Original subtitles

- E goală? - Păi e goală, că n-am găsit nimic.

Ce-ai, bre? Bre, tanti Nuți, ce-ai? Ce-ai pățit, bre?

Tanti Nuți! Adu apă! Adu apă, repede, repede!

Ce-ai pățit? Ce dracu’ ai băut, bre?

Hai, sus, ușor, liniștește-te. Ce s-a întâmplat?

- Vali, adu repede apă! - Da, da!

Ce-ai bre, ce-ai pățit? Ce dracu’ ați băut?

- Ia de-aici! - Bre, tanti Nuți!

Bre, gata, liniștește-te! Hai sus! Revino-ți!

- Revino-ți! Ce-ai pățit? - Pleacă dracu’ de-acia!

Ce-ai, bre?

Iartă-mă… iartă-mă, Vali.

Nu e unchiulețul?

E goală?

Păi la ce te așteptai?

Ce-ai cu mine, Sebastiene?

Ce-ai cu mine, mă vezi că sunt terminată!

N-ai, bre, nimic, n-ai… Hai să mergem, hai să-ți revii oleacă.

Hai în casă.

Du-te și du-o în casă. Bagă-te în pat, te rog.

Hai, hai cu mine, hai. Hai, ușor.

Hai.

Gata, băieți, strângem. Hai, c-am avut o zi…

Nu înțeleg de ce s-a dus acolo.

L-a acceptat pe Paul așa, într-o clipă.

Păi Andreea n-a făcut la fel?

Floppy nu e ca Andreea. E sânge din sângele meu.

Am crezut că asta contează câtuși de puțin.

Da, Mihai, dar sunt și foarte mulți bani la mijloc.

- Credeai c-o să rămână cu tine? - Da, normal. E fratele meu.

- Suntem orfani amândoi. - Păi tocmai!

A trăit atâția ani la orfelinat, după aia pe străzi…

și dintr-odată cineva îi propune să se mute la o vilă lângă lac.

Eu n-aș fi făcut asta niciodată.

Eu nu zic că ce-a făcut el e corect, dar e încă un puști. Vede viața altfel.

Trebuia să fi fost mai atent cu el, să fi vorbit cu el.

Dar n-am simțit niciodată că ar fi fratele meu.

Păi și faptul că l-ai primit în casă, direct de pe stradă, asta e nimic?

Nu știu.

Nu știu.

Nu știu ce să cred, nu știu ce să fac… nu știu nimic.

Trebuie să ai încredere. Și răbdare. O să se întoarcă.

Mamă! Sufrageria asta e cât spălătoria la care lucrez eu!

Încap zece mașini lejer, aici. Bine, depinde cum le parchezi.

Se poate. Florin, vrei să vorbim un pic, să…

Deci acolo se face focul… acolo se stă la masă…

Acolo… se urcă către vastele apartamente…

aici se… se cântă. Scuze.

I-auzi cum se aude! Ca o pisică călcată pe coadă.

Da, cam așa.

Să dea dracii dac-am mai văzut vreodată în viața mea așa ceva. Cu piscină…

Eu zic că cel mai bine e să vă cunoașteți

după ce se integrează și el în peisaj. Dă-i timp.

- Da. - Păi timp am o groază, că…

Ce mai lucrez acolo, la spălătorie.

Nu mai are rost să te duci acolo,

că avem noi aici mâncare cât pentru zece ca tine,

avem și un pat confortabil…

Eu te rog să te faci comod și Paul o să-ți arate proprietatea.

- Da. Vreau să văd tot. - O, Doamne!

Mă duc puțin să iau aer curat că am avut o zi lungă și grea.

- Pot să-mi pun de băut? - Te rog.

Ce știi tu despre tata?

Nimic.

- Chiar că e confortabil aici la voi. - Bun. Și ce-ai făcut până acum?

Mă rog, acum am înțeles că lucrezi la o spălătorie auto, nu?

Da, lucrez acum, dar eu am făcut sport.

Dacă eram… aveam mamă, tată, ajungeam departe de tot.

- Am fost foarte talentat. - Ce sport?

- Poate chiar la națională. Fotbal. - Da?

- Da. - Mișto.

- Eram bun rău de tot. - Da?

Ca Hagi. Pac-pac-pac!

De la mijlocul terenului… direct în poartă.

- Tu ai făcut fotbal? - Nu. Puțin, adică…

- Așa cu băieții în curtea școlii. - Se vede, că n-ai fizic.

Mă, n-am fizic, ce să fac? Stai puțin.

Trebuie să răspund la telefonul ăsta. Da.

Apropo, știe cineva în ce cameră stau? Sau unde dorm?

- Aoleu, în ce hal arăt! - Sărut-mâna, doamna Delia.

De ce nu răspundeți la telefon? Vă sună domnul Paul.

Lasă-mă în pace, Ilie! Nu mă mai bate la cap atâta!

Trebuie să vă duc acasă.

- Stai aici, Iliuță, cu mine. Haide. - Nu pot să stau. E urgent.

- Zi, ce bei? - Nimic, sunt cu mașina. Haideți!

Mi-a dat ordin dl Paul.

Eu îți ordon să bei cu mine, acum! Haide! Stai aici, cu mine.

Dar nu beau că-s cu mașina.

