Original subtitles

Haideți. Ziceți ceva.

Ziceți că sunt o dezamăgire,

că vă e rușine cu mine,

că nu vreți să fiu fata voastră… hai.

Nu, Andreea, nu spune asta. Noi te iubim. Doar că…

Doar că, ce? Doar că eu nu sunt așa cum v-ați dorit voi, nu?

Nimeni nu vrea să fii altcineva.

Doar că nu înțeleg de ce te porți așa.

Bun, am înțeles, te-ai născut acolo unde te-ai născut…

e o influență de acolo… e în regulă.

Numai că tu nu faci nici cel mai mic efort să schimbi…

Și nici nu o să mă schimb vreodată, dacă voi mă aruncați ca pe o cârpă,

de colo colo, de fiecare dată când vouă nu vă convine ceva ce fac eu!

- Hai să mergem acasă. - Nu!

- Trebuie să te calmezi. - Nu, nu vin cu tine nicăieri!

Și nu vreau să vă mai văd pe niciunul dintre voi!

- O să plec și gata! - Andreea, te rog!

- Hai… exagerezi. Serios. - Eu? Eu exagerez?

Nu mă vrea nimeni, ăsta-i adevărul!

Și acum, că mai sunt și gravidă, ce sunt eu? O rușine, nu?

Că știu că asta credeți!

Așa că e foarte simplu. Eu o să plec din casa asta

ca să puteți voi să trăiți liniștiți, așa cum vreți voi!

Am crezut că dacă te pedepsesc puțin, o să înțelegi ceva.

Da, am înțeles perfect, tata,

am înțeles că tu preferi să stai liniștit să scapi de mine,

în loc să-ți faci treaba ta de tată, asta am înțeles!

Vreau să rămâi aici, în casă.

- Ce? - Vreau să rămâi aici, acasă.

- Dar îi e bine și cu mine. - Da, știu, așa e.

- Dar totuși, asta e casa ei. - Andreea…

Da, asta e casa mea.

Și oricum, problemele pe care le-am avut cu sarcina sunt și pentru că…

Tata, nu-mi face deloc bine să fiu mutată de colo colo tot timpul!

Știu, așa este, ai dreptate.

Nu-ți face bine deloc.

Rămâi acasă?

Da, tăticule, normal!

- Știi cât mi-am dorit să mă întorc. - Of, of, of…

Doamne…

- Nu spui nimic? - Nu.

Nici măcar un „ți-am zis eu” sau „n-ai vrut să ai încredere în mine”?

Nu, nici măcar. De ce-aș face asta?

Pentru că, în loc să am încredere în tine, am crezut-o pe Andreea.

Tu și cu mine suntem împreună indiferent de minciunile Andreei.

Eu nu-ți reproșez nimic.

Mulțumesc că ești atât de calm.

Acum.

Dar dac-o văd pe Andreea…

Auzi?

Hai cu mine la Izvorani.

- Luca, pot? - Intră!

Uite, ai aici tricourile curate.

Mersi, poți să le pui direct în valiză.

- Iar pleci? - Da.

Am terminat cu casa asta și cu oamenii ăștia.

Te înțeleg.

Aș vrea să am și eu curajul tău, așa, și… să plec.

Și ce te reține?

Unde să mă duc?

Asta e toată viața mea, atâta știu…

și cred că mi-e și frică.

Mie mi-ar fi frică să pun capul pe pernă, în casa asta.

Da, ai dreptate.

Și dacă n-o să reușesc în altă parte?

Ce? Să fii menajeră?

Fii serioasă, cred că poți mai mult de atât.

Mersi.

Și în plus, ce să faci?

Să stai să-și bată ăștia joc de tine toată ziua pe-aici?

Mersi mult. Chiar mersi.

- Tu n-ai nicio treabă, Stela? - Ce ziceam.

Fugi, că sigur ai ceva palpitant de făcut.

Ba da, mă scuzați.

Sper că de data asta o să-ți iei la revedere.

- Și nu te opui? - Nu.

Am înțeles că ți-e mai bine acolo. Aș pleca și eu, dac-aș putea.

- Hai cu mine. - N-am cum, Luca. N-am cum.

De ce? Vinde tot și hai să ne plimbăm în jurul lumii!

N-ai cum să înțelegi, dar mulțumesc de invitație.

Într-o zi o să regreți.

Deja regret.

Vai de mine!

- Știi ce mă gândeam? - Zi, iubirea mea.

- Să fac o mămăligă. - Perfect!

Să pui ou din ăla moale, și niște smântână…

Doamne, ce poftă mi s-a făcut!

Aoleu! Dar care dintre noi e însărcinat, tu sau eu?

Eu, normal, că am burta mai mare, nu vezi?

Hopa! Ia uite cine vine! Cea mai frumoasă fată! Se știe!

- Ce-i cu tine? - Hei.

- Bună. - Bună!

- Ai avut dreptate. - Cu ce?

Cu Adi.

- M-a înșelat cu Andreea. - Ce?

