Original subtitles

Toți ați greșit față de mine.

Toți.

Cum ai putut, Andreea, să-mi furi viața?

Pentru asta n-o să te iert niciodată.

Ești sigură?

Adela!

Ia mâna de pe mine!

Adela!

- Neața. - Neața.

Nu și-a revenit.

- E încă la terapie intensivă. - Nu pot să cred.

Și analizele de la spital demonstrează că a fost otrăvit cu ciuperci.

Serios?

Dar cine ar fi putut să facă asta?

Cum cine?

Cel mai probabil Martha.

Nu știu ce să zic. De ce-ar face asta? Și cum?

Nu, stai puțin. Poate s-a întâmplat.

Uite, eu de exemplu, când eram mică, nu culegeam niciodată ciuperci

pentru că auzisem de cineva din sat care a murit otrăvit.

Și se pricepea la cules ciuperci. De asta zic că poate s-a întâmplat.

Adela, apreciez foarte mult că încerci să mă liniștești, dar…

Pe bune, care ar fi șansele

ca în prima zi când calcă în casa Andronicilor,

să mănânce ciuperci otrăvitoare, din greșeală. Fix în prima zi.

Și cunoscându-te pe tine, n-o s-o lași așa, nu?

N-am altă soluție.

Călin e încă la spital. Eu o să mă duc să fac un duș.

Uite. Ai acia ceiuleț… Mai lasă-l un pic, că e fierbinte.

Hai. E bine, a fost doar o sperietură, da?

Bei acia ceiuțul, te liniștești… Hai c-o să fie bine.

Doamne, oribil e să fii însărcinată, să mor!

Mie-mi spui?

Păi eu când eram cu tine, vai de capul meu ce a fost pe mine!

Cu rău, cu greață, cu junghiuri…

Dar treaba era treabă.

- Nu de asta, mamă, nu de-asta. - Dar ce e?

Mamă, mi-am dat seama că…

eu chiar îmi doresc copilul ăsta, mă.

Deci, pe bune, Doamne ferește,

dacă i se întâmpla ceva, cred că o luam razna.

Ce să i se întâmple?

Ferească Dumnezeu, ia acia, bate în lemn!

Așa? Invers!

Stai, făi, că verși ceaiul acia! Uite…

Ce mai vrea și ăsta?

- Cine e? - Un bou.

Andreeo… ce să-ți fac, făi, fetică,

dacă n-ai și tu norocul tău, numai de boi să dai!

Păi ce faci acuma? Alo!

- Ce faci? - Am treabă.

Ce vorbești? Stai acia cumințică!

Ia hai, unde treabă, că n-ai închis un ochi toată noaptea, ce vrei?

Începi după aia că mă doare, că mă înjunghie, că mă…

Și eu, nu trebuie să pui și eu cornul în pernă,

că n-am închis ochii toată noaptea! Hai!

- Auzi, mamă? - Ce mai e, Doamne? Ce mai e?

Îți mulțumesc c-ai stat cu mine la spital.

Păi cum să nu stau eu?

Ce vorbă e asta? Tu ești puiul lu’ mama…

- Cine e puiul meu? - Eu.

Cine este căprița lu’ mama? Doamne, tăntăloaica pământului!

Te iubește mama, mult!

- Stai acia c-o să fie bine, da? - Da.

Somn ușor, vise plăcute, puricii să te sărute.

Și pe tine.

Ce? Ce faci?

Păi ce faci, tu mă verifici pe mine?

Auzi, bre, ia vezi că eu am zis o vorbă acia! Hai!

Dar ce, mă, că-mi aranjam perna să dorm mai bine, ce-ai?

Băi, Andreeo… hai, hai! Închide ochii acolo-șa!

Hai, mă, că…

Ochii închiși! Să n-aud musca!

Vezi că te iau de ciuf!

- Bună dimineața. - Bună.

Dar ce matinală ești azi!

- N-am dormit toată noaptea. - De ce?

Am fost cu Andreea la spital.

La spital? Dar ce s-a întâmplat?

- Era să piarză copilul. - Ce? Unde-i acum?

- E sus, doarme. E bine. - E sus?

- Doarme, las-o în pace. - Nu, trebuie s-o văd.

Dacă-ți spui că doarme… las-o colo-șa!

Auzi, Nuți, n-ai putut să-mi dai și mie un telefon?

Pentru?

Cum? Să-mi spui, să vin cu voi la spital!

Păi ce era pe acolo, îmi stătea mie mintea la tine?

Lasă c-am fost eu colo-șa…

Eu sunt mama ei!

Ce „e”?

N-ai venit… ea nu te vede așa.

Nu, pentru că te pui tu mereu în fața mea!

Eu n-am înțeles, tu mă acuzi pe mine de ceva?

Da. Mi-ai furat fata acum 22 de ani și acum mi-o furi în continuare.

Bre, tu nu ești sănătoasă? Eu? Eu ți-am furat-o?

Baragladina aia de tat’tu ți-a luat-o!

Păi ce să facă și omul, că tu dacă te-ai dus colo-șa pe munte

și te-ai hăndrălit cu bogătanii, păi ce era să facă?

Că omul i-a venit fata cu burta la gură nemăritată!

Cum e Andreea acum.

Ce-i cu Andreea? Las-o tu pe Andreea, că am eu grijă de Andreea!