Iliuță…

Vă rog frumos. E o problemă de familie.

- Familie? - Da.

Ia vino încoace. Vino încoace.

- Tu te-ai gândit să-ți faci familie? - Da.

- Să nu te mai gândești! - Nu vreau să vorbesc despre asta.

E ceva îngrozitor, să știi. E așa, ca un ghimpe în spate

sau ca un animal așa sălbatic care stă și te pândește

și vrea să sară la gâtul tău și să te omoare când te prinde!

Asta e familia, asta zic.

Da, așa e, aveți dreptate. Mergem acasă?

Unul.

Bine. Un singur pahar.

Dar ce, mă, Iliuță, îmi numeri tu paharele? Doamne!

Doamna Delia…

- Deranjez? - Nu, deloc. Udam plantele.

- Îți plac? - Da.

Dar tu? Totul bine?

Asta voiam să te întreb și eu.

Da. Sunt bine.

Da, nu prea știi să minți.

Am încercat. În fine. Am avut zile și mai proaste, deci…

O să treacă.

Mie poți să-mi spui.

Ideea e…

că mi-aș fi dorit să fiu eu fratele lui Mihai.

Ai auzit tot, nu?

Îmi pare rău.

Chiar mă bucur. Adică… mă bucur că ți-ai găsit fratele.

Sincer, doar că…

Cred că sunt puțin egoist, dar, în fine. Îmi pare rău.

N-are de ce să-ți pară rău. Și nu, nu ești egoist deloc.

Înțeleg prin ce treci.

Și să știi că, în adâncul sufletului, și eu speram ca tu să fii fratele meu.

Soarta. Dar nimic nu e întâmplător, nu?

Poate că altfel nu l-aș fi găsit pe Floppy niciodată pe stradă.

Orice ar fi, tu o să fii mereu fratele meu.

Normal.

Doamne, Doamne, abia așteptam să ajung aici și să mă odihnesc, că nu mai pot!

A fost o zi… bună, trebuie să recunosc asta, însă…

cam prea plină.

Să vă fac un ceai?

Nu, nimic nu vreau, nimic decât să mă odihnesc. Asta e tot.

Bine, aveți apă aici, pe noptieră… Altceva? Vă mai ajut cu ceva?

Nu. O să te rog să mai tragi draperiile alea,

că dimineața mă supără lumina.

Gata. Doamnă, pot să vă întreb ceva?

Te rog.

De ce l-ați adus pe băiat aici?

Nu vă e greu, nu o vedeți pe amantă de fiecare dată când vă uitați la el?

Ba da. O văd.

În fiecare grimasă, în fiecare gest…

Dar m-am educat să fiu puternică.

Mă rog. L-am adus aici pentru că…

vreau să fie sub ochii mei.

Vreau să am grijă să nu facă scandal,

să nu își ceară partea în vreun proces…

- O să ia el atât cât îi dau eu, - Da, e o strategie bună.

Știu.

Să știi că, dacă eram bărbat, mă făceam strateg militar.

Sau diplomat.

Sau, de ce nu… președinte.

Dar în zilele noastre poți să fii orice.

Poți să fii orice, numai că asta poate fi și periculos.

De ce? Toți avem drepturi egale. De ce să fie asta periculos?

Păi da, pentru că orice prost poate fi orice.

Și asta poate fi periculos, ai înțeles?

Hai, apropo.

Cheam-o pe Florica, te rog, că vreau să-i spun ceva înainte să adorm.

- Da, doamnă. - Mersi.

- Ai concurență acum. - Da, da! Uită-te și tu la fața lui,

zici că l-au scăpat extratereștrii în cap!

Alo, maestre, mai ușor! Mai ușor cu volumul!

Domnu’!

Care domn? Alo! E Floppy, ce-l domnești atâta? Floppy!

- Domnu’ Flabăr? - Floppy!

Domnu’ Flabăr, ce vreți să mâncați?

- Am mâncat azi, nu mai mi-e foame. - Păi nu azi, mâine!

Poate vreți ce n-am în casă, să mă duc să cumpăr!

- Orice. - Chiar așa, orice?

Orice, dar mai ales ciuperci. Îmi plac foarte mult. Alea proaspete.

- Păi ciuperci, cu ce? - Proaspete, nu știu.

Tocăniță de ciuperci sau ce știți să faceți.

Atât?

Ciuperci cu ciuperci, n-ai auzit? E sofisticat băiatul!

Bine.

Mie nu mi-a mai zis nimeni că sunt sofisticat, până acum.

Tu ești fratele meu, orice ar fi. Și știi asta.

Nici nu mă îndoiam de asta. Doar că…

Na, speram să…

Doar noi ne potrivim ca două picături de apă, nu?

Nu se schimbă nimic între noi.

Pentru că tu ai fost alături de mine ca nimeni altcineva.

Și nimeni n-o să ne poată lua asta. Chiar dacă nu suntem noi frați de sânge,

suntem frați de suflet și asta contează cel mai mult.

Așa e.

Am trecut prin ceva lucruri împreună.

Exact.

Așa că, hai, fruntea sus și pieptul înainte.

Și?

Ce faci acum?

Nimic. N-am ce să fac.

Nu vrei să te duci până la Paul să vorbești cu el?

