ce job în străinătate, Martha? Cum așa?

De ce să lăsăm un tânăr talentat să se irosească în România?

Avem contacte, te putem ajuta.

Să-și facă o carieră, să evolueze.

Călin e foarte bun în postul pe care-l are.

Și e și mulțumit. Nu-i așa, Căline?

Da. Da, asta și spuneam.

Nici nu știu ce să spun. Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine

dar, pe bune, chiar sunt bine unde sunt,

aici lângă familie, lângă prieteni… am tot ce-mi trebuie.

Păi vezi?

Poate te mai gândești.

O să ne anunțe el dacă se mai gândește.

Da, vă anunț. Vă anunț, dacă e.

Oricum, vă mulțumesc pentru cafea, trebuie să plec.

Floppy, ai grijă.

Auzi, buni? Dar dacă el nu se bagă,

eu aș vrea să merg în străinătate, dacă mă trimiți.

M-am săturat de escapada asta la Izvorani. Hai să mergem.

Stai să vină și Călin. Nu știu de ce întârzie atât.

Eu o să vă las să discutați.

Avem un frate, Mihai. Hai să încercăm,

măcar de dragul lui, să ne înțelegem. Ce zici?

Nu știu dacă pot să am încredere în tine.

Tu te-ai aliat cu Lucian.

Poți să-mi spui și mie de ce-ai făcut asta?

- Știi bine că e omul Marthei. - Și Martha nu e maică-ta?

Măcar Lucian nu e un Andronic și asta e suficient pentru mine.

Doamne sfinte! Atât de tare ne urăști? Și pe mine?

Să-ți amintesc că familia asta, familia ta, mi-a ucis părinții?

Să-ți amintesc că, atunci când ai aflat că Andreea m-a drogat,

m-ai șantajat emoțional să dau un interviu

din care tot familia ta să iasă bine?

Vouă nu v-a plăcut niciodată adevărul.

Și adevărul ăsta e mai crunt decât crezi tu.

Băi, Mitule! Băi, băiatule, dă odată mai repede că ne prinde noaptea!

Ia uite la el! Bă, băiatule, tu înțelegi să dai cum trebuie?

Uite, eu văd jegul de-acia!

Dă cum trebuie!

E cât casa de… de nu mai… dă acolo-șa!

- Gata! - Vai de capul meu!

- Atunci de ce nu faci tu curat? - Ce zici, Franț?

Bravo, bă, băiatule!

Deci, eu o viață am muncit dar tot eu trebuie să fac!

Vai de capul și de zilele noastre! Ce era, bre, greu să dai așa?

Ei, de nu eram eu vă mânca viermii acia!

Eu am făcut tot, toată viața mea!

Nu tu! Adeluța!

Adeluța Fideluța!

Ia uite cine-a venit la noi în vizită!

Băi! Frumos așa, pe vâr… pe călcâie!

Adeluța…

„Adeluța”. Unii e în vizită, alții muncește de-și rupe șelele!

Ce bine-mi pare c-ai venit la noi în vizită!

Să-ți facă tata un ceai… o cafea… O clătită!

- Nu, că nu stau mult, tată. - Cu heciumpeci!

- Nu… - Nu stai?

După ce că vii odată-n an

de stai îmbârligată acolo-șa toată ziua, nici nu stai mult!

- Bună, mamă. - Ce „mamă”? Ce „bună”?

E bună mama când tu n-ai caracter și ești vai de capul tău?

Bre, dar nu e… că nu erai tu dacă n-o dădeai în gât pe soră-ta!

Ascultă acia ce-ți spui eu! Fii atentă acia la mine scurt pe doi!

În viață, dacă nu ții cu familia, ești jeg!

- Măi, Nuțică… - Jegul jegului, e ultimul jeg!

- Mai rău decât ăla… - Cum poți să spui așa ceva?

Nu cred că ești în măsură să-mi dai mie lecții, mamă.

Tu nu ții cu familia! Tu ții doar cu tine, la fel ca Andreea!

Semănați ca două picături de apă.

Și să știi că e numai vina ta că Andreea e în stare de atâtea rele!

Fă, feti… Mitu! Bre, tu o auzi p-asta cum vorbește?

Auzi? Ia vezi că schimb foaia acia și te iau de te zvârlu din casa asta!