Ia vino la masă. Vino la masă, să vorbim.

Doamne, ce nemernic!

Mă, eu p-ăsta-l bat.

- Nu, nu bați pe nimeni! - Ba nu!

Tată, eu am greșit, eu trebuie s-o rezolv.

Eu sunt taică-tu și eu trebuie să rezolv problema asta!

Cum ai aflat?

Mi-a spus Luca. El i-a…

El i-a văzut.

Luca?

Să știi că i-am spus lui Luca să vină să te vadă.

Da. Dar n-a venit.

- N-a venit pentru că n-a avut timp. - Da, n-a avut timp.

Dar să stea să-i urmărească pe Adi și pe Andreea are timp.

- Mă duc să pun de mămăligă. - Tată…

Te rog, rămâi cu noi la masă. Te rog!

- E supărat că n-a trecut Luca pe-aici. - Da, am văzut.

Da, și, indiferent de ce s-a întâmplat, Luca rămâne copilul lui.

Asta așa și e.

Da.

Ce faci? Livia, nu rămâi la masă?

Am treabă.

Și, sincer, nu mă omor după mămăligă.

Spune-i tu, te rog, lui tata, că îl iubesc

și că-mi pare rău că nu mai rămân.

- Pa. - Pa.

Paul trebuie să știe tot ce-a făcut Andreea.

Până la urmă e fata lui, nu cred c-o să-i facă ceva.

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Andreea se mută înapoi cu Paul.

Incredibil!

Da…

Poate că e mai bine așa.

Până la urmă, el poate să-i ofere mai mult decât pot eu.

Îmi pare rău!

Știu cât de mult îți doreai ca Andreea să fie lângă tine.

Adevărul e că…

între mine și Andreea

nu s-a creat niciodată o legătură puternică.

Poate că fetele sunt mai apropiate de tați.

Poate că e vina mea, am greșit eu cu ceva…

Nu, să nu mai spui asta.

Mama e una și Andreea e fraieră că nu-și dă seama ce mamă minunată are.

Mulțumesc.

Ce ciudat!

Deși ați crescut împreună, sunteți așa de diferite!

Aș vrea să aibă și Andreea puțin din înțelepciunea ta.

Poate o trezesc eu la realitate puțin.

Mihai, vin imediat.

Te rog să nu-i spui că sunt supărată.

Nu. Stai liniștită. Am altele să-i spun.

- Ce norocos ești, Mihai! - De ce?

Pentru că ai pe cineva ca Adela în viața ta.

O să-ți iau un scuter.

- Scuter? - Da.

Adela, o să mă întorc înapoi acasă! Tăticul m-a iertat.

- Pentru tot? - O să ajungem și la „tot”.

Dar Andreea merită o șansă… vine și bebelul ăsta…

O șansă și încă o șansă, și încă o șansă…

Adela, ce e, tu nu vrei să-mi fie bine, sau ce?

Ba da, asta mi-am dorit toată viața. Să-ți fie bine.

- Și tu ce-ai făcut? - Stați, stați un pic că nu-i OK.

Dacă tu te referi la relația, mă rog, la ce-a fost între Mihai și ea,

nu se poate trăi așa. Hai să trecem peste ce a fost, da?

Între ea și Mihai nu a fost nimic. Nu-i așa, Andreea?

Da. Așa e, nu a fost nimic care să conteze.

Dar…

asta o să lămurim noi două, ca între surori, nu?

Hai. Tata, ne scuzi.

Ce-i, fetică, tot tu ești căzută?

- Andreea… - Păi Andreea, făi, Andreea!

E vai de capul ei dar Paul acolo-șa ce făcea?

Și tu stai acolo ca bățul, nu ziceai nimica!

Paul ăsta… bre, dar nu vede că e gravidă?

Paul i-a zis Andreei că poate să se mute înapoi în casă cu el!

Păi ce stai așa? Dar nu e ăsta un motiv de bucurie?

Doamne!

- Vai de mine! - Cum să fie de bucurie?

Știu că e peste gard, dar… parc-o pierd din nou.

Habar n-ai tu ce-i în sufletul meu de mamă.

Ei, nu mă înnebuni!

Păi unde? Mamă nu e aia de-o crește, făi?

Nu aia de vine de pe coclauri

și o găsește pe fii-sa crescută, ditamai capra! Las’ că eu sunt mă-sa!

Ba nu, eu sunt maică-sa!

Și mai taci din gura aia, că nu știu cum te mai rabdă pământul!

Hai nu mă fă acuma, că-ți trag una de… Cum te rabdă pe tine pământul?

Ia uite la ea! Nu mă face să scot acolo

scrisorica aia să i-o dau lu’ Mona și să…

- Poftim? - Nu mai pofti că ți se-apleacă.

Ce crezi, că nu te-am văzut când te mozoleai cu Paulică?

Acia te ții coadă după el, „te iubesc, Paul”…

Vai de capul tău!

- Ești o… - „O”…? Hai s-auz! Ia!

Dumbkopf!