Nu cred că e o idee bună. Nici nu știu ce să-i zic.

Da… Oricum, dacă nu te duci tu, o să te cheme el.

Da, ai și tu dreptate. Nu pot să evit asta la nesfârșit.

- M-ați chemat, doamnă? - Da, da…

- Te rog, vino, Florica. - Da, doamnă.

Stai lângă mine aici, puțin, te rog. Ia loc. Hai.

Hai că nu e minat. Curaj.

Vreau să te rog să ai grijă de băiatul ăsta, înțelegi?

Să-i dai tot ce cere. Să-i faci toate poftele, ai înțeles?

Să știți că eu am bănuit că dumneavoastră o să vreți așa ceva,

de-aia mai devreme l-am întrebat ce vrea de mâncare.

- Și ce vrea? - Ciuperci. Tocană de ciuperci.

- Ciuperci? - Da.

- Păi nu e rău deloc, ce-are? - Și sunt și ieftine.

Doamnă, să nu vă supărați pe mine, dar ăsta mic e cam prostănac așa.

În locul lui, aș fi vrut o cărniță,

i-aș fi făcut ceva la grătar, la cuptor, niște sarmale ceva!

- Și el vrea tocană de ciuperci! - Las’ că-i foarte bine.

O trimiți mâine pe Stela să culeagă ciuperci.

Sunt destule pe-aici prin pădurile astea ale noastre.

Sunt proaspete… bio… Tot ea să facă și tocănița.

- Altceva? - Nu, nimic, asta am vrut să te rog.

- Vreau să mă odihnesc acum, gata. - Bine.

- Vă rog să mă lăsați. - Hai, n-auzi că vrea să se odihnească?

Dar lasă-mă, mă, în pace, ce, tu ești șefa mea? Ei, asta-i bună!

Mă gândesc pe cine-o să mai aducă ăștia în casă.

Adică, prima dată a fost Andreea. Acuma, puștiul ăsta.

- Mai au rude de care noi nu știm? - Poate tu.

Oi fi și tu fata cuiva de-aci din familie.

Bă, Ilie, mișto-urile tale, ca piftia fără usturoi.

Hai, Steluțo, că ai treabă.

Flabăr ăsta micu’ vrea tocană de ciuperci.

- Ce? - Ce auzi.

Al dracu’ puștiulică! Nu era mai bun un grătar?

Așa am zis și eu. Dar doamna a zis să facem ce-i dorește lui inimioara.

- Aoleu! - Și că tu te pricepi la ciuperci.

Așa că, Steluțo, „pădure” scrie pe tine.

Fi-mi-ar capul să-mi fie!

Dar alea din supermarket ce-au? Nu-s bune? Stau în gât?

Se vede că are sânge de Andronic. Nici nu știe, habar n-are cine e,

și deja are pretenții gourmet!

Mâine-poimâine mă trimite să pescuiesc pe lac,

să-i prind sturioni că vrea icre negre dimineața la micul-dejun.

Păi ce, mă, noi avem sturioni pe lacul Snagov?

- E plin! Se bat! - Hai, bă!

- Măi! Iar bârfiți fără mine? - M-ai și speriat. Normal!

- Hai de la capăt, s-audă și ea! - Hai!

- Zi tu. - Ia!

Flabăr ăsta micu vrea tocană de ciuperci din pădure!

- Dar alea din supermarket ce-au? - E injectate.

Pariu?

- Ce faci, Nicule? - Iaca și eu pe-aici prin bătătură.

Ia zi, bă, băiatule, îți fac cinste? Ce bei? Îți iau o vodcă? Ce vrei?

Nu, mulțumesc.

- Ia zi, s-a găsit ceva? - Păi asta voiam eu să te întreb.

Zi ce-ați făcut cu mortul.

Ia uite ce surpriză, cine-a venit pe la noi!

Ți-ai adus aminte de vecini?

Am venit acia să văd ce mai face, ce mai zice..

Face bine, zice bine…

Auzi, Michișoru’?

Dar nu mă servești și pe mine, bre, acia, cu ceva să bem, nu?

- Păi zi ce vrei. Ce-ți aduc? - Adu un suc de-ăla galben cu acid.

De portocale.

A văzut ăsta portocale cum mi-am văzut eu ceafa!

Michișoru’! Nu rece, mamă, că fac gâlci de-ăia.

- A, bine. aduc din spate. - Așa.

- Zi. - Păi zic așa.

Fă pași că nu-ți spun nimic. Vrei s-audă Michi?

- Bă, zi acia până nu vine asta! Zi! - Nu vreau! Nu mă risc.

- Zi odată, că te calc în picioare! - Ia mâna de pe mine!

- Nu ți-e rușine? - Ce-aveți, din ce v-ați luat?

Uite, bre, acia, ăsta nu suportă, bre, să-i zici adevărul!

Care adevăr?

Ești alcoolist, îți tremură mâinile coloșa, vai de capul tău!

Gata, Nuți, liniștește-te, uite, ia sucul ăsta…

Nu mai îmi trebuie, plec de-acia! Al dracu’ de porc!

- Nuți! - Mânca-mi-ai coada! ia ieși afară!

- Cinste, bre! - Faci cinste când plătești!

- Mai vorbim noi! - Ieși!