Nu! E fata mea, ai înțeles?

Doar a mea și doar eu o să am grijă de ea!

Nu! Tu nu ești mama ei!

Uite! Andreea e fata mea, clar?

Mihai!

Telefonul!

E Călin.

Da, Călin. S-a trezit?

Nu. Nu încă.

Dar a fost Lascu pe-aici și a vorbit cu doctorul

și ne-a spus doctorul că a fost caz de otrăvire cu ciuperci

și acum Lascu s-a dus spre Izvorani.

Bine, hai că mă duc și eu încolo și te țin la curent. Vorbim, pa.

OK, hai, pa.

Nu s-a trezit încă, dar se pare că nu sunt singurul

care consideră că e caz de otrăvire. Lascu e în drum spre Izvorani acum.

- Te duci și tu? - Da, nu vreau să ratez marele moment.

Aș veni și eu, dar trebuie să mă duc la televiziune să mă văd cu noul șef.

Lasă că și noul șef o să vrea să afle ce s-a întâmplat cu noul nepot.

Asta dacă nu cumva e și el implicat.

- Hai că vin și eu. - Mersi!

Neața!

Mi se pare mie, sau iarăși ați găsit un motiv de ceartă?

A venit asta, bre, acia, începe iară cu prostiile ei!

Într-o zi, Nuți, o să plătești pentru toată răutatea asta a ta!

Îmi tremură chiloții pe mine!

Gata, mă, Nuțică, mă, ce te-a apucat la ora asta?

Bre, Mitule, tu ce-ai acuma? Tu îi iei apărarea lu’ asta,

prefăcuta asta de se dă acia sfânta Filofteea?

Ia vino, bre, vino acia să dăm cărțile pe față!

Păi vine acia să mă tragă la răspundere, că ce?

C-am avut grijă de fii-sa?

În timp ce tu ce făceai, măi? Erai la distracție în Germania, colo-șa!

Mă, ție nu ți-e rușine, mă?

- De cine să-mi fie, de tine? - Gata, Nuțică!

De tine? Lasă, măi, unde e, uite acia paparuda

vine acia să-mi dea mie lecții și să mă facă…

făi, te-ai dat moartă? Te-ai dat moartă!

Te-ai dus acolo-șa de nebună și m-ai lăsat pe mine cu greul!

- Nuțică, gata! Taci! - Ce să tac?

- Taci! - Bre, Mitule, că acuma…

Unde să tac? Ea să vie să-mi puie mie pumnul în gură?

Unde, că ne-am zbătut și-am tras ca ultimii sclaveți pe lume!

Pe doi lei, Ana Mario, n-am avut de niciunele

și ne-am rupt de la gură făi, fetică, pentru cine?

Pentru una care nu era fata mea! Și acuma vine asta să ne-o ia?

E fata mea! E a mea, e a mea, ai înțeles?

E a mea și voi mi-ați furat-o! De ce ați luat-o?

De ce ați luat-o, că știați ce s-a întâmplat!

De ce n-ați venit la mine să-mi ziceți adevărul?

M-ați lăsat acolo să-mi pierd mințile și să-mi iau câmpii!

Păi, Ana Maria, știi, Traian ne-a spus c-așa-i mai bine și…

- Și v-a dat bani! - Da.

De asta, de asta ați făcut ce-ați făcut! Ești un monstru!

Vezi, vezi acolo-șa, că nu mai am răbdare

și mai sunt și obosită și nedormită, te calc în picioare!

Femeilor, ce v-a apucat?

Andreea a fost la spital azi noapte și ea nu mi-a zis nimic!

Ce?

E bine?

Lasă… e bine, că a fost cu mama ei acolo.

Eu chiar… chiar nu înțeleg cum poți să fii așa.

Dar știu c-o să vină ziua când…

când o să regreți.

Pentru c-ai făcut prea mult rău

și nu cred că Dumnezeu doarme.

Stă acolo, mă trezește pe mine, dă cu laserele pe mine, Mitule.

Sau poate, cine știe,

dacă tata e mort o să aibă el grijă să nu-ți găsești liniștea,

că până la urmă, v-ați bătut joc de nepoata lui.

Noi am făcut tot ce-am putut.

Poate tu, Mitule. Dar ea…

Uneori uit cât de rea poți să fii. Reao!

Ce ziceam noi, Mitule? Că bem o țuică?

Dă o țuică, să ne mai relaxăm.

Ai apărut? Unde-ai fost?

La spital.

De ce?

- Că era cât pe ce să pierd copilul. - Să pierzi copilul? De la ce?

De la ce? De la supărare! De la stres, bă, idiotule, de-asta!

Nu mi-e milă de tine. Ți-ai făcut-o cu mâna ta.

Ți-ai bătut joc de absolut toată lumea.

Uite care-i treaba. Noi doi am terminat-o.

Am două seturi compromițătoare de poze cu tine.

Unul cu Mihai, așa-zisul tată al copilului tău,

și unul cu Adi, cocalarul vieții tale.

Oare ce-o să zică copilul tău când o să afle că maică-sa e o panaramă?

Eu am fost întotdeauna de partea ta.

Bă, prostule, dac-ai avea puțin creier în capul ăla

și acum ai fi de partea mea! Tat’tu m-a violat, mă!

Tu te-ai gândit? Poate copilul ăsta e fratele tău de tată!