Ia mai tacă-ți fleanca aia că dacă nu te trăsnesc…

Bre, dar nu ți-e rușine, mă fonfăni, că te iau, te azvârl peste gard!

Mă face ea pe mine „funfonf”!

Ei, schimb eu foaia!

- Hai, salut! - Ce faci, bro?

Ce cauți aici?

Am venit să vorbesc cu Delia, despre Luca.

Ideea e că mă gândeam să împărțim cu el afacerea.

Da, poate că așa ar trebui. Până la urmă e nepotul lui.

Poate că ar fi vrut și el să-i lase ceva.

Păi urează-mi baftă, mă duc să vorbesc.

Auzi, Căline?

M-am gândit la visul tău.

Puțin ciudat, nu?

Dar poate că e un semn.

Pe bune, poate că e un semn că, indiferent de ce-o să fie,

o să fim frați toată viața, nu?

Tu ce cauți aici?

Am venit să vorbesc cu Delia. Cu doamna Delia.

Pentru?

- O chestiune personală. - Stai liniștită că nu-ți fură nimic.

Trebuie să vorbească despre nea Gheorghe.

Știi, omul care a murit acum câteva săptămâni.

Poate știi și cine l-a omorât.

Mulțumesc.

- Îți promit că într-o zi… - Ce?

O să mă omori?

Vreau să te fac să regreți tot ce-ai făcut.

Mihai…

Să nu crezi că nu regret ce s-a întâmplat cu părinții tăi.

Dar asta a fost singura soluție.

- Știi, nu? - Ce? Că l-ai drogat pe Mihai?

Și că pozele alea sunt false? Și că Luca vi le-a făcut? Da, știu!

- Dar oare Paul știe? - Nu!

Nu, Paul nu știe și tu nu o să-i spui nimic!

Și o să vorbești cu Mihai să nu-i zică nici el nimic!

De ce-aș face asta?

Pentru că, în sfârșit, lucrurile intră în normal, Adelo!

Pentru că, în sfârșit, m-am întors în casa asta

și pentru că tata e dispus să mă ierte, de-aia!

E vorba de camera asta, nu?

Nu, Adelo, nu. E vorba de familie.

Vreau să simt că aparțin și eu undeva.

Păi ai o mamă extraordinară.

O mamă extraordinară.

Și tristă.

E atât de tristă că nici măcar nu pot să vorbesc cu ea.

Nu, Adelo, locul meu e aici.

Și știu că nu merit să faci nimic pentru mine,

dar te rog eu, nu-i spune lui Paul.

Adelo, lasă-mă și pe mine să nasc liniștită aici,

să îi fie copilului meu bine!

Și eu îți promit, de fapt, nu-ți promit, îți jur.

Îți jur pe copilul ăsta…

- …care încă nu s-a născut… - Nu jura! Nu face asta!

Adelo, nu vreau decât să mă crezi.

Să mă crezi c-o să vă las în pace, da? Nu mă mai bag între voi.

Tot ce-mi doresc eu acum e să-mi țin copilul liniștită în brațe.

Și știu că sună exagerat, dar…

m-am gândit că poate nașii lui de botez o să fiți tu și Mihai.

Da, ai dreptate. Chiar e exagerat.

Adelo, vreau să fim iar ca înainte.

Să fim noi ca două surori.

Și da, știu că ți-am greșit.

Și nu o dată, nu de două ori, de n-șpe mii de ori,

dar de data asta chiar e diferit.

Pentru că nu mai e vorba doar de mine.

E vorba de coopilul ăsta și chiar vreau să-i fie bine.

Și…

Simt că o să ne unească din nou.

Ana Maria…

Ce s-a întâmplat? Te-ai certat cu Nuțica!

Pierd totul, iar!

- Păi cum așa? - Pierd totul, Mitule!

Cum?

Andreea se mută cu taică-su și eu nu mai am niciun rost aici!

Dar ai o fată!

Nu ți-o poate lua nimeni. E fata ta!

Adela!

Am venit să văd cum se simte Ana Maria.

Ei…

O să-mi treacă.

Să știi că am vorbit cu Andreea

și mi-a zis că vrea să rămână în casa aia, pentru copil.

Crede că-i mai bine pentru el.

Tu-mi spui asta ca să mă simt mai bine, nu?

Funcționează?

Un pic.

Adela a hotărât s-o iertăm, pentru moment.

Eu nu sunt de acord, dar o fac pentru ea.

Îți mulțumesc pentru tot, Mihai!

O să fiți și voi părinți și atunci o să mă înțelegeți.

Mulțumesc, Adela.

Mulțumesc pentru tot.

N-ai pentru ce.

Ești…

familie.

Da… Așa îi.

Am înțeles că ne cauți.

- Salut. - Salut.

Da, o să fiu scurt.

Nea Gheorghe ne-a lăsat moștenire spălătoria.

Așa, și?

Nu cred c-a apucat să modifice testamentul

după ce a aflat că are un nepot.

Eu tot nu înțeleg ce vrei.