Liniștește-te. Ia să văd mâinile, îți tremură?

Ei, tremură! N-am nimic! M-a enervat asta!

- Ce fac cu sucul ăsta? - Pune-l aici, las’ că-l beau eu!

Cum să mă chemi să sap la oamenii ăștia în curte?

Nu e vina ta. E vina mea, eu sunt prost.

M-am uitat în gura ta și am venit… Nu, mi se pare incredibil!

Eu zic că l-au mutat.

Ce să mute, mă? Unde?

Tu-i vezi că se plimbă cu mortul pe-aici, prin sat? Ce să mute?

Eu zic așa. Hai să vii matale cu o echipă de profesioniști,

să ia probe, să vie cu câinii…

Măi, Vali, în curtea asta Traian Dincă n-a fost îngropat.

Bun. Bine. Atunci eu zic hai să săpăm în grădină.

Bună idee. Știi ce? De fapt nu, hai să săpăm tot satul, mă.

Dar nu săpăm prin toată localitatea, în comună? Tot județul!

Vali, în meseria asta a mea lucrurile se fac cu o noimă. Se fac cu cap.

- Frumușel băiatul ăsta, Flipper. - Floppy.

Și nici nu e atât de deștept.

Floppy… Șloppy. Dar nici nu contează, la câte lovele are acum.

Da? Dar de unde știi tu că are lovele?

Păi n-are de la averea voastră? Nu e fratele lu’ tac-tu?

Unchiulețul, cum ar veni. La asta nu te-ai gândit, nu?

N-o să mai ai zece de acum. O să ai opt și tot așa.

- Și așa nu mai poți tu de grija mea? - Păi nu ești tu iubirea vieții mele?

Da?

Trebuie să-ți port de grijă, nu? Trebuie să mă gândesc la noi.

Normal. Trebuie să facem și noi niște planuri, nu?

Auzi? Nu mai bine îți vezi tu de planurile tale

și mă lași să-mi port de grijă?

Dar ce-ai pățit, ce sari așa?

- Sigur nu vrei? - Nu, mersi.

Avem un frate. Ne leagă un frate.

Mie, sincer să fiu, nu prea mi-a picat bine chestia asta.

Da, și pentru mine vestea asta a fost cel puțin bulversantă.

Tu ai vorbit cu el?

Ne-am văzut, am schimbat câteva vorbe, cât se poate de convențional.

Eu sper că o să putem să ne înțelegem ca între frați.

Avem multe de recuperat și putem face asta doar dacă…

rămânem împreună.

Noi trei, să rămânem împreună?

Da, fratele meu e și fratele tău.

Dar noi doi…

N-o să fie ușor.

Te respect, te admir…

Am avut enorm de învățat de la tine, dar…

în clipa de față, eu nu te pot considera o rudă.

S-au întâmplat prea multe.

Mihai, timpul le rezolvă pe toate, crede-mă.

Eu cred că am trecut peste toate și cred că am și făcut dovada asta.

Ai 5% din compania construită de tatăl meu.

Cei 5% i-am considerat o reparație morală și atât.

Și compania de care zici tu

a fost înființată și cu ajutorul tatălui meu.

Ai dreptate. Așa e.

- Hei! - Ups!

Am crezut că e vreo baie pe aici.

Ce faci, Mihai? Mi-a zis Stela că e o baie pe-aici.

E prima la stânga. Dar ai toaletă și la tine în cameră.

Știu, dar am auzit că sunt multe băi

și, când ai de unde alege, îți face plăcere.

Vrei să le numeri pe toate?

Ai explorat pe-aici, te-ai acomodat?

O fi și greu! Nici nu mi-am dat seama cât e de mare e casa.

Sunt atâtea lucruri de făcut și, dacă tot stau aici,

dorm și mănânc, măcar să fac și eu ceva pentru casă.

Să mă fac de folos.

Nu trebuie să faci nimic. Chiar nu trebuie.

Mă gândeam că… ne gândeam… ne-ar face plăcere să…

Ne-ar face plăcere să mai stăm împreună, să schimbăm câteva vorbe,

să aflăm mai multe unul despre altul…

Niciunul dintre noi n-a mai avut un frate până acum, nu?

Eu, nu.

Tu îl ai pe Călin, tu ai o soră pe care n-am cunoscut-o.

E și sora ta. O s-o cunoști.

- Acum? - Curând.

Măi, îmi place să stau cu voi la vorbă, dar, sincer, am nevoie la baie.

Așa că vă las, pe curând. Ciaoless!

OK…

„Ciaoless”.

Da.

Să nu uiți ce viață a avut până l-a găsit Călin și l-a adus la noi.

Intră!

Se poate?

Da, normal că se poate.

Dar am să te rog să fii scurt. Vreau să dorm.

Nu crezi că te-ai grăbit?

Adică, înțeleg că Florin e familie și alea-alea, dar e un străin, totuși.

Chiar așa, să-l aduci din prima în casă?

Auzi, Luca? Știi ce-mi place mie la vârsta asta a mea?

Nu.

Că nu trebuie să mai dau socoteală nimănui, și în special, ție.

Eu sunt nepotul tău. Pe mine m-ați alungat din casă,

în timp ce pe puștiul ăsta l-ați adus fără să știți nimic de el.