Ce manipulatoare ieftină ești! Tu mai știi ce minți?

Ba te-a violat tata, ba ești gravidă cu tata, ba ești gravidă cu Mihai…

Nu mai, gata, s-a terminat!

Le arăt la toți pozele și te întorci la Butimanu!

Pa și la revedere! Hai! Ieși afară!

- Stai puțin, Luca! - Ieși afară!

- Stai să vorbim! Te rog să nu faci asta! - Nu vorbim nimic!

Luca, te rog, fac orice, jur, fac orice!

- N-ai tu ce să faci pentru mine! - Orice vrei tu, spune-mi ce vrei!

Eu vreau să iau locul lui Lucian, na!

Tu vrei, ce? Să iei locul lui Lucian?

Și tu o să mă ajuți, că am văzut că ești foarte apropiată de draga ta Muti.

Așa, și?

Așa, și o s-o convingi

și o s-o manipulezi că eu sunt viitorul trustului, nu pârlitul ăla!

Și poate cădem la o înțelegere.

- Păi cum să fac eu asta? - Nu știu, te descurci, treaba ta.

Hai, ieși afară! Ieși afară, hai, ieși!

- Stai, mă! - Ieși!

Hei!

Ce faci, nea Traiane?

Unde ești, bre?

În altă parte.

Am înțeles asta. În altă parte, dar unde, mai exact?

Nu-ți spun. Să fiu al dracu’ dacă-ți spun!

Hai, bre! Hai, zi acia!

Haide, să nu mor proastă că mă roade și pe mine curiozitatea,

zi, bursucelul meu, zi-i lu’ Nuța unde ești!

Măi, Nuțico, unde sunt eu mi-e foarte bine.

Mi-e cald…

sunt cu toți morții mei… și e lumină, multă, multă lumină!

Bre, asta am înțeles că ești la loc cu verdeață,

nici durere, nici suspin, nici întristare, dar unde, mai exact?

Hai cu mine. Îți arăt. Hai. Hai că te aștept. Hai.

Unde să viu, măi?

Hai.

Băi! Hei! Îți promit că eu viu.

Tu spune-mi… nu că asta am înțeles, la loc cu verdeață, frumos, așa…

dar concret, acia, unde ești, unde te-ai dus?

Hai, te rog eu frumos! Hai, te rog eu frumos să-mi spui și mie…

Bre, dă-te naibii de-acia că mă sperii, bre!

Bre, Mitule!

Dar vorbeam și eu acia de gândurile mele, de…

Ce gânduri, Nuțică?

Două secundele.

Mitule, știi ce crez eu?

Dacă a venit cineva acolo-șa, la Butimanu și a început să sape…

și după aia l-a luat pe nea Traian,

înțelegi, așa, l-a luat și l-a aruncat în altă parte?

- Unde? - Nu e, bre, Mitule…

Mitule, ascultă acia.

Întrebarea nu e „unde”, e „cine”! Înțelegi?

Că e cineva de vrea să ne facă cu capul, înțelegi?

Și după aia, Mitule, ne face felul!

Îți spui eu!

Dar cine vrea să ne facă felul, muiere?

Cine, hai?

Vălică!

Păi, Vălică…

n-a chemat el poliția să sape acolo, înțelegi?

- Bre, lasă-mă în pace… - Tu ești nebună la cap, muiere!

Mitule, Vălică ăsta e dat dracu’, bre! Ăsta vrea să credem noi că-i prost,

dar ăsta se duce și vorbește acili-șa cu nen’su

și ăsta îi spune ce să facă!

Păi n-am vorbit adineauri eu cu Traian, bre?

Măi, muiere, tu ești dusă cu capul!

Păi morții de la groapă nu se mai întoarce. Noi mergem la ei!

Mitule, ascultă acia. Merge toți? Pleacă toți?

Toți.

- De-aia se face moroi. - Și strigoi, da.

Mitule, nu e, e întâi moroi, după aia strigoi și după aia…

Bre, Mitule, și te bântuie acia de te ia toți dracii!

- Ascultă-mă pe mine, ascultă-mă! - Ce să mai ascult, mă?

Te-am ascultat și uite unde-am ajuns! De acum te las să gândești singură!

- La revedere! - Nu! Facem… Scuze… nu…

- Ce faci aici? Ai înnebunit? - Ce cauți tu aici?

Nu e treaba ta.

Dar de ce? Ești de-aici, din mahala?

Auzi?

- Ia ieși din mașina mea, te rog frumos. - Uite că nu vreau.

- Nu vrei? - Nu.

- Atunci stai că-l sun pe Sebi. - Pe cine suni?

- Pe Sebi. - Dar chiar, dar insist!

Sună-l tu acuma pe Sebi

că ăla și dacă vede că e o crimă în fața lui nu face nimica,

se împiedică de un cadavru, nu face nimica.

Cum zice el?

„N-avem dovezi. Și dacă nu sunt dovezi, nu putem face nimica”!

Sună-l acum. Acuma, sună-l. Haide, sună-l acuma.

Ce zi minunată, nu?

Da, Andreea. Ce este? De ce m-ai chemat?

- Ce face Florin? - O, Doamne! Bietul copil!

Îți dai seama că era să moară la mine în casă?

Ce ghinion!

Hai că o să fie bine, o să-și revină, sunt sigură.

- Sper. - O să fie bine.