Mihai și cu mine ne-am gândit să…

împărțim afacerea.

- Eu, o spălătorie? Cu voi? - Da.

Sunt niște bani, Luca.

N-am nevoie de nimic.

Mi-a lăsat tatăl meu tot ce-mi trebuie.

Poate se mai gândește.

Nu cred.

Dar mulțumesc că te-ai gândit la el.

Așa mi se pare corect, nu?

- Călin, nu? Am înțeles bine. - Da.

Sunt așa de puțini cei care s-ar fi gândit să facă ce-i corect!

Așa e.

Nu știu, așa sunt eu.

Nu știu pe cine am moștenit, dar altfel nu pot.

- Ce faci, pleci? - Da, în seara asta.

Poate totuși treci pe la tata înainte. Te-am rugat.

- Dorin. - Tata.

Pe bune, Luca, orice ar fi, el chiar e tatăl tău.

Nu vreau. N-am chef.

Uite, atunci fă-o pentru mine.

Și pentru el, până la urmă.

Mă șantajezi!

Dacă trebuie…

Te rog!

Ce-i cu bagajul ăla? Pleci!

Da… plec la balamuc! Unde plec?

Ajut fata să se ducă de-acia că e borțoasă, e ca vai de capul ei!

Abia așteptai să plece Andreea de-aici!

Păi nu e normal să se ducă așa, la locul ei, la dreptul ei?

Dreptul ei e banul, banul, banul!

Numai asta ai în minte, banul și banul!

„Banul și banul”! Nu, bre, să plece de-acia,

mai departe de Ana asta Lugojana!

Mitule, eu nu mai suport! D-apăi fata!

Păi asta e mai rea, e mai nesuferită ca tasu!

Mă, tu vrei s-o nenorocești pe Ana? Ce ți-a făcut biata femeie?

Bă, dar ce i-am făcut eu? Eu, ce i-am făcut?

Ce i-am făcut? Îi ascundem adevărul!

Adevărul e relativ, Mitule.

Lasă, ea să zică colo-șa mersi că uite ce fată i-am dat!

Înaltă, frumoasă, are opt clase…

colo…

Dacă era după tasu, era fata moartă! Vai de capul meu!

Dumnezeule! Nimic nu te schimbă-n lumea asta!

Așa să dea Dumnezeu! Uite ce bine mă țin!

- Hei, alo! Păi cine să care? - Ce?

Păi nu vezi că-mi încarc bateriile? Du-ți singură bagajul!

- Hei! - Hei. Unde-ai fost?

Prin Butimanu. Am niște tovarăși. Tu?

Și eu, tot în Butimanu.

Da? Păi de ce nu mi-ai zis, mă? Mă aduceai și pe mie cu mașina.

- A, de-asta. Normal. - Și? Ce mai face taică-tu?

Păi, nu prea bine.

De ce?

Pentru că a aflat că mă înșeli cu Andreea și vrea să te jupoaie.

Ce?

- Livia, doar nu crezi… - Adi, nu sunt proastă!

Știam că-ți fug ochii.

Dar cu Andreea? Aici, în casă?

- Livia… - Vreau să pleci!

Fără scandal.

- Dar te iubesc! - Ai o oră să-ți strângi toate lucrurile.

Livia…

Și tot ce ți-am luat eu, să lași în casă!

- Nu, nu vreau să te părăsesc. - Dar nu e după tine.

Și dacă nu vreau?

Și dacă nu vrei, tot o să pleci din casa asta, ai înțeles?

Nu te vrea nimeni aici, bă, bădăranule, tu nu vezi?

Ce? Gata, s-a terminat cu viața dulce că nu mai ai pe cine să prostești!

- Așa că, pleacă și lasă-ne în pace! - Mă, tu așa vorbești cu mine?

Da, mă, uite că vorbesc, pentru că eu sunt Andreea Andronic

și pentru că nu te mai vreau în casa mea, ai înțeles?

Bă, ți-ai bătut joc, mă!

Ți-ai bătut joc și de mine și de soră-mea și de vară-mea acuma!

Ce? Dar cine-a sărit, mă, pe mine?

Mă, tu mai ai și tupeul să minți, mă,

după ce ai profitat că eu eram supărată și te-ai jucat cu inima mea?

M-a dus de nas! M-a păcălit! Pe toate ne-a păcălit!

- Hai, mă, Livia, doar nu vrei să crezi… - Ai pierdut două minute.

- Mai ai 58. - Ce?

- A, că e o oră 60 de minute… - Tic, tac, tic, tac.

Poate-l ajuți tu să-și strângă bagajele, verișoară.

Mulțumesc că mă susții.

Sper ca Andreea să nu te dezamăgească și de data asta.

Eu n-o să-i spun nimic lui Paul

și fac asta numai pentru tine.

Dar dacă se întâmplă vreodată să văd negru în fața ochilor,

nu cred că mă pot abține.

Prea și-a bătut joc de noi.

- Mâine te duci la spital la Floppy? - Da, vreau să trec un pic.