În primul rând „puștiul ăsta” este de aceeași vârstă cu tine.

Și în al doilea rând, hai să lăsăm morala asta de doi bani, da?

- De fapt, vouă vă e frică asta e tot. - Frică?

- Da. Că rămâneți fără bani. - Poftim?

Hai, gata. Cunosc.

Să-ți vezi de treaba ta, să te mulțumești cu ce ai.

Maică-ta are destui bani

cât să vă sature și pe tine și pe soră-ta.

Mai e ceva? Noapte bună.

Noapte bună.

- L-au adus în casă? - Da… Să vezi ce fețe au făcut!

- Le-a căzut cerul în cap. - Cred și eu.

Nu te trezești în fiecare zi cu o nouă rudă peste tine în casă.

- Mai ales unul ca el. - Adică?

Nu știu, e așa… are o față de golănaș de cartier. Dar e frumușel!

Hai, mă, ce, n-am voie să mă uit și eu la unul frumușel?

Și Paul cum a reacționat? E totuși fratele lui.

Paul e diplomat.

S-a făcut că se bucură că-l vede, i-a urat bun venit, dar…

- Și ceilalți? - Ceilalți?

Rânjeau așa de aparență

dar cred că le țâțâia fundul, bine de tot.

Aoleu! Nenorocire! Nenorocire, Ano!

Nu s-a găsit nici unchiulețul, nu s-a găsit nimic acoloșa!

Și am muncit ca proștii, că eu credeam, eram convins

că unchiulețul e îngropat la Achimi în curte, la nea Mitu.

Și am fost și cu poliție, am fost și cu procuratură,

n-am găsit nimica, nimic nu era acoloșa!

Am săpat ca proștii!

Mama!

- Aoleu… - Pot să intru?

Da!

Ce faci? Ești bine?

- Ce? - Ai băut?

OK.

Deci ai aflat!

Ce, că ne-a luat Lucian tot? Tot!

Nu știu despre ce vorbești. Eu vorbeam despre fratele tău.

Păi cu Paul am băut, da. Am băut amândoi alcool…

Nu, despre noul tău frate.

Mă, Livia, nu înțeleg ce zici.

OK. Deci nu știai.

OK, înțeleg că e un șoc, și pentru noi a fost,

dar ai un frate. Am un unchi de vârsta lui Luca.

- Luca, Luca… - Îl cheamă Florin.

Mai nou, stă cu noi în casă.

Faci mișto de mine!

Nu, nu fac. Aș vrea să fac mișto de tine.

- Tu ești serioasă, nu? - Foarte.

Ia, mă, stai puțin așa.

Așa, zi. Deci…

- Ești atentă? - Da.

Bine.

Ai un frate pe care-l cheamă Florin.

Este ultimul copil al bunicului.

E fratele tău și al lui Paul

și de astăzi Muti l-a adus să stea în casă cu noi.

- S-o duci pe Muti la ecarisaj. - OK.

O să procesezi tu informația.

Vorbim mâine, când realizezi ce ți-am spus. Culcă-te!

Cum a fost?

Nimic special. Am stat de vorbă.

Paul pare foarte împăcat cu toată situația asta.

Vrea să petrecem timp împreună, toți trei.

Și tu ce crezi?

Nu știu. Poate.

Dar mi-e atât de greu să mă obișnuiesc…

că am un frate care e și fratele lui Paul.

Și mă simt atât de ciudat și vinovat în același timp.

- De ce te simți vinovat? - Că nu sunt fericit, Adela.

Că nu știu ce să fac.

Mi-am găsit fratele și totuși nu simt nimic.

Fii atentă.

Sunt un om oribil?

Nu! Nu ești oribil, ești minunat!

Doar că ai nevoie de timp ca să-ți dai seama ce se întâmplă.

Nu afli în fiecare zi așa ceva, deci nu te învinovăți, că nu ajută.

Acum, poate nu simți nimic, dar într-o zi…

Da, ai dreptate. Gândesc prea mult.

Aar trebui să las lucrurile să se întâmple de la sine.

Eu sunt alături de tine orice-ar fi, da?

Știu. Și-ți mulțumesc.

Mai poți de-atâta stat?

De ce crede poliția că tatăl meu e îngropat la voi?

N-am înțeles. Ce face?

Mi-a zis Vali că poliția îl caută pe tata la voi în curte,

c-ar fi îngropat acolo.

Ana Mario… păi zi ce…

te iei după Vali ăsta la câtă pârnaie a mai făcut?

L-a bătut ăia cu capul de pereți, a lins var

și acuma ăsta nu mai are creierii… Creierii, pa!

Aș înțelege dacă ar face el asta, dar o face poliția. E o anchetă.

Ana Mario, nu e nimica. Făi, fetică, ascultă acia, la mine.

Nu e… e povești de „Noapte bună, copii” înțelegi?

Fă, ce vrei?

Uite, pui acia pariu cu mine că eu mă duc la ei și le zic:

„Bre, e extratereștri în lanul de porumb acia.”

Pui pariu, bre, cu mine? Se duce, răscolește, peste tot!

N-aș putea trăi cu gândul că tatăl meu zace într-o groapă

la o margine de curte sau mai știu eu pe unde.