Sigur. Atâta?

Voiam să vorbim și despre Luca.

De fapt asta era!

Nu, voiam să știu de Florin, dar Luca…

Ce e cu Luca?

Nu știu motivul. Îmi fac griji pentru el. Nu e bine deloc.

A apărut Lucian ăsta, i-a luat locul și… cu el ce faci?

Până la urmă, el e nepotul tău adevărat, nu?

Da…

Păi, Luca…

seamănă leit cu taică-su, Andreea.

El nu este un Andronic.

Păi cum să nu fie un Andronic?

Că Delia e mama lui, ea e o Andronic, deci și el e un Andronic, nu?

Și Delia…

e slabă.

Seamănă și asta cu taică-su, cu Anghel.

Doamne, Doamne, cum a murit și omul ăsta! Ca un prost.

Muti, eu am crezut că l-ai iubit, că l-ai admirat…

Cum să zici că a murit ca un prost?

Uite că zic, pentru că eu sunt cu picioarele pe pământ.

Da, în fine, să încheiem discuția despre Luca, da?

Luca… Ce să iasă dintr-un criminal ca Bebe și o amețită ca Delia?

Un nimeni!

- Cum să zici așa ceva despre el? - Un nimeni?

Vai! Ce urât, Luca! Tu tragi cu urechea? Nu-i frumos!

Uite ce e, buni, noi doi am terminat-o. Nimeni nu-i suficient de bun pentru voi.

Voi nu vedeți cum ați ajuns? Tu mă judeci pe mine?

Cum îți permiți să vorbești așa cu mine, băiete? Cum?

Tu ești o străină, nu ești bunica mea!

Și îți jur pe mormântul tatălui meu că n-o să mă mai vedeți!

Drum bun!

Luca! Luca, stai! O să vorbesc cu ea, îți promit!

Ai avut o șansă și ai ratat-o. Eu plec și te dau în gât, fraiero.

Luca, nu poți să-mi faci asta, mă nenorocești, ai înnebunit?

Luca!

Dar ce nervoși sunteți amândoi, așa!

- Deci tu ești de-aici din Butimanu, nu? - Nu, nu sunt.

- Sebi e de aici și am venit la soră-sa. - Mă rog… cum zici tu.

Ideea care e?

Iubitul tău nu vrea să mă ajute să-l găsesc pe unchiulețul, da?

Îți zic eu că el e mână în mână cu criminalul.

- Vali, vorbești prostii. - Da?

Pe bune! Da. Sebi e un procuror cinstit.

- E un procuror cinstit? - Da.

Păi ia să-i spui tu la procurorul tău cinstit

că Vălică se duce până la CEDO se duce, după aia se duce la UE

și se duce până la NATO ca să-l dea pe procurorul tău cinstit în gât

că el ia mită de la Andronici ca să nu găsească cadavrul.

Mă, băiete, dacă e să-l găsească, îl găsește. Pe bune, acum.

- Faci tu ce face Procuratura? - Nu fac.

- Hai, relaxează-te. - Uită-te la mine un pic.

Sunt om simplu de la țară, da?

Mie când mi se pune o chestie în cap,

păi eu trebuie să mă duc până în pânzele albe!

Te rog eu… te rog eu din suflet, ajută-mă și pe mine un pic.

Tu-l cunoști și pe Lascu, îi știi și pe Andronici.

Te rog eu, hai, ajută-mă și pe mine!

- Și dacă nu vreau? - Și dacă… da, e o variantă și asta.

Și dacă nu vrei, nu?

- Știi ce-am auzit eu? - Ce?

Că pe-aici pe la voi, pe la țară,

se practică asta cu turnatul pe la ziare.

- Cum ziceai că te cheamă? - Gia.

Gia și mai cum?

- Gia Ruben, dragă. - „Gia Ruben, dragă”.

Ia zi tu, cum ar suna un titlu în ziar

„Gia Ruben, țărancă din mahala.”

Auzi? Hai că ești chiar nesimțit. Ia ieși. Te rog eu.

Eu ies. Dar tu să te gândești.

Hai, te pup.

Era să pierd copilul.

Și acuma Luca vrea să dea totul pe goarnă.

Dar ce-ai mai făcut?

S-a terminat.

Zi, bre, ce-ai mai făcut! Zi acolo-șa!

Mamă…

Alo! Ce faci, bre, ți-ai șters picerele frumos acolo-șa la intrare?

Că iarăși îmi umpli casa de noroi!

- Zi, răspunde! - Alo, te-a întrebat nevastă-ta ceva!

Spune-i lu’ mumă-ta că nu mai vorbesc niciodată cu ea!

Andreo, ia zi-i lu’ tac’tu

„Bre, mă doare fix în plix”! Zi!

Mamă…

Bre, tu nu te simți? Tu stai acia așa, în gura noastră?

Du-te, bre, d-acia! Scoate… scoate astea d-acia!

Dracu’ să te ia! Zi, bre, acolo-șa în concret!

Sunt niște poze.

Ce poze?

Iară de-alea cu veverița de mă ia acia cu palpitații?

Eu cu Adi!

Ne-a văzut Luca și ne-a făcut niște poze.

Bre, dar tu ești sănătoasă la cap?

De unde apucăturile astea de boarfă, bre?