Poate-l conving să nu mai intre în casa aia.

- Casa aia îi atrage pe toți. - Da.

Bine.

Bine, mulțumesc mult de tot. Ne vedem mâine. La revedere.

- Vreo veste bună? - Da. Mâine îl externează pe Floppy.

Asta e excelent.

O să trec și eu mâine pe la spital, poate-l conving să se întoarcă aici.

Bro, n-ai nicio șansă.

Nu pot să-l las acolo. Ăia o să-l omoare la un moment dat!

E alegerea lui.

Da, și mai mult decât atât, lui îi convine situația.

Adică, acolo are tot ce vrea.

Tot ce putem să facem e să avem grijă să nu pățească ceva, atât.

Poate că Floppy s-ar întoarce aici,

dacă familia aia ar ajunge la sapă de lemn.

- Ce vrei să spui? - A, nimic. Mă gândeam și eu, așa.

Poate că, la un moment dat, roata se întoarce.

Pare că ai un plan. Să bem, atunci!

Mulțumim.

- Mă duc să mai aduc un pahar. - Te rog!

Am auzit eu bine? S-a întors Andreea?

- Da. Astăzi. - Mersi că m-ai anunțat.

Știam că te odihnești. Urma să-ți spun când veneam sus.

Dar nu, stai liniștit că eu oricum sunt obișnuită să aflu ultima veștile bune!

Da, e o veste bună asta.

Și asta înseamnă că pleacă Ana Maria, nu?

Paul, mâine vreau o ședință a acționarilor.

De ce?

Pur și simplu. S-au mai schimbat niște lucruri.

Da. Și eu trebuie să accept așa, pur și simplu, da?

Păi, da. Eu pot s-o fac și fără tine, dacă ai alte lucruri mai importante.

Nu, o să fiu acolo.

- Să vorbești tu cu Delia. - Da.

- Eu l-am anunțat pe Mihai. - Da.

Noapte bună, Mona. Crește?

- Hai că te prinde bine sarcina. - Noapte bună.

Îmi vine să-l strâng de gât.

Pregătește ăsta încă o tâmpenie.

Chiar o să distrugă tot ce a construit tata.

Am vorbit cu Laura la telefon azi

și mi-a zis că a trântit o mămăligă la prânz

așa că uite, mi s-a făcut poftă și, na!

Dar ce poftă mi-e mie, n-am mai mâncat o mămăligă…

- În casă aici nu prea se face. - Da, că cică-i de săraci.

Habar n-are ei ce bună-i mămăliga! Hai că v-am fiert și ouă.

- Moi? - Moi, Ilie, cum îți place ție.

- M-am săturat! - Ai mâncat deja?

- Ce-ai pățit, Steluțo? - M-am săturat de casa asta!

Și m-or și băgat în față că era să omor un om!

Păi și, ce vrei să faci?

- Am niște bani puși deoparte. - Da, ai…

Nu știu, o să-mi caut ceva…

Nici să nu te gândești!

Tu trebuie să stai aici cu noi. Hai, ia loc.

Aici în casă e locul tău.

- Niște mămăligă? - Un ou fiert moale?

- Cu brânzică? - Și smântână?

Da! Imediat!

Vă mulțumesc.

Voi sunteți familia mea.

- Și eu? - Da, și tu.

La început am fost supărată

că ai venit s-o înlocuiești pe mama, Dumnezeu s-o ierte.

- Dar ești o femeie de treabă. - Și o bucătăreasă a-ntâia!

- Mănâncă, hai. - Hai!

- Deranjez? - Nu, deloc, Luca, poftim.

- Eu vă las. - Nu, stai că nu durează mult.

Totuși…

Te rog, ia loc.

Bună bucățica!

Da, mă bucur că am aprobarea ta.

- Asta, niciodată. - Luca! De ce-ai venit?

- Pentru că m-a rugat Livia. - Măcar ești sincer.

Și pentru că în câteva ore plec. Și nu mai vreau să fim așa.

Da. Să știi că părinții și copiii se mai și ceartă.

Păi da, dar noi…

A, noi nu suntem părinte și copil. Corect.

Noi nu suntem certați.

Vreau să știi că ești copilul meu.

Da, dar… nu vreau să uiți că sunt și copilul altui bărbat.

Nu. Nu ți-am cerut asta.

Vreau ca Andreea să vină înapoi la tine și să plecați!

- Nu vrei mai bine un ceai? - Nu.

Vreau să-mi cresc copilul singură, cu soțul meu,

și să mă lăsați naibii în pace!

Și tu nu crezi că vreau să am fata lângă mine?

Atunci ia-o! Ia-o! Fugiți, nu știu, lăsați-ne în pace!

Nu pot! Andreea vrea să fie acolo și eu nu pot să fac nimic!

Bine.

Atunci o să am eu grijă ca Andreea să plece din nou din casa aia.

S-o lași pe Andreea în pace, auzi?

Fetică, dar ce voia asta?