N-a fost el cel mai bun tată, mi-a făcut mult rău, dar…

Nu, n-ar merita asta.

Ies… ies un pic la aer.

Vai de capul meu, Mitule! Mitule… Vai de capul meu!

Mitule, eu m-am nenorocit,

acuma crede și asta că noi l-am omorât pe ăsta, pe moș…

Uite acia…

eu, Mitule, nu mă interesează,

nu mă interesează… unde ești, bre? Vino acasă, dă-te dracu’!

Bre… vai de capul meu!

Am visat-o pe mama. Era însărcinată.

Vezi? A mișcat.

În noaptea aia n-au fost omorâți doar părinții mei.

A murit și sora sau fratele meu nenăscut.

Bebe, bine ai revenit în familie.

El ți-a omorât părinții. I-am văzut tatuajul.

N-o să crezi. Bebe e fiul lui nea Gheorghe.

De când nu te-am mai văzut!

Copilul cu care era mama ta însărcinată trăiește.

Adică tu ai un frate sau o soră?

Un frate.

Copilul mamei tale a fost tot timpul cu noi, la orfelinat.

În toți anii ăia, el a fost acolo, cu noi?

Și tu crezi că găsim registrele din '96?

Pe undeva trebuie să fie, în arhivă.

Nea Gheorghe, nu muri!

Nea Gheorghe, trebuie să-mi spui cine e fratele sau sora mea!

- O să te distrug! - Hei, Mihai!

O să primești ce meriți, pentru toate crimele pe care le-ai făcut!

Florin este fiul lui Anghel Andronic. Am venit să-l iau cu mine.

Pierdem timpul. Hai!

Mihai!

Ce faci aici?

Neața.

N-am putut să dorm și am coborât la TV.

- Cât e ceasul? - E devreme.

Credeam că te-ai mai liniștit după discuția de aseară.

Și eu credeam.

Păi și atunci?

Ca de obicei. Am avut din nou coșmaruri.

Îmi pare rău. Nu credeam că le mai ai.

Tu-ți dai seama?

Floppy s-a dus să locuiască cu femeia care a comandat uciderea mamei lui.

Eu ce trebuie să înțeleg din asta?

Nu știu, poate că Marta vrea să-și spele păcatele,

să se revanșeze față de Floppy.

Habar n-am, dar nu te mai gândi și tu mereu la ce e mai rău.

Nu știm exact ce s-a întâmplat.

- Promiți? - Da.

Neața.

Neața.

- Ați reușit să dormiți? - Mihai, nu prea.

Nici eu.

Hai că v-ați găsit.

O să fac un duș că vreau să trec pe la ai mei.

În toată nebunia asta n-am mai apucat.

Au, ce mă doare capul!

Am un frate?

- Tu cine ești? - Florin.

Floppy, dacă vrei.

- Și mai cum? - Cică Andronic.

Deci tu ești fratele nou?

Tu trebuie să fii Delia. Mi-a zis Paul despre tine.

Tu acum te tragi de șireturi cu toată casa?

Poftim? Eu n-am făcut nimic.

A venit Marta și mi-a zis că sunt băiatul tatălui vostru

și m-a adus aici. Eu ce vină am?

Îți dau un sfat. Să nu crezi nimic din ce zice Muti.

Dar cine e Muti?

Marta. Pentru tine, doamna Marta. Pentru noi ăștia din familie, Muti.

- Dar ce-am făcut? - Nu, e OK.

- Nu ești un Andronic. - Dar de unde știi?

Uite, am eu așa un talent. Miros impostorii de la o poștă.

Nu știu ce înțelegere ai tu cu Muti, dar eu o să aflu, clar?

Noi doi n-o să fim frați.

Eu n-am nicio înțelegere cu nimeni.

- Asta e cafea de jos? - Da.

E a mea.

- Mersi! - Cu plăcere.

Adică, n-ai pentru ce.

Doamne ferește!

Ce faci, Scufiță Roșie? Ai cules ciupercuțe?

Bine, Albă-ca-Zăpada, da. Am fost la cules de ciuperci.

Dar sunt țânțari acolo, de…

- Vezi să nu fie otrăvite. - Nu sunt otrăvite.

La câte ciuperci am cules eu, Rodico,

puteam să-mi deschid ciupercărie.

Eu nu mănânc din astea din pădure. Ce, să mor ca proasta?

Mori ca proasta că mănânci din alea din supermarket,

injectate cu tot felul de E-uri și nu știu ce.

- Bine că știi tu! - Păi știu!

Nu stau să-mi zici ce știu și ce nu știu să fac!

- Hai, mă, Scufiță Roșie, nu te supăra! - Uite că mă supăr!

Hai, mă, Scufiță Roșie, fugi cu ciupercuțele la bunicuța!

Și în pasul ștrengarului!

Aoleu, Doamne! Ce aer proaspăt!

Ce curat, ce… exact ce-mi trebuia!

Să mă relaxez și eu, să mă liniștesc.

- Așa este. - Aveam nevoie de asta.

- Doamnă, vreți să vă însoțesc? - O, Doamne! Nu, Ilie, nu e nevoie.

- Să nu vă rătăciți. - Stai liniștit. Nu mă rătăcesc, Ilie.