Zi-mi și mie, de unde apucăturile astea de boarfă, că dacă…

aia e, că ești tu gravidă, ce mă frigea acuma pe mine palmele

îți trăgeam una cu făcălețul de mă țineai minte!

Vai de mine… Ia uite ce…

Mitule!

Mitule! Bre, ia vino încoace și strânge după tine! Să lingi pe jos!

- Unde ești? - În oraș cu niște treabă.

- Vino acasă! - O să vin mai încolo.

Vino, că simt că explodez!

- La cine țipi așa, Luca? - Ieși afară!

- De ce? Ce e, că mă sperii! - Ieși afară! Ieși!

Da?

Bună ziua. Avocat Stelian Predescu la telefon, îl caut pe Călin Munteanu.

- Da, eu sunt, spuneți. - Mă bucur că te-am găsit.

Am tot încercat să dau și de Mihai Popa, dar nu răspunde.

Am deschis testamentul lui Gheorghe Petcu

și voi ați moștenit spălătoria de la Crevedia.

Poftim?

Vă aștept la mine la birou ca să vă explic ce e de făcut.

OK. Bine, mulțumesc.

O să dau de Mihai și revin cu un telefon, e OK?

Foarte bine, mulțumesc.

Bine, și eu, la revedere.

Nu și-a revenit.

- Am înțeles că m-ați chemat, da? - Sărut-mâna.

Da.

Vă ascult.

Doamna Andronic, raportul toxicologic

arată că da, este vorba de otrăvire cu ciuperci.

Vai de mine!

Vai de mine!

Florica, te rog, adu-mi un pahar cu apă.

- Te rog, rece să fie. - Da, imediat.

Aduc și niște cafele, poate vrea și Sebastian.

Nu, sărut-mâna, nu, mersi.

Tocăniță de ciuperci nu mai avem, că ți-aș fi dat.

Dar de ce nu vrei nimic?

Chiar nu vreau, sărut-mâna, mulțumesc mult.

Ți-e frică că te otrăvesc?

Cum ai putut să faci așa ceva?

Cum adică? Eu? Eu am făcut asta?

Cum poți să spui asta? Cum poți să spui așa ceva?

Chiar mă crezi monstru?

Totuși, este copilul soțului meu, cum să fac așa ceva?

Dle procuror, vă rog, nu permit să fiu insultată în casa mea!

Mihai, liniștește-te, hai s-o luăm pas cu pas.

- Pot să intru? - Hai!

- Ai venit? - Da, am venit. Dar ce arde așa?

Hai, vreau să-ți arăt ceva.

OK…

Ce sunt astea?

De când sunt?

Livia,

Andreea și Adi te înșeală.

I-am prins eu în camera Andreei.

Bun. Să recapitulăm.

Stela, deci tu te-ai dus în pădure și tu ai cules ciupercile.

Da, așa e.

- Bun. Și după asta, ce-ai făcut? - După aia le-am curățat.

- Și după ce le-ai curățat, ce-ai făcut? - După aia le-am spălat.

Și după ce le-ai spălat?

Păi după aia le-am gătit!

- Și cum le-ai gătit? - La foc mic.

- Perfect. - Lascule, nu e vina Stelei.

Lasă-l să-și facă treaba, te rog.

În timp ce le-ai gătit, ai stat tot timpul lângă mâncare?

Stela, nuci avem?

Da, avem în pivniță.

A, bravo. Că nu știu ce mi-a venit așa poftă să mănânc nuci la micul dejun.

- Vreți să vă aduc? - Da.

Acum? Da.

- Încet, stai liniștită. - Imediat.

Da, am stat tot timpul lângă mâncare.

Și am înțeles că tu te pricepi la ales ciuperci, nu?

Da. Adică n-aș fi confundat niciodată

o ciupercă otrăvitoare cu una bună de mâncat.

Am învățat să le deosebesc, de la mama.

Mă scuzați, trebuie să răspund.

- Da, Călin. - Nu s-a trezit.

O să mă duc să mă culc, că nu mai pot. N-am închis un ochi toată noaptea.

Bro, să știi că trebuie să vorbim ceva urgent.

Poți să treci pe acasă mai încolo?

Voiam să merg la spital, dar dacă e nevoie, o să trec și pe acasă.

Hai, pa.

Cum e? S-a trezit?

Nu.

Nu mai trage, mă, cu urechea!

- Ce faci aici? - M-ai speriat!

A venit procurorul. Anchetează toată casa.

- Cică puștiul ar fi fost otrăvit. - Și crezi că ne anchetează și pe noi?

Dar ce, Ico, te simți cu musca pe căciulă?

Eu? Dar ce treabă am eu cu Floppy?

Se pare că pe Stela ar fi luat-o la ochi.

- Da. - I-auzi.

Hai că n-am eu timp de de-astea, de stat la uși.

Ia, stai. Mi-ai luat și mie ceva bun? Ceva dulce?

- Hai în bucătărie dacă vrei ceva dulce. - Hai.

- Să-ți dea Florica ceva dulce. - Bine. Te rog ceva.

Dacă te întreabă unde am fost eu când l-a otrăvit pe puști,

îi spui c-am fost cu tine.

Dar de ce?

Ico, eu și dacă spun adevărul mă trec toate apele.

- Mă apucă bâlbâiala. - Hai, mă, Ilie!

Nu râde!

Auzi? Știi ce nu înțeleg eu?