Hai, zi, bre, nu mă fierbe acia!

Eu cu tine nu mai vorbesc nimic.

Dumbkopf!

Ce mă enervează asta!

Bre, dar ce-i aia „funfof”?

- Care ești acolo la ora asta? - Eu sunt, tanti Florica.

A, acum nu mai sunt „Floricico”, „Florico”… „fă”?

Hai, tanti Florica, nu te mai lua și tu de mine! Mata.

Păi și ce mai cauți aici? Credeam că te-a dat Livia afară.

Păi plec, dar nu știu încotro s-o apuc.

Am fost un bou.

- Asta poți s-o mai spui o dată. - Am fost un bou.

Păi și acum ce-i așa de complicat? Te duci la noi, la Butimanu.

Că de-aia îi zice „acasă”. S-o găsești când ai nevoie.

Și la Butimanu ce fac? Iar stau cu mamaie?

Mă, Adi, știi că n-ai fost feblețea mea, niciodată.

Dar crede-mă când îți spun că așa e mai bine.

Mă, băiatule, ești ditamai omul, trebuie să-ți faci și tu un rost în viața asta.

Nu mai încerca să trăiești pe spinarea la una și la alta, mă, ce Dumnezeu!

Uită-te și tu la tine. Urât nu ești, prost nu ești…

Că nu ești prost, ești așa… prostuț.

- Mersi. - Pentru puțin.

Nu, vorbesc serios. Aveam nevoie să aud asta.

Hai, capul sus! Că aci ai dat-o de gard.

Poate-ți bagi și tu mințile în cap și te faci băiat serios.

Să nu exagerăm.

A, și încă ceva.

Adi, nu te mai ține după Andreea.

Că vezi că pierzi din cauza ei, de fiecare dată.

E greu.

Ce vrei să spui, că ești îndrăgostit de ea?

Nu zic nimic. Zic doar că… să știi că mi-e greu.

Auzi? Hai, pleacă! Pleacă până nu te fac prost de tot!

Am plecat, sărut-mâna!

Dacă plec, unde să mă duc?

Aoleu, mamă, ce obosită sunt, nu mai pot!

Da, și eu.

- Păi hai să mergem la culcare. - Da, mergem.

- Ți-a plăcut mâncarea de azi? - Da… Da, chiar gătești foarte bine.

Așa-mi place că noi, servitorii, chiar dacă nu suntem rude,

suntem mai familie ca Andronicii.

Da.

Dar ce-i cu tine, că parcă nu ești în apele tale?

Nu, sunt bine…

Mă rog, în afară de faptul că am fost interogată despre otrăvire.

Hai, mă, Stela… Liniștește-te, că Lascu a interogat pe toată lumea.

Da, dar pe mine m-a luat la ochi. Și, nu știu ce să zic…

Hai, nu mai fi paranoică că nu te-a luat nimeni la ochi.

Hai să mergem la culcare că mâine o luăm de la capăt.

- Da… O luăm de la capăt? - Păi da.

Eu mai stau să se termine și mașina de spălat vase și vin.

Bine. Să nu uiți să închizi și lumina. Hai, noapte bună.

Noapte bună.

Și nu te mai gândi la toate prostiile, că nu-ți face nimeni, nimic.

Da.

- Să vă ajut să vă schimbați. - Nu, mă descurc și singură.

- Vai, dar n-ați mâncat nimic! - Nu mi-e foame, Rodica.

De-aia nici n-am coborât la masă, nu înțelegi?

Păi da, doamnă, dar pastilele astea nu se iau pe stomacul gol.

Lasă-mă, nu mă mai bate la cap!

- Lasă-mă! - Da, doamnă, dar…

Gata! Chiar nu mă mai ascultă nimeni în casa asta? Hai, te rog!

Dar ce-i cu tensiunea asta?

- E așa de azi dimineață. - Iarăși comentezi?

N-are voie omul să aibe o zi proastă? Ai plecat?

Noapte bună.

Noapte bună.

De ce nu stai tu calmă?

Tu știi cine-a venit azi în casă, aici?

- Cine-a venit? - Călin.

Și?

Luciane, băiatul ăsta simte ceva.

Și când o să afle adevărul, o să-și vrea partea.

Eu nu înțeleg de ce n-ai tu încredere în mine.

Știu ce fac.

Foarte bun sandvișul ăsta, nu înțeleg de ce nu vrei să mănânci.

- Mănâncă-l sănătos. - Hai, ia-ți pastiluțele…

- Bine. - Acum.

- Bine, hai. - Noapte bună.

- Da? - Da…

Pa.

Te ajut pe scări?

Hai, mă, frate, că am fost otrăvit cu ciuperci, nu operat!

Bine ai revenit!

Îmi pare rău că n-am știut că te externezi astăzi,

că-l trimiteam pe Ilie cu mașina!

Păi de ce? Mă simt atât de bine!

- Da? - Zici că nici n-am fost otrăvit!

Accidental.

Desigur. Insinuezi ceva?