- Ia vezi! - Știi ceva?

Nu mă azvârli nicăieri, că plec eu! Vrei să vezi? M-am săturat!

Eu oricum vin aici doar pentru tata. Vrei să vezi că nu mai vin? Asta vrei?

- Foarte bine, ai câștigat! - Adeluța!

- Hai că… - Ce-ai făcut, femeie?

Ce-am făcut? Am făcut ce-am făcut, treci la mop. Hai!

Mitule! Articolul 199 Cod Penal violență domestică…

ia vezi că iei de la 2 la 7… Băi! Infractorule!

Perfect.

Nu știu de ce mai venim aici.

Da, ai avut dreptate.

Nici eu nu știu de ce mai venim aici.

De fiecare dată când le dăm câte o șansă,

de fiecare dată ne dezamăgesc.

Da.

- Nu mai suna, sunt aici. - Ce faci, mă, ce-a durat atât?

Lasă-mă, bro, în pace, că m-a ținut Martha la cafea!

- Și ce voia? - Să mă trimită în străinătate.

- I-auzi! Și te duci? - Păi nu mă vezi aici?

Eu cred că vrea să ne îndepărteze de Floppy

ca să poată să-l manipuleze mai ușor.

Probabil.

- Deci, ce mâncăm diseară? - Eu am chef de niște paste.

- Fac eu sosul! - Bun!

Un elefant se legăna Pe o pânză de păianjen…

- Doamna Delia, vă ajut cu ceva? - Da, caut alcool!

Nu e alcool în casa asta, nu știu unde au pus ăștia…

Nu e nicio sticlă în casă, cu nimic! Cu nimic! Ai niște alcool?

Da, am eu niște țuică, am adus-o de la Butimanu.

- Vreți? - Da.

Păi vă dau…

Ce-i asta?

Să nu-mi spui că e pentru Andreea și pentru copilul lui Bebe

că nu mai pot cu copilul ăla!

Toată lumea din casă vorbește numai despre copilul ăsta!

Nu, doamnă, e pentru nepotul meu!

Pentru nepotul tău?

Stai puțin așa, că nu înțeleg. Stai…

Adică, tu vrei să zici…

Tu vrei să zici că Laura e însărcinată?

Cu Dorin? Cu Dorin!

Cu Dorin. Cu Dorin al meu!

Nici nu știu ce să fac eu acum!

Zi tu, Florica, ce să fac, să râd sau să plâng?

- Vă aduc țuica aia? - Adu mai repede!

Doamne ajută, să fie sănătoși.

Bună!

Iar ești îngândurat?

Mi-e greu.

Hai, descarcă-te. O să vezi. Vorbește, o să te simți mai bine.

Mă tot gândesc așa, obsesiv, că…

din cauza maică-mii s-au întâmplat atâtea…

Din cauza ei…

fiica noastră așteaptă un copil cu…

criminalul ăla,

numai ea e de vină că l-a readus pe Bebe în viața noastră.

Sincer, speram să fie Mihai tatăl.

Cred că de-aia am și tot apărat-o pe Andreea.

Speram să fie Mihai… tatăl.

Ca de obicei, Paul Andronic poartă greutatea lumii pe umerii lui.

Tu și Atlas.

Nu e o glumă, să știi.

- Hai aici… hai… - Serios.

E ca un coșmar care nu se mai termină.

- Ia mâinile de pe bărbatul meu! - Mona!

Aoleu, dar mai lasă-mă și tu în pace!

Bă, dar ești incredibilă, bă, frate, n-am văzut așa ceva!

Fă, tu ești sănătoasă la cap?

- Tu-mi respingi mie apelurile? - Tu ai înnebunit?

Fă, dar tu nu ești sănătoasă la cap, să-mi respingi mie apelurile?

În ce hal am ajuns?

Lasă-mă în pace că n-am niciun chef de tine!

- M-am certat iar cu Adela, lasă-mă! - Uite, s-a urcat scrofetul în copac!

Băi, ce fițe pe capul lu’ asta! Andreeo, tu știi ce mi-a făcut?

Hai, mă, zi ce vrei odată!

Cum, ce vreau? Păi ce, n-am vorbit?

E super mega important să mă scapi de rapandula asta de Ana Maria!

Măi, femeie, nu pot!