Stela, care a gătit ciuperci de atâtea ori,

cum de a greșit tocmai acum?

- Așa e. - Fix acum.

Se mai întâmplă.

Fix cu ăsta, care a venit să le ia averea?

- Adică tu crezi că…? - Eu nu cred nimic.

Eu zic doar ce văd.

Și dacă e să spun ce cred,

eu cred că Martha nu-l vede cu ochi buni pe băiat.

- Adică tu crezi că ea…? - Eu nu cred nimic. Nu, lasă-mă!

- Ți-am zis, eu nu cred nimic! - Ico! Zi, mă! Ica!

Îmi pare rău, n-am vrut să te rănesc.

Stai liniștit, că nu m-ai rănit.

Ar fi trebuit să-mi spui mai demult, dacă tot știai.

De altfel, de ce să mă rănească?

E iubitul tău, nu?

Te-ai mutat cu el. Mă gândesc că-l iubești.

Tu ai senzația că eu îl iubesc pe cocalarul ăsta?

Nu l-am iubit niciodată.

Eu am făcut asta doar ca s-o enervez pe mama,

să-i demonstrez că fac ce vreau eu și cum vreau eu!

Eu știam ce-i poate pielea lui Adi. N-a fost nicio surpriză.

Chiar nu m-ai rănit. E OK.

- Livi… - Da?

Eu o să plec.

Te rog, nu face asta!

Te rog, nu face asta!

M-am întors și am crezut că pot să trăiesc din nou aici.

Dar „acasă” înseamnă mai mult decât e aici.

O să plec departe și o să trăiesc singur.

O să te las pe tine să rezolvi al doilea set de poze.

Ce al doilea set de poze?

Le știu, ce-i cu ele?

Eu le-am făcut.

Eu am ajutat-o pe Andreea să însceneze totul.

Mihai și Andreea n-au fost niciodată împreună.

Ia-le, arată-le și…

Măcar Adela și Mihai să fie fericiți.

Eram sigură că Andreea nu e însărcinată cu Mihai. Eram sigură!

Doamne, ce nenorocită!

Cum să mintă în halul ăsta?

Să-mi trimiți și mie pozele astea, te rog.

Mersi că mi-ai zis.

Ce se întâmplă?

Ce-ai mai făcut?

Bună ziua. Nu e decât o anchetă.

Ce anchetă?

Au venit rezultatele de la spital și se pare că Florin a intrat în comă

din cauza unei ciuperci otrăvitoare care i-a fost dată de o mână criminală.

Păi și ce, credeți că Stela cu bună știință ar…

De ce să facă așa ceva?

Nu, stați puțin, noi nu acuzăm pe nimeni.

Deocamdată doar punem niște întrebări.

Bun, am înțeles.

Stela, nu ești obligată să răspuzi la nimic.

Dacă au dovezi, o să te cheme la secție și rezolvăm atunci.

Aș vrea să terminăm acum cu problema asta.

Vă asigur că toată lumea este șocată de cele întâmplate

și nu vreau să împiedic nicio anchetă.

Toată lumea vă stă la dispoziție, din casa asta, pentru cercetări.

Dar aș vrea să le facem ca la carte, da? Interogatoriu la secție, cu avocat.

Mai ales cu avocat, da?

- Poți să pleci, Stela. - Mulțumesc.

Stai liniștită.

Mă scuzați.

- E în regulă, da? - Da. Eu o să mă retrag,

dar să știți c-o să ne mai vedem. O zi frumoasă.

Dacă-și revine, ți-e clar că nu mai calcă pe-aici, da?

Dragă, dar Florin nu este un copil.

E capabil să-și aleagă singur unde dorește să locuiască.

Și uite unde a ajuns. La spital, în comă.

- Domnule Lascu… - Ce e, Stela?

- Nu, nimic. - Ești bine?

- Adela, eu plec. Vii cu mine? - Nu, mai stau puțin.

- O să vin singură. - Bine.

La revedere.

La revedere.

Da, Mihai, e clar că e o mână criminală. Ai avut dreptate.

Dar nu te pripi și hai să-i lăsăm să se incrimineze singuri.

Sigur o să facă o greșeală, cumva. Și oricum n-avem dovezi.

Să așteptăm atunci să facă următoarea mișcare.

Exact. Hai, du-te și tu acasă.

- Te salut. - Pa.

Eu chiar n-am făcut nimic rău.

Ce să am eu cu bietul om?

Putea să zică și doamna Martha că și ea a fost atunci cu noi.

Păi de ce nu i-ai spus lui Lascu? Vrei să-l chemăm înapoi să-i spui?

Nu…

chiar nu vreau să creez probleme.

Deranjez?

Nu, eu… oricum… am treabă. Mă scuzați.

Să vedeți ce-o să iasă acum când or s-o salte ăștia pe Muti.

Cine s-o salte, mă, pe doamna Martha? Tu te auzi ce spui?

- Păi doamna Martha e… - Ce e, mă, doamna Martha? Ce doamnă?

Că joacă și ea așa toată ziua bună ziua,

o cafea, o lulea, citește toată ziulica de pe o carte,

dar de fapt doamna Martha e o criminală cu sânge rece,

o șerpoaică cu clopoței, aia e!

Voi n-ați văzut cum face bijuteriile alea pe ea

când umblă toată ziua prin casă, zdranga-zdranga?