Nu. Nu…

Doar că n-o să știm niciodată adevărul.

Adevărul? Idealistule!

- Am zis ceva greșit? - Nu.

Numai că tu și cu Mihai vă asemănați mult, mult de tot.

Amândoi insistați cu prostiile astea:

„Să aflăm adevărul, să facem dreptate,

să… bla-bla-bla…”

Eu nu știu unde-ați trăit voi până acum.

Am trăit într-o lume total diferită. Știți, viața la orfelinat e…

altfel.

- Hai, nu spune! - Ba vă spun.

De asta și semănăm atât de mult. Că suntem frați.

Sunteți ca frații. Că practic eu sunt fratele lui Mihai.

Și al lui Paul.

Da, băiete. Știu.

Hai, salut! Bagă cu spatele. Ce-i fac, interior, exterior?

- Nu-i nevoie. - Și atunci, cu ce te ajut?

Auzi?

Nea Gheorghe ne-a lăsat mie și lui Călin afacerea.

Am înțeles. Deci trebuie să-ți vorbesc cu „dumneavoastră”.

Nu. Problema e că n-avem timp să ne ocupăm.

A, am înțeles. Deci vindeți, iar rămân fără serviciu,

iar mă ia Michi la bani mărunți…

Nu vindem.

Doar că avem nevoie de un manager care să se ocupe în locul nostru.

- Da, vreau. - Ce?

Să fiu manager, nu asta căutați?

Primesc și o mărire?

Stai să vedem mai întâi câți bani faci și după aia discutăm.

Măcar tai și spânzuri pe aici. Ești responsabil. Te bagi?

Păi atunci, accept și fără mărire.

Deocamdată.

- Hai, să fie într-un ceas bun. - Să fie.

Auzi? Ce voiam să te întreb… Ce mai face Floppy?

N-a mai trecut și el pe-aici.

A uitat de unde a plecat. Sau s-a îmbogățit și nu-i mai pasă?

De ce nu-l întrebi pe el, când mai vine? Dacă mai vine.

Hai, zi frumoasă!

Doar noi două?

Da. Noi trei.

Noi patru. Hopa-șa!

Păi și tăticul? Și Delia?

Tăticul și mătușica sunt la televiziune.

De ce?

Au o ședință.

- Și restul? - Da, chiar. Și restul?

Vouă vi se pare că eu sunt secretară aici, sau cum?

Aoleu, ce ți-e și cu gravidele astea, o ia razna una după alta.

Bună ziua.

O, bună, ziua, ia uite cine-a venit pe la noi!

Nuți, nu vrei și tu ceva de mâncare că uite e destulă, e belșug aici!

Lasă-mă, eu acia am venit cu niște treabă.

Măi, mamă, nu vezi că mănânc și eu acum? Pe bune!

Nu cu tine, acia.

- Cu doamna Mona. - Cu mine?

Hai, mersi.

Ce-ai, soro? Ți s-au înecat corăbiile?

Nu. A plecat Luca iar de acasă.

Ce să-i faci? Dacă lui îi e mai bine acolo…

Da, dar e departe de mine.

Tu n-ai fost plecată în Elveția când erai tânără?

- Unu, sunt încă tânără… - Așa e. Erai tinerică.

Și doi, n-am avut de ales.

Da.

Putem să ne adunăm. O să ajungă și Mihai imediat.

Vă aștept.

Ăsta vrea să ia și locul Taniei.

Da, mă, vrea să fie și director

și secretară și portar și șofer și Dumnezeu și tot ce…

Hei!

Ce faci?

Bine. Stai bine, ești comod? Mai vrei o pernă? Poate…

- Stai tu pe pernă. - Sigur?

Cu așa o panoramă… e greu să nu fii comod.

Da…

Îmi pare rău pentru ce ți s-a întâmplat.

Ești bine acum?

Sunt ca nou.

O să-mi revin, sunt acasă!

Acasă.

Tu chiar te simți bine aici?

Da.

Și la Mihai nu te simțeai bine?

Ba da, dar e mai mult loc, e mai aerisit, e…

Da. Și ciuperci otrăvitoare…

A fost un accident.

Nu știu cum să zic,

dar în ultima vreme au tot fost accidente pe-aici.

Ei, te uiți tu la prea multe filme de groază.

Posibil.

- E Călin. - A, păi răspunde-i.

- Păi abia a plecat de aici. - Își face griji pentru tine, e normal.

Auzi, frate? Știu că-mi porți de grijă,

dar sunt băiat mare, mă descurc, n-am nevoie.

Adică, până acum câteva luni stăteam în stradă,

n-aveam pe nimeni, n-aveam nimic. Mă descurcam super OK.

Te rog frumos,, nu mă mai cicăli!

- Floppy? - Da, eu.

A, cred că s-a apelat din greșeală, în buzunar.

A, da?

Ce ziceai, că n-am auzit?

Nimic, ziceam că-ți mulțumesc că m-ai luat de la spital.

Ce, mă? Normal. Hai să ai grijă.