Și dacă e ceva, nu merg eu prea departe, te strig.

- Bine. - Bine așa?

- Atunci vă aștept aici, da? - Da. Așa să faci.

- Ce ochi mari ai, Ilie! - Ca să vă văd mai bine.

Nu sunt acasă!

Doamna Delia! Sunt eu, Florica!

Pleacă de-aici, nu vreau să vorbesc!

Doamna Delia, trebuie să vă spun ceva!

Intră!

Mă scuzați că vă deranjez…

Nu mai vorbi așa tare!

Mă scuzați că vă deranjez, dar vreau să vă zic ceva despre Adi.

- Nu mă interesează Adi acum. - Păi n-ați zis să stau cu ochii pe el?

Adi e cea mai mică problemă a mea. Nu mă interesează, pleacă!

Auzi? Ia stai, stai puțin că m-am răzgândit.

Stai un pic așa.

Nu-l mai urmări pe el, urmărește-l pe… el.

- P-ăsta lățos, cum îl cheamă? - Flabăr.

- Poftim? - Flabăr, așa-i zice.

Nici n-aș vrea să-i rețin numele.

- Te uiți după el, îl urmărești. - Da, dar de ce?

E ceva în neregulă cu el.

Păi normal că e ceva în neregulă. Cum să te cheme Flabăr?

- Florica, te concentrezi? - Mai încet.

Îl urmărești și vii și raportezi, clar?

- Da. - Așa. Poți să pleci.

Stai așa puțin. Mai adu-mi o aspirină, c-am băut mult azi-noapte.

Da. Mai bine vă aduc niște zeamă de varză, că-și face efectul mai repede.

Auziți? Pun și o țuică mică?

- Florica! - Eu am încercat.

Ideea e că…

Eu mă îmbrac și sunt gata. Voi ce faceți?

Nu mai bine te duci tu înainte? Și venim noi după aia.

Credeam că abia aștepți să-l vezi pe Floppy.

Dar, mă rog, mă duc singură.

- Nu insist. - Apreciez.

- Nu insist, încă. - Bănuiam eu.

Dar știu c-o să fie bine.

Călin, tu vii cu noi?

Bro, eu zic să te duci.

Ce-i, mă, cu tine?

Ce-i cu fața asta de criminal în serie, care mă sperie?

Mihai Răzbunătorul… Cavalerul Negru…

La ce te gândești?

Mă gândesc că cei 5% ar putea înclina balanța împotriva Andronicilor.

- Ce 5%? - Acțiunile de la Paul.

Nu-mi convine că l-au luat pe Floppy să locuiască acolo.

Până la urmă, Marta a reușit să-mi ia toată familia de lângă mine.

Păi și ce-ai de gând să faci?

O să fac ceva care n-o să le convină.

Cavalerul Negru se întoarce!

- Ce, mă? - Ce căutai în camera aia?

Ce, tovarășu’ milițian ai venit la raportul de dimineață?

Lasă textele astea, ce căutai acolo?

Am ajutat-o pe Andreea să-și găsească niște lucruri.

- Și te-a rugat fix pe tine! - Da, m-a rugat fix pe mine. Probleme?

Mărul o ia, dar para n-o ia.

Nu?

- Doamne! - Nuțică…

Doamne, a dat Maica Domnului, bă, băiatule!

Unde-ai fost, mă? Mă, pe unde-ai umblat, mă, de nebun?

Nuțică…

Doamne, Doamne, măi, Mitule, tu vrei să mă omori, bre?

Bre, Mitule, ia stai așa. Unde-i mortul, mă?

Zi, că știi că nu mai e acolo, cine l-a luat?

Dar nu mai urla, nu mai urla așa! Era atâta liniște acolo!

Bre, acolo era liniște, aici mie-mi crapă pipota!

Tu știi că a aflat asta? Că a aflat Ana Maria?

Zi acia, unde-i mortul, bre, unde-i, ce-ați făcut cu el? Zi odată!

- Ce-a aflat Ana Maria? - Uite, a aflat pe dracu’ să te ia!

Zi, mă, răspunde la întrebare! Unde e? Ce-ai făcut cu el? Zi!

Tată!

Fetița mea dragă! Fetița mea!

Ia uite, uite ce frumoasă-i! Uite! Și zâmbitoare!

Mă bucur că te-ai întors! Ești bine?

Când te văd așa, sunt cel mai fericit om!

Da, bre, și ești și cel mai prost.

Lasă-mă… Uite acia, eu vă las să vă pupați în bot,

că n-am lămâie, bre!

- Ce-i cu ea? - Ei, câinii latră, caravana trece.

Dar ce-i cu tine? Cum ești? Ce e cu Mihai?

Suntem foarte bine. Ne-am liniștit în sfârșit.

Ce bine-mi pare! E tot ce-mi doresc! Doamne, ce dor mi-a fost de tine!

Și-acum te văd și fericită!

Vino aici, fata mea! Fata mea dragă!

- Ce faci? Nu cobori la masă? - Nu mi-e foame.

O să rămân aici, în dormitor, poate mai lucrez un pic.

Adevărul e că am dormit foarte prost azi-noapte

și nici nu mă simt prea bine. Poate mai ațipesc un pic.

Are legătură cu tipul ăla?

Cu Lucian?