Nu pot pentru că Paul o iubește pe rapandula asta, da?

Și eu acum trebuie să fiu cuminte, nu pot să mai fac nicio greșeală

că altfel mă dă ăsta iar afară din casă!

Dar tu ce faci, Deeo, te ții cu dușmanii?

Nu mă țin cu niciun dușman, femeie, dar m-am săturat, înțelegi?

M-am săturat să pic de fiecare dată tot eu oaia neagră!

Nu mai vreau să fac ce zic alții, ce vrea alții, nu mai vreau, gata, ho!

Fă, dar la mine te gândești? Cu mine cine ține?

„Cu mine cine ține?” Schimbă placa, da?

C-o știu p-asta, m-am săturat de ea, mai ho!

Ce rapandulă! S-a umplut lumea de rapandule!

Mie nu-mi vine să cred că aici, în casa noastră, sub ochii mei,

voi vă comportați ca și cum eu nici măcar n-aș exista!

Te rog… Ai înțeles complet greșit, suntem doar prieteni, atât!

A, e tot vina mea, nu? Eu am înțeles greșit!

Eu sunt nevasta aia irațional de geloasă, „dragă Paul”!

Ce-i asta?

- Stai puțin… - Nu, Paul. Îmi pare rău, Mona.

Dar n-ai zice!

- Nu vreau să creez probleme între voi. - Am văzut.

- Îmi pare rău. - Stai puțin, Ana Maria!

Îmi pare rău pentru toată situația asta!

Mie nu-mi vine să cred că tot ei îi ceri iertare!

Paul, cu ce ți-am greșit? Eu ce-am făcut greșit?

- Au! - Ce-ai? Mona!

- Au! - Mona!

- Mona! Ești… - Hai să te întinzi puțin.

- Mona! - Chem eu Salvarea.

Stai așa. Stai puțin. Hai să te întinzi. Cheamă Salvarea mai repede! Mona!

- Mona, ești bine? - Stai.

Deschizi tu?

Da!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Intrați.

Iertați-mă că vă deranjez,

dar am venit s-o văd pe Adela.

Da, vă rog.

- Tată? - Adela!

S-a întâmplat ceva?

Aș vrea să vorbim două vorbe. Te rog!

Sigur. Hai să mergem afară.

Acolo, că-i frumos!

Hai.

Bună ziua.

- Pentru mine? - Da.

Am simțit că ai nevoie de ceva bun.

Dar cum ți-ai dat seama?

Se vede de la o poștă, Ilie.

Știu cât ai ținut la Stela.

Și mai știu că ea și-a luat câmpii încotro a văzut cu doi ochi.

Chiar îmi pare rău, să știi.

Îți vine să crezi?

Nici măcar nu mi-a spus mie. I-a spus Icăi.

Nimic n-am însemnat pentru ea!

- Lasă, mă, Ilie… - Nimic!

Lasă, mă…

N-a fost să fie.

Când o să fie, o să știi.

Tu chiar crezi c-o să găsesc și eu pe cineva care să mă iubească?

Ilie, fiecare dintre noi are pe cineva pus deoparte.

Problema e că nu știi niciodată când o să-l întâlnești.

E bun.

E foarte bun.

Poftiți.

- Mulțumim. - Mulțumim.

- Mona e sus la ea? - Da.

- Cum se simte? - Mai bine. Și-a revenit.

Ce mă bucur!

Păi eu o să urc la Mona. Mă aștepți?

- Da, hai. Te aștept aici. - Bine.

- Vă aduc ceva? - Scuze.

Dacă ai o gură de cafea…

Dar doar dacă-i făcută, să nu te deranjezi.

- Da, sigur. - Puțin, da?

- Imediat. - Sărut-mâna, mersi mult.

O, sărut-mâna!

Domnule procuror, ce onoare!

Plăcerea e de partea mea. Mă bucur să vă văd, doamnă.

E o vizită oficială sau neoficială?

E o vizită neoficială.

Am venit să mai gust niște ciuperci.

E o glumă, am glumit.

Am venit cu Gia s-o vadă pe Mona și mă gândeam să văd ce face Florin.

Florin e foarte bine. A scăpat.

Chiar mă bucur să aud asta.

Și noi ne bucurăm de prezența lui în casa asta.