- Auzi, bijuteriile alea o fi de aur? - Păi de unde să știu eu? Or fi!

- O fi că multă lume a nenorocit ea! - Vorbește, mă, frumos, de doamna Martha!

- Ce-ai făcut, mă, ai vărsat sarea! - Așa, și?

- O să fie ceartă mare! - Ete, na!

Mamă, ce scandal o să fie

când or s-o salte ăștia pe Martha criminala!

O și văd cu cătușele de mâini

și cu băieții ăia înalți și bine făcuți care-o duce de brațe.

Or să vuiască știrile!

Doamna Martha n-a făcut nimic, ai înțeles?

- Alo, tu ce te înfoi așa, Rodico? - Dar tu ce te bagi?

Dar ce, poate e maică-ta, și noi nu știm!

Ia las-o în pace pe Flori! Că poate are dreptate!

- Ei, na! - Păi și am dreptate!

Că băieții ăia toți e înalți și bine făcuți. Ăia care vine s-o ia.

O ia și o duce direct la închisoare. Că acolo șade șarpele cu…

Mă, dar voi altă treabă n-aveți?

Băi, Stelo, dar m-ai speriat, ce naiba ai?

Dar ce, mă, ești și tu vreo șefă, ceva?

- Hai, mă… - „Hai, mă”…

Ce dracu’ întreb eu cum ai putut… Întreb… cum să poți?

- Când ești nemernic asta este! - Mă, mai lasă-mă în pace odată, da?

Mai greșește omul, am greșit și eu! Mai ho!

Să vii să ți-l iei pe Adi de pe capul meu, să nu-l mai văd în viața asta, ai înțeles?

Măi, fetiță, dar nu bați la ușă? Dacă eram acia dezbrăcată?

Ei, uite că nu ești!

Hai. Hai la Paul, hai la Adela, să le spunem tot ce-ai făcut.

Livia, stai un pic!

- Bre, stai acia, vorbim acilea cilivizat! - Tu nu înțelegi că n-avem ce să vorbim?

Andreea trebuie să plătească pentru tot ce a făcut.

Dacă crede că scapă basma curată de fiecare dată, uite că nu se poate.

Am aflat tot! Și mi-e rușine de rușinea ta, înțleegi?

Bă, sunt gravidă, ați înnebunit la cap?

- Ce nu înțelegi? - Ce faci?

Sunt gravidă, ce faci, ai înnebunit?

Ești gravidă, da?

Ia mâna acia de pe fata mea… ia uite, bre, îmi rup picioarele!

Bre, gravido, stai acia!

Aoleu!

Iartă-mă, Mitule! Dar nu mi-am dat seama că tu erai!

Dar cum de-ai apărut, nene, din nou, că te știam departe la oi?

Degeaba m-am dus, că oriunde m-aș duce

vina mea mă urmărește tot timpul.

O clipită nu-mi dă pace, o clipită!

Hai, bre, nea Mitule, tot nu ți-a trecut încă?

Vezi că m-a întrebat Nuți ce-am făcut cu… știi tu cu cine.

Eu cu Nuțica nu mai vorbesc în viața mea!

Hai, bre! Bre, nea Mitule, zău așa, nu-i frumos! E femeia ta.

Uite, eu mi-am băut mințile și-am zbârcit-o cu Michi

și ea tot m-a iubit. Nu fi prost. N-o pierde pe Nuți.

Așa cum e ea, cu bune, cu rele… cu ea îți împarți viața.

Și ascultă-mă ce spun pentru că știu ce zic.

Din beție te trezești, dar din prostie niciodată.

Hai! Hai, gata! Gata!

- Mă, Nicule, mă! Mă, tu m-ai udat! - Hai că te și răsfeți, da? Lasă.

Te duci tu frumușel acasă și o să te usuce Nuțica.

Ai grijă să nu-ți uiți pălăria.

Ce faci, dragă, unde umbli? Că ăștia mă fac criminală acum!

Păi și nu ești?

Termină cu prostiile astea,

că telefoanele noastre sunt ascultate tot timpul!

- De ce? - Uite, de-aia. Din obișnuință.

Vino imediat acasă!

Hai nu mai fi disperată că sunt chiar aici! Vin acum.

Aoleu, dacă nu te calc în picioare, nesimțitule!

V-am adus o supă, niște ceai…

poate vă mai liniștiți puțin după ziua asta.

- Mersi, Rodica. Mersi. - Cu plăcere.

- Rodica, ieși afară. - Poftim?

Am zis să ieși afară, hai.

Hai!

Ai ieșit?

Ce-ai făcut?

Ce faci acum? Și tu începi cu acuzațiile?

Hai, lasă prostiile astea că nu-ți merg cu mine. Ia zi.

Ce să-ți spun? Nu știu, dragă, nimic!

N-am făcut nimic, habar n-am de nimic! Absolut nimic n-am făcut!

De ce ai încercat să-l otrăvești pe Florin?

Tu de ce crezi?

Martha, Florin nu e copilul lui Anghel.

Ai otrăvit un oarecare.

Stai că nu… nu înțeleg. Ce vrei să spui?

Nu, tu ce faci? Tu ai început să te joci cu mine?

Păi nu tu mi-ai spus că el e? Ce înseamnă circul ăsta?

Nu ești atât de versată precum credeam.