- Și dacă e ceva sună-mă. - Da, așa facem sigur.

Pa, pa, mersi. Te pup.

- Te-a apelat din greșeală, nu? - Am greșit-o p-asta.

Vezi?

Hei!

Ce e?

Floppy s-a hotărât să se întoarcă în casă la Andronici.

Nu l-am putut convinge.

Așa că o să fac ceva ce nu-mi place, dar n-am încotro.

- Ești sigur? - Da.

E singura soluție să-l fac pe fratele meu

să-și dea seama că banii nu sunt totul.

Dar e doar asta?

Sau, de fapt, în sufletul tău, nu l-ai iertat cu adevărat pe Paul?

- Mihai, începem imediat. - Sigur.

Spor la treabă.

A, mulțumesc, iubire!

Să vezi tu ce bine o să ne fie!

- Adică ți-au dat și mărire de salariu? - Da…

Păi ți-au dat sau nu ți-au dat?

Da, femeie, un pic acolo,

dar o să fie și mai mult când o să înceapă să meargă.

- Ce, ce să meargă? - Spălătoria. M-au făcut manager.

Felicitări! Păi? Nu faci și tu cinste?

- Dar ce, mă, tu n-ai bani? - Da!

Nu mai am.

Am plecat din vilă.

- Ce-ai făcut, mă, de te-au dat afară? - Eu? Nimic! Chiar nimic.

- Ai salariu de la televiziune. - Nici pe-acolo nu cred că mai am voie.

Aoleu! Așa nasol ai zbârcit-o?

Nu eu. Situația.

Sigur…

Măi, să știi că, dacă tu cauți un loc de muncă,

eu dau interviuri pentru angajare. Ai CV?

- Ce să am? - Curriculum Vitae.

Uite acia.

Dar promiți că nu faci rău la Andreea, da?

Da, promit.

Am promis, da?

Dragă Paul, am citit și recitit scrisorile tele…

„Dacă le-aș fi primit atunci, aș fi fost alt om,

dar tatăl meu a fost un nenorocit care mi-a luat dreptul la viață,

la iubire, la o familie a mea.”

„Te iubesc, Paul. N-am încetat să te iubesc toată viața mea,

deși am încercat să îngrop sentimentul ăsta.”

„Dacă tu n-ai fi însurat, dacă n-ai aștepta un copil,

am fi continuat viața noastră de acolo de unde am oprit-o.”

Bun.

Propun să votăm o nouă majoritate.

Păi nu există. Noi avem 50, tu 50.

Ba poate există, dacă nu votează toată lumea cu tine.

- Delia? - Ce „Delia”? Normal că votez cu tine.

Mihai?

Eu am decis să-l susțin pe Lucian.

Pleci deja?

Ce altceva să mai fac aici?

Păi știu și eu?

Vreți să-mi spuneți ceva? Că am impresia că ezitați.

S-ar putea să vreau să-ți spun ceva.

Păi, vă ascult.

- Hai, bă, mai repede! - Unde mă duci?

Sărut-mâna, ne scuzați, trebuie să urc în cameră.

S-a stricat clanța la o ușă și trebuie s-o repar.

- Ce clanță? Care ușă? - O clanță…

- Hai, mă, Ilie, mai stai și de vorbă? - Urc și eu cu voi.

- Da. - Bine, hai.

Nu, nu voiam să-ți spun nimic.

Mai zici tu că eu nu fac nimic pentru tine!

Tu, mă?

Alo, eu am vorbit cu Adela!

Eu am vorbit cu ea, eu am convins-o. Tu n-ai făcut nimic.

Dacă nu m-ai înnebunit cu Adela, ai pitici pe creier cu Adela asta!

Eu vorbesc acili-șa de Mona… lisa asta.

Bre, Mona nu te vrea acia câtă vreme este Ana Maria.

Păi și ce legătură am eu cu Ana Maria?

Păi tocmai, n-ai nicio legătură, așa că te duci frumușel la ea și-i zici

„fă, fetică, vira de-acia!” Ai înțeles, da?

Bre, am promis la femeie, la Mona asta!

Ce i-ai promis, mă, că nu înțeleg!

Fă, c-o scapi definitiv de Ana Maria asta!

De ce-ai făcut asta?

De ce m-ai trădat?

Ca să nu mai ai tu controlul.

Să n-am eu controlul? Eu să n-am controlul, Mihai?

- Suntem o echipă! - Nu, Paul, n-am fost niciodată.

Băi, tu ai înnebunit? Tu te aliezi cu cel mai mare dușman al meu?

Ce ți-am făcut? Ce ți-am făcut eu? Eu, personal!

Ne-am săturat! Totul e o minciună, dar tu ai preferat s-o crezi pe Andreea!

Dar ce legătură are Andreea cu chestia asta?

Asta e o chestie personală, de familie!

Da, o problemă de familie în care tu nu ai avut încredere în Mihai!

Pentru că pozele alea erau false!

Mihai a fost drogat și dormea. Și tu ai avut încredere în Andreea!