Da. Păi da, e foarte bine că… e bine.

E bine, bine. E foarte bine.

Perfect.

Vă rog, puteți să mai admirați că am văzut că…

Da, îmi place frumosul.

Sunt mai profan așa, dar aveți o casă foarte frumoasă.

Mulțumesc.

Gia!

Mona, ce s-a întâmplat? Cum ești?

E bine, stai liniștită. A fost doar o sperietură.

A fost și doctorul și e în regulă.

Nu chiar.

Fizic cel puțin e…

Bine, hai că eu mă duc jos. Dacă ai nevoie de ceva mă chemi, da?

Ce-a fost asta? V-ați certat cumva?

Mona, ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat că Paul e un bou,

asta s-a întâmplat, și eu nu-l mai suport!

- Hai, mă, Mona, pe bune acum! - Pe bune!

Dar l-am văzut iar îmbrățișându-se cu Ana Maria fix aici pe ponton,

sub nasul tuturor, în ochii mei și eu nu mai pot așa!

Am și poze, pe bune!

Mona, te înțeleg perfect, dar acum trebuie să te gândești la copil.

Sigur, situația o să se schimbe după ce naști.

Paul o să moară de drag când o să-și vadă copilul.

- N-o să se mai gândească la nimic - Nici măcar nu-i copilul lui.

Ce-ai spus?

Zic așa, că știi că nu și-a dorit copilul și că nu e implicat deloc!

- Știi ce zic! - Mona! Lasă vrăjeala.

Am auzit destul de bine ce-ai spus.

Cine este tatăl?

- Paul, normal că-i Paul, cine să fie? - Mona, pe bune, vorbești cu mine acum.

Doar știi că poți să ai încredere.

Cu cine ai rămas însărcinată?

- Cu un alt bou. - Cine?

- Lucian. - Cu Lucian?

Gia, trebuie să-mi juri

că n-o să vorbești în viața ta nimic, cu nimeni!

Nu se poate afla adevărul ăsta!

Îți dai seama că n-o să spun. Doar știi că poți să ai încredere!

Ce frumos e!

Te rog…

să nu te superi pe noi niciodată.

Și să nu ne părăsești…

niciodată.

Tată…

Eu te iubesc și n-o să te părăsesc niciodată.

Sigur?

Chiar dacă te-aș dezamăgi?

Tu pe mine?

Nu se poate așa ceva.

Adela…

- Să știi că eu… - Domnu’ Mitu?

- Îți spui… - Rămâneți cu noi la masă, da?

Hai, tată.

Sigur că da.

Așa de dragi îmi sunteți voi!

Macaroane!

Deranjez?

Cum o să mă deranjezi tu pe mine, vreodată?

Hai, stai aici, cu mine, dacă vrei.

Cum ești?

Ți-e dor de Luca.

Mi-e dor și de Luca dar nu din cauza asta sunt supărată.

Dar de ce?

Cred că… Cred că trebuie să-ți zic, nu?

Nu cred că e bine să ascund asta de tine,

adică trebuie să știi și tu,

chiar dacă taică-tu nu ți-a zis nimic.

Mamă, ce s-a întâmplat? Mă sperii.

- E bolnav? - Aproape.

O să fie tătic, din nou.

Stai. Ce?

Da, a făcut un copil cu Laura, îți dai seama?

O să schimbe scutece din nou, la 45 de ani.

Nu pot să cred!

Nu i-a luat prea mult să uite de noi.

Dar nu-i nimic, am rămas doar noi două.

- O să ne fie foarte bine, o să vezi. - Mamă!

Eu știu că tu nu-l mai iubești, doar că el e în continuare tatăl meu și…

mă doare când mă gândesc că el o să-și facă o nouă familie și…

o să uite de mine.

De noi.

Martha!

Martha!

Poți să-mi spui de ce-ai făcut faza de mai devreme fără ca eu să știu?

- Care fază? - Cum, care fază?

Cu jobul în străinătate al lui Călin.

Și care e problema dacă-l trimit în străinătate?

Cum, care-i problema? De ce faci lucruri fără ca eu să știu?

- Mie îmi convine soluția asta. - Ție-ți convine.

Ia gândește-te. Poate să aibă un accident în străinătate.

Vorbește mai încet!

Vorbesc. Nu-mi spune tu cum să vorbesc.