Spune, spune odată, despre ce-i vorba! Cine este atunci?

Florin nu e copilul lui Anghel.

L-am infiltrat aici pentru că e un prost pe care-l manipulez cum vreau eu.

Și atunci cine e copilul lui Anghel? De ce m-ai învârtit așa? Ce înseamnă?

- Mă sună de la spital. - Lasă spitalul, nu mă interesează.

- Trebuie să răspund. - Termină!

Spune-mi cine e copilul lui Anghel!

- Ce faci, Delia? - Bine, tu?

Bine.

- Cauți ceva, sau…? - Da. Cheile.

A, de la mașină.

Și te gândeai că le găsești la Martha în dormitor.

Cool.

Tu ești bine?

Păi…

Călin.

Eu ce să fac acum? Să te cred și cu ăsta?

Călin. Băiatul ăla de la IT.

- Prietenul lui Mihai. - Fratele lui Mihai.

Stai, adică… adică ei doi locuiesc împreună și habar n-au că sunt frați.

Da, și nu e prost deloc, Călin.

Asta-i chiar culmea. Doamne, cum mai e viața asta, ce-ți rezervă!

Fii atentă cum facem.

Eu o să sun la spital să întreb dac-a murit sau nu, Florin.

Dac-a murit…

Știi cine-a încurcat-o?

Ai o singură variantă. Tu.

Și ascunde cartea aia să nu se prindă careva. Hai, mai repede.

E o zi foarte frumoasă.

Vrei un…

O cafea? Sau…

Nu, mulțumesc.

Bă, ia mâna de pe fata mea!

Ba da, de data asta, Andreea trebuie să plătească!

Lasă-mă în pace!

- Mă doare! - Să te doară, nenorocito!

Așa-ți trebuie! Du-te la Adi, hai!

- Du-te și ia-l pe Adi, ce mai aștepți? - Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat că Andreea e o mare nenorocită!

O mincinoasă cum a fost întotdeauna! Ba da!

Livia, te rog, nu!

Ce credeți c-a făcut? S-a culcat cu Adi!

Cum ai putut, mă, să faci așa ceva?

Cum ai putut să te culci cu Adi în casa mea?

Pe la spatele meu, în casa mea, cum ai putut?

Cât tupeu ai, mă? Cât tupeu ai să mă minți în față?

Am dovada, nenorocito!

Ia-o și fă ce vrei cu ea.

Dar în casa asta, în familia asta, nu mai are ce căuta!

I-auzi-o, bre, și p-asta!

Cum îți permiți tu să vorbești, cine ești tu să…?

Dar taci odată!

Adela, trebuie să vorbim. Dar nu aici.

Aș vrea să fie și Mihai de față.

Livia, e o neînțelegere, trebuie să vorbim noi două.

Dispari!

Da. Oricum mă duceam acasă.

Călin! Ai grijă de copilul meu!

Ai ajuns?

Ți-am spus că vin.

Dar ce-i cu tine?

Am avut un vis ciudat.

Am visat-o pe mama ta.

Mă ruga să am grijă de copilul ei.

Ai aflat ceva?

Nu m-au sunat.

E numai vina noastră.

Nu trebuia să-l lăsăm să plece. Și așa e un copil chinuit.

Trebuia să rămână aici, cu noi. E fratele nostru.

Doar eu sunt vinovat.

Nu trebuia să am încredere în familia Andronic.

Dacă pățește ceva…

Da.

Doamne, ce veste bună!

Mulțumesc mult. Mulțumesc.

S-a trezit.

Băi, s-a trezit!

Eu nu știu cum aș fi putut să trec peste asta.

Să-mi găsesc fratele și să-l pierd imediat după aia.

- Tăticule, eu n-am… - Te rog!

Nu vreau să mai aud nimic. Nu vreau să văd nimic, absolut nimic!

Bre Paulică, bre, acia…

Nu poți să stai cu mâinile-n sân, bre, la cum s-a purtat asta!

E fata matale, bre, are probleme cu sarcina!

Vreau să pleci din curtea mea, acum!

Ai crescut o fată fără pic de decență, pur și simplu.

Da, bre, dar eu am crescut-o în timp ce alții ședea cu burțile acia la soare!

Poftim?

Hai, bre, Paulică, păcatele tinereții, sau la ea nu se pune?

Pleacă! Pleacă de-aici din ochii mei, că nu știu ce fac, te calc în picioare!

Da, bre, plec.

Mă duc la prietena mea, la doamna Martha.

Cară-te!

Mai vorbim!

Ce mă fac eu cu tine?

Hei!

- Bună, Livia. - Bună.

- Ce e? - Ai zis că vrei să vorbești cu amândoi.

Da. Scuze c-am insistat atât, dar chiar nu mai putea aștepta.

Te ascultăm.

Mai țineți minte pozele cu Andreea și Mihai în pat?

- Cum să nu? - Celebrele poze.

Da. Ei bine, am aflat că Luca le-a făcut.

- Stai puțin, că nu înțeleg. - Ce vrei să spui, Livia?

Că Andreea v-a întins o cursă.

Luca a ajutat-o să însceneze tot.

Mihai, tu nu ai fost nicio secundă cu Andreea.

Pozele sunt fake.

Adela, Mihai te iubește. Și te-a iubit dintotdeauna.

Nu vă mai îndoiți unul de celălalt.