Nu. Cu Floppy. Florin.

Măi, hai să fim serioși.

Paul… te cunosc.

Bine, recunosc. Da, are o oarecare legătură, dar puțină.

Adevărul e că nu pot să-mi aduc… să-mi adun mințile.

Trebuie să mă odihnesc, un pic.

Și eu, ca de obicei, n-am cu ce să te ajut.

Paul, ce ai? Nu poți să-mi spui ce vrei?

Nimic. Vreau liniște, atât.

OK!

- Ce faci aici? - Bună. Totul bine?

- Ești chiar nesimțit. - Ei da!

- Ce cauți aici? - O să stăm în aceeași casă.

Nu vreau nici măcar să te uiți la mine!

Dar n-o să afle nimeni.

- Bună ziua. - Ica, ai treabă aici?

Nu. Da. Am vrut să-l întreb pe domnul dacă are nevoie de ceva.

Nu, mă descurc singur, mersi.

Bine. Păi atunci, eu vă las.

Nu e cazul, că eu oricum plec, adică, cobor. Cobor.

- Te ajut? - Nu, mulțumesc.

Da, Mihai. Da, da.

- Sărut-mâna. - Stela, deci miroase aici… Minune!

De afară se simte. Ce prepari tu aici?

Tocăniță de ciuperci pentru dl Florin.

Super. Te rog, nu-l mai domni atâta.

Spune-i Florin sau Floppy, cum îți vine ție, dar nu „domnul”.

- Să fim serioși. - Am înțeles.

Păi, te rog! A, Stela! Nuci avem?

- Nuci? - Da.

- Da, avem în pivniță, - Da, bravo.

Că nu știu ce mi-a venit așa poftă să mănânc nuci la micul-dejun.

- Vreți să vă aduc? - Da.

Acum? Da.

- Dar încet, stai liniștită. - Imediat.

Deci ce arde?

- Frumoasă priveliște. - Da, foarte frumoasă.

Ți-era dor de ea, de asta ai venit?

O să fiu scurt. Ai susținerea mea. Cei 5%.

- Hopa! Dar cum de? - Hai să nu pornim o discuție din asta.

Avem nevoie de pachetul majoritar de acțiuni.

Altfel nu putem mișca. Andronicii vor avea din nou tot.

- Până și pe fratele meu. - Așa sunt ei.

Deci batem palma?

Să batem palma? Să nu batem palma?

- Rămâi la masă? - Nu. Nu în casa asta.

Mamă, cum miroase, cât de bine! Ca la cantină.

- Pentru tine le-am făcut. - Eu nu gătesc mâncare de cantină.

Asta e mâncare de restaurant. Și nu orice restaurant.

Eu n-am mai mâncat niciodată la restaurant.

- În schimb, la cantină miroase fix așa. - Stela, lasă băiatul în pace, da?

Ai schimbat așternuturile alea?

- Nu. - Și mi-ai aerisit camera?

- Nu. - Și atunci?

- Te mai uiți încă la mine? Du-te. - Mă duc.

- Crezi că sunt gata? - Cred că da.

- Vrei să-ți pun o porție, acum? - Îmi pun eu.

Nu, te rog, te rog… Ia loc.

E o plăcere să te servesc eu, nu? Hai, Doamne, Doamne…

Te fac să aștepți puțin, ca să ai poftă mai mare, nu?

O clipă…

- Mulțumesc. - Domnul e servit.

- Poftă mare. - Mersi.

Cât de bune sunt!

Deci te-ai gândit să-l chemi fix pe Adi să te ajute să cauți nu știu ce cercei?

Da, că eu nu pot să mă aplec. Dacă ai uitat, sunt însărcinată.

Incredibil! Ce coincidență frumoasă! Fix când ai deschis ușa, el era acolo

și s-a gândit să te ajute.

Da, mă, care-i problema? Luca, ce vrei de la mine?

Nu vezi că mi-e rău?

Eu cred că din alt motiv.

- Ești nesimțit? - Am crezut c-o să te oprești!

Luca! Luca, stai! Luca!

Doamne, Luca, ce m-ai speriat!

- Auzi? Tu știi ce face soră-ta? - Bună și ție. Nu, nu știu.

Și nici nu mă interesează.

Se culcă cu Adi pe la spatele Liviei.

Și de ce nu-i spui Liviei? E sora ta, ea trebuie să știe!

Și tu știai? Mamă, ce casă de nebuni!

Nu, nu știam, că de când e cu Livia…

- Bine! - Luca, stai!

„Dragă Paul, Dreptul la viață, la iubire…”

Aoleu! Tu nu vezi, Paul?

Ce vrei, fă? Ce vrei? Erai să mă dai de gol acia!

Mi-e rău!

- Ce faci? - Cred că pierd copilul!

- Adică? - Mă doare, mamă!

- Andreeo! Andreeo, unde ești? - În casă!

Andreeo! Andreeo!

Luca! Luca, stai!

- Unde-i Livia? - De ce ești așa nervos?

O să vreți să știți pe cine țineți în casă.

- Ne-ai făcut curioși. - Cu tine nu vorbesc. Mă iei la mișto.

- Luca! - Florin, ce-ai pățit?

Florin, ce-ai? Chemați ambulanța!

Florin!