Poate să aibă un accident în străinătate. Ce zici de asta?

Nu știe nimeni, e departe de casă, nu ne poate acuza nimeni.

În timpul ăsta, Florin face un test, se dovedește că nu e copilul lui Anghel

și în felul ăsta dispare moștenitorul. Da!

Te-ai gândit mult? Tu ești nebună? Ia zi, ești nebună?

Hai te rog să ne ținem de plan și să mă ocup eu de tot, da?

În orice caz mie nu-mi convine că avem discuția asta, tocmai aici.

Hai să-ți spun eu ce nu-mi convine.

Nu-mi convine că toată lumea știe că Florin e fratele lui Paul, da?

Și dacă o să afle că e Călin, o să se întoarcă împotriva ta.

Iar ție ți-a mers de prea multe ori

și ai scăpat de prea multe ori ca prin urechile acului

și norocul ăsta n-o să mai țină mult.

Ce ziceți, îi chemăm și pe ceilalți să ciocnim o cupă de șampanie?

- Da! Păcat că nu e și Luca. - Ei, știi și tu cum e frate-tău.

Ăsta sigur e pe la vreo petrecere pe undeva.

Nu-i nimic, suntem noi cu tine, aici.

- Îmi stă bine părul? - Da.

Întotdeauna vom fi aici, alături de tine.

Tu ești fetița noastră minunată, suntem așa de mândri de tine!

Foarte mândri de tine.

Felicitări.

Ai terminat un capitol extrem de important din viață.

Sincer? Mi-e un pic frică, așa, de ce urmează.

Păi de asta suntem noi aici, alături de tine.

Și eu sunt sigură că, orice te-ai hotărî să faci,

o să fii cea mai bună. Cea mai bună o să fii!

Ce ziceți? Ne schimbăm și ieșim noi trei în oraș?

- Perfect! - Păi și ceilalți?

Lasă-i pe ceilalți! Tu ești cea mai importantă, astăzi.

Ești fetița noastră și vrem să fim cu tine.

- Vii și tu? - Da, normal, cum să nu vin?

Păi o petrecere fără tot familionul sună întotdeauna foarte bine.

- Bine, mă duc să mă schimb. - Frumoasa mea!

Bravo, Delia. Ai făcut o treabă foarte bună, cu Livia.

Și tu.

Îți dai seama că fetița noastră e o femeie în toată firea, acum?

Da. Doamne, știi ce dragă mi-e? Dac-aș putea, aș opri timpul în loc.

- Aș vrea să rămânem mereu așa. - Și eu.

Ce faci, tată?

Eu și cu mama am hotărât să luăm o pauză.

Tata pleacă de acasă.

Și-a făcut bagajul.

- Poftim? - Pleacă de tot.

Dacă te duci la fufa aia, să știi că te distrug!

Pe fufa aia o cheamă Laura, ai înțeles?

Tu înțelegi ce se întâmplă în casa asta?

Înțelegi că părinții noștri divorțează?

Trebuiau să facă asta demult.

Și noi nu facem nimic?

Fiecare are dreptul la viață.

Viața noastră se duce dracului. Familia asta se destramă

și pe voi asta vă interesează? Ce-o să zică presa?

Ce-o să scrie în presă despre noi? Asta e problema acum, nu?

Doamne, cât sunteți de orgolioși!

De fapt, niciunul dintre voi nu-și dorește o împăcare.

Niciunul nu se dă un pas înapoi

să vă dați seama ce dracului faceți aici!

Și care-i situația! Hai s-o rezolvăm, nu? Nu, m-am săturat!

Îți doresc o viață frumoasă, nu?

Ce faci? Te-a luat foamea?

- N-aveam… N-aveam stare. - De ce?

E adevărat că tata și Laura așteaptă un copil?

A, ți-a zis mămica ta!

Deci, e adevărat.

Păi, da. Și ce te supără pe tine asta?

Pur și simplu, mă supără.

Nu c-aș avea ceva cu Laura sau cu copilul.

Mă rog, înțelegi tu.

Nu înțeleg.

E vorba că nu mă așteptam

ca tata să-și facă o nouă familie, atât de repede.

Dacă e să vorbim între noi, cred că nici el nu se aștepta.

Ia uite ce bine-ți șade când zâmbești!

Mi-e greu.

În mai puțin de un an, familia mea nu mai există.

Ce prostii spui tu acolo?

Păi copilul ăsta n-o să fie parte din familia ta?

- Ba da. - Păi și atunci?

Las-o pe maică-ta în pace cu veninul ei și tu nu mai fi supărată.

Ascult-o tu pe mătușa Florica.

Mătușa Florica?

Păi da. Nu sunt și mătușa ta?

- Într-un fel, da. - Păi?

Auzi? Când te mai supără maică-ta, să mă strigi prin casă „tușica”.

Să vezi c-o să se enerveze și-o să-i iasă ochii, ca la melc.

Da…

Hai, ia și mănâncă.

O, bună! Azi e ziua de vizite!

Bună, sor’meo!

Dă-mi și mie ceva de mâncare. Ai ceva de mâncare?

Am, dar te duci singur și-ți iei din bucătărie,

că eu nu mai pot de picioare.

Deci, nu mai pot după tine cât te iubesc! Îți mulțumesc.

Tu nu vrei să mănânci nimic?

Gia!

Da, scuză-mă, nu te-am auzit. Ce-ai spus?

Te întrebam dacă vrei să mănânci ceva, dar văd că ești cu gândul în altă parte.

- Da… - Zi-mi dacă pot să te ajut!

OK.

Ce-ai face dacă tu ai ști ceva ce nu știe altcineva,

dar poate că ar trebui să știe și acel cineva ce știi tu?

Înțelegi?

Nu. Mai zi o dată că m-ai pierdut.

Ce vreau să spun, Miki, e că nu știu ce să fac.

- Păi zi pe românește. - Nu știu, am promis că nu zic nimic.

Dar nu-mi da nume. Spune-mi concret, situația.

Uite.

Am o prie… o cunoștință care e însărcinată.

Dar nu e însărcinată cu soțul ei, ci cu un tip foarte ciudat.

Dar e foarte, foarte ciudat tipul, îți zic.

Și care e problema ta?

Dacă e OK să țin un secret de genul ăsta.

- Păi de ce să te bagi tu? - Păi nu știu.

Tu ce-ai face în locul meu?

Aș lăsa-o pe ea să ia decizia asta.

Păi dar nu ți se pare normal să știe și soțul ei?

Aș lăsa-o pe ea să-i spună.

Aoleu, nu mai pot de… Foarte bun. Foarte, foarte bun.

Dar ți-ai pus și ciocolată și sarmale și mămăligă și…

Ce, mă, nu se duc în același loc, ce-au?

Ce vorbeați?

- Vorbeați de mine? - De tine, da.

- Vorbeați de mine, nu? - Da…

Poftă bună, mănâncă liniștit,

mă duc să mai strâng pe-aici și închid, că e târziu.

Mersi. Hai să-ți aduc o furculiță.

- Vrei să ciugulești? - Nu, nu, mănâncă tu.

- Sigur? - Poftă bună. Da.

Așa mă bucur c-ai venit pe la mine! N-ai idee ce zi am avut azi!

Știi cumva dacă s-au mai calmat lucrurile între Paul și Mona?

- Despre asta am venit să vorbim. - Spune-mi.

Uite care e treaba. Mona e pentru mine ca o mamă, da?

E singura persoană care s-a purtat frumos cu mine

de când am venit aici.

Andreea, de ce zici asta?

- Eu sunt singura ta mamă și te iubesc. - Trebuie să pleci.

Prezența ta aici o neliniștește.

Știi foarte bine că din cauza ta s-au certat.

Andreea, spune-mi că nu vorbești serios.

Mi-a luat 21 de ani să te regăsesc.

Și acum vrei să plec?

Eu mi-am jurat că n-o să ne mai despărțim niciodată.

Jurămintele, așa cum se fac, se și desfac.

Nuți!

Hai cu mine.

Hai cu mine, Nuți!

Mihai…

Iar citești în stelele de pe brațul meu?

Nuță!

Tu, Nuță, trebuie să vorbim despre Adela.

Nu se poate să te porți așa cu ea!

Nuțică…

Nuțică…

Nuți! Hai, Nuți!

Hai!

Hai, Nuți, hai!

Hai, vino! Hai, hai mai repede!

Hai cu mine!

Așa… Hai!